5 Sep, 2016  în Atitudine impotriva sinodului by


 

Ecumenismul oficializat în Creta este susţinut şi de părintele Ciprian Grădinaru, omul Patriarhului Daniel Ciubotea.

Misionarii ecumenişti fac apel la tăcere în numele “păcii” şi a “unităţii”. Această tăcere ascunde compromisuri.

Sinodul din Creta a adus dispute teologice aprinse în sânul Bisericii lui Hristos. Cei care se împotrivesc anumitor documente ale sinodului au adus argumente teologice solide, pe care susţinătorii ecumenismului le ignoră evitând subiectele importante şi mutând atenţia de la lucrurile esenţiale spre cele formale. Unul dintre susţinătorii oficializării ecumenismului în Creta este şi părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, un apropiat fidel al patriarhului Daniel Ciubotea. Părintele Ciprian a lansat pe internet un comunicat către credincioşi în care se exprima că împotrivirea faţă de decretarea ereziei ecumeniste din Creta ar fi schismă faţă de Biserică, iar documentele semnate de către delegaţia României ar fi fost autentic ortodoxe.

 

arhimandrit ciprian gradinaru 2 2

 

   Arătăm în acest context mesajul Părintelui Arhimandrit Ciprian Grădinaru:

   “După cum știți, anul acesta a avut loc un eveniment foarte important pentru Biserica noastră, anume întrunirea în Creta a Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. Din nefericire, în urma acestui Sinod au apărut în Biserica noastră tulburări. Unii creștini au dat crezare unor voci care îndeamnă la schismă, la nepomenirea ierarhilor, la neorânduieli care nu fac decât rău Bisericii.

   Un Sinod care a întărit Sinoadele ecumenice, un Sinod care a întărit valoarea universală și a altor soboare precum cele ale Sf. Fotie sau Grigorie Palama, un Sinod care spune răspicat că SINGURA BISERICA ADEVĂRATĂ ESTE BISERICA ORTODOXĂ și că ceilalți creștini s-au îndepărtat de la dreapta credință, poate fi oare un Sinod din pricina căruia să ne întoarcem împotriva părintilor noștri după Hristos adică episcopii noștri?

   Destul este luptată Biserica de dușmanii cei din afară, acum oare nu vom fi atenți la cei ce vor să o lupte dinlăuntru? Să fim cu luare aminte și la ispitele de-a dreapta cum spun Părinții, ca nu cumva din râvnă fără pricepere să ne primejduim Biserica și mântuirea!

   Iubiți frați ortodocși, vă îndemnăm la pace și discernământ duhovnicesc. Să facem rugăciuni stăruitoare să se depărteze de la noi acest război dinlăuntru, să păstrăm în mințile și inimile noastre comoara cea de preț a credinței și să ținem de Biserica noastră cea Sfântă după predania Apostolilor în frunte cu cei rânduiți nouă spre păstorire, episcopii noștri cei sfințiți.”1

 

   Exceptând limbajul protocolar al părintelui Ciprian, vom face o scurtă analiză a textului lipsit de realitate teologică, dar care are menirea să ascundă adevărul despre deciziile luate de către participanţii la acest autodenumit “Mare” si “Sfânt” sinod pan-ortodox. În primul rând nu poate fi mare deoarece nu a participat toată ortodoxia şi nu a îndeplinit condiţiile întrunirii unui sinod care să reprezinte întreaga ortodoxie. Sfânt nu poate să fie deoarece multe dintre deciziile luate cad sub anatema unui sinod canonic care a condamnat deja teoria ramificaţiilor adoptată în Creta. Acestă teorie a ramificaţiilor sau a bisericilor nedepline a fost anatemizată2 în august 1983 de către sinodul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, care avea comuniune cu Biserica Rusă şi toate Bisericile Ortodoxe Locale, deci şi a României. Sinodul din Creta nu combate nici o erezie, ci prin felul în care sunt formulate textele lasă loc pentru alte erezii.

