Acta Diurna®

registrul vieții românești®

Martiriul Preoțimii Dreptmăritoare și Mărturisitoare din România. Azi, Ieromonahul Eftimie Mitra, Ctitorul Schitului bihorean Huta, cu Hramurile Tăierii Capului Sfîntului Botezător Ioan și Cuvioasei Teodora de la Sihla. Torționarul? Ecumenistul „episcop” Sofronie Drincec (zis și „Drink”), cel cu reputație de iubitor de mese bogate și de….plimbător de cîini prin Jula (sic: numele localității românești Gyla din partea ungară). Același IPS, după mărturiile casnicilor, intră în grave crize de isterie la auzul numelui „Eftimie Mitra.” Fapte consemnate acum 3 și 4 ani, dar mai actuale și mai fierbinți ca niciodată.

Martiriul Preoțimii Dreptmăritoare și Mărturisitoare din România. Azi, Ieromonahul Eftimie Mitra, Ctitorul Schitului bihorean Huta, cu Hramurile Tăierii Capului Sfîntului Botezător Ioan și Cuvioasei Teodora de la Sihla. Torționarul? Ecumenistul „episcop” Sofronie Drincec (zis și „Drink”), cel cu reputație de iubitor de mese bogate și de….plimbător de cîini prin Jula (sic: numele localității românești Gyla din partea ungară). Același IPS, după mărturiile casnicilor, intră în grave crize de isterie la auzul numelui „Eftimie Mitra.” Fapte consemnate acum 3 și 4 ani, dar mai actuale și mai fierbinți ca niciodată.

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Cine si de ce vrea sa falsifice istoria schitului Huta din Bihor

 

Pentru a afla cât de defazat poate fi un episcop ortodox, îi ceri părerea despre un subiect problematic al societății contemporane. Apoi se confruntă [se verifică această părere] alături de [prin cercetarea] cugetul[ui] drept-credincioșilor din acea episcopie [cu privire la respectivul subiect problematic]. Este testul nemincinos care va arăta întotdeauna prezența sau lipsa comuniunii (și implicit a comunicării) ierarhului locului cu credincioșii săi.

Nici bine nu a plecat Părintele Eftimie din Eparhia Oradiei, că oamenii Preasfințitului Sofronie au început să răspândească în urmă zvonuri de genul: “a fugit”, “a luat totul”, “e un afacerist”, “a trecut la stiliști”, „are amante”, “este un răzvrătit”,“creează tulburări”, „este epileptic” etc.

Sperând că bihorenii nu vor afla adevărul despre Huta, Episcopia Oradiei i-a interzis în mod abuziv și necanonic Părintelui Eftimie să aibă orice fel de legături cu credincioșii din Bihor. Pentru oamenii episcopului nu mai reprezintă un pericol degradarea spirituală a societății, corupția din propria episcopie, nici prozelitismul sectar sau catolic. Primejdia cea mare a oficialităților eclesiastice bihorene este trecerea prin Bihor a unui biet călugăr ortodox, declarat “persoana non grata” de către ierarhul Sofronie Drincec. Un consilier intim al ierarhului ne-a menționat discret, că ori de câte ori se întâmplă să treacă prin Beiuș, agitația la protopopiat atinge codul roșu: “iar a venit Eftimie prin zonă”.

Însă, contrar afirmațiilor reprezentanților episcopiei, tot mai mulți bihoreni îl caută pe Părintele Eftimie la “schitul din inima Daciei” unde viețuiește în prezent. Reacția de bun simț a credincioșilor devine deranjantă pentru Preasfințit, cu atât mai mult cu cât aceștia susțin financiar schitul de la Grădiștea.

Pentru a face uitat numele părintelui Eftimie din amintirea bihorenilor, ierarhul orădean s-a gândit să șteargă orice urmă care să amintească de prezența călugărului de la Huta. Din arhiva schitului au dispărut toate documentele care menționează că părintele Eftimie a întemeiat schitul și a fost egumenul acestuia. Din Sfânta Masă a dispărut actul prin care Prea Sfințitul Ioan Mihălțan îi dădea binecuvântare părintelui Eftimie pentru începerea lucrărilor, iar tabloul votiv al ctitorilor a fost pictat cu chipuri de persoane care nu au nici o legătură cu întemeierea schitului.

În schimb, pe un zapis pictat deasupra ușii de la intrarea în biserică este eronat menționat ca egumen “ieromonahul Visarion Tuderici”. Visul acestuia nu a devenit realitate, întrucât promisiunea verbală de a fi numit egumen al schitului nu a fost niciodată îndeplinită.

După ce PS Sofronie s-a văzut scăpat de monahul incomod, părintelui Visarion i s-a pus în vedere să părăsească eparhia. Alegerea a făcut-o împreună cu apropiații săi plecânt în eparhia de Ghyula unde avea promisiuni mai vechi de promovare. Părintele Visarion Tuderici nu vrea să facă nici o afirmație oficială despre acest subiect, dar se justifică lamentabil spunând că a trebuit să facă ascultare, fără a menționa față de cine. De asemenea, părintele Visarion a refuzat categoric ca în biserica schitului de la Huta să apară o imagine, cât de mică, în care să fie prezentată icoana Kazanskaya, cea care a lăcrimat în anul 2009 în lăcașul monahal întemeiat de fostul său duhovnic, părintele Eftimie. [Ceea ce atestă cu înfricoșată putere că acești torționari și trădători mîrșavi sînt și HULITORI și NECINSTITORI de CELE SFINTE. Poate că asta a și însemnat lăcrimarea icoanei Maicii Domnului, minune vestită și popularizată în presa online cel puțin, documentată și cu fotografii: vezi pagina blogului sacciv, dar și altele.]

Acesta nu e singurul caz. Monahii care mărturisesc o altă învățătură decât a episcopului orădean au interdicție de a avea legături cu credincioșii din Bihor. Li se interzice să slujească sau să conferențieze în tot județul – totul pornind de la simplul motiv că: “E suficient doar ceea ce îi învățăm noi”.

Nicolae Mateaș

În contextul celor relatate mai sus, vom reda o prezentare detaliată preluată din următoarele surse:

SCRIBD: http://www.scribd.com/doc/117154477/Judecata-de-Acum-a-Lui-Sofronie

MIREM: http://www.mirem.ro/pdfuri/judecatasofronie.pdf

Ioan Coja

Judecata de “Acum” a episcopului Sofronie Drincec

  • Episcopul Sofronie al Oradiei a scăpat de un monah “incomod” și acum vrea să șteargă orice urmă a existenței sale în Bihor. Totul a început de când, în Bihor, ecumenismul se impune sub pretextul “ascultării” față de ierarhul locului. ”Neascultătorii” sunt catalogați răzvrătiți și tulburenți.

   N-au trebuit să treacă câteva secole, să se scorojească pereţii şi să se decoloreze vopselele pictorului, că tabloul votiv al schitului de la Huta ascunde deja misterul ctitorilor săi.

   S-a considerat că un tânăr care-I oferă Mântuitorului biserica şi nişte necunoscuţi cuprinşi de gravitatea momentului vor umple golul lăsat de adevăratul ctitor şi de acei oameni din groapa Beiuşului care i-au fost alături timp de zece ani.

 

Indiferent dacă te raliezi sau nu luptei pe care Eftimie Mitra  o duce cu sectele sau cu greco-catolicii – adevărată obsesie a „curăţiei Ortodoxiei” – peste faptele sale nu se poate aşterne vălul uitării. A stat ca un primitiv în sălbăticie, trăind de pe o zi pe alta, a reuşit să adune câţiva oameni lângă el şi a transformat o biserică părăsită în mănăstire şi loc de pelerinaj. E greu de intuit traiectoria sa viitoare, dar e sigur că cei care-l prigonesc vor ajunge la treptele acelui iad în care nu cred, după cum, bineînţeles, nu cred nici în raiul pe care-l propovăduiesc.

Strămutat într-o mănăstire de la câteva sute de kilometri distanţă, părintele Eftimie se întoarce din când în când în Bihor pentru a împlini trebuinţele duhovniceşti ale celor lăsaţi în urmă. „E mai uşor să meargă unul la o sută, decât să vină aceştia un drum aşa de lung”, spune el. Totuşi, de la slujba de rămas-bun de la Nimăieşti, din primăvara anului trecut, nu a mai slujit în public. Preoţii bihoreni au fost avertizaţi să nu-l mai accepte în altar, deoarece ar atrage mânia episcopului asupra lor. Aşa a ajuns să spovedească, să cuminece şi să boteze în locuri particulare (sau in alte eparhii), într-o absurdă reînviere a vremurilor catacombelor.

 

Hrisovul „pierdut”

 

Mare parte din turiştii care ajung spre capătul Văii Finişului se abat şi pe la schit. Cei care se-nchină pentru prima oară acolo, vor pleca cu convingerea că aşezarea e nouă, apărută ca o ciupercă, în primăvara acestui an. Timpul nu pare să fi îngăduit nici aşezarea unui hrisov în masa altarului. Însă, pentru cei care în urmă cu zece ani şi-au amânat treburile din gospodărie pentru a ajuta aici, lucrurile sunt foarte clare: au ridicat chiliile şi au acoperit bisericuţa părăginită de la intrare, ajutând un tânăr călugărit de stareţul de la Petru Vodă. Dacă şi în 2002, Iustin Pârvu era un nume a cărui greutate putea s-o contrabalanseze pe cea a Sfântului Sinod, între timp s-a conturat şi numele acestui ucenic – Eftimie Mitra – sinonim, pentru mulţi din Țara Beiușului și nu numai, cu Ortodoxia nealterată de modernitate şi ecumenism.

ieromonahul Visarion Tuderici

În orificiul din masa altarului s-a aşezat un act care consfinţea întemeierea schitului şi pomenea numele fondatorilor: „… ieromonah Eftimie şi Florin Bunicău(ulterior rasoforul Haralambie-n.n.)…” După plecarea lui Eftimie Mitra, când la Huta rămăsese doar fostul sau ucenic, părintele Visarion, documentul a dispărut, de negăsit fiind şi exemplarul care ar trebui să se găsească la Episcopia Oradei. Se pare că documentul s-a “pierdut” în perioada imediată după plecarea sa, când părintele Visarion și amicul său Florian Covaciu au făcut reparații la masa din Altar. Visarion spune că nu știa de existența acelui act:“poate știu cei care au lucrat acolo”.

„Prea Sfinţitul Ioan Mihălţan mi-a dat un Ceaslov şi 50 de lei, spunându-mi să revin peste două săptămâni şi să-i spun dacă pot să trăiesc acolo. După această a doua întâlnire, la puțin timp, am primit actul prin care aveam binecuvântarea să încep lucrările, cu îndemnul de-al păstra cu sfinţenie. L-am aşezat în orificiul pătrat din masa altarului, pe diagonală, şi tot de-abia a încăput. Parcă văd şi acum laturile îmboţite”, îşi aminteşte Eftimie Mitra.

Trăind într-o locuinţă improvizată din bârne subțiri și acoperită cu nailon, tânărul călugăr aşteaptă primăvara lui 2002 pentru a se apuca de lucru. Un viscol din iarna lui 1973 dărâmase turnul bisericuţei, ploua prin acoperiş şi păianjenii îşi întinseseră plasele peste tot. Localnicii au reparat acoperișul dar nefiind cine să o îngrijească s-a deteriorat în timp. Aproape un an de zile a trecut până să se obţină aprobările. S-a început apoi ridicarea corpului de chilii… Cine vizitează acum Huta n-ar mai putea să puncteze etapele acestei munci care se întinde pe durata unui deceniu întreg.

In coltul de jos al imaginii se poate vedea coliba din barne in care a locuit ctitorul schitului Eftimie Mitra. In aceasta s-a locuit indiferent de vreme, iarna in frig sau vara in arsita, ploaie sau vant etc. Atunci era singur. Primii vietuitori au venit doar dupa ce chiliile erau locuibile.

Dorința de a se face un schit în acel loc a aparținut inițial episcopului Vasile Coman. Datorită regimului comunist nu s-a putut înfăptui rămânând ca acest lucru să fie pus în practică de succesorul său PS Ioan Mihălțan. În zonă se spune că înaintea lui Eftimie a vrut să întemeieze exact în acel loc o vatră mănăstirească un monah cu numele Damaschin, dar condițiile grele l-au determinat să abandoneze înainte de a începe. Cel care a reușit să răzbească vitregiilor a fost Eftimie Mitra, căruia azi i se datorează această frumoasă vatră mănăstirească de la Huta. Dacă nu ar fi fost el, în prezent acel loc era pustiu sau poate prindea viață un alt așezământ, dar… iezuit.

 

Hrisovul din inima oamenilor

 

Cu toate că schitul de la Hută pare al nimănui şi conducerea eparhiei aşteaptă momentul să-i facă publică o nouă istorie, va trebui să se ţină cont de hrisovul din inima acelor oameni care au trudit acolo timp de zece ani.

„Lucram la firma care făcea drumul forestier şi vedeam des un călugăr care mergea în sus pe vale. L-am întrebat ce face pe-acolo şi aşa am aflat de Hută. Am mers să văd locul şi m-am mirat cum de poate trăi în asemenea condiţii. Erau patru pari bătuţi în pământ, nişte scânduri şi o folie de nailon. M-am oferit să vin cu tractorul, să-l ajut să ridice o locuinţă omenească. Am vorbit cu soţia şi i-am adus mâncare de câte ori am putut… În primăvara lui 2002 ne-am apucat de fundaţie la corpul de chilii. Am refăcut acoperişul bisericuţei şi participam la maslurile din fiecare lună, aducând şi alţi oameni din sat. De Crăciun am venit cu mai multe maşini şi ultimii şase kilometri i-am făcut pe jos,că era stricat drumul… În anul următor ne-am apucat de paraclis. Tot ce-i acolo, prin mâna părintelui Eftimie s-a făcut”, îşi aminteşte Ioan Brage din Nimăieşti.

În anul 2001, lângă o stâncă de pe valea Finişului şi-a pierdut viaţa un tânăr alpinist. Mama lui povesteşte printre lacrimi cum l-a găsit vegheat de un călugăr care-i citea din Psaltire. „Ploua şi deschisese umbrela să nu se stingă lumânarea. Mi-a vorbit, mi-a spus că poate Dumnezeu mi-a chemat copilul în ceata sfinţilor lui… Ulterior m-am întors în acele locuri cu mai mulţi cunoscuţi, simţind că e o datorie să ajut la ridicarea schitului. Chiar la intrare e crucea copilului meu şi simt că o parte din el a rămas acolo. De-asta continui să particip la slujbe şi să mă interesez de bunul mers al lucrurilor. Regret numai plecarea părintelui Eftimie, care şi-a lăsat acolo o bună bucată de viaţă şi atâta sacrificiu”, spune ea.

