…pe care le închin scumpei mele mînăstiri Petru Vodă, pe care o iubesc parcă mai mult decît pe toate celelalte – pe care le iubesc mai presus decît orice în România.

Se întîmplă un lucru străin în zilele pe care le trăim: vrînd omul să ajungă la realul lui cel mai iubit: casa lui, țara lui, Biserica lui, se vede nevoit să intre… prin ecranul computerului. Cum altfel să faci cînd ești departe? Dar așa fac și cei de aproape. Părintele Galeriu a zis odată că în zilele noastre Sfîntul Apostol Pavel ar fi fost ziarist (adevăratul ziarist, desigur). Dacă ar mai fi trăit  (Părintele Galeriu), cred că ar fi adăugat: și un as al mediului digital. Oare pe cîți tineri, inclusiv preoți și teologi, nu i-am auzit că-și iau cea mai mare parte a informației, inclusiv religioase, de pe internet? Dar nu, nu doar cea mai mare parte,  chiar toată.

Scumpa, slăvita, îndelungrăbdătoarea și multfolositoarea, frumoasa și tînăra Sfînta noastră Parascheva, cea cu atît de multe hramuri în țara mea, România. Mi s-a năzărit odată – deodată! – să fac legătura între hramurile sfintelor noastre mînăstiri și biserici și zicala (oare doar românească?) …nu știe ce hram poartă. Atunci m-am îngrozit. Sigur, dincolo de sfera de înțeles a acestei zicale: nu știe cum îl cheamă, nu știe de-al cui este – care ne trimite la realități deloc vesele ale istoriei personale a poporului român – mi s-a întruchipat în fața ochilor adevărul că  Sfinții vor judeca lumea, și că Sfinții care vor judeca lumea, și pe fiecare din noi în parte, sînt chiar Sfinții al căror hram îl purtăm prin numele noastre de botez, dar și Sfinții al căror hram îl poartă biserica noastră de parohie la care am mers toată viața (am mers?) –precum și Sfinții pe care îi avem cu moaște în orașele noastre.

M-am gîndit: da, vom fi judecați de Sfinții hramurilor noastre, ai bisericilor noastre, ai fiecărei parohii, sau oraș, sau țară, în care ne-am născut și în care am trăit. Și în care ne va afla ceasul morții. Sfinții parohiei pe care o frecventez, ai parohiei mele, ai familiei mele, din țara în care m-a adus Dumnezeu pe lume, ei mă vor judeca! Înfricoșat plen de judecată! Sfinții pe care îi avem protectori, ai hramului pe care îl purtăm, aceia ne vor judeca. Oare nu? Oare nu știm noi că Sfinții vor judeca lumeaAsta nu e ceva abstract. E ceva cît se poate de concret.

Parohia mea, din țara mea, este a Învierii Domnului. Dar al doilea ei hram este Sfînta Cuvioasa noastră Maică Parascheva. Mai cunosc și o  mare mînăstire din țară care este închinată Învierii Domnului. Și aceea are ca hram și pe Sfînta Cuvioasa noastră Maică Parascheva. Oare ca să nu se simtă oamenii intimidați la ideea că vor fi judecați de Însuși Mîntuitorul mai au aceste biserici și cîte un al doilea hram?

M-am gîndit apoi la plenurile de judecată. Pe bucureșteni îi va judeca în primul rînd, cred, Sfîntul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, neapărat împreună cu Sfîntul Calinic Cernicanul. Iar pe ieșeni, precum și pe toți moldovenii, Sfînta Cuvioasa noastră Maică Parascheva, împreună, cred, cu Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava. Și…tot așa! Dar stai: cred că pe noi toți, din orașele și satele României ne vor judeca mai ales Sfinții Închisorilor. Ca fiind unii dintre noi, exact ca noi, care au trăit iadul comunist-satanist mai tare decît oricare dintre noi – și de prin el s-au sfințit.

Epivata mai există și azi. Cum că s-ar numi „azi, Boiados” zice un sit românesc – și încă ieșean! – și după el, mai multe (că așa se-ntîmplă). Altul zice că „și azi Epivata se numește Epivata [!!].”