   Tot în primul paragraf, părintele Ciprian susţine că “unii creştini au dat crezare”; ca şi cum mărturiile ierarhilor care au participat la acest sinod (dar au refuzat să semneze documentele eretice) în care se combat practicile şi metodele prin care s-au ratificat documentele, dar mai ales conţinutul acestora, ar fi neadevărate şi îndemnătoare la schismă şi dezbinare. Realitatea e că până în prezent nu au fost voci care să îndemne la schismă şi dezbinare, cei care au spus adevărul despre ce s-a petrecut în Creta nu au făcut astfel de îndemnuri, ci chiar dimpotrivă au făcut apel ca cei ce s-au despărţit (prin semnătură şi mărturisire) de învăţătura Bisericii Ortodoxe şi de hotărârile Sinoadelor Bisericii să revină la ceea ce au mărturisit Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre.

   Pentru a da impresia de “schismă” sau “neorânduială”, părintele Ciprian Grădinaru aminteşte de “nepomenirea ierarhilor”. Aceasta este o afirmaţie nereală (ca să nu spun minciună) deoarece oprirea pomenirii, în acest caz, nu este schismă, deoarece clericii care au oprit pomenirea sunt membrii în Biserica Ortodoxă, nu au părăsit bisericile rămânînd în Biserică şi scoţând la lumină adevărul despre cele hotărâte în Creta. Excepţie fiind cazul părintelui Antim de la măn. Bistriţa de Neamţ asupra căruia s-au făcut presiuni mari să plece din mănăstire. Părintele Antim a fost vieţuitor la mănăstirea Sihăstria, unde a fost şi părintele Ciprian, unde părintele Cleopa îndemna mereu la păstrarea tradiţiei şi nu se complăcea ereziei ecumeniste. Tot părintele Cleopa spunea ucenicilor că trebuie să facem ascultare de ierarhii Bisericii, dar această ascultare trebuie făcută până la păcat. Aceasta o spun şi toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu avem voie să-i judecăm pe ierarhi, dar dacă aceştia încalcă învăţătura de credinţă, trebuie să le atragem atenţia. Ce s-a semnat în Creta este o încălcare a învăţăturii de credinţă a Bisericii, asupra cărui aspect vom reveni până la final.

   Recent m-am întors din Muntele Athos unde am stat de vorbă cu părinţi români şi greci. Aceştia mi-au mărturisit că într-adevăr patriarhul Bartolomeu de la Constantinopol (ierarhul Sfântului Munte) are înclinaţii ecumeniste, au filmări si fotografii de la slujbe avute cu cardinali catolici sau chiar cu papa, dar li s-a spus de către mai marii lor să nu pomenească despre aceste lucruri ca să nu se facă schismă în Biserică. Adică să mintă lumea de dragul “păcii” şi al “unităţii”. În realitate nu “pacea” sau “unitatea” este problema lor, ci ascunderea adevărului. Cu ce se face dezbinare dacă au loc dezbateri teologice? Cu ce se rupe unitatea Bisericii dacă se încearcă eliminarea compromisurilor care aruncă Biserica lui Hristos în sfera globalismului politico-religios? N-ar fi mai bine dacă Biserica Ortodoxă ar ieşi din mişcările ecumeniste cum e Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), sau alte organisme internaţionale prin care se încearcă implicarea Bisericii Ortodoxe în acţiunile mondialiste în plan religios? Astfel s-ar stinge odată şi pentru totdeauna divergenţele din Biserică. E drept că unii preoţi care slujesc în catedrale luxoase, au maşini de lux sau case de invidiat ar pierde bani şi relaţii dacă s-ar dezice de sinodul ecumenist din Creta, motiv pentru care şi această luptă acerbă, a unor feţe bisericeşti, pentru supunerea Bisericii faţă de interesele politicii mondialiste. Părintele Antim şi-a luat calea mărturisirii, a renunţat la tot, inclusiv la chilia sa de la mănăstirea Bistriţa, dar a rămas fidel învăţăturii lui Hristos.