Un pădurar din apropiere spune că drumul a fost terminat doar la câțiva ani după ce Eftimie a demarat lucrarea: “Ducea sacii de ciment cu roaba de la câțiva khilometri. Nu pot să uit imaginea cu roaba în care avea un generator de curent pentru betonieră. A pornit dimineața devreme din sat să ajungă pe lumină la locul unde a început lucrările.

Una dintre persoanele care au răspuns acestui apel este Catiţa Rif, o consăteană care a venit la lucru din primele zile, alături de soţ şi vecini: „Nu era nimic acolo, doar o groapă unde spuneau că ridică mănăstire. Un călugăr cu fruntea îmbrobodită de sudoare şi cu respiraţia întretăiată căra pietre cu dulama deja ruptă. Nici măcar găleată nu avea! Aşa l-am văzut prima oară pe părintele Eftimie! Era slab de-l mâna vântul şi când l-am întrebat din ce trăieşte a zis, cu seninătate, că are Dumnezeu grijă de asta. Am avut şi noi, căci mergeam să-i ducem merinde şi să ajutăm la lucru. Până la urmă ne-am ales vreo 20 de persoane care făceau asta regulat. Anul trecut, când a plecat, era turnată fundaţia pentru sala de mese şi erau cumpăraţi bolţarii și tabla pentru acoperiș”îşi aminteşte ea.

Monahus non-gratus 

 

Arhimandritul Antim Oprea

Oamenii au însemnat în suflete, cu durere, şi plecarea forţată a călugărului. În aprilie 2011, la presiunile conducerii eparhiei, s-a întors la Petru Vodă, mănăstirea în care fusese călugărit. După mutarea sa la Tărcăița părintele Eftimie ne spunea cu amărăciune: „Părintele Antim de la Oradea mi-a spus să plec cât mai departe de Bihor că altfel PS Sofronie mă caterisește. Nu am plecat. Am rămas la Huta și am stat aici (arătând cu degetul în jos), la Tărcăița, pentru Visarion și pentru oamenii de acolo. N-am vrut să-l las singur în groapa cu lei. Nu m-am temut de caterisire că stiam că nu am abateri, așa că nu aveau ce să-mi facă. După ce au reușit să-l atragă de partea lor pe Visarion, a început declinul Hutei. Din toată această poveste nu a câștigat ortodoxia ci doar ambițiile preasfințitului. Pentru cine să mai rămân? Mi-am luat mâna de pe Visarion, fiecare va avea drumul pe care și l-a ales! Voi face o altă Hută într-o altă eparhie”. Inițial PS Siluan le-a oferit amândorora posturi “la birou”, la Ghyula. Eftimie a refuzat, iar Visarion nu a dat un răspuns concret față de duhovnicul său dar, ulterior mai fusese la Gyula fără să spună nimănui. Războiul era mai vechi „A câştigat cine a fost mai tare… în cele lumeşti!”, le-a spus Eftimie celor apropiaţi.

Într-adevăr, imediat după venirea pe scaunul episcopal al Oradei, Sofronie Drincec a început prigoana împotriva călugărului antiecumenist de la Hută. Pe 15 noiembrie 2007 îl destituia din funcţia de egumen, invocând lipsa studiilor teologice adecvate, oprindu-l şi să ia parte la viaţa duhovnicească a satelor din jur: „…vi se interzice să participaţi şi să predicaţi la Taina Sf. Maslu, cât şi la alte sfinte taine şi ierurgii săvârşite în parohiile învecinate”, spune actul. Oamenii își amintesc că acolo unde participa călugărul Eftimie slujbele se făceau în întregime: “Unde era el nu se sărea peste nimic” spune Daniela, o credincioasă din Beiuș.

Tot în acel act se precizează că mănăstirea de maici de la Fiziş, o altă iniţiativă a lui Eftimie Mitra, nu primeşte „arhiereasca binecuvântare”. Această mănăstire făcea parte din planul lui Eftimie de a face câte un mic schit în jurul satelor afectate de prozelitismul sectar și greco-catolic. Pentru aceasta a avut și binecuvântarea fostului său ierarh Ioan Mihălțan. După judecata lui SofronieEftimie e periculosdeoarece dacă va face mai multe schituri în zonă „va avea mai multă influiență” în rândul credincioșilor. Actualul episcop al Oradiei făcea crize de nervi de fiecare dată când oamenii din zonă ascultau de cuvintele lui Eftimie. O altă obsesie a arhiereului era aceea că la hramurile și maslurile de la Hută participau mai mulți oameni decât la slujbele arhierești de la Izbuc.

Au urmat câţiva ani în care Eftimie Mitra a trăit retras pe unul dintre vârfurile munţilor Codru Moma, coborând la schit doar în duminici şi sărbători. A reuşit să termine Facultatea de teologie, adăugând încă o licenţă celei de inginer, pe care o avea deja, şi a crescut câteva generaţii de miei: „Mi-a interzis să predic şi să scriu despre greco-catolicism şi ecumenism pe motivul că nu am diplomă în teologie. Aşa că a trebuit să fac şi facultatea de teologie să nu mai aibă motiv de a mă opri” spune Eftimie privind de pe creasta muntelui de la Tărcăiţa spre Huta.

Pentru mai multe detalii – documentul sus amintit poate fi gasit in format scanat accesand linkul:  http://www.razbointrucuvant.ro/2007/11/27/sofronie-inchizitorul/

Un preot de lângă Beiuş îşi aminteşte frânturi din acea perioadă: „În toamna lui 2008 am urcat la coliba părintelui de pe munte. Cu barba şi părul în vânt, îmi vorbea despre lupta Ortodoxiei de-a lungul veacurilor. Ajunşi sus, ne-am închinat sub steagurile României şi Bizanţului. Într-un moment în care steagul Uniunii Europene flutura, nu doar pe instituţiile laice, ci şi pe biserici, aici se păstra o oază de arhaism binecuvântat. Mi-era clar că nu putem fi cu toţii aşa, dar ştiam că asemenea oameni creează echilibrul acestei lumi schimbătoare. De-asta s-o fi temut şi diavolul, care se pare că-i iubeşte mai mult pe călugări decât pe fraţii săi. S-a instalat la Hută şi a dezbinat mica obşte de-acolo. Eftimie şi Visarion, care pe vremuri înconjurau pământul mănăstirii cu icoana Maicii Domnului, rugându-se pentru izbândă, s-au situat din acel moment în tabere diferite. Ucenicul a fost aţâţat împotriva celui care-i îndrumase viaţa de până atunci şi aceasta a fost doar o mişcare bine calculată a episcopului. La cei zece ani în care ieromonahul Eftimie s-a nevoit în capătul Văii Finişului, episcopul Sofronie nu ar putea alătura nici măcar zece zile de trai asemănător, cunoscut fiind faptul că preţuieşte mesele îmbelşugate şi tovărăşiile alese”.

    Inevitabil, acest călugăr desprins de lume a intrat într-un lung şir de comparaţii cu ierarhul său. Inginerul care a electrificat Mc Donald`s Oradea şi Vama Salonta s-a călugărit în perioada în care Radu Drincec, Zecistu` de la Medicină, s-a hotărât pentru aceeaşi cale. Dacă primul trudea la animalele mănăstirii Petru Vodă, după buna tradiţie moldovenească a ascultării, cel de-al doilea se instala în palatul patriarhal din capitală. Când Efimie Mitra venea să însufleţească biserica părăginită de la Hută, în scaunul episcopal de la Ghyula se instala cel devenit Sofronie Drincec. Cât timp unul a strâns piatră pe piatră şi a pornit vatră mănăstirească, celălat a împrăştiat averea lăsată de Emanuil Gojdu românilor transilvăneni. Eftimie a renunțat la sine și a apărat cu mult zel schitul său ce era amenințat de tăvălugul retrocedărilor străduindu-se din răsputeri să păstreze o unitate între preoții din zonă, în timp ce, Sofronie trăia doar pentru poftele sale“pierzând” bisericile rând pe rând și creând dezbinare între preoții subalterni. Întâlnirea nu putea să-i situeze decât pe poziţii antagonice. Destituit şi refugiat pe munte, Eftimie Mitra rămânea totuşi o comparaţie periculoasă pentru episcop, care i-a cerut răspicat, prin subalternii săi, să părăsească eparhia.

Falsul din pictură

Ceea ce se întâmplă acum nu e decât operaţia banală de ştergere a urmelor. Poate fără să-și fi dat seama, la acest act mârşav e complice şi Visarion Tuderici, „ucenic” al lui Eftimie şi numit de Sofronie „superior administrativ al schitului” (econom – în termeni mănăstirești) după 15 noiembrie 2007. Pictorul Adrian Mihuţ spune că Visarion a comandat pictura şi acel controversat tablou votiv. „Eu am făcut doar cum mi-a spus părintele Visarion” spune pictorul Mihuţ. Zapisul îi şi acordă statutul de egumen, pe care de-altfel nu l-a avut niciodată, funcţia aceasta rămânând vacantă până în 2011, la numirea părintelui Macarie, izgonit de la Stâna de Vale, pentru motivul că nu avea studii adecvate.

Zapisul fals – pictat de Adrian Mihut deasupra usii de la intrarea in biserica de la Huta

 

Visarion stia că nu are numire de egumen al schitului și nici nu a fost instalat în această funcție – fapt ce nu i-ar fi dat dreptul să se autointituleze egumen. În actul de destituire al lui Eftimie cu nr. de înregistrare 2963/14.11.2007, alin. 3, scrie că „ieromonahul Visarion Tuderici va ocupa funcţia de superior cu probleme administrative, iar funcţia de egumen rămâne vacantă până la numirea unui nou egumen”. Acest act a fost semnat de episcopul Sofronie și de exarhul Mihail Tărău (actual stareț la mănăstirea Izbuc, atunci vicar).

Surse din cadrul episcopiei spun că această funcție i-a fost promisă odată cu plecarea lui Eftimie, iar ucenicul se vedea egumen “pe viață” la Huta. Se pare că socoteala de acasă era alta decât cea din târg. Visarion n-a mai apucat să se bucure de statutul oficial de egumen la Huta. Al doilea egumen canonic instituit este protosinghelul Macarie si nicidecum Visarion aşa cum pictorul Adrian Mihiț zugrăvise pe zapisul deasupra ușii bisericii. Dacă părintele Visarion a făcut acestea la presiunile episcopului sau din proprie iniţiativă, rămâne o dilemă. Nici Visarion si nici episcopul Sofronie nu vor să aducă subiectul în discuţie. Toți cei implicați tac şi, când sunt constrânşi, fiecare aruncă vina în ograda celuilalt. După ermineutica picturilor bisericești în tabloul votiv trebuiau pictați fondatorii (ctitorii) ținând în mână o biserică pe care să o dăruiască Mântuitorului.

 

Prin gestul său, susținut din interior de Visarion Tuderici, Sofronie Drincec a reușit să ofere un frumos cadou episcopului greco-catolic Virgil Bercea, de la Oradea, care demult visa anihilarea lui Eftimie din zonă.

 

La câteva luni după plecarea părintelui Eftimie, ucenicul Visarion a primit funcția de secretar eparhial la Ghyula. Acesta refuză să facă vreo declarație, însă spune apropiaților săi că nu a vrut să fie „avansat”, dar a trebuit să facă ascultare. Despre zapisul deasupra usii, tabloul votiv și documentul din masa altarului le spune acestora că “toate sunt minciuni”.

 

Al cincilea blestem de la Hută

 

Se spune că la plecarea sa de la Hută, Eftimie Mitra ar fi rostit patru blesteme menite să-i depărteze pe cei nevrednici de ctitoria sa. Ele nu l-au împiedicat însă pe episcop să răsufle uşurat, conştient că scăpase de cel mai „recalcitrant” element din eparhie. S-a aşternut imediat la următoarea etapă, deja pomenită, aceea de a-i face uitat numele.

Despre blestemele de la Huta:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2011/05/intoarcerea-la-metanie.html

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2011/06/blestemele-de-la-schitul-huta.html

Abia atunci s-a auzit blestemul nerostit al celui alungat. Numele său – şi acesta e blestemul – e de-ajuns să creeze panică şi nesomn în palatul episcopal. Fiii duhovniceşti din groapa Beiuşului fac pelerinaje la mănăstirea de departe în care vieţuieşte acum şi insistă să se întoarcă, măcar din când în când, să-i cuminece. Şi-n mintea şi-n casele lor, Efimie Mitra rămâne neplecat, după cum neplecat a fost în faţa mâniei arhiereşti.

La insistenţa acestor oameni, ieromonahul Eftimie a solicitat acceptul conducerii eparhiale pentru a sluji din când în când în schitul pe care l-a ctitorit şi în parohiile preoţilor cu care a colaborat în trecut, cerând totodată şi îndreptarea greşelilor din pictura bisericii, unde de-altfel, numele şi figura ierarhului şi-au găsit locul. Surse din cadrul Episcopiei ne-au detaliat izbucnirea isterică a ierarhului, care spera c-a pus capăt epopeii predicatorului antiecumenist de la Hută. Credincioşii care erau lângă părintele Eftimie la deschiderea plicului ce conţinea răspunsul relatează că formula de adresare conţinea doar numele din buletin a acestuia, cererile sale fiind socotite „inadmisibile”.

Juristul episcopiei, Ciprian Balint (fiul protopopului de Beius), consideră că slujirea în bisericile ortodoxe din Bihor sunt doar “pretenții exagerate” ale lui Eftimie. Același Ciprian Balint susține că Eftimie face parte dintr-o altă eparhie și nu are voie să se amestece în treburile interne ale Eparhiei Oradiei. Așadar, după opinia sa, nu e treaba lui Eftimie și a nimănui ce se petrece acum la Huta. Actualul egumen, Macarie Ferariu, spune că e neutru: “Nu știu, nu mă bag. Vă rog să nu mă amestecați în toate acestea. Întâi de toate eu trebuie să fac ascultare. Lăsați-mă că am destule pe cap”.

