Martiriul Preoțimii Dreptmăritoare și Mărturisitoare din România. Azi, Ieromonahul Eftimie Mitra, Ctitorul Schitului bihorean Huta, cu Hramurile Tăierii Capului Sfîntului Botezător Ioan și Cuvioasei Teodora de la Sihla. Torționarul? Ecumenistul „episcop” Sofronie Drincec (zis și „Drink”), cel cu reputație de iubitor de mese bogate și de….plimbător de cîini prin Jula (sic: numele localității românești Gyla din partea ungară). Același IPS, după mărturiile casnicilor, intră în grave crize de isterie la auzul numelui „Eftimie Mitra.” Fapte consemnate acum 3 și 4 ani, dar mai actuale și mai fierbinți ca niciodată.

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2013/12/cine-si-de-ce-vrea-sa-falsifice-istoria.html

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Cine si de ce vrea sa falsifice istoria schitului Huta din Bihor

Pentru a afla cât de defazat poate fi un episcop ortodox, îi ceri părerea despre un subiect problematic al societății contemporane. Apoi se confruntă [se verifică această părere] alături de [prin cercetarea] cugetul[ui] drept-credincioșilor din acea episcopie [cu privire la respectivul subiect problematic]. Este testul nemincinos care va arăta întotdeauna prezența sau lipsa comuniunii (și implicit a comunicării) ierarhului locului cu credincioșii săi.

Nici bine nu a plecat Părintele Eftimie din Eparhia Oradiei, că oamenii Preasfințitului Sofronie au început să răspândească în urmă zvonuri de genul: “a fugit”, “a luat totul”, “e un afacerist”, “a trecut la stiliști”, „are amante”, “este un răzvrătit”,“creează tulburări”, „este epileptic” etc.

Sperând că bihorenii nu vor afla adevărul despre Huta, Episcopia Oradiei i-a interzis în mod abuziv și necanonic Părintelui Eftimie să aibă orice fel de legături cu credincioșii din Bihor. Pentru oamenii episcopului nu mai reprezintă un pericol degradarea spirituală a societății, corupția din propria episcopie, nici prozelitismul sectar sau catolic. Primejdia cea mare a oficialităților eclesiastice bihorene este trecerea prin Bihor a unui biet călugăr ortodox, declarat “persoana non grata” de către ierarhul Sofronie Drincec. Un consilier intim al ierarhului ne-a menționat discret, că ori de câte ori se întâmplă să treacă prin Beiuș, agitația la protopopiat atinge codul roșu: “iar a venit Eftimie prin zonă”.

Însă, contrar afirmațiilor reprezentanților episcopiei, tot mai mulți bihoreni îl caută pe Părintele Eftimie la “schitul din inima Daciei” unde viețuiește în prezent. Reacția de bun simț a credincioșilor devine deranjantă pentru Preasfințit, cu atât mai mult cu cât aceștia susțin financiar schitul de la Grădiștea.

Pentru a face uitat numele părintelui Eftimie din amintirea bihorenilor, ierarhul orădean s-a gândit să șteargă orice urmă care să amintească de prezența călugărului de la Huta. Din arhiva schitului au dispărut toate documentele care menționează că părintele Eftimie a întemeiat schitul și a fost egumenul acestuia. Din Sfânta Masă a dispărut actul prin care Prea Sfințitul Ioan Mihălțan îi dădea binecuvântare părintelui Eftimie pentru începerea lucrărilor, iar tabloul votiv al ctitorilor a fost pictat cu chipuri de persoane care nu au nici o legătură cu întemeierea schitului.

În schimb, pe un zapis pictat deasupra ușii de la intrarea în biserică este eronat menționat ca egumen “ieromonahul Visarion Tuderici”. Visul acestuia nu a devenit realitate, întrucât promisiunea verbală de a fi numit egumen al schitului nu a fost niciodată îndeplinită.

După ce PS Sofronie s-a văzut scăpat de monahul incomod, părintelui Visarion i s-a pus în vedere să părăsească eparhia. Alegerea a făcut-o împreună cu apropiații săi plecânt în eparhia de Ghyula unde avea promisiuni mai vechi de promovare. Părintele Visarion Tuderici nu vrea să facă nici o afirmație oficială despre acest subiect, dar se justifică lamentabil spunând că a trebuit să facă ascultare, fără a menționa față de cine. De asemenea, părintele Visarion a refuzat categoric ca în biserica schitului de la Huta să apară o imagine, cât de mică, în care să fie prezentată icoana Kazanskaya, cea care a lăcrimat în anul 2009 în lăcașul monahal întemeiat de fostul său duhovnic, părintele Eftimie. [Ceea ce atestă cu înfricoșată putere că acești torționari și trădători mîrșavi sînt și HULITORI și NECINSTITORI de CELE SFINTE. Poate că asta a și însemnat lăcrimarea icoanei Maicii Domnului, minune vestită și popularizată în presa online cel puțin, documentată și cu fotografii: vezi pagina blogului sacciv, dar și altele.]