   Oprirea pomenirii nu înseamnă despărţire de Biserică sau schismă, aşa cum părintele Ciprian vrea să dea impresia. Despre aceasta se poate vedea aici: http://sinodultalharesc.tk/de-ce-asociatia-cristiana-apara-ierarhii-ecumenisti-care-s-au-despartit-de-invatatura-bisericii-ortodoxe/

   În al doilea paragraf, părintele Ciprian susţine că în Creta s-au întărit soboarele vechi ale Bisericii ortodoxe şi Biserica ortodoxă este singura Biserică adevărată. Acest lucru nu s-a stabilit în documentele sinodale, ci doar a fost menţionat în enciclica sinodului cretan. O enciclică nu este un document, ci doar o scrisoare a participanţilor către credincioşi. Această scrisoare nu are valoare de hotărâre sinodală. Pe lângă această enciclică există documentul al şaselea intitulat “Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine” care spune cu totul altceva. Părintele Ciprian se foloseşte de un text din enciclică, dar evită să amintească textul oficial al acestui document în care se fac confuzii şi se lasă loc de interpretări. IPS Hierotheos Vlachos, care a participant la acest sinod spune că în documentul controversat din Creta nu se face distincţie clară între învăţătura Bisericii şi erezie, în text existând multe contradicţii care pot fi interpretate după bunul plac. Pe de o parte în această enciclică se spune că Biserica Ortodoxă e Biserica cea UNA, recunoaşte caracterul panortodox al sinoadelor Sfântului Fotie şi al Sfîntului Grigorie Palama, dar nu le spune că acestea ar fi sinoade ecumenice, o exprimare ambiguă prin care nu li se recunoaşte ecumenicitatea decât foarte voalat. Trebuie ţinut seama că enciclica nu face parte din şedinţele sinodale, este doar o scrisoare către popor care nu a fost discutată în sinod. În cadrul dezbaterilor sinodului au fost discutate doar cele şase documente. Părintele Ciprian a prezentat doar un fragment favorabil fără să amintească de problema din documentele finale în care sunt multe probleme teologice.

   Despre documentul controversat intitulat “Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine” părintele Arhimandrit Ciprian Grădinaru nu spune nimic. În acest document se susţine într-un limbaj ecumenist şi ambiguu “Teoria ramificaţiilor” şi a “Bisericilor nedepline”. În acelaşi document pe de o parte se afirmă că Biserica este cea UNA, iar pe de altă parte se afirmă că există alte biserici (care s-au depărtat de la credinţa ortodoxă), dar cu o denumire istorică, prin care se susţine teoria “bisericilor nedepline”.

   Un lucru merită subliniat. În enciclica sus amintită ni se spune că sinoadele Sfântului Fotie şi al Sfântului Grigorie Palama sunt recunoscute de participanţii la sinodul din Creta, dar nu se pomeneste nimic despre ce spun aceste sinoade. În aceste sinoade au fost condamnate ereziile întâlnite azi în catolicism şi în protestantism, despre care nu s-a menţionat nimic în documentele sinodului din Creta. Sinoadele Sfântului Fotie au avut loc în catedrala Sfintei Sofia din Constantinopol, au început în anul 861 şi s-au terminat în anul 879-880 cu condamnarea ereziei Filioque şi respingerea primatului papal. La acest ultim sinod a fost prezent şi papa Ioan al VIII-lea. Hotărârile acestui sinod au fost acceptate unanim, chiar şi de pleroma Bisericii, neexistând nici o contestaţie. Învăţătura despre energiile necreate a Sfântului Grigorie Palama (1296-1359) a fost şi ea aprobată de mai multe sinoade printre care cele de la Constantinopol din 1341 şi 1351. În aceste sinoade se combăteau învăţăturile greşite ale lui Varlaam, învăţătura greşită a apusenilor despre energiile create. Aceste sinoade erau numite de către unii teologi şi sinoadele isihaste. Textul folosit de părintele Ciprian este praf în ochi, menit să înşele pe cei care nu cunosc detalii teologice legat de aceste sinoade.

   Dacă sinoadele din vechime aveau rolul de a anatemiza ereziile, sinodul din Creta le ascunde sub formulări cu mai multe înţelesuri. Dacă sinoadele din vechime apărau dogmele Bisericii, sinodul din Creta le minimalizează şi creează noi posibilităţi pentru schimbarea lor în viitor. Sinodul din Creta se deosebeşte de sinoadele vechi canonice prin însuşi organizarea lui, faptul ca părerile teologice nu au fost unanime şi o mare parte a pleromei Bisericii îl contestă.