 

Cu statutul perpetuu de proaspăt ales şi fără teama că mandatul i s-ar putea sfârşi, Sofronie Drincec se face însă că nu aude glasul acestor oameni. A semnat un concordat cu însuşi Dumnezeu şi nici măcar Acesta nu i-ar mai putea retrage privilegiile. La Judecata de Acum a dat o sentinţă definitivă: “Eftimie Mitra nu există!”

 

Ca orice dregător al lumii acesteia, poate determina prezentul şi viitorul supuşilor săi, iar în cazul lui Efimie Mitra a hotărât să intervină şi în trecut. Lucrurile nu merg însă pe cât de uşor păreau, căci vopseaua acelui fals zapis și tablou votiv îi mânjeşte deja veşmintele arhiereşti. Devine evident pentru toată lumea că nu doar câţiva centimetri de tencuială pictată sunt actul de naştere al unei mănăstiri şi mulţi ani de trudă nu se şterg cu câteva rânduri scrise la întâmplare deasupra ușii. Oamenii care au muncit alături de Eftimie Mitra la Hută povestesc despre aceasta copiilor, vecinilor şi tuturor celor care vor să-i asculte.

Reprezentanții episcopiei nu au nimic de declarat solicitărilor noastre aducându-ne la cunoștință că nu trebuie să ne intereseze treburile interne ale Bisericii. Dar oare credincioșii nu au voie să afle adevărul?

Eftimie trăiește la un schit – asemenea celui de la Huta – situat în munții istorici ai Daciei lui Burebista, unde mulți bihoreni merg pentru a primi binecuvântare. Nu i-a uitat nici el pe cei pentru care și-a asumat o responsabilitate spirituală, singura problemă fiind o chestiune de khilometri.

În faţa acestei rezistenţe, deja clar conturate, rămâne doar dilema următorului pas arhieresc: dacă nu reuşeşte să şteargă numele ctitorului, va şterge schitul de pe faţa pământului?

Mircea Dragomir

Dacian Badea

Nicoleta Bejan

Oradea, febr. 2012

Publicat de ASTRADROM la 07:00

Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest

Etichete: Antim Oprea, Eftimie Mitra, Schitul Huta, Sofronie Drincec, virgil bercea, Visarion Tuderici

9 comentarii:

  1. Anonim28 decembrie 2013, 12:02Răspundeți
  2. „Destinul tradatorului e pecetluit din momentul acceptarii gandului de a trada. Drept pedeapsa pentru acest gest Dumnezeu lasa soarta acestuia sa fie decisa de cei caruia a slujit cand a tradat.” (Pitagora- filosof antic)
  3. Sanda Lucaciu11 ianuarie 2014, 10:02Răspundeți
  4. Pomul dupa roade se cunoaste. Pomul bun face roade bune…
    Astfel de roade nu sunt demne de un om normal. Si cata incredere mai poti avea in astfel de persoane, indiferent ca ar fi cleric, medic, inginer etc.?
    Omul care in fata vorbeste de bine, iar faptele lasa de dorit, are o perfidie de nedescris. Viclenia unui astfel de om nu duce la unitate ci la distrugere si chiar autodistrugerea propriei persoane.
  5. Gabi23 aprilie 2014, 22:41Răspundeți
  6. Unde era parintele Visarion cand Parintele Eftimie se trudea sa ridice manastirea?
    Dar episcopul Sofronie unde era?
    Au ajutat acestia la ridicarea schitului?
    Ceea ce stim cu siguranta e ca au reusit sa contribuie la distrugerea unui punct de rezistenta ortodoxa in vestul tarii.Cand imi aduc aminte cum ne spunea parintele Visarion sa ne rugam pentru duhovnicul sau ca e inselat de diavoli…
    Iata ca timpul ne-a ajutat sa vedem cine e inselat si cine nu.
    Se pare ca groapa pe care parintele Visarion a sapat-o parintelui Eftimie e tocmai groapa in care a cazut el ulterior. Stiti vorba populara: „Cine sapa groapa altuia, cade el in ea”. … Inteleapta vorba. Nu?
  7. preot din Bihor14 mai 2014, 18:57Răspundeți
  8. Mergeam des pe la Huta si pot spune ca am inceput sa vad unele lucruri. Atunci imi ziceam ca ma insel.
    Se vedea, in ultima perioada, o legatura foarte stransa intre parintele Visarion si mai marii ierarhici ecumenisti.
    Ma intrebam cum de PS Sofronie il invita in mod special pe parintele Visarion la Cluj pentru a participa la instalarea IPS Andrei Andreicut. La acel eveniment s-a facut o lista cu preotii care au binecuvantarea PS Sofronie sa participe la instalare. Nu intelegeam atunci de ce parintele Visarion facea parte dintre cei trecuti pe lista.
    Ma surprins si ceea ce se petrecuse la Stana de Vale. La putin timp dupa „plecarea” parintelui Macarie din Stana, s-a organizat o conferinta a staretilor de manastiri. Evenimentul a fost prezentat si in revista LUMINA. Parintele Visarion a fost cel care a tinut cuvant de folos staretilor de manastiri, la propunerea PS Sofronie, bineinteles.
    Cred ca episcopul a sesizat slabiciunea parintelui Visarion de a face pe „invatatorul” si „sfatuitorul” si, astfel l-a momit. Asa ca tanarul parinte Visarion a cazut in cursa rechinilor ecumenisti din conducerea eparhiei, dar si in capcana ispititorului care vazandu-l ca ii place sa fie apreciat, ca fiind un mare duhovnic, i-a trimis ucenici care sa ii ofere laudele necesare unei caderi duhovnicesti. Felul sau tot mai increzator in sine si protocolar, in unele situatii, ma facea sa cred ca s-a schimbat, nu mai e cel pe care l-am cunoscut in primii ani cand mergeam la Huta. Sa ne rugam pentru revenirea lui. Ar fi pacat de el sa se piarda in locul unde e acum, chiar daca singur si l-a ales.
  9. Anonim19 mai 2014, 15:06Răspundeți
  10. Pictura e un kitch. Am crezut ca parintele Visarion are gusturi mai bune!
    In ce priveste cele prezentate in articol, putin ma surprinde dar nici nu ma mira prea mult. Il cunosc de mic, noi ii spuneam Ionut. Asa a fost mereu, mai egoist. De aici pana la a contribui la alungarea cuiva din manastire, pentru a-i lua functia, e prea de tot. Cu atat mai mult ca cel alungat a muncit din greu pentru ridicarea lacasului de cult. Chiar si laic sa fi fost, tot nu se cade…
    In ce priveste acest episcop pot sa spun ca nu am auzit nimic bun la adresa domniei sale. Il mai lauda unii subalterni, poate fiind interesati, in rest lasa de dorit…
  11. Maria3 iulie 2014, 12:37Răspundeți
  12. De cand a plecat parintele Eftimie de la Huta, in zona Beiusului, se simte o raceala duhovniceasca ce nu o poate inlocui nimeni.
    Din pacate alaturi de parintele Visarion s-au alaturat si cativa preoti dintre care: Blaj Traian din Nimaiesti, Teodor Tent din Beius, Ionel Tota din Delani etc.
    Ce le-au folosit? Ce au castigat acestia ca au facut front comun cu pr Visarion in tulburarea de atunci?
    Raspunsul e foarte simplu:
    1. pr. Traienut Blaj era foarte suparat ca multi din Nimaiesti mergeau la Huta cand pr. Eftimie facea masluri.
    2. pr. Ionel Tota de la Delani nu prea iubeste calugarii. In predicile sale sfatuieste mereu pe credinciosi sa nu se spovedeasca la manastiri ci sa il caute pe el.
    3. pr. Teodor Tent un om care in perioada prigoanei comuniste nu a avut curajul sa primeasca preotia, acum isi cauta interesele. Firesc ca a primit o bulina rosie de la PS Sofronie pentru ca l-a sustinut pe pr. Visarion.
  13. Andreia24 septembrie 2015, 18:34Răspundeți
  14. Eftimie a plecat – Sofronie a ramas. Mai bine era invers. Calugarul sa ramana si episcopul sa plece. Speranta de a pleca la Banat s-a irosit, dar mai speram ca Dumnezeu va gasi o modalitate sa ne scape de el. Asa poate va avea voie si Eftimie sa mai slujeasca prin Bihor.
    Cum ca in toata Romania are voie sa slujeasca, doar in Bihor i s-a interzis.
    Ciprian Balint vorbeste prostii. Cand va ajunge el la nivelul duhovnicesc al parintelui Eftimie sa isi dea cu parerea. Doar afaceri si nedreptati a facut in parohiile pe unde a trecut.
  15. Anonim19 octombrie 2015, 20:02Răspundeți
  16. Parintele Visarion e un copil tanar, fara experienta de viata. Nu imi explic cum de s-a lasat folosit de cei de la Episcopie in ce s-a intamplat. Noua ne spunea ca nu se va desparti de pr Eftimie niciodata. Iata ca lucrurile s-au schimbat, dar nu inspre bine. Nu mai e Huta ceea ce era odata. Ma bucur insa ca acest duh a prins radacini in schitul din inima Daciei, unde pr Eftimie vietuieste cu cateva maicute. Cine merge la acest schit cu siguranta va trage singur concluzia ca acolo, la Valea Rea, sunt oamenii buni care continua ceea ce odata nu s-a putut face la Huta. Hramul acelui schit este foarte sugestiv: „Sfintii romani” si este sarbatorit a doua duminica dupa Rusalii.
  17. Anonim4 mai 2016, 02:24Răspundeți
  18. Mai Visarioane, da pentru ce ai facut tu asta?!
    Acuma ti-e bine?

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.

Linkuri de întoarcere către această postare

Creați un link

Postare mai nouăPostare mai vechePagina de pornire

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Părintele Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta despre cipuri, într-o conferință din 2009. – Știre preluată de la www.roncea.ro.

Părintele Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta despre cipuri, într-o conferință din 2009. – Știre preluată de la www.roncea.ro.

http://roncea.ro/tag/parintele-eftimie-mitra

Cipurile biometrice pentru sau contra umanitatii?

Miercuri 18.02.2009 la Alesd a avut loc conferinta “Indosarierea electronica, o inchisoare invizibila”. Invitatul conferintei a fost ieromonahul Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta, licentiat al facultatii de electrotehnica din Oradea. Conferinta a fost organizata de ASTRADROM – Alesd. S-a prezentat aspectele sociale, tehnologice, politice, economice, religioase si morale ale introducerii cipurilor biometrice in actele personale ale cetateanului.
In sala mare a primariei din orasul Alesd a avut loc conferinta “Indosarierea electronica, o inchisoare invizibila” sustinuta de ieromonahul Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta. In timpul conferintei, invitatul subfilialei ASTRADROM din Alesd, a vorbit despre modul de functionare a tehnologiei RFID, posibilitatile tehnologice de supraveghere si control a populatiei prin metode biometrice, felul in care aceasta a fost prezentata de catre forurile de conducere a Statului Roman si a Uniunii Europene si modul de impunere a acesteia prin lege.
Parintele Eftimie considera ca odata cu schimbarea Constitutiei Romaniei s-au impus si unele modificari legislative straine de traditia si simtamintele nationale ale poporului roman: “Prin modificarea constitutiei Statul Roman si-a pierdut suveranitatea. In articolul 148, aliniatul 4 din noua constitutie se specifica clar ca Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca au sarcina de a duce la indeplinire directivele impuse prin lege ale Parlamentului European. In felul acesta parerea populatiei unei tari nu mai conteaza. De aici incolo totul e o chestiune de procedura juridica”. Parintele Eftimie a criticat modul in care a fost schimbata Constitutia: “la fel de viclean precum a fost si felul in care s-a introdus Ordonanta Guvernamentala prin care s-a impus introducerea cipurilor in actele noastre. In timpul zbuciumului electoral de anul trecut, cand toata atentia era spre alegerile parlamentare, pe neobservate au strecurat aceasta ordonanta”.
“Nu ne sperie tehnologia dar ne ingrijoreaza felul in care aceasta e folosita de puternicii zilei. Azi dictaturile nu se mai impun prin baionete ci prin justitie si informatie.” spune invitatul conferintei de la Alesd continuand: “Nu e vorba de o superstitie popeasca, asa precum ei vor sa dea impresia, ci de o realitate pe care vor sa o ascunda asa cum au ascuns si adevarata fata a experimentului cu vaccinul Gardasil”.
Coordonatorul sectiunii de tineret ASTRADROM, inginerul Adrian Bogdan, a declarat: “Ar fi bine daca Statul Roman ar da o lege in care, in virtutea libertatii de constiinta, cetateanul sa poata avea dreptul de a alege daca sa aiba documente cu sau fara cip. Azi toate minoritatile au drepturi. Asa cum pentru homosexuali s-a putut da o lege speciala, asociatia noastra propune politicienilor bihoreni sa tina seama, cand iau decizii in parlament, si de optiunile celor care se simt deranjati de introducerea cipurilor RFID”.
Ioana Buntea,
Secretar – A.M.A.S.

Răspunsul obștii monahale a Schitului Sf. Cuv. Parascheva-Rădeni la comunicatul patriarhiei române din 21.12.2016, răspuns publicat acum 2 zile (28 dec 2016) la www.sinodultalharesc.tk. Îl redăm integral, inclusiv lista completă a comentariilor , între care primul, extrem de important, al Părintelui mărturisitor Ciprian Staicu.

Răspunsul obștii monahale a Schitului Sf. Cuv. Parascheva-Rădeni la comunicatul patriarhiei române din 21.12.2016, răspuns publicat acum 2 zile (28 dec 2016) la www.sinodultalharesc.tk. Îl redăm integral, inclusiv lista completă a comentariilor , între care primul, extrem de important, al Părintelui mărturisitor Ciprian Staicu.

Preafericite Părinte Patriarh,
Înaltpreasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi,
Înaltpreasfinţiţi şi Preasfinţiţi
Părinţi Arhiepiscopi şi Episcopi,

Cu deosebită durere în suflet am luat la cunoştinţă comunicatul de presă Orice lămurire privind credinţa trebuie făcută în comuniune bisericească, nu în dezbinare, dat publicităţii de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la data de 21 decembrie 2016. În acest comunicat, Sfântul Sinod îşi mărturiseşte ataşamentul faţă de valorile ecumenismului şi faţă de “dialogul şi colaborarea între creştini, manifestându-şi, în acelaşi timp, determinarea de a suprima opoziţia faţă de ecumenism a unor creştini ortodocşi, fără a iniţia un dialog şi o colaborare reale cu aceştia pentru “o lămurire privind credinţa”, care să readucă pacea în Sfânta noastră Biserică, încercată după sinodul din Creta, din vara acestui an.