Acesta nu e singurul caz. Monahii care mărturisesc o altă învățătură decât a episcopului orădean au interdicție de a avea legături cu credincioșii din Bihor. Li se interzice să slujească sau să conferențieze în tot județul – totul pornind de la simplul motiv că: “E suficient doar ceea ce îi învățăm noi”.

Nicolae Mateaș

În contextul celor relatate mai sus, vom reda o prezentare detaliată preluată din următoarele surse:

SCRIBD: http://www.scribd.com/doc/117154477/Judecata-de-Acum-a-Lui-Sofronie

MIREM: http://www.mirem.ro/pdfuri/judecatasofronie.pdf

Ioan Coja

Judecata de “Acum” a episcopului Sofronie Drincec

• Episcopul Sofronie al Oradiei a scăpat de un monah “incomod” și acum vrea să șteargă orice urmă a existenței sale în Bihor. Totul a început de când, în Bihor, ecumenismul se impune sub pretextul “ascultării” față de ierarhul locului. ”Neascultătorii” sunt catalogați răzvrătiți și tulburenți.

   N-au trebuit să treacă câteva secole, să se scorojească pereţii şi să se decoloreze vopselele pictorului, că tabloul votiv al schitului de la Huta ascunde deja misterul ctitorilor săi.

   S-a considerat că un tânăr care-I oferă Mântuitorului biserica şi nişte necunoscuţi cuprinşi de gravitatea momentului vor umple golul lăsat de adevăratul ctitor şi de acei oameni din groapa Beiuşului care i-au fost alături timp de zece ani.

 

Indiferent dacă te raliezi sau nu luptei pe care Eftimie Mitra  o duce cu sectele sau cu greco-catolicii – adevărată obsesie a „curăţiei Ortodoxiei” – peste faptele sale nu se poate aşterne vălul uitării. A stat ca un primitiv în sălbăticie, trăind de pe o zi pe alta, a reuşit să adune câţiva oameni lângă el şi a transformat o biserică părăsită în mănăstire şi loc de pelerinaj. E greu de intuit traiectoria sa viitoare, dar e sigur că cei care-l prigonesc vor ajunge la treptele acelui iad în care nu cred, după cum, bineînţeles, nu cred nici în raiul pe care-l propovăduiesc.

Strămutat într-o mănăstire de la câteva sute de kilometri distanţă, părintele Eftimie se întoarce din când în când în Bihor pentru a împlini trebuinţele duhovniceşti ale celor lăsaţi în urmă. „E mai uşor să meargă unul la o sută, decât să vină aceştia un drum aşa de lung”, spune el. Totuşi, de la slujba de rămas-bun de la Nimăieşti, din primăvara anului trecut, nu a mai slujit în public. Preoţii bihoreni au fost avertizaţi să nu-l mai accepte în altar, deoarece ar atrage mânia episcopului asupra lor. Aşa a ajuns să spovedească, să cuminece şi să boteze în locuri particulare (sau in alte eparhii), într-o absurdă reînviere a vremurilor catacombelor.

Hrisovul „pierdut”

Mare parte din turiştii care ajung spre capătul Văii Finişului se abat şi pe la schit. Cei care se-nchină pentru prima oară acolo, vor pleca cu convingerea că aşezarea e nouă, apărută ca o ciupercă, în primăvara acestui an. Timpul nu pare să fi îngăduit nici aşezarea unui hrisov în masa altarului. Însă, pentru cei care în urmă cu zece ani şi-au amânat treburile din gospodărie pentru a ajuta aici, lucrurile sunt foarte clare: au ridicat chiliile şi au acoperit bisericuţa părăginită de la intrare, ajutând un tânăr călugărit de stareţul de la Petru Vodă. Dacă şi în 2002, Iustin Pârvu era un nume a cărui greutate putea s-o contrabalanseze pe cea a Sfântului Sinod, între timp s-a conturat şi numele acestui ucenic – Eftimie Mitra – sinonim, pentru mulţi din Țara Beiușului și nu numai, cu Ortodoxia nealterată de modernitate şi ecumenism.

ieromonahul Visarion Tuderici

În orificiul din masa altarului s-a aşezat un act care consfinţea întemeierea schitului şi pomenea numele fondatorilor: „… ieromonah Eftimie şi Florin Bunicău(ulterior rasoforul Haralambie-n.n.)…” După plecarea lui Eftimie Mitra, când la Huta rămăsese doar fostul sau ucenic, părintele Visarion, documentul a dispărut, de negăsit fiind şi exemplarul care ar trebui să se găsească la Episcopia Oradei. Se pare că documentul s-a “pierdut” în perioada imediată după plecarea sa, când părintele Visarion și amicul său Florian Covaciu au făcut reparații la masa din Altar. Visarion spune că nu știa de existența acelui act:“poate știu cei care au lucrat acolo”.

