Cuvîntul Mitropolitului Ierotei Vlahos de DUPĂ încheierea zisului Sfînt și Mare Sinod (publicat pe 15 iulie 2016, la parembasis.gr), structurat în 6 puncte: 1.Cum se stabilește valoarea lucrărilor unui Sinod Ecumenic 2.Biserici prezente și Biserici absente 3.Temele discutate la „Sfîntul și Marele Sinod” 4.Istorica continuitate bisericească 5.Considerații ecleziologice 6.Intervențiile mele. Redăm aici primul punct, în limba română (trad. ©Acta Diurna®), din care spicuim: „Unii poate privesc cu sarcasm problema curățirii de patimi, a luminării minții și a îndumnezeirii, în realitate însă, tomai aceasta este baza vieții creștinismului ortodox, precum a arătat Sfîntul Dionisie Areopagitul. Faptul acesta este analizat de către Sfîntul Dionisie sub insuflare dumnezeiască în tratatul său Despre ierarhia bisericească, și întărit cu putere de către toți Sfinții Părinți ai Bisericii.”

Vineri, 15 iulie 2016 (textul în lb neo-greacă, în orig., la  Ναυπάκτου κ. Ἱεροθέου: Λίγο ΜΕΤΑ τὴν «Ἁγία καὶ Μεγάλη Σύνοδο»)

Cu puține zile mai înainte de convocarea „Sfîntului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe”, așa cum a început să fie numit în anii din urmă, am scris un articol în care mi-am prezentat poziția privitoare la acest Sinod. În același fel, acum că lucările lui s-au încheiat, notez aici primele mele comentarii, care sînt rezulatul nu al speculațiilor, ci al observațiilor unui participant direct la eveniment. Desigur, aceste comentarii preliminare nu epuizează nici pe departe domeniul acestui eveniment major.

1. Cum se stabilește valoarea lucrărilor unui Sinod Ecumenic

„Sfîntul și Marele Sinod” și-a încheiat lucrările și a ocupat loc în viața și istoria Bisericii Ortodoxe, adică în cadrul-context în care va și fi judecat.  Istoria este aceea care va și da adevăratul nume acestui eveniment, avînd în vedere că unele Sinoade, deși s-au autocaracterizat ca fiind Ecumenice, au fost respinse de Sinoade ulterioare; tot așa cum alte Sinoade, deși convocate doar la nivel local, și numite deci Sinoade Locale, au dobîndit mai după aceea statut și valoare Ecumenică. Judecata aceasta se face în funcție de hotărîrile luate în cadrul Sinodului ce are a fi judecat sau evaluat, și în funcție de faptul dacă acele decizii au fost acceptate sau nu de trupul Bisericii.

În general, valoarea hotărîrilor Sinoadelor se judecă de către cei care au ochiul minții curat și cunosc din trăire iluminarea Duhului Sfînt. Aceștia sînt oamenii ce întruchipează conștiința Bisericii, cei care au dobîndit mintea lui Hristos  (1 Cor. 2:16).

Unii poate privesc cu sarcasm problema curățirii de patimi, a luminării minții și a îndumnezeirii, în realitate însă, tomai aceasta este baza vieții creștinismului ortodox, precum a arătat Sfîntul Dionisie Areopagitul.  Faptul acesta este analizat de către Sfîntul Dionisie, sub insuflare dumnezeiască, în tratatul său Despre ierarhia bisericească, și întărit cu putere de către toți Sfinții Părinți ai Bisericii.

Întreaga sfîntă tradiție ortodoxă, biblică și patristică, confirmă că adevăratele premise ale desfășurării lucrărilor unui sfînt sinod constau din tradiția niptică și isihastă în care se înscriu prin viața lor concretă cei care participă la ele, cu alte cuvinte, din autenticitatea trăirii ortodoxe particulare a fiecăruia dintre membrii acelui Sinod. În cadrul Primului Sinod Apostolic din Ierusalim, Sfinții Apostoli au avut credința și puterea duhovnicească să afirme: Părutu-sa Duhului Sfînt și nouă  (Fapte 15:28). Ei au recunoscut puterea și lucrarea Duhului Sfînt, nu cu facultățile lor raționale ci cu inima lor, așa cum mărturisește Sfîntul Apostol Petru cînd zice:  Ci să fie omul cel tainic al inimii,   întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (1 Pet. 3:4).

În Epistolele sale, Sfîntul Apostol Pavel scrie despre acei oameni care, conduși de Duhul Sfînt, aud și simt în inimile lor glasul care îi confirmă ca fii după har ai lui Dumnezeu, precum și psalmi și cîntări duhovnicești, ca mărturii date de DuhulSfînt în inimile lor.  (Rom. 8:15-16, Gal. 4:6, Eph. 3, 16-19, Eph. 5, 18-19, Col. 3:16).

Această experiere apostolică a Duhului Sfînt este proprie cel puțin majorității Sfinților Părinți care au participat la Sinoadele Ecumenice, așa cum mărturisește Canonul Întîi al Sinodului Cinci-Șase Ecumenic (Quinisext).