Comunicatul sinodal reafirmă faptul că la sinodul din Creta “Biserica Ortodoxă nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este una, sfântă, sobornicească şi apostolească”, acuzând “unele persoane răzvrătite” că “au indus în eroare pe unii clerici şi credincioşi” prin afirmaţiile false, potrivit cărora sinodul din Creta ar fi “proclamat ecumenismul ca dogmă de credinţă”1.

Ignorând vocea multor mari sfinţi ai secolului XX: sfântul Iustin Popovici, sfântul Nicolae Velimirovici, sfântul Ignatie Brancianinov, sfântul Serafim Sobolev, sfântul Paisie Aghioritul, sfântul Ioan Iacov de la Neamţ, a unor mari părinţi duhovnici români: părintele Iustin Pârvu, părintele Ilie Cleopa, părintele Arsenie Papacioc, a unor mari teologi ai secolului XX: părintele Dumitru Stăniloae, părintele Seraphim Rose şi mulţi alţii, care, împreună, alcătuiesc un adevărat consensus Patrum al secolului XX, contemporan acestei erezii, în a afirma la unison că ecumenismul este erezie eclesiologică şi chiar erezie a tuturor ereziilor, comunicatul încearcă demonstrarea contrariului, prin afirmaţia că în Creta ecumenismul nu a fost declarat “dogmă de credinţă” şi că niciunul dintre sinoadele locale canonice ale Bisericii Ortodoxe, cele mai multe dintre ele angrenate din plin în procesul ecumenist, nu a condamnat ecumenismul ca panerezie. În cele mai multe dintre luările de poziţie cărora le dă răspuns acest comunicat, s-a afirmat că sinodul din Creta a legiferat participarea Bisericii Ortodoxe la panerezia ecumenistă şi a introdus ecumenismul ca mod de gândire eclesiologică şi acţiune misionară, lucru care se probează printr-o simplă lectură a documentului Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine. S-a afirmat şi s-a şi demonstrat în nenumărate rânduri că, deşi nu a proclamat dogme noi, sinodul din Creta a adus atingere unor dogme mai vechi, prin acceptarea unor idei eclesiologice ecumeniste referitoare la “unitatea Bisericii” sau “refacerea unităţii creştinilor”. Vorbind despre eclesiologia adoptată la adunarea ecumenistă de la Busan, din 2013, cinci episcopi greci au denumit-o chiar dogmă: “a fost formulată dogma protestantădespre unitatea ecleziologică nevăzută a Bisericii”2.

Afirmaţia că niciun sinod ortodox canonic nu a declarat vreodată ecumenismul ca “panerezie” este combătută de anatema dată ecumenismului în 1983 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (care din 2007 a revenit în componenţa Bisericii Ruse, neanulând acea anatemă), în care acesta a fost numit “erezie”. Se poate oare afirma că, deşi a dat titani ai teologiei ortodoxe ai secolului XX, precum arhiepiscopul Averchie Tauşev, mitropolitul sfânt Ioan Maximovici3, părintele Seraphim Rose sau mitropolitul Filaret şi s-a recunoscut mereu parte a Bisericii Ortodoxe istorice ruseşti, ROCOR nu avea un sinod canonic în momentul în care a condamnat ecumenismul şi că era în afara Ortodoxiei la acel moment? Biserica Ortodoxă Georgiană a ieşit din CMB, în 1997, la presiunea unor centre monahale puternice din acea ţară, care au denunţat ecumenismul ca erezie şi “erezie a ereziilor”4. În anul 1972, patriarhul Alexandriei Nicolae al VI-lea a numit ecumenismul “erezie şi panerezie”5, considerându-l “îndreptat împotriva Ortodoxiei”. Imediat după sinodul din Creta, mitropolitul Ieremia de Gortina, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, participant nesemnatar al documentului despre ecumenism al sinodului din Creta, a declarat că “noi, ca Biserică a Gortinei şi Megalopolisului, episcop, cler şi popor al lui Dumnezeu, condamnăm oficial ecumenismul ca panerezie”6, numindu-l “mişcare satanică perfidă, care vrea să amestece credinţa noastră dreaptă cu alte ׂ«crezuri»mincinoase şi să o falsifice”. În Duminica Ortodoxiei din 2012, Mitropolitul Serafim al Pireului a rostit anatema asupra panereziei ecumeniste: “Celor care predică şi învaţă panerezia ecumenist intercreştină şi interreligioasă, anatema!7 (s.n.).

Potrivit chiar şi scurtei istorii a ecumenismului propuse în comunicatul sinodal, Mişcarea Ecumenică s-a clădit iniţial ca o federaţie protestantă, iar ecumenismul este un produs al său, ceea ce face ca el să fie deja condamnat de către Sfintele Sinoade Ecumenice ale Bisericii, de vreme ce cele mai multe dintre doctrinele protestante sunt variante mai noi ale ereziilor din primul mileniu (negarea Sfintei Treimi de către comunităţile unitariene, negarea Sfântei Tradiţii, negarea statutului de Născătoare de Dumnezeu al Pururea Fecioarei Maria, negarea cultului icoanelor, a cultului Sfintei Cruci, a cultului sfinţilor, a cinstirii sfintelor moaşte etc.), condamnate şi anatemizate de către Sfintele Sinoade Ecumenice.

Conform teologiei sfântului apostol Pavel, ecumenismul s-a condamnat pe sine în ochii lui Dumnezeu încă din momentul în care a apărut: “Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3,11; s.n.). Pe acelaşi fir al argumentării pauline, sfintele sinoade locale canonice ale Bisericii Ortodoxe aveau obligaţia ca “de omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3,10).În aproape un secol de participare ortodoxă la ecumenism, întâia şi a doua mustrare ar fi trebuit să se fi produs de mult.

Argumentul că ecumenismul nu este erezie pentru că nu a fost condamnat de niciun sinod local încă lasă să se înţeleagă că nicio învăţătură greşită nu are caracter eretic până în clipa în care este condamnată oficial de către un sinod şi este scoasă în afara trupului Bisericii ca erezie. Într-o scrisoare adresată de către episcopul Alexandru al Alexandriei către toate Bisericile cu privire la Arie, înaintea sinodului de la Niceea, episcopul alexandrin spune: “Eusebiu, acum în Nicomedia… protejează pe aceşti apostaţi şi scrie peste tot pe unde a uneltit, lăudându-i, dar în felul acesta atrag cumva pe unii neştiutori la această erezie nenorocită ridicată împotriva lui Hristos8. Pentru că ereziile sunt erezii din momentul propovăduirii lor de către ereziarh, când corpul Bisericii constată că sunt în disonanţă cu tot ceea ce Biserica învaţă dintotdeauna, pretutindeni şi pe toţi, iar sinoadele le judecă şi le condamnă ca atare în mod oficial, curăţind Biserica de ele şi restaurând Ortodoxia, ecumenismul este eretic ca orice erezie, iar participarea la el nu este mai puţin periculoasă, doar pentru că multe dintre sinoadele locale îl practică încă în loc să îl condamne. Sfântul Iustin Popovici, marele dogmatist, a numit ecumenismul “panerezie” înaintea condamnării sale de către un sinod (cartea sa a apărut în 1975).

Comunicatul emis de Sfântul Sinod precizează că “ecumenismul lucid… este o atitudine spirituală de dialog şi cooperare între creştini”9. Dacă această atitudine de dialog spiritual şi cooperare s-ar desfăşura între creştinii ortodocşi din lume, ar fi acceptabilă. Din păcate însă, dialogul şi cooperarea cu ortodocşii din propria Biserică interesează prea puţin pe promotorii ecumenismului, întreaga atenţie fiind acordată “participării la mişcarea de dialog între creştinii de confesiuni diferite.

Despre cooperarea cu ereticii, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au statornicit că ea trebuie să se reducă la mustrarea acestora şi la dialogul cu ei doar în vedere revenirii la Ortodoxie. În anul 377, sfântul Vasile cel Mare îi scrie călugărului Urbikios: “Te rog să faci în aşa fel încât aceste rătăciri să-şi primească de la Biserică îndreptarea lor şi să stai departe de comuniunea cu ereticii, căci, să ştii, în aceste privinţe nepăsarea nimiceşte libertatea de vorbire pe care trebuie să o avem în Hristos10 (s.n.). Avva Teodor din Fermi spune că trebuie să-i ajutăm pe cei căzuţi în erezie să se întoarcă la dreapta credinţă, dar dacă nu reuşim, să tăiem prieteşugul cu ei, pentru a nu ne trage şi pe noi în rătăcire11. Avva Isaia învaţă să nu stăm de vorbă cu ereticii, pentru ca nu cumva să ne vatăme cu otrava lor cea de moarte purtătoare, nici să le citim cărţile pentru a nu da morţii sufletele noastre12. După 60 de ani de ecumenism, în care ereticii nu au făcut un niciun pas spre Ortodoxie, nu e timpul ca BOR să îi asculte pe Sfinţii Părinţi şi să se retragă din “dialogul iubirii” cu neortodocşii?

Despre “rugăciunile comune pentru unitatea creştinilor”, sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe prevăd: canonul 45 apostolic: “Episcopul sau prezbiterul sau diaconulîmpreună cu ereticii rugându-se să se afurisească numai. Iar de au dat lor voie ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească” (s.n.)13; canonul 46 apostolic: “Episcopul sau prezbiterul ereticesc botez primind sau jertfă a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul?”. Despre acest canon sfântul Iustin Popovici spune: “Este un lucru bătător la ochi chiar şi pentru cei ce nu au ochi: această poruncă hotărăşte în mod imperativ că nu trebuie să recunoaştem ereticilor nicio Sfântă Taină şi să socotim toate ale lor ca nelucrătoare şi lipsite de har14. O lectură a paginii dedicate de siteul oficial basilica.ro“săptămânii de rugăciune comună pentru unitatea creştinilor” de anul acesta ne arată că membri ai clerului ortodox român s-au rugat cu reformaţii, cu evanghelicii luterani, cu greco-catolicii, cu armenii şi cu romano-catolicii15. Comunicatul Patriarhiei Române începe cu fraza: “Ca în fiecare an, în a treia săptămână a lunii ianuarie (18-25 ianuarie 2016),Bisericile creştine din întreaga lume organizează seri de rugăciune pentru unitatea creştină”16 (s.n.), din care vedem că denumirea de “biserici” acordată ereziilor este acceptată de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre înainte de sinodul cretan. În 2015, “săptămâna de rugăciune comună” a început la Arad şi a avut ca parteneri pe romano-catolici, pe greco-catolici, pe evanghelici, pe reformaţi şi pe mozaici17. În prezentarea săptămânii de rugăciune comună din 2012 găsim direct formula aprobată de sinodul din Creta cu privire la denumirea de “biserici” a ereziilor: “Alături de credincioșii din Capitală şi delegaţi ai instituţiilor Statului prezenţi la slujba Vecerniei, au asistat reprezentanţi ai mai multor biserici şi confesiuni creştine18. Din perspectiva acestei activităţi ecumeniste intense, se poate explica surprinderea ierarhilor ortodocşi faţă de acuza că deciziile sinodului din Creta sunt eretice!

Aflăm cu uimire de la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române că la începutul secolului XX “misionarii creştini occidentali predicau Evanghelia iubirii”. Că este vorba despre “creştinii neortodocşi” reiese şi din comunicat şi din istoria întemeierii CMB, aceşti misionari fiind în mare parte predicatori protestanţi, care predicau popoarelor asiatice şi africane doctrinele protestante blasfematoare la adresa Sfintei Fecioare Maria, a sfinţilor, a sfintelor icoane, a Sfintei Cruci, a Sfintei Tradiţii, a Sfintelor Taine, a preoţiei sacramentale, a cinstirii moaştelor, nicidecum Evanghelia iubirii. Această interpretare a începuturilor mişcării ecumeniste poate fi înţeleasă doar prin prisma premisei eclesiologice eretice IV.5 a Declaraţiei de la Toronto, care spune: “Bisericile membre ale Consiliului Mondial recunosc în alte biserici elemente ale adevăratei Biserici”… “Diferitele Biserici învaţă, în general, că alte biserici au anumite elemente ale Bisericii adevărate… Astfel de elemente sunt: predicarea Cuvântului, învăţarea Sfintei Scripturi şi administrarea Tainelor”19(s.n.). Ereziile nu pot predica niciodată Evanghelia iubirii, deoarece nu au adevărul de credinţă, fără de care nu există iubire creştină, ci un iubirism lumesc. Numai misionarii ortodocşi au predicat, în toate secolele, Evanghelia iubirii şi Adevărului.

Comunicatul sinodal afirmă că Biserica Ortodoxă s-a implicat în mişcarea de dialog dintre diferite “confesiuni creştine” pentru a participa la “refacerea”, pe baza credinţei Bisericii Ortodoxe, “a unităţii creştinilor neortodocşi dezbinaţi între ei de-a lungul timpului”. După aproape un secol de ecumenism, se poate spune că diferitele confesiuni protestante s-au împăcat între ele, dar nu pe baza credinţei celei adevărate a Bisericii Ortodoxe, ci pe baza ideologiei sincretismului de tip protestant. În 1998, la Tesalonic, teologii ortodocşi au emis o declaraţie în care se dădea glas nemulţumirii că participarea ortodoxă la ecumenism este ineficientă: “Luările lor [ale Bisericilor Ortodoxe – n.n.] de poziţie pe aceste subiecte [limbajul inclusiv, hirotonirea femeilor, drepturile minorităţilor homosexualilor şi unele tendinţe referitoare la sincretismul religios – n.n.] au fost mereu considerate declaraţii ale minorităţii şi, din acest motiv, nu au putut influenţa tendinţa generală şi etosul Consiliului Mondial al Bisericilor. După un secol de participare ortodoxă la mişcarea ecumenică şi ani petrecuţi în cadrul CMB, nu observăm suficient progres în discuţiile teologice multilaterale dintre creştini. Dimpotrivă, prăpastia dintre ortodocşi şi protestanţi devine din ce în ce mai mare, în timp ce tendinţele mai sus-menţionate în cadrul anumitor denominaţiuni protestante devin tot mai puternice20 (s.n.). La 20 de ani de la momentulDeclaraţiei de la Tesalonic, sinodul din Creta recunoaşte că Mişcarea Ecumenică “trece printr-o criză profundă”21. Există la ora actuală un singur document oficial al Consiliului Mondial al Bisericilor în care să se recunoască faptul că“Sfânta Biserică Catolică a Crezurilor”, „adevărata Biserică”, „Biserica lui Hristos” descrisă deDeclaraţia de la Toronto este Biserica Ortodoxă?