„Prea Sfinţitul Ioan Mihălţan mi-a dat un Ceaslov şi 50 de lei, spunându-mi să revin peste două săptămâni şi să-i spun dacă pot să trăiesc acolo. După această a doua întâlnire, la puțin timp, am primit actul prin care aveam binecuvântarea să încep lucrările, cu îndemnul de-al păstra cu sfinţenie. L-am aşezat în orificiul pătrat din masa altarului, pe diagonală, şi tot de-abia a încăput. Parcă văd şi acum laturile îmboţite”, îşi aminteşte Eftimie Mitra.

Trăind într-o locuinţă improvizată din bârne subțiri și acoperită cu nailon, tânărul călugăr aşteaptă primăvara lui 2002 pentru a se apuca de lucru. Un viscol din iarna lui 1973 dărâmase turnul bisericuţei, ploua prin acoperiş şi păianjenii îşi întinseseră plasele peste tot. Localnicii au reparat acoperișul dar nefiind cine să o îngrijească s-a deteriorat în timp. Aproape un an de zile a trecut până să se obţină aprobările. S-a început apoi ridicarea corpului de chilii… Cine vizitează acum Huta n-ar mai putea să puncteze etapele acestei munci care se întinde pe durata unui deceniu întreg.

In coltul de jos al imaginii se poate vedea coliba din barne in care a locuit ctitorul schitului Eftimie Mitra. In aceasta s-a locuit indiferent de vreme, iarna in frig sau vara in arsita, ploaie sau vant etc. Atunci era singur. Primii vietuitori au venit doar dupa ce chiliile erau locuibile.

Dorința de a se face un schit în acel loc a aparținut inițial episcopului Vasile Coman. Datorită regimului comunist nu s-a putut înfăptui rămânând ca acest lucru să fie pus în practică de succesorul său PS Ioan Mihălțan. În zonă se spune că înaintea lui Eftimie a vrut să întemeieze exact în acel loc o vatră mănăstirească un monah cu numele Damaschin, dar condițiile grele l-au determinat să abandoneze înainte de a începe. Cel care a reușit să răzbească vitregiilor a fost Eftimie Mitra, căruia azi i se datorează această frumoasă vatră mănăstirească de la Huta. Dacă nu ar fi fost el, în prezent acel loc era pustiu sau poate prindea viață un alt așezământ, dar… iezuit.

Hrisovul din inima oamenilor

Cu toate că schitul de la Hută pare al nimănui şi conducerea eparhiei aşteaptă momentul să-i facă publică o nouă istorie, va trebui să se ţină cont de hrisovul din inima acelor oameni care au trudit acolo timp de zece ani.

„Lucram la firma care făcea drumul forestier şi vedeam des un călugăr care mergea în sus pe vale. L-am întrebat ce face pe-acolo şi aşa am aflat de Hută. Am mers să văd locul şi m-am mirat cum de poate trăi în asemenea condiţii. Erau patru pari bătuţi în pământ, nişte scânduri şi o folie de nailon. M-am oferit să vin cu tractorul, să-l ajut să ridice o locuinţă omenească. Am vorbit cu soţia şi i-am adus mâncare de câte ori am putut… În primăvara lui 2002 ne-am apucat de fundaţie la corpul de chilii. Am refăcut acoperişul bisericuţei şi participam la maslurile din fiecare lună, aducând şi alţi oameni din sat. De Crăciun am venit cu mai multe maşini şi ultimii şase kilometri i-am făcut pe jos,că era stricat drumul… În anul următor ne-am apucat de paraclis. Tot ce-i acolo, prin mâna părintelui Eftimie s-a făcut”, îşi aminteşte Ioan Brage din Nimăieşti.

În anul 2001, lângă o stâncă de pe valea Finişului şi-a pierdut viaţa un tânăr alpinist. Mama lui povesteşte printre lacrimi cum l-a găsit vegheat de un călugăr care-i citea din Psaltire. „Ploua şi deschisese umbrela să nu se stingă lumânarea. Mi-a vorbit, mi-a spus că poate Dumnezeu mi-a chemat copilul în ceata sfinţilor lui… Ulterior m-am întors în acele locuri cu mai mulţi cunoscuţi, simţind că e o datorie să ajut la ridicarea schitului. Chiar la intrare e crucea copilului meu şi simt că o parte din el a rămas acolo. De-asta continui să particip la slujbe şi să mă interesez de bunul mers al lucrurilor. Regret numai plecarea părintelui Eftimie, care şi-a lăsat acolo o bună bucată de viaţă şi atâta sacrificiu”, spune ea.

Un pădurar din apropiere spune că drumul a fost terminat doar la câțiva ani după ce Eftimie a demarat lucrarea: “Ducea sacii de ciment cu roaba de la câțiva khilometri. Nu pot să uit imaginea cu roaba în care avea un generator de curent pentru betonieră. A pornit dimineața devreme din sat să ajungă pe lumină la locul unde a început lucrările.”