Acest Canon, după ce se referă la „sfinții și binecuvîntații Părinți” ale Sinoadelor Ecumencie precedente, zice: “[Hotărîm] ca a acelora bărbații credință, carii au strălucit cu viața în Biserica lui Dumnezeu, carii au fost luminători și dascăli lumii prin cuvîntul veiții ce a trăit întru ei, să fie păzită fără clătinare acum și pînă la sfîrșit.” Dacă acei Sfinți Părinți au hotărît în scris că predecesorii lor au fost „luminători și dascăli ai lumii” care au avut trăitor întru ei pe „Cuvîntul vieții”, aceasta înseamnă că ei au experiat în propria lor viață curățirea de patimii și iluminarea Duhului Sfînt, care i-a călăuzit la tot adevărul. Aceasta deci este neclătinata credință a Sfinților care trebuie păzită și lucrată acum și pînă la sfîrșit.

Acestea le-a avut în cuget Părintele Ioan Romanides cînd a scris:
“Premisa de căpetenie, nu doar a Sinoadelor Eumenice, dar și a celor Locale, este ca aceia care participă la un Sinod Ecumenic sau Local să se afle cel puțin într-un stadiu de iluminare dumnezeiască [avînd în vedere că cele 3 stadii ale lucrării Duhului Sfînt în om sînt 1. curățirea de patimi 2. iluminarea 3. îndumnezeirea, sau vederea lui Dumnezeu – n. tr.]. Iluminarea însă nu începe atunci cînd se rostește rugăciunea înaintea începerii lucrărilor respectivului Sinod Ecumenic, nu, cîtuși de puțin. Unii fundamentaliști ortodocși – că nu știu cum să-i numesc altfel – iți imaginează că sfințiții episcopi cei de demult erau ca și cei de astăzi, care nu au nici cea mai mică idee de dogme, ci doar experți în dogmatică la coasta lor, adică niște consilieri care le explică cum stau lucrurile privitor la dogme.”

În acest sens nici un Sinod nu este mai presus de Biserică, ci fiecare Sinod exprimă viața și mintea Bisericii, adică, experiența vieții și teologia sfinților, și este în consecință judecat de către ei. În orice caz, cuvintele Sfîntului Apostol Pavel trebuie să sune cu putere în mintea fiecărui creștin ortodox [deci, a fiecărui sinodal]: Nu știți voi că sfinții vor judeca lumea? (1 Cor. 6:2).

Citind Actele Sinoadelor Ecumenice observăm că expresia „urmînd Sfinților Părinți [de dinaintea noastră]” apare peste tot. La anul 1848 Patriarhii Răsăritului au apăsat că  “apărătorul credinței ortodoxe este acest trup al Bisericii, adică, însuși poporul.” Aici, desigur, cuvîntul „popor” nu înseamnă fietecine care încearcă să judece lucrurile după părerea rațiunii sau ideologiei lui, ci doar aceia din popor care au mintea lui Hristos, căci, după Sfîntul Dionisie Areopagitul, popor ortodox sînt „acea clasă de mădulare ale Bisericii care au ajuns la vederea lui Dumnezeu”, cu alte cuvinte, acei oameni care au dobîndit îndumnezeirea, adică sfinții.

De aceea, așa cum scrie în Sinodiconul Ortodoxiei, noi lucrăm „potrivit teologiei sfinților celei insuflate de sus, și potrivit minții celei pline de cucernicie a Bisericii.” Cci învțăturile sfinților cele insuflate de sus stau în strînsă legătură cu mintea Bisericii.

Source: Cuvîntul Mitropolitului Ierotei Vlahos de DUPĂ încheierea zisului Sfînt și Mare Sinod (15 iulie 2016, la parembasis.gr): „Înaintea celui numit Sfînt și Mare Sinod, am alcătuit un cuvînt în care mi-am făcut cunoscută poziția asupra evenimentului. Acum, după încheierea lui, îmi fac iarăși cunoscută poziția asupra aceluiași, nu pe bază de speculații, ci pe baza propriilor mele observații de participant direct la eveniment.” Cuvîntul este structurat în 6 puncte: 1.Cum se stabilește valoarea lucrărilor unui Sinod Ecumenic 2.Biserici prezente și Biserici absente 3.Temele discutate la „Sfîntul și Marele Sinod” 4.Istorica continuitate bisericească 5.Considerații ecleziologice 6.Intervențiile mele. Redăm aici primul punct, în limba română (trad. ©Acta Diurna®), din care spicuim: „Unii poate privesc cu sarcasm problema curățirii de patimi, a luminării minții și a îndumnezeirii, în realitate însă, tomai aceasta este baza vieții creștinismului ortodox, precum a arătat Sfîntul Dionisie Areopagitul. Faptul acesta este analizat de către Sfîntul Dionisie, sub insuflare dumnezeiască, în tratatul său Despre ierarhia bisericească, și întărit cu putere de către toți Sfinții Părinți ai Bisericii.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s