   În cele din urmă erezia ecumenistă decretată în Creta este impusă forţat prin articolul 22 din documentul al şaselea reducând clerul la tăcere şi supunere necondiţionată, astfel încât nu se acceptă posibilitatea unei dispute teologice pe acest subiect. Conform articolului 22, preoţii sau episcopii care se împotrivesc oficializării ecumenismului din Creta pot fi sancţionaţi şi chiar condamnaţi, fiind consideraţi “rupţi de Biserică şi dezbinători”. Prin acest articol 22, clericii care nu vor accepta noile hotărâri din Creta riscă să-şi piardă bisericile, eparhiile (dacă sunt ierarhi), parohiile şi mănăstirile (în cazul monahilor), fapt proorocit de către Sfinţii Părinţi ai veacurilor trecute. Această măsură dictatorială s-a născut din faptul că sinodalii din Creta erau conştienţi de apostazia lor şi se aşteptau la reacţii incomode. De ce Sfinţii Părinţi nu au impus dictatura în Biserică? Pentru că nu era cazul. Deciziile lor nu aveau cum să fie contestate pentru că erau conforme învăţăturii Bisericii. Este primul sinod în istoria Bisericii ortodoxe în care se găseşte exprimarea: “daca cineva s-ar împotrivi sub pretextul apărării credinţei” condamnând orice opoziţie şi diferenţe de opinii din partea teologilor şi clericilor Bisericii sub pretextul că aceştia ar face dezbinare.

 

sinod Creta - observatori catolici

 

   În al treilea paragraf, părintele Ciprian de la catedrala patriarhală din Bucureşti spune că e suficient cât ne luptă cei din afara Bisericii, făcând apel să nu luptăm din interior. Cu siguranţă, dacă conducerea Bisericii Române nu s-ar fi lăsat supusă globalizării în plan religios, nu ar fi fost nevoie de dezbateri şi opinii contradictorii din sânul Bisericii. Nu doreşte nimeni polemici, dar nu e corect să acceptăm compromisurile politicii mondialiste de dragul unei “păci” pierzătoare de suflet ce ne desparte de învăţătura noastră creştină. Considerăm că învăţătura de credinţă a Bisericii este mai importantă decât finanţările de la stat, crearea de noi relaţii, popularitatea sau alte avantaje materiale pe care le avem după ce am ajuns la o catedrală sau într-o funcţie mai înaltă în ierarhia bisericească. Datoria celor care au ajuns în aceste poziţii este de a apăra învăţătura Bisericii şi nu de a o înlătura subtil făcând loc ereziei ecumeniste. În acest sens putem spune că părintele Ciprian are dreptate când spune că suntem luptaţi din afara Bisericii. Finanţarea sinodului de către organisme masonice şi supravegherea lucrărilor sinodului de către observatori eretici, arată că într-adevăr Biserica este luptată din afară. Dacă reprezentanţii noştri acolo au capitulat, nu înseamnă că trebuie să capitulăm şi noi.

   Ultimul paragraf nu mai are rost să-l discutăm, se observă de la sine limbajul de lemn asemănător cu cel din revista “Lumina” prin care, cu alte cuvinte, suntem îndemnaţi să credem şi să nu cercetăm, să avem încredere în tot ce ni se oferă ca şi cum doar ceea ce ni se comunică “oficial” ar constitui adevărul. Părintele arhimandrit Ciprian îndeamnă la “pace şi discernământ duhovnicesc”, dar dictatura impusă prin articolul 22 din Creta, arată că tocmai acestea lipsesc. Altfel nu s-ar fi ajuns în această situaţie. Cu regret o spunem că dacă la sinodul din Creta ar fi existat cu adevărat discernământ duhovnicesc, în loc de diplomaţie şi compromis, deciziile ierarhilor participanţi ar fi fost acceptate de întreaga Biserică Ortodoxă. Să înţelegem că patriarhiile care nu au participat, nu au discernământ? Cele patru patriarhii care, văzând direcţia în care merg lucrurile, au refuzat să participle: a Rusiei, a Bulgariei, a Georgiei şi a Antiohiei. Menţionăm că patriarhia Rusă a avut intenţia de a participa la acest sinod, dar datorită opoziţiei clericilor ruşi şi a studierii documentelor premergătoare, s-a răzgândit înainte cu o săptămână, anunţând că nu se prezintă.

 

Andrei Marian Filipescu

(licenţiat în teologie ortodoxă)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s