Una dintre persoanele care au răspuns acestui apel este Catiţa Rif, o consăteană care a venit la lucru din primele zile, alături de soţ şi vecini: „Nu era nimic acolo, doar o groapă unde spuneau că ridică mănăstire. Un călugăr cu fruntea îmbrobodită de sudoare şi cu respiraţia întretăiată căra pietre cu dulama deja ruptă. Nici măcar găleată nu avea! Aşa l-am văzut prima oară pe părintele Eftimie! Era slab de-l mâna vântul şi când l-am întrebat din ce trăieşte a zis, cu seninătate, că are Dumnezeu grijă de asta. Am avut şi noi, căci mergeam să-i ducem merinde şi să ajutăm la lucru. Până la urmă ne-am ales vreo 20 de persoane care făceau asta regulat. Anul trecut, când a plecat, era turnată fundaţia pentru sala de mese şi erau cumpăraţi bolţarii și tabla pentru acoperiș”îşi aminteşte ea.

Monahus non-gratus 

Arhimandritul Antim Oprea

Oamenii au însemnat în suflete, cu durere, şi plecarea forţată a călugărului. În aprilie 2011, la presiunile conducerii eparhiei, s-a întors la Petru Vodă, mănăstirea în care fusese călugărit. După mutarea sa la Tărcăița părintele Eftimie ne spunea cu amărăciune: „Părintele Antim de la Oradea mi-a spus să plec cât mai departe de Bihor că altfel PS Sofronie mă caterisește. Nu am plecat. Am rămas la Huta și am stat aici (arătând cu degetul în jos), la Tărcăița, pentru Visarion și pentru oamenii de acolo. N-am vrut să-l las singur în groapa cu lei. Nu m-am temut de caterisire că stiam că nu am abateri, așa că nu aveau ce să-mi facă. După ce au reușit să-l atragă de partea lor pe Visarion, a început declinul Hutei. Din toată această poveste nu a câștigat ortodoxia ci doar ambițiile preasfințitului. Pentru cine să mai rămân? Mi-am luat mâna de pe Visarion, fiecare va avea drumul pe care și l-a ales! Voi face o altă Hută într-o altă eparhie”. Inițial PS Siluan le-a oferit amândorora posturi “la birou”, la Ghyula. Eftimie a refuzat, iar Visarion nu a dat un răspuns concret față de duhovnicul său dar, ulterior mai fusese la Gyula fără să spună nimănui. Războiul era mai vechi „A câştigat cine a fost mai tare… în cele lumeşti!”, le-a spus Eftimie celor apropiaţi.

Într-adevăr, imediat după venirea pe scaunul episcopal al Oradei, Sofronie Drincec a început prigoana împotriva călugărului antiecumenist de la Hută. Pe 15 noiembrie 2007 îl destituia din funcţia de egumen, invocând lipsa studiilor teologice adecvate, oprindu-l şi să ia parte la viaţa duhovnicească a satelor din jur: „…vi se interzice să participaţi şi să predicaţi la Taina Sf. Maslu, cât şi la alte sfinte taine şi ierurgii săvârşite în parohiile învecinate”, spune actul. Oamenii își amintesc că acolo unde participa călugărul Eftimie slujbele se făceau în întregime: “Unde era el nu se sărea peste nimic” spune Daniela, o credincioasă din Beiuș.

Tot în acel act se precizează că mănăstirea de maici de la Fiziş, o altă iniţiativă a lui Eftimie Mitra, nu primeşte „arhiereasca binecuvântare”. Această mănăstire făcea parte din planul lui Eftimie de a face câte un mic schit în jurul satelor afectate de prozelitismul sectar și greco-catolic. Pentru aceasta a avut și binecuvântarea fostului său ierarh Ioan Mihălțan. După judecata lui Sofronie“Eftimie e periculos” deoarece dacă va face mai multe schituri în zonă „va avea mai multă influiență”[sic] în rândul credincioșilor. Actualul episcop al Oradiei făcea crize de nervi de fiecare dată când oamenii din zonă ascultau de cuvintele lui Eftimie. O altă obsesie a arhiereului era aceea că la hramurile și maslurile de la Hută participau mai mulți oameni decât la slujbele arhierești de la Izbuc.

Au urmat câţiva ani în care Eftimie Mitra a trăit retras pe unul dintre vârfurile munţilor Codru Moma, coborând la schit doar în duminici şi sărbători. A reuşit să termine Facultatea de teologie, adăugând încă o licenţă celei de inginer, pe care o avea deja, şi a crescut câteva generaţii de miei: „Mi-a interzis să predic şi să scriu despre greco-catolicism şi ecumenism pe motivul că nu am diplomă în teologie. Aşa că a trebuit să fac şi facultatea de teologie să nu mai aibă motiv de a mă opri” spune Eftimie privind de pe creasta muntelui de la Tărcăiţa spre Huta.