Ciudatul „Boiados” (care ar fi fiind astăzi vechea Epivată) nu există nici măcar pe Google Earth. (De unde l-or fi scos?) Vechea Epivată, ne indică situl în lb engleză al Cuvioasei Parascheva („din Balcani”) este astăzi Selimpașa, stațiune „cu plaje lungi și nisipoase la malul mării,” în municipalitatea Silivri, pe țărmul nordic al Mării Marmara. Silivri este capitală a districtului cu același nume, parte a megalopolisului care este astăzi Istanbulul. Epivata cea veche în care s-a născut și în care s-a întors ca să moară Cuvioasa Parascheva este astăzi deci stațiunea Selimpașa, și zona din jurul municipalității Silivri (cum ne arată wikipedia engleză; poate o să luăm exemplul unor informații cît mai complete și în wikipedia română – oare cine ar trebui să aibă mai tare și mai tare răspunderea? mai ales că doar la un marginal subsol se consemnează – în engleză –  Iașul ca loc de rezidență al Cuvioasei, din 1641 și pînă astăzi). Pentru cine poate călători pînă acolo, Selimpașa se află între Silivri și Istanbul, la 13 km răsărit de Silivri, și 50 km apus de Istanbul (autostrada D100), în partea europeană a capitalei. Cît despre Silivri, el este antica Selymbria: zonă locuită neîntrerupt, deci, de cu multe veacuri mai înainte de Hristos.

Pe locul casei Cuvioasei s-a zidit biserică, fapt atestat de pe la 1200, și consemnat de „călătorul rus Antonie, Episcopul Novgorodului.” În 1817 biserica a fost complet distrusă într-un incendiu, dar a fost rezidită în 1820, pe cheltuiala „Guvernatorului Moldo-Vlahiei, Prințul Alexandru Calimachi.” În 1885 a fost demolată de către „the Community [? – de ortodocși?]” cu scopul de a fi refăcută, în exact același loc, la dimensiuni mult mai mari. Lucrările au durat șase ani, în construcție incorporîndu-se părți din turnul bizantin al lui Alexie Apokaukos (1327-41). A fost cea mai mare biserică din întregul răsărit al Traciei (16 m înălțime, 26 m lățime și 30 m lungime), un adevărat giuvaer care se vedea de la mulți kilometri depărtare. Această minune, ne povestește mai departe în engleză wikipedia, a fost însă complet demolată în 1979 – de către autoritățile musulmane mult tolerante? – spre a putea face loc unui parc. Caut pe harta internetică și nu găsesc decît un singur loc al cărui nume să includă cuvîntul parc: Çocuk Parkı (citește /ceogiuc parkî/), Selimpaşa Merkez Mahallesi, 34590 İstanbul, Turcia. Parcul copiilor adică („al copilului” mai exact).

Multele biserici și mînăstiri din Heracleea Pontului, loc în care s-a ascuns spre nevoință Sfînta, căutînd să-i piardă părinții ei urma, cu siguranță astăzi nu mai sînt, poate nici în amintire. Heracleea Pontului este  azi Karadeniz Ereğli – citește /ereli/, iar locașul nevoinței Cuvioasei era închinat Maicii Domnului. Karadeniz Ereğli, „Heracleea de la Marea Neagră,” pe coasta sudică a Mării noastre Negre, în jumătatea ei vestică, mai spre Bulgaria, ….și mai spre noi, românii. Astăzi, sediul celui mai mare combinat siderurgic din Turcia. Oraș vestit pentru oțel, pentru pește, și pentru…frăguțele numite de această pagină web…otomane (Ottoman Strawberries): Fragaria vesca, fragă subțirică, fragilă, sveltă. Fraise des bois, frăguța pădurilor. Pentru mine, un însemn al Sfintei tinere, Frumoasa, Cuvioasa noastră Maică Parascheva.

În icoana pe care am ales-o, care aparține, după cum citesc, școalii iconografice din Pskov (secolul al XVI-lea), Sfînta este reprezentată la dreapta Sfinților Mari Dascăli ai lumii și Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan. Sfînta Cuvioasă Parascheva deci este aleasă între Sfinții Teologi ai Dogmelor Ortodoxe. Ea este deci Apărătoarea Dreptei Credințe, a Ortodoxiei celei Una și neîntinată. Așa cum pînă și trupul ei demult adormit s-a scîrbit de îngroparea lîngă ea a trupului necurat, așa neapărat că se scîrbește Sfînta de murdărirea Sfintei Credințe Ortodoxe.