Dimpotrivă, Declaraţia despre unitate a celei de-a zecea Adunări Generale a Consiliului Mondial al Bisericilor, din Busan, Coreea de Sud, din 2013 afirmă: “Credincioşi chemării noastre comune, vom căuta împreună deplina unitate vizibilă a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, când vom exprima unitatea în jurul aceleiaşi Mese a Domnului. Căutând unitatea Bisericii, ne vom deschide pentru a primi darurile tradiţiilor fiecăruia şi a oferi darurile noastre unul altuia…”22 (s.n.). Vorbind despre “Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească”, au precizat autorii declaraţiei că aceasta este Sfânta Biserică Ortodoxă? Evident, nu. Interesează oare realmente pe cineva, la nivelul CMB, faptul că Biserica Ortodoxă mărturiseşte că este Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească, de vreme ce CMB propune un concept propriu de “Biserică una, sfântă, sobornicească şi apostolească şi, în conformitate cu premisa IV.323 din Declaraţia de la Toronto, considerată de sinodul din Creta “de importanţă vitală pentru participarea ortodoxă la CMB”, “toate bisericile creştine, inclusiv Biserica Romei [şi Biserica Ortodoxă, care nu a abrogat această teză la sinodul din Creta – n.n.] afirmă că nu există identitate completă între apartenenţa la Biserica Universală şi cea la propria biserică” (s.n.)?

Cinci episcopi greci au contestat adunarea de la Busan, spunând lumii că, cu acea ocazie, Bisericii Ortodoxe i s-a pretins să-şi ceară iertare pentru divizarea lumii creştine: “La Consiliul Mondial al Bisericilor sau, mai bine zis, al Ereziilor, care s-a întrunit la Busan, în Coreea de Sud, au fost formulate poziţii contrare ecleziologiei ortodoxe, s-a pretins şi Bisericii Ortodoxe să ceară iertare pentru starea de divizarea în care se află lumea creştină, a fost pusă la îndoială infailibilitatea Bisericii noastre, a fost formulată dogma protestantă despre unitatea ecleziologică nevăzută a Bisericii care ar fi, chipurile, «multi-dogmatică»…”24.

Dacă influenţa ortodoxă asupra mentalităţii ecumeniste se lasă aşteptată, constatăm, în schimb, că se împlinesc avertismentele sfântului Vasile, ale avvei Teodor şi ale avvei Isaia, iar învăţătura ortodoxă este expusă unor influenţe eretice foarte periculoase. Iată câteva exemple de practicare a “ecumenismului lucid” de către ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, aşa cum apar ele în media religioase ortodoxe:

  1. În cadrul celei de-a 10-a Adunări Generale CMB de la Busan, Coreea de Sud, Înaltpreasfinţitul Nifon, arhiepiscop al Târgoviştei, a afirmat că unitatea Bisericii s-a pierdut în forma sa actuală; că Biserica este deficitară din punct de vedere al Sfintelor Taine; că nu mai putem cunoaşte care este succesoarea Bisericii Primare a Ierusalimului; că toţi oamenii sunt fraţi întru Hristos, Sfântul Botez fiind doar o etapă superioară, în cadrul rudeniei spirituale existente între aceştia25. Unitatea Bisericii a fost pierdută, scopul nostru nu este să creăm o nouă Biserică, ci să o restaurăm pe cea una Biserică în neîntrerupta ei continuitate în plinătatea ei sacramentală. Timpul când se va defini forma finală pe care Biserica cea una, odată reconstituită (restaurată), o va lua, încă nu a sosit… Să trecem pentru graniţele confesionale, răbdare, muncă grea”26. “Cea mai mare provocare rămâne eclesiologia. Care este Adevărata Biserică născută la Ierusalim şi împrăştiată în toată lumea? Cum am ajuns să avem atât de multe Biserici, care au atât de multe, sau în anumite cazuri, atât de puţin în comun?…”27.
  2. Într-o emisiune televizată, înainte de a deveni mitropolit al Moldovei, ÎPS Teofan face următoarea afirmaţie: “Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, Sfânta Liturghie, Sfânta Jertfă considerată Sfântă Taină şi argumentul, raţiunea, ar fi faptul căcele două Biserici cred că pe Sfânta Masă, în Sfântul Altar, este prezent acelaşi Cristos, care S-a născut în Betleem, care S-a jertfit pe Golgota, care S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui şi care va veni să mă judece pe mine, pe noi, pe toată lumea. În mod real. Acelaşi Cristos… Cel care are credinţă puternică simte că acolo pe Sfânta Masă este Trupul şi Sângele lui Iisus Cristos… În Bisericile de natură protestantă şi mai ales neoprotestantă este o pâine, pe care o putem numi sfinţită, un vin sfinţit, care aminteşte de o cină care a avut loc acum nu ştiu câte mii de ani în urmă…”28 (s.n.). Această explicare a diferenţelor referitoare la învăţătura despre Sfânta Taină a Împărtăşaniei pare a fi o simplă enumerare a doctrinelor pe această temă, însă viitorul înalt ierarh nu însoţeşte, cel puţin în imaginile pe care internetul le pune la dispoziţie din acea emisiune, expunerea de un comentariu critic, în care să arate că nu există două Biserici, ci doar una, cea ortodoxă, şi că, indiferent de cât de puternică este credinţa celor din “Biserica Romano-Catolică”, Biserica Ortodoxă nu crede că acolo, pe altarul roman, se află Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Când vorbeşte despre “pâinea sfinţită şi vinul sfinţit” ale protestanţilor, viitorul mitropolit face comentariul “pe care o putem numi sfinţită”, deşi, în realitate, nu putem numi nici pâinea, nici vinul de la ritualurile protestante sfinţite în vreun fel.
  3. Întrebat în urmă cu câteva zile dacă o persoană nominalizată pentru o funcţie publică în stat ar putea să depună jurământul pe Coran, în cazul în care va fi numită în acea funcţie, Înaltpreasfinţitul Teodosiei, arhiepiscop al Constanţei, a afirmat: “Cred că poate să jure şi pe Biblie, că şi musulmanii cred în Hristos29”. În realitate, musulmanii nu cred că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, ci un profet oarecare, mai mic ca însemnătate decât profetul Mohamed, întemeietorul religiei lor.
  4. Într-un interviu pentru Radio Vatican, ÎPS Serafim Joantă face următoarele afirmaţii: “E o bucurie, înainte de toate, să-l întâlnesc pe Papa. El este foarte aproape de ortodocşi, în primul rând prin teologia noastră, modul de organizare a Bisericii, Tainele, totul este aproape comun… Bineînţeles că ecumenismul trebuie să meargă întotdeauna mai departe, pentru a-şi atinge scopul, iar scopul este unirea Bisericilor creştine, ca toate Bisericile să mărturisească aceeaşi credinţă. Acest lucru îl subliniem noi, catolicii şi ortodocşii… Şi atunci noi subliniem mereu că trebuie să revenim la situaţia din primul mileniu când Biserica era una30. Reţine atenţia afirmaţia că Biserica era una doar în primul mileniu, acum nu mai este una, şi că ecumenismul trebuie să meargă mai departe pentru a realiza unirea Bisericilor creştine.
  5. Manualul de Religie de clasa a IV-a, apărut cu binecuvântarea Patriarhiei Române, prin adresa nr. 2987 din 01.04.2016, are o pagină (pagina 10) în care se spune că diferenţele confesionale şi interreligioase nu ne împiedică să fim “prieteni şi uniţi în faţa lui Dumnezeu”31. Cine ne uneşte în faţa lui Dumnezeu, de vreme ce necreştinii nu cred în Hristos, Cel Care îi uneşte pe oameni înaintea lui Dumnezeu în Sfânta Sa Biserică, iar eterodocşii au o credinţă profund viciată de ereziile pe care le împărtăşesc? Într-o explicaţie a termenului “baptist”, se spune că baptiştii sunt “protestanţi, membri ai unei biserici creştine care practică botezul la vârstă adultă”. Definiţia reprezintă o aplicare practică avant la lettre a articolului 6 al documentului Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine. În pagina 11 a manualului se face o legătură subtilă între ecologie, armă ideologică a religiei panteist-idolatre New Age, îmbrăţisată de sinodul din Creta prin instituirea unei sărbători anuale dedicate rugăciunii pentru mediu, şi porunca dată de Dumnezeu omului de a avea grijă de creaţia Sa. În pagina 13 găsim sloganul cu iz globalist “Lumea, casă pentru toţi oamenii” etc.

Exemplele ar putea continua, cu situaţia defunctului mitropolit Nicolae Corneanu, care a săvârşit comuniune euharistică cu eterodocşii, cu exemplul Preasfinţitului Sofronie Drincec, care a săvârşit Sfinţirea Aghiazmei Mari împreună cu greco-catolicii, cu obişnuita de acum “săptămână de rugăciune comună pentru unitatea creştinilor”, care încalcă sfintele canoane ale Bisericii, aşa cum am văzut mai sus, şi cu multe altele. Având în vedere că, aşa cum spune comunicatul, “niciun creştin nu este obligat să dialogheze sau să coopereze cu alţi creştini dacă are teamă că-şi pierde credinţa ortodoxă”,ar fi indicat ca ideea întreruperii dialogului şi cooperării cu eterodocşii să fie analizată, înainte ca practicanţii ecumenismului să-şi piardă credinţa ortodoxă.

Repetarea afirmaţiei potrivit căreia Biserica Ortodoxă aduce „în dialogul cu ceilalţi creştini” mărturia că este Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească este contrazisă chiar de documentul sinodal Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine, unde, prin invocarea şi acceptarea premisei IV.4 din Declaraţia de la Toronto, sinodul din Creta admite dreptul tuturor membrelor CMB de a judeca Biserica Ortodoxă după propria eclesiologie şi a decide dacă aceasta este “biserică în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” sau nu: “Din includerea în Consiliu nu rezultă că fiecare Biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” (premisa IV.4). Dacă Bisericile Ortodoxe se pot prevala de acest principiu general din CMB, ce le împiedică pe celelalte membre ale CMB să aplice acest principiu Bisericii Ortodoxe? Şi atunci, ce fel de mărturie aduce Biserica Ortodoxă în CMB cu privire la faptul că ea este Biserica adevărată a lui Hristos? Documentul de la Busan ne face să credem că niciuna.

Comparaţia între Sinodul al II-lea Ecumenic şi viitorul “sfânt şi mare sinod” pe care actualele Patriarhii îl plănuiesc este deplasată şi lasă să se înţeleagă că sinodul al II-lea ar fi corectat erori ale primului sinod ecumenic, ceea ce nu corespunde adevărului. “Cele trei omisiuni şi 10 adăugiri” despre care vorbeşte comunicatul sunt dezvoltări fireşti ale doctrinei corect expuse de către Sinodul I Ecumenic, nicidecum corecturi aduse simbolului proclamat de către Părinţii de la Sinodul I Ecumenic. Acest lucru reiese din canonul 1 al Sinodului al II-lea Ecumenic: “Au hotărât Sfinţii Părinţi cei adunaţi la Constantinopol a nu se strica Credinţa Părinţilor celor trei sute optsprezece, ce s-au fost adunat în Niceea Vitiniei, ci a rămâne aceea domnitoare”32. Viitorul “mare şi sfânt” sinod nu va putea spune ceea ce a spus Sinodul al II-lea Ecumenic, deoarece, pentru a reinstaura Ortodoxia în documentele actualului sinod, va trebui să anuleze complet documentul Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine şi să amendeze serios celelalte documente, care, la rândul lor, conţin prevederi neortodoxe.

Niciunul dintre preoţii şi ierarhii din cele două Biserici surori vizate nu a întreprins vreo acţiune anticanonică pe teritoriul Patriarhiei Române. Mesajele de încurajare faţă de cei ce se opun sinodului din Creta au fost în deplin duh ortodox şi au ajutat la evitarea unor excese, care s-ar fi putut produce în situaţia de faţă. Biserica Ortodoxă Română ar trebui să le mulţumească pentru contribuţia la înţelegerea modului canonic corect în care această situaţie poate fi gestionată, în duhul creştin al dragostei şi respectului, pentru a se evita pericolul apariţiei schismelor sau tulburărilor de orice fel în interiorul Sfintei Biserici.

Antepenultimul paragraf vorbeşte despre “chemare la îndreptare spre dialog paşnic” după ce mai înainte partenerii acestui dialog au fost catalogaţi “clerici, monahi şi mireni implicaţi în acţiuni de răzvrătire şi denigrare a Sinodului din Creta”, “persoane răzvrătite”, care, “în mod pătimaş şi dăunător au indus în eroare pe unii clerici şi credincioşi, afirmând în mod fals şi denigrator că Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogmă de credinţă”. Cei ce se opun sinodului din Creta s-au adunat pentru că i-a adus laolaltă dragostea pentru Ortodoxie, nu pentru că i-a păcălit sau instigat cineva să se revolte contra Bisericii, lucru pe care cei incriminaţi de comunicatul sinodal nu l-au făcut, nici nu îl vor face vreodată.

Din acest paragraf se poate înţelege că vor fi chemaţi la “îndreptare prin dialog” toţi cei implicaţi în “acţiuni de denigrare a Sinodului din Creta”, inclusiv cei ce au crezut că singura formă de protest contra sinodului din Creta este dialogul, petiţionarea, conferinţele etc., criticându-i şi desolidarizându-se de cei care au întrerupt pomenirea ierarhilor participanţi la Creta, ca formă de atenţionare a ierarhilor respectivi cu privire la erorile comise de către acel sinod, admisă de canonul 15 I-II Constantinopol şi de către canonul 31 apostolic. Transformarea criticilor aduse sinodului din Creta în delict de “denigrare a sinodului din Creta” arată cât de diversioniste au fost întotdeauna unele opinii ale apărătorilor sinodului, care încercau să acrediteze ideea că sinodul din Creta nu are nicio valoare, că nu trebuie luat în serios, că nu are nicio autoritate şi că nu se aplică (în ciuda art. 13, alin. 2, al Regulamentului de organizare şi funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinod, care spune: “Aceste texte au autoritate panortodoxă”).