Pentru mai multe detalii – documentul sus amintit poate fi gasit in format scanat accesand linkul:  http://www.razbointrucuvant.ro/2007/11/27/sofronie-inchizitorul/

Un preot de lângă Beiuş îşi aminteşte frânturi din acea perioadă: „În toamna lui 2008 am urcat la coliba părintelui de pe munte. Cu barba şi părul în vânt, îmi vorbea despre lupta Ortodoxiei de-a lungul veacurilor. Ajunşi sus, ne-am închinat sub steagurile României şi Bizanţului. Într-un moment în care steagul Uniunii Europene flutura, nu doar pe instituţiile laice, ci şi pe biserici, aici se păstra o oază de arhaism binecuvântat. Mi-era clar că nu putem fi cu toţii aşa, dar ştiam că asemenea oameni creează echilibrul acestei lumi schimbătoare. De-asta s-o fi temut şi diavolul, care se pare că-i iubeşte mai mult pe călugări decât pe fraţii săi. S-a instalat la Hută şi a dezbinat mica obşte de-acolo. Eftimie şi Visarion, care pe vremuri înconjurau pământul mănăstirii cu icoana Maicii Domnului, rugându-se pentru izbândă, s-au situat din acel moment în tabere diferite. Ucenicul a fost aţâţat împotriva celui care-i îndrumase viaţa de până atunci şi aceasta a fost doar o mişcare bine calculată a episcopului. La cei zece ani în care ieromonahul Eftimie s-a nevoit în capătul Văii Finişului, episcopul Sofronie nu ar putea alătura nici măcar zece zile de trai asemănător, cunoscut fiind faptul că preţuieşte mesele îmbelşugate şi tovărăşiile alese”.

    Inevitabil, acest călugăr desprins de lume a intrat într-un lung şir de comparaţii cu ierarhul său. Inginerul care a electrificat Mc Donald`s Oradea şi Vama Salonta s-a călugărit în perioada în care Radu Drincec, Zecistu` de la Medicină, s-a hotărât pentru aceeaşi cale. Dacă primul trudea la animalele mănăstirii Petru Vodă, după buna tradiţie moldovenească a ascultării, cel de-al doilea se instala în palatul patriarhal din capitală. Când Efimie Mitra venea să însufleţească biserica părăginită de la Hută, în scaunul episcopal de la Ghyula se instala cel devenit Sofronie Drincec. Cât timp unul a strâns piatră pe piatră şi a pornit vatră mănăstirească, celălat a împrăştiat averea lăsată de Emanuil Gojdu românilor transilvăneni. Eftimie a renunțat la sine și a apărat cu mult zel schitul său ce era amenințat de tăvălugul retrocedărilor străduindu-se din răsputeri să păstreze o unitate între preoții din zonă, în timp ce, Sofronie trăia doar pentru poftele sale“pierzând” bisericile rând pe rând și creând dezbinare între preoții subalterni. Întâlnirea nu putea să-i situeze decât pe poziţii antagonice. Destituit şi refugiat pe munte, Eftimie Mitra rămânea totuşi o comparaţie periculoasă pentru episcop, care i-a cerut răspicat, prin subalternii săi, să părăsească eparhia.

Falsul din pictură

Ceea ce se întâmplă acum nu e decât operaţia banală de ştergere a urmelor. Poate fără să-și fi dat seama, la acest act mârşav e complice şi Visarion Tuderici, „ucenic” al lui Eftimie şi numit de Sofronie „superior administrativ al schitului” (econom – în termeni mănăstirești) după 15 noiembrie 2007. Pictorul Adrian Mihuţ spune că Visarion a comandat pictura şi acel controversat tablou votiv. „Eu am făcut doar cum mi-a spus părintele Visarion” spune pictorul Mihuţ. Zapisul îi şi acordă statutul de egumen, pe care de-altfel nu l-a avut niciodată, funcţia aceasta rămânând vacantă până în 2011, la numirea părintelui Macarie, izgonit de la Stâna de Vale, pentru motivul că nu avea studii adecvate.

Zapisul fals – pictat de Adrian Mihut deasupra usii de la intrarea in biserica de la Huta

Visarion stia că nu are numire de egumen al schitului și nici nu a fost instalat în această funcție – fapt ce nu i-ar fi dat dreptul să se autointituleze egumen. În actul de destituire al lui Eftimie cu nr. de înregistrare 2963/14.11.2007, alin. 3, scrie că „ieromonahul Visarion Tuderici va ocupa funcţia de superior cu probleme administrative, iar funcţia de egumen rămâne vacantă până la numirea unui nou egumen”. Acest act a fost semnat de episcopul Sofronie și de exarhul Mihail Tărău (actual stareț la mănăstirea Izbuc, atunci vicar).

Surse din cadrul episcopiei spun că această funcție i-a fost promisă odată cu plecarea lui Eftimie, iar ucenicul se vedea egumen “pe viață” la Huta. Se pare că socoteala de acasă era alta decât cea din târg. Visarion n-a mai apucat să se bucure de statutul oficial de egumen la Huta. Al doilea egumen canonic instituit este protosinghelul Macarie si nicidecum Visarion aşa cum pictorul Adrian Mihiț zugrăvise pe zapisul deasupra ușii bisericii. Dacă părintele Visarion a făcut acestea la presiunile episcopului sau din proprie iniţiativă, rămâne o dilemă. Nici Visarion si nici episcopul Sofronie nu vor să aducă subiectul în discuţie. Toți cei implicați tac şi, când sunt constrânşi, fiecare aruncă vina în ograda celuilalt. După ermineutica picturilor bisericești în tabloul votiv trebuiau pictați fondatorii (ctitorii) ținând în mână o biserică pe care să o dăruiască Mântuitorului.