Găsesc un minei pe octombrie din 1929, postat de un binecuvîntat creștin (pe care miluiască-l Domnul în veci!), și citesc slujba Sfintei:

Strălucit-ai, Paraschevo, cu fapte bune și cu vedenia spre întărire, ca o pustnică credincioasă; și cu razele cele prealuminate și slăvite gonești întunecările ereticești și luminezi pre cei ce cu credință, cu iubire și cu osîrdie ascultă învățăturile tale. Pentru aceasta săvîrșim cu iubire praznicul tău cel de lumină purtător. Roagă-te lui Hristos cu îndrăzneală, pentru sufletele noastre! (Stihiră de la Vecernia Mare)

Cu razele dumnezeieștii străluciri ai luminat pre toți, fericită Paraschevo, gonind toată răutatea ereticească, și cîntînd lui Hristos, dătătorului de viață: Sfînt ești, Doamne! (Canon la Utrenie)

Cu razele tale cele de lumină purtătoare, Paraschevo, ai pierdut întunericul negurii ereticești; și cu lumina cunoștinței de Dumnezeu strălucindu-te, luminezi marginile lumii. (alt Canon)

Minte dumnezeiască și alăută cu totul întocmită a preasfîntului Duh, privighetoare bine glăsuitoare, lauda de căpetenie a credincioșilor, stîlp al ortodoxiei și înțeleaptă întărire; îndreptarea Bisericii, lauda monahilor și podoaba tuturor cuvioșilor te-ai arătat, lăudînd pre Hristos în veci!

Cinstea cea vrednică a luptelor tale o ai luat, și ca purtătoare de cunună săltînd în ceruri împreună cu îngerii, unde este soborul prorocilor și al apostolilor, și multa oaste a mucenicilor, unde este adunarea patriarhilor, adu-ți aminte de noi, Cuvioasă maică Paraschevo! 

Heraclea-Pontica.png  Pe o hartă veche, Heracleea Pontului, subliniată cu roșu

1024px-Fragaria_vesca_-_metsmaasikas.jpgFrăguță pentru care este vestită Heracleea Pontului, cred eu, încă din timpurile Sfintei.

P.S. Adaug și vestea minunii lucrate de Sfînta Cuvioasa Maica noastră Parascheva cu pătimitorii închisorilor comuniste, și mulțumesc d.lui Mircea Pușcașu care a făcut-o cunoscută pe facebook (publicată inițial de https://www.facebook.com/Funda%C5%A3ia-Profesor-George-Manu-132216303510443 ):

Sfânta Cuvioasă Parascheva şi Sfinţii Închisorilor
Băieţelul Anei Maria Marin ocrotit de Cuvioasa în timp ce mama lui pătimea în temniţa Ciucului

„Copilului ei, care nu mai avea parte de joc, îi trimitea în fiecare noapte un gând bun prin văzduh; dacă ar fi ştiut câte urgii se abătuseră asupra capului lui în primăvara anului 1959, n-ar mai fi avut curajul să meargă mai departe; dar aşa tăieturadintre lumi fiind adâncă şi ea începând să înveţe a spune ca Iov: <<Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat>>, copilul s-a simţit părăsit de mamă, până ce într-o noapte…

Într-o noapte a venit în vis la el o femeie: era îmbrăcată în negru, îl luă de mână, îl duse la icoană şi-l puse să aprindă candela! Pe urmă Ea venea şi ziua, stătea departe de el şi-i arăta drumul pe unde trebuie să meargă. Totdeauna a fost condus de Sus; era atât de bun, încât trebuia să înţelegi că prin el, de mic, trebuia să-i mulţumeşti lui Dumnezeu.

Femeia cea tânără, îmbrăcată în negru, care îi îndrepta băiatul şi-l apăra de duşmani, trebuie să fi fost Sf. Parascheva, care avea o poveste miraculoasă: deşi nu trăise în ţară şi venise doar icoana ei, pe mare, la noi, ocrotea ţara şi pe fiii ei cei buni. Aşa credea Domnicu şi nu puteai s-o întorci din credinţa ei. La Mislea începuse să se roage Sfintei de la Trei Ierarhi fierbinte şi cu lacrimi, cum se cade să te rogi.”

Ana Maria Marin, „Poveste de dincolo (Amintiri din țara cutropită)”

Anunțuri

2 gânduri despre “Gînduri la Praznicul Sfintei Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, Judecătoarea noastră, a românilor (cu un P.S. despre minunea Sfintei cu pătimitorii închisorilor comuniste din România adăugat azi, luni 17 octombrie 2016)

  1. ,, În Duminica a 21-a după Rusalii membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române slujesc după următorul program pe care îl aflăm de la Radio TRINITAS:

    Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, va participa la Sfanta Liturghie ce va fi oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în parohia Biserica Albă din Capitală.”
    Deci , Patriarhul nici mâine nu slujește Sfânta Liturghie ! Oare o fi oprit ? Sau e un semn ca trebuie sa iasă la pensie , din cauza vârstei înaintată si a neputinței fizice !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s