Întregul paragraf este o aplicare a articolului 22 din documentul sinodului cretan Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine şi dă de înţeles că scopul acestei lămuriri canonice a denigratorilor şi eventuala lor sancţionare pentru persistenţă în “înşelare” estelichidarea oricărei forme de protest faţă de sinodul din Creta, ceea ce contravine practicii Bisericii, în care vocea pliromei a fost cea care a aprobat sau respins un sinod ecumenic sau panortodox. Faptul că un alt sinod are dreptul să judece şi eventual să îndrepte ce a greşit un sinod anterior nu afectează cu nimic dreptul pliromei de a respinge deciziile unui sinod, atunci când acestea sunt neortodoxe. Relaţia dintre Sfântul Sinod şi pliroma, din acest punct de vedere, poate fi înţeleasă printr-o analogie, mutatis mutandis, cu relaţia dintre Parlamentul statului şi Curtea Constituţională: aşa cum Curtea sesizează că o anumită lege nu respectă principiile constituţionale, o anulează şi o retrimite în Parlament pentru a fi refăcută, în acord cu Constituţia, fără a o reface Curtea însăşi, pliroma Bisericii constată că o anumită învăţătură dogmatică nu are caracter ortodox, o respinge şi o remite Sinodului, pentru ca acesta să o refacă în aşa fel încât ea să fie cu desăvârşire ortodoxă.

Preoţii care au întrerupt pomenirea şi creştinii care i-au urmat nu au săvârşit niciun act de dezbinare în Biserică, ci au acţionat exact în cadrele stabilite de către canoanele 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol, care prevăd că, atunci când preotul constată că episcopul său învaţă cu capul descoperit o erezie (în speţă ecumenismul, lucid sau nu), acesta se poate îngrădi de acea erezie, înainte de sinodala cercetare, prin nemaipomenirea ierarhului respectiv la slujbe. În conformitate cu prevederea canonului 15 I-II, preoţii şi laicii care nu acceptă hotărârile sinodului din Creta nu pot fi supuşi niciunui fel de sancţiuni disciplinare canonice sau administrative, pentru că ei apără Biserica de schismă şi erezie, nu o dezbină, iar dacă sunt supuşi totuşi unor astfel de sancţiuni, acelea nu au nicio valoare.

Conştienţi de greutatea deciziei lor şi de spusele sfântului Ioan Gură de Aur despre cât de gravă este dezbinarea în Biserică, părinţii nepomenitori şi creştinii care îi urmează au respectat strict linia trasată de canonul 15 I-II, pe care au adoptat-o urmând un alt sfat al sfântului Ioan Gură de Aur, care spune: “Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe”. În legătură cu pericolul dezbinării în Biserică, Părintele ieroschimonah Iulian Prodromitul a oferit cea mai onestă soluţie posibilă: “Cei care au aprins focul, aceia să-l stingă!”33, cu referire la ierarhii semnatari ai documentelor sinodului din Creta.

Motivele pentru care Biserica Bulgară consideră că trebuie să rămână în comuniune cu cei ce au participat la sinodul din Creta îi privesc pe membrii şi conducătorii Bisericii bulgare şi pot fi discutate cu aceştia. Biserica Bulgară a părăsit CMB, nu a participat la sinodul eretic din Creta, nu a semnat documentul din Chieti, care a avut ca temă “dreptul de primat de onoare (presbeia tes times) al episcopului roman în întreaga Biserică”, când mai firesc era poate ca acest dialog teologic cu romano-catolicii să aibă ca punct de pornire o discuţie onestă despre ortodoxia şi catolicitatea (sobornicitatea) Bisericii din primul mileniu. Biserica Bulgară şia făcut datoria faţă de poporul său şi îşi poate permite să întreţină relaţii diplomatice cu celelalte Biserici, în speranţa că exemplul ei va putea fi urmat de Bisericile care împărtăşesc încă ideologia ecumenistă.

În consecinţă, Vă rugăm ca pe nişte părinţi ai Bisericii noastre, să ne acordaţi măcar o parte din dragostea creştină şi înţelegerea pe care le-o acordaţi eterodocşilor, cu care sunteţi angajaţi în dialogul pentru “restaurarea unităţii creştinilor, şi să acceptaţi că nu suntem schismatici, nu dorim să creăm dezbinare în Biserică, nu dorim să părăsim Biserica, nu acuzăm pe nimeni de trădarea Ortodoxiei, dar, din motive de conştiinţă, nu putem accepta hotărârile sinodului din Creta, pe care le considerăm eretice.

Ne rugăm pentru ca bunul Dumnezeu să dăruiască pace sfintei Sale Biserici Ortodoxe Române.

25 decembrie 2016 Cu deosebit respect,

Membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

1http://basilica.ro/comunicat-orice-lamurire-privind-credinta-trebuie-facuta-in-comuniune-bisericeasca-nu-in-dezbinare/.

2 Vezi infra,https://graiulortodox.wordpress.com/tag/declaratia-de-unitate-new-delhi/.

3 Recunoscut ca unul dintre cei mai mari sfinţi ai secolului XX chiar şi de siteul mitropolitan Doxologia:http://www.doxologia.ro/sfantul-ierarh-ioan-maximovici.

4 http://orthodoxinfo.com/ecumenism/georgia.aspx.

5http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/09/ecumenismul-fost-anatemizat-de-un-sinod.html.

6http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/10/08/mitropolitul-ieremia-de-gortina-anatematizeaza-panerezia-ecumenismului-semnata-de-tradatorii-ortodoxiei-participanti-la-adunarea-din-creta/.

7http://www.aparatorul.md/spicuiri-dintre-anatemele-rostite-in-mitropolia-pireului-rostirea-anatemelor-in-duminica-ortodoxiei/.

8 Cassiodor, Scrieri, EIBMBOR, Bucureşti, 1998, p. 58.

9http://basilica.ro/comunicat-orice-lamurire-privind-credinta-trebuie-facuta-in-comuniune-bisericeasca-nu-in-dezbinare/.

10 Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 262, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2010, p. 428.

11 Arhimandrit Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei.Luptele monahilor pentru apărarea Ortodoxiei, Editura Egumeniţa, 2015, p. 75.

12 Ibidem.

13 Comentariul Sfântului Iustin Popovici la acest canon: “Porunca aceasta este limpede chiar şi pentru o conştiinţă de ţânţar. Oare nu?” (Sfântul Iustin Popovici,Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, Fundaţia Iustin Pârvu, 2012, p. 193).

14 Sfântul Iustin Popovici, op. cit., p. 194.

15 http://basilica.ro/programul-saptamanii-de-rugaciune-pentru-unitatea-crestina-2016/.

16 Ibidem.

17 http://basilica.ro/saptamana-de-rugaciune-a-inceput-in-arhiepiscopia-aradului/.

18 http://basilica.ro/saptamana-de-rugaciune-la-patriarhie/.

19https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/central-committee/1950/toronto-statement.

20https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/wcc-programmes/ecumenical-movement-in-the-21st-century/member-churches/special-commission-on-participation-of-orthodox-churches/first-plenary-meeting-documents-december-1999/thessaloniki-statement.

21http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine-document-oficial/.

22https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/2013-busan/adopted-documents-statements/unity-statement.

23https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/central-committee/1950/toronto-statement.

24 https://graiulortodox.wordpress.com/tag/declaratia-de-unitate-new-delhi/.

25 Sfântul Munte Athos, mărturie de veacuri a luptei pentru apărarea dreptei credinţe, Editura “Părinţii Aghioriţi”, Sfântul Munte Athos, 2014.

26https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2014/01/03/raspuns-pentru-cei-care-afirma-ca-biserica-ar-fi-divizata-biserica-este-una-si-se-numeste-biserica-ortodoxa/.

27https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2014/01/03/raspuns-pentru-cei-care-afirma-ca-biserica-ar-fi-divizata-biserica-este-una-si-se-numeste-biserica-ortodoxa/.

28http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/12/video-mitropolitul-teofan-savu-semnat.html.

29 http://www.evz.ro/ips-teodosie-ii-iubesc-pe-musulmani-imi-sunt-apropiati.html.

30 http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/09/28/ips-serafim-joanta-la-radio-vatican-totul-este-aproape-comun-intre-ortodocsi-si-catolici-scopul-ecumenismului-este-unirea-bisericilor-crestine/.

31 Manual pentru clasa a IV-a, Religie. Cultul Ortodox, semestrul I, Editura Corint Educaţional, Bucureşti, 2016, p. 10.
32 Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, Editura “Credinţa Strămoşească”, 2007, p. 173.
33 http://aparam-ortodoxia.ro/2016/11/15/cuvant-de-folos-de-la-parintele-iulian-prodromitul-oct-2016


Semnăturile pentru această scrisoare s-au cules după ce scrisoarea a fost citită public în biserica de la Schitul Rădeni, Neamt, iar semnatarii au fost informaţi cu privire la faptul că semnăturile vor fi făcute publice şi că ele ar putea atrage represalii din partea autorităţilor eclesiale (afurisire, caterisire etc.). S-a cerut de asemenea ca semnaturile sa fie autentice, sa nu se semneze în numele altor persoane, sa nu se semneze de mai multe ori.
Lista de semnături ramane deschisa pana pe data de 10 ianuarie, când scrisoarea va fi trimisa Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Cei ce doresc sa o semneze, pot descarca documentul Lista de semnături în sprijinul Scrisorii… de pe pagina noastră şi pot trimite semnatura lor fie la adresa de emailcontact@aparam-ortodoxia.ro sau la adresa postala:

Schitul Sfânta Cuvioasa Parascheva
Localitate Rădeni,
Judetul Neamt.
sursa: http://aparam-ortodoxia.ro/2016/12/28/oferiti-le-si-ortodocsilor-o-farama-din-dragostea-si-grija-pe-care-le-aratati-ereticilor/

  1. Pr. Staicu Ciprian

    Doamne ajută.
    Este foarte frumos textul, face chiar și o sinteză a noutăților apărute în ultimele săptămâni.
    Îmi pare rău că s-a strecurat o greșeală de formă în text și adesea cuvântul ”sfânt” sau ”sfinți” – referitor la anumiți Sfinți este scris cu literă mică, dar probabil se poate îndrepta ușor.
    De asemenea, nu sunt de acord cu două expresii din ultimul paragraf, cu toate că înțeleg stilul plin de respect și protocolar al întregii scrisori, precum și bunul simț și deplina responsabilitate a autorilor și a semnatarilor ei:
    a) ”ca pe nişte părinţi ai Bisericii noastre” – cred că, teologic vorbind, semnatarii ereziilor cretane nu mai sunt părinții noștri, nu îi mai simțim așa, deși am dori-o, ci sunt niște oameni aflați în impas: pentru apostazia săvârșită sunt vrednici de caterisire imediată, iar pentru lipsa de pocăință de până acum aceeași osândă de mai sus li se cuvine; dar pentru că ei ”au puterea”, noi simțim pe spinare bâta ecumenistă, manipulările și minciunile, amenințările și alte acțiuni subversive, care nu fac cinste nimănui pe lumea aceasta, cu atât mai puțin unor oameni care au jurat – au cerut la hirotonia lor – că dacă nu vor apăra adevărul credinței ”să le facă Dumnezeu parte cu Iuda și cu Arie”. Mi se pare cumplit să spui așa ceva și apoi să practici ecumenismul iubirii fără de adevăr. Impasul apărut cred că este greu de suportat, iar Sf. Nicolae Velimirovici deplânge în special somnul de noapte al celor care trădează adevărul credinței.
    b) ”nu acuzăm pe nimeni de trădarea Ortodoxiei” – eu cred că toată Biserica biruitoare din cer, precum și mai mult de trei sferturi dintre ortodocșii lumii se uită la TRĂDAREA din Creta ca la marea apostazie profețită de Sfinții din secolele 19 și 20, dar și înainte.
    Așadar, respectul specific celor care trăiesc în adevăr cred că trebuie nuanțat prin arătarea cu degetul: NU MAI ÎNTINAȚI HAINA PREACURATĂ A BISERICII LUI HRISTOS, ecumeniștilor eretici !
    Cu respect pentru toată obștea de la Rădeni și pentru toți mărturisitorii Sfintei Ortodoxii, pr. Ciprian Staicu.

    • gavriil

      Va sustinem intru totul parinte Ciprian,aveti dreptate, total de acord, momentul in care erezia s-a afisat cu atata dispret si ostentatie,a „trata”diplomatic cu cei fosti aparent crestini ortodocsi,este o injosire.
      Mania cea dreapta si sabia cuvantului sunt binecuvantate!

    • ban

      Sa ne ajute Dumnezeu. Si sa ne ferim de supracinstirea si idolatrizarea unor pr. precum A. Boca si Nil Dorobantu, care au avut unele rataciri.

  2. Emil Baciu

    Sustin scrisoarea vrednicilor ortodocsi de la Radeni !
    Dumnezeu sa-i ocroteasca ! Prin lupta lor si a celor asemenea, nadajduim ca Dumnezeu sa tina in Dreapta Credinta poporul roman, care este inselat cu o crunta viclenie chiar de cei care au datoria de a-l apara.
    Textul este foarte limpede si pe intelesul tuturor, chiar si a celor care afla pentru prima data despre sinodul talharesc din Creta. De asemenea cred ca formularile sunt corecte, cred ca suntem inca cu totii in Biserica, ortodocsi traditionalisti si ereticii ecumenisti, din mila lui Dumnezeu pentru cativa drepti stiuti de El, pentru batrani, copii si alti neajutorati. Desigur, pana la o vreme care probabil este foarte, foarte apropiata dupa cum decurg evenimentele (lepadarile de Credinta) apocaliptice din zilele noastre. Parintii si pustnicii din Sfantul Munte ne-au aratat calea de urmat, spre a nu fi intinati de erezie. Dumnezeu sa-i ocroteasca in primul rand pe toti preotii care in baza Sfintelor Canoane au intrerupt pomenirea, asumandu-si prigoana stapanitorilor ecumenisti, prigoana care este dura, dureroasa ,dar incununeaza. Prigonitorii in loc sa se smereasca si sa cinsteasca pe acesti preoti devotati Bisericii, iata ca au trecut la represalii, insa nadajduim ca Dumnezeu ii va lumina si pe ei, cu rugaciunile celor prigoniti.
    Si, da, fratele Ban are dreptate. Ori ecumenismul, ori idolatriile arsenisto-niliste- maglaviste-vladimiriste ,sunt la fel de periculoase pentru mantuirea sufletului. Avem pe Maicuta Domnului, avem calendarul plin de Sfinti si de Mucenici, avem Puterile Ceresti, avem pe Dumnezeu in Sfanta Treime si totusi noi ne inchinam unor oameni inselati. Desi am fost informati de parintii nostri Arsenie, Adrian, Cleopa, Paulin, Dumitru dar si de pr. Antim, Gheorghe, Matei si multi altii, noi, din mandrie, bazandu-ne pe rationament propriu, ignorand practic invatatura bisericii si a Sfintilor Parinti idolatrizam persoane care nu aveau nimic in comun cu sfintenia si astfel ne inchinam uratorului de oameni. Suntem urmatori ai ingerului aruncat din cer, care nu voieste sa se pocaiasca, sa se smereasca, desi are capacitatea de a o face -caci Dumnezeu nu i-a retras-o.