Prin gestul său, susținut din interior de Visarion Tuderici, Sofronie Drincec a reușit să ofere un frumos cadou episcopului greco-catolic Virgil Bercea, de la Oradea, care demult visa anihilarea lui Eftimie din zonă.

La câteva luni după plecarea părintelui Eftimie, ucenicul Visarion a primit funcția de secretar eparhial la Ghyula. Acesta refuză să facă vreo declarație, însă spune apropiaților săi că nu a vrut să fie „avansat”, dar a trebuit să facă ascultare. Despre zapisul deasupra usii, tabloul votiv și documentul din masa altarului le spune acestora că “toate sunt minciuni”.

Al cincilea blestem de la Hută

Se spune că la plecarea sa de la Hută, Eftimie Mitra a rostit patru blesteme menite să-i depărteze pe cei nevrednici de ctitoria sa [v. https://www.youtube.com/watch?time_continue=599&v=baULGhCJ2rs – cele 4 blesteme „să se pustiască această așezare, să rămînă doar pereții goi” DACĂ: 1. se va îngădui mirenilor nechemați să se amestece samavolnic în trebile mînăstirii; DACĂ 2. se va face amestecul de credință/ va pătrunde înlăuntru erezia ecumenistă; DACĂ 3. se vor comite păcate grele și nepocăite în vatra mînăstirii; DACĂ 4. se va îndrăzni însușirea fondurilor mînăstirii în scopuri personale]. Ele nu l-au împiedicat însă pe episcop să răsufle uşurat, conştient că scăpase de cel mai „recalcitrant” element din eparhie. S-a aşternut imediat la următoarea etapă, deja pomenită, aceea de a-i face uitat numele.

Despre blestemele de la Huta:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2011/05/intoarcerea-la-metanie.html

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2011/06/blestemele-de-la-schitul-huta.html

Abia atunci s-a auzit blestemul nerostit al celui alungat. Numele său – şi acesta e blestemul – e de-ajuns să creeze panică şi nesomn în palatul episcopal. Fiii duhovniceşti din groapa Beiuşului fac pelerinaje la mănăstirea de departe în care vieţuieşte acum şi insistă să se întoarcă, măcar din când în când, să-i cuminece. Şi-n mintea şi-n casele lor, Efimie Mitra rămâne neplecat, după cum neplecat a fost în faţa mâniei arhiereşti.

La insistenţa acestor oameni, ieromonahul Eftimie a solicitat acceptul conducerii eparhiale pentru a sluji din când în când în schitul pe care l-a ctitorit şi în parohiile preoţilor cu care a colaborat în trecut, cerând totodată şi îndreptarea greşelilor din pictura bisericii, unde de-altfel, numele şi figura ierarhului şi-au găsit locul. Surse din cadrul Episcopiei ne-au detaliat izbucnirea isterică a ierarhului, care spera c-a pus capăt epopeii predicatorului antiecumenist de la Hută. Credincioşii care erau lângă părintele Eftimie la deschiderea plicului ce conţinea răspunsul relatează că formula de adresare conţinea doar numele din buletin a acestuia, cererile sale fiind socotite „inadmisibile”.

Juristul episcopiei, Ciprian Balint (fiul protopopului de Beius), consideră că slujirea în bisericile ortodoxe din Bihor sunt doar “pretenții exagerate” ale lui Eftimie. Același Ciprian Balint susține că Eftimie face parte dintr-o altă eparhie și nu are voie să se amestece în treburile interne ale Eparhiei Oradiei. Așadar, după opinia sa, nu e treaba lui Eftimie și a nimănui ce se petrece acum la Huta. Actualul egumen, Macarie Ferariu, spune că e neutru: “Nu știu, nu mă bag. Vă rog să nu mă amestecați în toate acestea. Întâi de toate eu trebuie să fac ascultare. Lăsați-mă că am destule pe cap”.

Cu statutul perpetuu de proaspăt ales şi fără teama că mandatul i s-ar putea sfârşi, Sofronie Drincec se face însă că nu aude glasul acestor oameni. A semnat un concordat cu însuşi Dumnezeu şi nici măcar Acesta nu i-ar mai putea retrage privilegiile. La Judecata de Acum a dat o sentinţă definitivă: “Eftimie Mitra nu există!”

Ca orice dregător al lumii acesteia, poate determina prezentul şi viitorul supuşilor săi, iar în cazul lui Efimie Mitra a hotărât să intervină şi în trecut. Lucrurile nu merg însă pe cât de uşor păreau, căci vopseaua acelui fals zapis și tablou votiv îi mânjeşte deja veşmintele arhiereşti. Devine evident pentru toată lumea că nu doar câţiva centimetri de tencuială pictată sunt actul de naştere al unei mănăstiri şi mulţi ani de trudă nu se şterg cu câteva rânduri scrise la întâmplare deasupra ușii. Oamenii care au muncit alături de Eftimie Mitra la Hută povestesc despre aceasta copiilor, vecinilor şi tuturor celor care vor să-i asculte.