    „Doamne al Puterilor, fii cu noi
    Caci pe altul afara de Tine
    Ajutor intru necazuri nu avem
    Doamne al puterilor, miluieste-ne pe noi!

  3. Antiecumenism

    Desigur ca cineva sa fie sfant trebuie sa fi fost pus la punct cu credinta ortodoxa de la A la Z. Si apoi sa o marturiseasca corect. Ceea ce nu e cazul pr Boca si Nil Dorobantu.

    • aghionoros

      probeleme tehnice temporare

      • Supermemorandumul prinde tot mai mult contur, la o biserică din Rusia balet și dansuri cu balerine și acrobatii cu gimnaști exact ca la circ, iar noi și dobitoci (că de enoriași nici nu poate fi vorba stau și se uită gura casca), oare mai rabdă Dumnezeu multe, că sa nu mai zic că una dintre circarese dansează în fundul gol

1 PINGBACK

Rădeni, sfîrșit de noiembrie 2016 (data video-înregistrărilor prezentate în interiorul acestui articol): Cum a fost trimis la plimbare preotul Hariton de la Petru Vodă, venit să ceară socoteală pentru nepomenirea mitr. Teofan la schitul Rădeni. Cu 11 comentarii ale credincioșilor, extrem de importante. De citit cu atenție.

Rădeni, sfîrșit de noiembrie 2016 (data video-înregistrărilor prezentate în interiorul acestui articol): Cum a fost trimis la plimbare preotul Hariton de la Petru Vodă, venit să ceară socoteală pentru nepomenirea mitr. Teofan la schitul Rădeni. Cu 11 comentarii ale credincioșilor, extrem de importante. De citit cu atenție.

http://sinodultalharesc.tk/video-cum-fost-trimis-la-plimbare-preotul-hariton-de-la-petru-voda-venit-sa-ceara-socoteala-pentru-nepomenirea-mitr-teofan-la-schitul-radeni

ATITUDINI, CLERICI ȘI MIRENI, PATRIARHIA ROMÂNĂ,PRIGOANA

VIDEO: Cum a fost trimis la plimbare preotul Hariton de la Petru Vodă, venit să ceară socoteală pentru nepomenirea mitr. Teofan la schitul Rădeni

 

 

Este demn de luat în considerare că vrednicul ucenic al Părintelui Justin Pârvu, ierom. Pamvo de la schitul Rădeni a sprijinit și lupta împotriva exploatării gazelor de șist.

 

 

11 COMMENTS
  1. ionel

    Ce turnator sa facut si hariton asta.În timp ce zimbeste te minte în față.Pentru superiori lui vinde tot neamul românesc.

  2. aliona

    Ce face pr. Hariton? Blesteamă lumea ca să nu fie jignit. Vai, vai, vai de smeritul mândruleţ.

  3. Prea Cuvioase Părinte ierom. Pamvo,  […] mai nou episcopii comanda pana si trupele speciale, aveti grija sa fiti sprijinit zi si noapre de credinciosi, imi este sila deja de cate necuratiii s-a unplut Biserica Ortodoxa Romana de cand este daniel patriarh, (am scris intentionat cu litere mici multi isi dau seama de ce) si cred ca este foarte bine venita infiintarea multor Asociatiii Religioase, asa nu o sa mai poata avea nevrednici din bor monopol peste tot, va recomand sa luati legatura de urgenta cu unul dintre Mitropolitiii din aceste alte Biserici, asa nu o sa mai aiba ce face nimeni, nu cred ca daca Preotul merge si sfinteste o casa, [atunci acea casă] ii apartine acelui preot, tot asa nici Biserica nici Manastirea nu pot sa apartina niciunui Episcop fie el chiar mitropolit sau patriarh, din aceste motive o sa apara multe donatiii de teren si bunuri direct pe mumele Preotilor, ca in felul acesta nu o sa ii mai poata muta in miez de moapte cu mascatiii, unde mai pot ei spune ca bor e autocefala? cand politia si chiar trupele speciale sunt in slujba bor?! Se stie foarte bine ca unele cazuri au fost date si la tv. cum sa scoti babele si mosii neajutorati afara din biserica cu mascatiii cat ursiii de mari si inarmati pana in dinti? Oare ce credincios mai poate avea incredere intr-un preot instalat cu politia si mascatiii? Dar arhiereiii nostrii nu is pot da seama de acest fapt, sunt orbiti de fala si de renume si de bani. Tineti-va credinta nestirbita, asa o sa fiti sprijinit in continuare de credinciosi. Nu va lasati. Dumnezeu sa va ajute!

    11.Mihai

    Un exemplu în acest sens a fost în săptămâna blestemata chipurile de ,, rugăciune”, unde trupe de jandarmi sunt dizlocate că sa se poată ,,ruga” indracitii în liniște

  4. Stefan Nitu

    Sa-i multumim lui Dumnezeu ca pe zi ce trece tot mai multi credinciosi devin marturisitori ai Ortodoxiei! Acesti tradatori nu doar ca vor sa ne distruga credinta, dar ne cred atat de dobitoci, incat se simt jigniti daca ne-o aparam. Ne-am saturat de mafia din BOR, ne-am saturat sa mai fim mintiti si inselati in numele Dumnezeului pe care l-au tradat, ne-am saturat ca acesti afaceristi ce au pus mana pe conducerea BOR sa ne jecmaneasca si persecute preotii adevarati!

  5. ban

    Inca l-au tratat prea bine.

  6. Asa ar trebui peste tot : POPORUL apara Dreapta Credinta, ca arhiereii, staretii, preotii, monahii, monahiile … sunt, in cea mai mare parte cazuti, tradatori sau chiar persecutori. Oprirea pomenirii, intr-adevar ii arde cel mai tare. Si de aici se vede ca Insusi Duhul sfant a dat acest Canon 15 al Sinodului I-II C-nopol ( Sf.Fotie cel Mare). Pacat ca, de abia de cateva luni, am aflat de el.

  7. Duhul Sfant, prin acesti oameni inimosi si credinciosi, dimpreuna cu duhovnicii lor, sa faca curatenie in Biserica. Afara cu ecumenistii si slugile lor. Asta este doar inceputul.

  8. Florenttin

    părintele? Hariton: ”… atât este problema asta care i-am spus-o și părintelui: Părinte, uite ierarhul doar îl lasă să vorbească împotriva celor doi cât vrea el și cum vrea el și unde vrea el” , dar să-l pomenească pe ierarh, adică, cum ziceau ighemonii: ”poți să te închini lui Hristos unde vrei tu și când vrei tu, dar acum jertfește zeilor”.
    Doamne unde-am ajuns?! sau unde ne-am întors?! dar de fapt același e diavolul, mincinos, viclean, fățarnic….. și cu aceleași metode, căci neputinciosul de el nu are alte metode să lupte împotriva Adevărului, fiind tatăl minciunii.
    Avva Filothei Zervakos: ”Nici un credincios creștin ortodox conștient, întreg la minte și cu puțină frică de Dumnezeu nu va accepta vreodată unirea cu ereticii papistași, nesocotitori ai celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și ai Tradiției apostolice și ai Sfinților Părinți. Să cugete bine patriarhul și să nu se înșele crezând că unirea Bisericilor e ușoară și că adevărații ortodocși îl vor urma și că va putea să le înșele conștiința încât să nesocotească lesne Sfânta Tradiție și Sfintele Canoane ale Sfinților Apostoli și Părinți purtători de Dumnezeu”.

    Oameni buni și credincioși ai Mântuitorului Iisus Hristos: oare când s-a mai împotrivit atât de mult ierarhia aceasta a BOR împotriva a doar a 10 preoți? Împotriva așa zișilor preoți care deschid ”cartea” și împotriva fostului mitropolit al Banatului, Corneanu când s-a împărtășit cu ereticii nu au zis nimic, dimpotrivă tot la presiunea credincioșilor s-au prefăcut că iau unele măsuri….. DAR ACUM PENTRU 10 PREOȚI, TOT CLERUL BOR ESTE DISPERAT. DISPERAT , CĂ LUPTA LOR ESTE DE FAPT ÎMPOTRIVA CONDUCĂTORULUI BISERICII (UNA) ORTODOXE, IISUS HRISTOS MÂNTUITORUL!
    Iubiți credincioși, să fim tari în credința pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul Iisus Hristos ”și pe această piatră (credința) voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui”.
    ”Dacă te-ai hotărât să spui adevărul – zice I. Al. Brătescu Voineşti – pregăteşte-te de suferinţă”.
    Să nu uităm, că unii părinți deja și-au pregătit și crucea, și nu numai al lor, ci și a celor care vor să-l mărturisească pe Mântuitorul Iisus Hristos împreună cu ei.
    ”Să stăm bine, să stăm cu frică,să luăm aminte!”
    ”și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”
    Așa să ne ajute Dumnezeu!

  9. Florentin

    din Sfinții Catacombelor Rusiei, B.V. Talantov:
    ”Credincioșii trebuie să curețe Biserica de frații mincinoși și de păstorii mincinoși (episcopii și preoții trădători) în conformitate cu porunca Sf. Ap. Pavel: Scoateți afară dintre voi pe cel rău. Numai după o astfel de curățire este posibilă o regenerare a Bisericii”.
    Dar din cauza corupției și trădării episcopilor, credincioșii nu trebuie să se retragă la casele lor și să organizeze secte separate, ci mai degrabă păstrând unitatea ar trebui să înceapă acuzarea de către întregul popor a păstorilor mincinoși și corupți și să curețe Biserica de ei”.

  10. Vasile

    Sluga credincioasă lui daniel din 99,pus sa treacă actele manastiri de pe numele pr iustin pe mitropolie ca sa o poată jefui mai bine.

Dispută pe tema ecumenistă între Mitropolitul ecumenisto-FEMINIST (sic!) al Ardealului Laurențiu și Pr. mărturisitor Ciprian Staicu – cu o video înregistrare demascatoare a ierarhului feminist, și redarea unei scene GRĂITOARE (asupra aceluiași) de la susținerea unei teze de doctorat în teologie la Sibiu –DE SE SPARIE GÎNDUL! În fotografia de fond, medalion dreapta, Pr Theodoros Zissis, despre care prelatul feminist de Sibiu zice că „nu știe nimic”, iar medalion stînga, Pr Ciprian Staicu. La mijloc, FEMINISTUL. Disputa datează de luna trecută (noiembrie 2016).

Dispută pe tema ecumenistă între Mitropolitul ecumenisto-FEMINIST (sic!) al Ardealului Laurențiu și Pr. mărturisitor Ciprian Staicu – cu o video înregistrare demascatoare a ierarhului feminist, și redarea unei scene GRĂITOARE (asupra aceluiași) de la susținerea unei teze de doctorat în teologie la Sibiu –DE SE SPARIE GÎNDUL! În fotografia de fond, medalion  dreapta, Pr Theodoros Zissis, despre care prelatul feminist de Sibiu zice că „nu știe nimic”, iar medalion stînga, Pr Ciprian Staicu. La mijloc, FEMINISTUL. Disputa datează de luna trecută (noiembrie 2016).

Dispută pe tema ecumenistă între Mitropolitul Ardealului Laurențiu și Pr. Ciprian Staicu ”Înșelări” și ”înșelați” – răspuns la acuze ecumeniste de Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu Ieri, 11 noiembrie 201…

Source: Dispută pe tema ecumenistă între Mitropolitul Ardealului Laurențiu și Pr. Ciprian Staicu

Redăm în continuare, integral, de la situl-sursă (Graiul Ortodox):

de Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Ieri, 11 noiembrie 2016, la biserica din cartierul Tractorul, municipiul Brașov, Înaltpreasfințitul Prof. Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, în cuvântul arhieresc de învățătură cu ocazia praznicului Sfântului Mare Mucenic Mina, a spus public, referitor la persoana mea, următoarele: ”este ”unul” în Sfântu-Gheorghe, care se află în înșelare, a fost păcălit de un profesor din Grecia, care nici el habar nu are de nimic și încă nu iau masuri împotriva lui, pentru că este în înșelare și a ținut o conferință în Brașov cu călugării din Grecia, care n-aveau ce căuta aici, să iasă din mănăstire.”
Deoarece în biserică se afla un prieten de-al meu, care locuiește în Brașov, venit la slujbă ca orice ortodox, dornic de har și de adevăr, și care și-a dat seama că va urma un atac ecumenist, și-a scos telefonul mobil și a filmat continuarea predicii, până la final, înregistrare care poate fi vizionată integral mai sus.

Ideile principale ale Înaltpreasfinției Sale, surprinse în această înregistrare, sunt următoarele:
– Mântuitorul S-a rugat ca toți să fie una – ceea ce înseamnă să fie relații de prietenie între noi, ortodocșii și celalalte confesiuni;
– se spune de unii ca dacă vrem să fim prieteni cu ceilalți vecini, cu eterodocșii, am fi eretici;
– în Occident sunt sute de biserici date de catolici și de protestanti românilor noștri, ca să slujească acolo;
– dacă românii cei super-ortodocși ar avea posibilitatea să cumpere biserici în Occident, gata, nici nu am mai vrea să îi vedem pe catolici;
– noi am vrut să renunțăm la acest document (nr. 6 din Creta, referitor la Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine), însă grecii au insistat, noi am adus multe amendamente bune și în final, acest document de fapt întărește Ortodoxia, nu o diminuează cu nimic;
– călugărul nu iese din mănăstire decât cu bilet de voie;
– bulgarii nu au venit în Creta din sărăcie, că nu au avut cu ce plăti, iar rușii nu au venit din mândrie;
– documentele din Creta nu sunt dogmatice, nu s-a făcut o nouă învățătură, ci doar s-au discutat probleme de relații între creștini.

Pentru că nu vreau să răpesc din timpul Înaltpreasfinției Voastre, dăruit grijii pastorale pentru mântuirea întru adevăr a credincioșilor încredințați spre păstorire de Iisus Hristos, voi fi foarte succint, nu din lipsă de argumente, ci deoarece cu neadevărurile acestea nu merită să pierd prea mult timp. Răspunsul meu, în calitate de doctor în teologie al Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu, titlu pe care eu l-am obținut având ca și conducător al comisiei de doctorat chiar pe Înaltpreasfinția Voastră, este următorul:

A. Referitor la afirmațiile Înaltpreasfinției Voastre
despre Adunarea din Creta

1. Îi spun Adunare și nu Sinod pentru faptul că rușii ”cei mândri”, adică peste 50% dintre ortodocșii din lume, precum și antiohienii – adică Biserica Martirică a Siriei, unde jertfa vieții proprii pentru Hristos este un fapt cotidian – nu recunosc această întâlnire ca fiind Sinod, ci o adunare interortodoxă.
2. Rugăciunea Mântuitorului ”ca toți să fie una” nu are absolut nici o legătură cu prietenia între popoare, ci se referă strict la împărtășirea de lumina cea necreată a celor uniți sub mărturisirea adevărului ortodox (a se vedea opera Sf. Grigorie Palama; sunt sigur că profesorii universitari ecumeniști de la Sibiu vor găsi ușor argumente în acest sens). Hristos S-a rugat ca toți să fim uniți în Duhul Sfânt, ca ucenici ai Lui. Nu prea cred că duhurile de la adunările penticostale au vreo legătură cu Duhul Sfânt!A fi ”una” de exemplu cu penticostalii înseamnă că în viitor vom da ochii peste cap și ne vom scutura ca niște îndrăciți la liturghiile ecumeniștilor, așa cum fac penticostalii acum la adunările lor?
3. Prietenia dintre oameni nu se identifică cu mărturisirea aceleiași credințe. Dacă raționamentul expus aici de Înaltpreasfinția Voastră ar fi adevărat, atunci ar însemna că prietenii adunați la un birt, la o bere, două, trei, automat au aceeași credință. Poate aceeași patimă, dar credință nu neapărat. Așa cum aceeași patimă o au și eterodocșii și ecumeniștii: iubirea minciunii și ura venială față de adevăr.
4. Adevărul este că în Occident se surpă bisericile pustii de zeci de ani ale papistașilor și protestanților, iar românii curăță mizeria din ele și le fac mai frumoase decât au fost vreodată, cu scopul de a sluji Adevăratului Dumnezeu, nu idolului papă sau idolului-rațiune. Adică după ce că românii le dau bani pe chirie, să își mai vândă și credința? Asta este ca și cum te muți la cineva în chirie și în afară de suma stabilită îi mai dai și unul dintre propriii copii, să facă ce vrea cu el…
5. Documentul 6 semnat în Creta (nu de majoritatea, căci din 165 de episcopi prezenți nu au semnat 33, adică oamenii cu conștiința trează, nucozi de topor ale ecumenismului) este o batjocură și o blasfemie la adresa Ortodoxiei, a eclesiologiei și a hristologiei ei. Puneți-i pe unii dintre profesorii de la Sibiu, mai ales pe cel de dogmatică, părintele Moșoiu din Brașov, să mai studieze și izvoare ortodoxe, nu numai teologie protestantă. Îmi aduc aminte cu dezgust de cursurile de dogmatică pe care le-am răbdat din partea părintelui Moșoiu la master (2001-2002). Nu numai că erau lipsite de conținut teologic ortodox, dar nici măcar nu putea să le articuleze cu propria lui gură. Iată cine predă teologie ortodoxă studenților însetați de adevăr.
6. Călugării nu sunt CAP-iștii ierarhilor, sunt oameni ai rugăciunii, ai adevărului. A nu se confunda smerenia monahală cu teologia bâtei și a ascultării ecumeniste. Este posibil ca oricine întreabă în țara asta care sunt argumentele ortodoxe ale Adunării din Creta să i se răspundă fără respect, cu minciuni și cu manipulări? Cine este Biserica? Numai ierarhii sau și noi? S-a transformat BOR în Vatican și noi nu am aflat de pe basilica? Cât despre monahii athoniți, există dovezi video că de fapt au fost trimișii Athosului, nu intruși nebinecuvântați.
7. Dacă bulgarii nu au avut cu ce plăti, de ce nu au făcut celelalte Biserici Ortodoxe SURORI chetă și să îi ajute? Sau să li se facă o reducere? Cred că se mulțumeau și cu hotel de 3 sau 4 stele. Cât despre ruși, au semnat prin patriarhul Kiril în Cuba lucruri mai grave decât ortodocșii luptători în Creta, recunoscând validitatea totală a botezului papistaș. Adevărul este că ierarhii ruși au primit semnale clare din partea poporului că dacă se duc în Creta, izbucnește revoluția. La noi, nu vă faceți griji, era o vorbă la Sibiu: dormi în pace, țara tot popă te face.
8. Documentele din Creta cuprind mult adevăr, dar mustesc de minciuni și de erezii. Au recunoscut-o toți cei care nu au vrut să le semneze. Iar motivul nesemnării nu a fost nici sărăcia, nici mândria, ciCONȘTIINȚA.

B. Referitor la afirmațiile Înaltpreasfinției Voastre
despre persoana mea

1. Acel ”unul” se numește Staicu Ciprian-Ioan și nu se teme sub nici un chip de amenințările ecumeniste.
2. ”Înșelarea” în care mă aflu eu este demnitatea și bunul simț cu care răspund la orice acuzații și manipulări mincinoase. În cazul în care alta este ”înșelarea”, vreau să știu care și să văd argumentele TEOLOGICE în acest sens. Nu datorez nimănui nimic pentru cei 21 de ani de când sunt în teologie, întotdeauna am fost printre primii la învățătură, iar celor interesați le pot trimite CV-ul meu actualizat.
3. Profesorul din Grecia la care faceți referire este Pr. Prof. Univ. Dr. Theodoros Zisis, pe care îl respectă tot mapamondul, cu excepția papistașilor și a ecumeniștilor. Că părintele Theodor ”nu știe nimic” este o afirmație care frizează ridicolul, cu excepția faptului dacă nu cumva se referă la aceea că el: nu știe să mintă, nu știe să înșele, nu știe să amenințe, nu știe să trădeze, nu știe să acuze pe nedrept etc. Sau, dacă vrem să mergem pe argumentele aduse de Sf. Grigorie de Nyssa și de Sf. Maxim Mărturisitorul, care spun că răul este de fapt ”nimic”, el nu are ființă, este doar refuzul binelui, atunci putem spune că ”acel profesor nu știe nimic.”
4. Am fost acuzat și în ziarele locale brașovene – culmea, același articol apărut în două ziare care NICIODATĂ nu s-au înțeles, au fost în concurență, acum a fost de ajuns un copy-paste – că am organizat conferința din Brașov. Răspunsul l-am dathttp://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/10/17/raspuns-la-minciuni-publicistice-ecumeniste/
Mă opresc aici, pentru că trebuie să mă duc la Sfânta Vecernie. M-aș bucura nespus ca măsurile de care vorbiți – probabil oprirea de la slujire și caterisirea – să devină realitate, le-aș considera mai de preț decât titlul de doctor în teologie. Cu mila lui Dumnezeu, în orice situație voi fi, nădăjduiesc să rămân pe aceeași linie. Însă rămân cu o nedumerire: unde este respectul datorat muncii cinstite a unui om, că eu nu am avut parte de el în relația cu Înaltpreasfinția Voastră.
Mă refer la următoarele:
Relatez pe scurt următoarea întâmplare, petrecută în noiembrie 2008, la care am martori pe ÎPS Irineu, mitropolitul Olteniei, profesorul de morală Cosma de la Caransebeș, pr. Irimia Ioan din Suceava și soția mea, Ioana-Alina, prezenți la susținerea tezei mele de doctorat în teologie ortodoxă, la Sibiu.
Am început să îmi susțin teza în fața comisiei, condusă în calitate de decan chiar de către Înaltpreasfinția Voastră. Când am ajuns la subcapitolul despre erezia feminismului, ca fiind parte integrantă a ecumenismului contemporan, Înaltpreasfinția Voastră m-ați întrerupt și mi-ați spus: ”Să treci peste capitolul acesta.”
V-am răspuns cu tot respectul: ”Dacă eu sar acest capitol, mă va sări și Dumnezeu de la mântuire.”Înaltpreasfinția Voastră a replicat: ”Dacă vorbești despre feminism, eu ies afară din sală.” V-am răspuns:”Înaltpreasfinția Voastră, eu am venit să îmi susțin teza, faceți cum vă îndeamnă conștiința.”M-ați întrebat: ”Cât durează treaba asta?” V-am spus că maxim 10 minute.
Ați plecat supărat, iar după câteva minute ați deschis puțin ușa sălii profesorale unde avea loc susținerea tezei și mi-ați zis: ”Bă, ai terminat?”Cu respect v-am răspuns că mai am câteva minute. Ați trântit ușa și ați revenit după un sfert de ceas.
Am luat ”magna cum laude”, am depus jurământul, iar în capelă, de față cu mine și cu toți cei menționați mai sus, în final ÎPS Irineu v-a întrebat:”nu îl faci iconom stavrofor?” (așa cum prevede regulamentul). Ați răspuns, ați zis tare, de față cu toți membrii comisiei: ”Pe ăsta? Nu vreau.” Și cu asta am plecat la masă.
În concluzie, eu totuși Vă respect și Vă doresc mântuire întru adevărul Sfintei Ortodoxii.

Sf. Gheorghe
12 noiembrie 2016          

Redăm și link-ul „predicii” de la Tractorul:  https://www.youtube.com/watch?v=5bMceQSPS_k                                                     

(Video) Rapsodia Bizantină: Crucea neamului, Kosma Etolianul — Graiul Ortodox. O frumoasă evocare a Sfîntului Kosma Etolianul, sau Etolul, – cel martirizat de evrei – cu o substanțială bibliografie. Disponibilă și în limba română, în cartea Constantin V. Triandafillu, Sfântul Cosma Etolianul – Viaţa şi învăţăturile, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2010

(Video) Rapsodia Bizantină:  Crucea   neamului, Kosma Etolianul — Graiul Ortodox. O frumoasă evocare a Sfîntului Kosma Etolianul, sau Etolul, – cel martirizat de evrei –  cu o substanțială bibliografie. Disponibilă și în limba română, în cartea Constantin V. Triandafillu, Sfântul Cosma Etolianul – Viaţa şi învăţăturile, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2010

Inedit în România pentru prima dată Graiul Ortodox prezintă: Rapsodia Bizantină a Sfântului Cosma Etolianul Spectacol de excepție, pe scena teatrului din Pefkis, organizat de Mitropolia Kifisiei, Amarousiu și Oropu, Atena, Grecia în data de luni 22 octombrie 2012. În rolul Sfântului Cosma Etolianul, Protopresbiterul Mitropoliei, Rapsodul protoppsalt Hristos Kiriakopulos [https://graiulortodox.wordpress.com/2012/10/22/scoala-de-muzica-bizantina-a-mitropoliei-kifisiei-amarusiu-si-oropou-condusa-protopresviterul-hristos-kiriakopulos/] Sfântul Cosma Etolianul s-a […]

via (Video) Rapsodia Bizantină: Crucea neamului, Kosma Etolianul — Graiul Ortodox

Părintele Claudiu de la Urziceni, Ilfov: Sinodul din Creta a legiferat participarea Bisericii Ortodoxe la panerezia ecumenistă şi a introdus ecumenismul ca mod de gândire eclesiologică şi acţiune misionară — Ortodoxia mărturisitoare.

Părintele Claudiu de la Urziceni, Ilfov: Sinodul din Creta a legiferat participarea Bisericii Ortodoxe la panerezia ecumenistă şi a introdus ecumenismul ca mod de gândire eclesiologică şi acţiune misionară — Ortodoxia mărturisitoare.

Preafericite Părinte Patriarh, Înaltpreasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi, Înaltpreasfinţiţi şi Preasfinţiţi Părinţi Arhiepiscopi şi Episcopi, Cu deosebită durere în suflet am luat la cunoştinţă comunicatul de presă Orice lămurire privind credinţa trebuie făcută în comuniune bisericească, nu în dezbinare, dat publicităţii de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la data de 21 decembrie 2016. În acest comunicat, […]

via Sinodul din Creta a legiferat participarea Bisericii Ortodoxe la panerezia ecumenistă şi a introdus ecumenismul ca mod de gândire eclesiologică şi acţiune misionară — Ortodoxia mărturisitoare

Redăm din cuvîntul Părintelui Claudiu cele privitoare la Biserica Bulgariei (foto infra: Patriarhul Neofit al Bulgariei):

15781206_1280469461991793_1698619354848477878_n.jpg

Motivele pentru care Biserica Bulgară consideră că trebuie să rămână în comuniune cu cei ce au participat la sinodul din Creta îi privesc pe membrii şi conducătorii Bisericii bulgare şi pot fi discutate cu aceştia. Biserica Bulgară a părăsit CMB, nu a participat la sinodul eretic din Creta, nu a semnat documentul din Chieti, care a avut ca temă “dreptul de primat de onoare (presbeia tes times) al episcopului roman în întreaga Biserică”, când mai firesc era poate ca acest dialog teologic cu romano-catolicii să aibă ca punct de pornire o discuţie onestă despre ortodoxia şi catolicitatea (sobornicitatea) Bisericii din primul mileniu. Biserica Bulgară şia făcut datoria faţă de poporul său şi îşi poate permite să întreţină relaţii diplomatice cu celelalte Biserici, în speranţa că exemplul ei va putea fi urmat de Bisericile care împărtăşesc încă ideologia ecumenistă.