Reprezentanții episcopiei nu au nimic de declarat solicitărilor noastre, aducându-ne la cunoștință că nu trebuie să ne intereseze treburile interne ale Bisericii. Dar oare credincioșii nu au voie să afle adevărul?

Eftimie trăiește la un schit – asemenea celui de la Huta – situat în munții istorici ai Daciei lui Burebista, unde mulți bihoreni merg pentru a primi binecuvântare. Nu i-a uitat nici el pe cei pentru care și-a asumat o responsabilitate spirituală, singura problemă fiind o chestiune de kilometri.

În faţa acestei rezistenţe, deja clar conturate, rămâne doar dilema următorului pas arhieresc: dacă nu reuşeşte să şteargă numele ctitorului, va şterge schitul de pe faţa pământului?

Mircea Dragomir

Dacian Badea

Nicoleta Bejan

Oradea, febr. 2012

Publicat de ASTRADROM la 07:00

Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest

Etichete: Antim Oprea, Eftimie Mitra, Schitul Huta, Sofronie Drincec, virgil bercea, Visarion Tuderici

9 comentarii:

1. Anonim28 decembrie 2013, 12:02Răspundeți
2. „Destinul tradatorului e pecetluit din momentul acceptarii gandului de a trada. Drept pedeapsa pentru acest gest Dumnezeu lasa soarta acestuia sa fie decisa de cei caruia a slujit cand a tradat.” (Pitagora- filosof antic)
3. Sanda Lucaciu11 ianuarie 2014, 10:02Răspundeți
4. Pomul dupa roade se cunoaste. Pomul bun face roade bune…
   Astfel de roade nu sunt demne de un om normal. Si cata incredere mai poti avea in astfel de persoane, indiferent ca ar fi cleric, medic, inginer etc.?
   Omul care in fata vorbeste de bine, iar faptele lasa de dorit, are o perfidie de nedescris. Viclenia unui astfel de om nu duce la unitate ci la distrugere si chiar autodistrugerea propriei persoane.
5. Gabi23 aprilie 2014, 22:41Răspundeți
6. Unde era parintele Visarion cand Parintele Eftimie se trudea sa ridice manastirea?
   Dar episcopul Sofronie unde era?
   Au ajutat acestia la ridicarea schitului?
   Ceea ce stim cu siguranta e ca au reusit sa contribuie la distrugerea unui punct de rezistenta ortodoxa in vestul tarii.Cand imi aduc aminte cum ne spunea parintele Visarion sa ne rugam pentru duhovnicul sau ca e inselat de diavoli…
   Iata ca timpul ne-a ajutat sa vedem cine e inselat si cine nu.
   Se pare ca groapa pe care parintele Visarion a sapat-o parintelui Eftimie e tocmai groapa in care a cazut el ulterior. Stiti vorba populara: „Cine sapa groapa altuia, cade el in ea”. … Inteleapta vorba. Nu?
7. preot din Bihor14 mai 2014, 18:57Răspundeți
8. Mergeam des pe la Huta si pot spune ca am inceput sa vad unele lucruri. Atunci imi ziceam ca ma insel.
   Se vedea, in ultima perioada, o legatura foarte stransa intre parintele Visarion si mai marii ierarhici ecumenisti.
   Ma intrebam cum de PS Sofronie il invita in mod special pe parintele Visarion la Cluj pentru a participa la instalarea IPS Andrei Andreicut. La acel eveniment s-a facut o lista cu preotii care au binecuvantarea PS Sofronie sa participe la instalare. Nu intelegeam atunci de ce parintele Visarion facea parte dintre cei trecuti pe lista.
   M-a surprins si ceea ce se petrecuse la Stana de Vale. La putin timp dupa „plecarea” parintelui Macarie din Stana, s-a organizat o conferinta a staretilor de manastiri. Evenimentul a fost prezentat si in revista LUMINA. Parintele Visarion a fost cel care a tinut cuvant de folos staretilor de manastiri, la propunerea PS Sofronie, bineinteles.
   Cred ca episcopul a sesizat slabiciunea parintelui Visarion de a face pe „invatatorul” si „sfatuitorul” si, astfel l-a momit. Asa ca tanarul parinte Visarion a cazut in cursa rechinilor ecumenisti din conducerea eparhiei, dar si in capcana ispititorului care vazandu-l ca ii place sa fie apreciat, ca fiind un mare duhovnic, i-a trimis ucenici care sa ii ofere laudele necesare unei caderi duhovnicesti. Felul sau tot mai increzator in sine si protocolar, in unele situatii, ma facea sa cred ca s-a schimbat, nu mai e cel pe care l-am cunoscut in primii ani cand mergeam la Huta. Sa ne rugam pentru revenirea lui. Ar fi pacat de el sa se piarda in locul unde e acum, chiar daca singur si l-a ales.
9. Anonim19 mai 2014, 15:06Răspundeți
10. Pictura e un kitch. Am crezut ca parintele Visarion are gusturi mai bune!
    In ce priveste cele prezentate in articol, putin ma surprinde dar nici nu ma mira prea mult. Il cunosc de mic, noi ii spuneam Ionut. Asa a fost mereu, mai egoist. De aici pana la a contribui la alungarea cuiva din manastire, pentru a-i lua functia, e prea de tot. Cu atat mai mult ca cel alungat a muncit din greu pentru ridicarea lacasului de cult. Chiar si laic sa fi fost, tot nu se cade…
    In ce priveste acest episcop pot sa spun ca nu am auzit nimic bun la adresa domniei sale. Il mai lauda unii subalterni, poate fiind interesati, in rest lasa de dorit…
11. Maria3 iulie 2014, 12:37Răspundeți
12. De cand a plecat parintele Eftimie de la Huta, in zona Beiusului, se simte o raceala duhovniceasca ce nu o poate inlocui nimeni.
    Din pacate alaturi de parintele Visarion s-au alaturat si cativa preoti dintre care: Blaj Traian din Nimaiesti, Teodor Tent din Beius, Ionel Tota din Delani etc.
    Ce le-au folosit? Ce au castigat acestia ca au facut front comun cu pr Visarion in tulburarea de atunci?
    Raspunsul e foarte simplu:
    1. pr. Traienut Blaj era foarte suparat ca multi din Nimaiesti mergeau la Huta cand pr. Eftimie facea masluri.
    2. pr. Ionel Tota de la Delani nu prea iubeste calugarii. In predicile sale sfatuieste mereu pe credinciosi sa nu se spovedeasca la manastiri ci sa il caute pe el.
    3. pr. Teodor Tent un om care in perioada prigoanei comuniste nu a avut curajul sa primeasca preotia, acum isi cauta interesele. Firesc ca a primit o bulina rosie de la PS Sofronie pentru ca l-a sustinut pe pr. Visarion.
13. Andreia24 septembrie 2015, 18:34Răspundeți
14. Eftimie a plecat – Sofronie a ramas. Mai bine era invers. Calugarul sa ramana si episcopul sa plece. Speranta de a pleca la Banat s-a irosit, dar mai speram ca Dumnezeu va gasi o modalitate sa ne scape de el. Asa poate va avea voie si Eftimie sa mai slujeasca prin Bihor.
    Cum ca in toata Romania are voie sa slujeasca, doar in Bihor i s-a interzis.
    Ciprian Balint vorbeste prostii. Cand va ajunge el la nivelul duhovnicesc al parintelui Eftimie sa isi dea cu parerea. Doar afaceri si nedreptati a facut in parohiile pe unde a trecut.
15. Anonim19 octombrie 2015, 20:02Răspundeți
16. Parintele Visarion e un copil tanar, fara experienta de viata. Nu imi explic cum de s-a lasat folosit de cei de la Episcopie in ce s-a intamplat. Noua ne spunea ca nu se va desparti de pr Eftimie niciodata. Iata ca lucrurile s-au schimbat, dar nu inspre bine. Nu mai e Huta ceea ce era odata. Ma bucur insa ca acest duh a prins radacini in schitul din inima Daciei, unde pr Eftimie vietuieste cu cateva maicute. Cine merge la acest schit cu siguranta va trage singur concluzia ca acolo, la Valea Rea, sunt oamenii buni care continua ceea ce odata nu s-a putut face la Huta. Hramul acelui schit este foarte sugestiv: „Sfintii romani” si este sarbatorit a doua duminica dupa Rusalii.
17. Anonim4 mai 2016, 02:24Răspundeți
18. Mai Visarioane, da pentru ce ai facut tu asta?!
    Acuma ti-e bine?

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.

Linkuri de întoarcere către această postare

Creați un link

Postare mai nouăPostare mai vechePagina de pornire

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

SOFRONIE INCHIZITORUL

Articol aparut astazi in ziarul Bihoreanul, cu titlul “Sofronie inchizitorul” (cu referire la Episcopul de Oradea ecumenist si cu apucaturi dictatoriale) in care este infatisat cazul de persecutie a parintelui Eftimie Mitra (in fotografie) de la Schitul Huta de catre PS Sofronie Drincec. Din pacate, anumite pasaje din articol care trebuiau sa redea niste replici aflate sub semnele citarii in original au disparut, din cauze tehnice, la incarcarea articolului in formatul online. Dar ele pot fi usor reconstituite dupa scrisoarea parintelui Eftimie, redata aici. Dupa articol, vom reproduce si alte materiale despre aceasta situatie, preluate de pe un grup ortodox de discutii, urmand ca ulterior sa revenim cu o postare din care reiese limpede crezul ecumenist al Episcopului Oradei :

Părintele Eftimie are ceva din tragismul condamnaţilor la moarte. Povesteşte lucruri care îi rup inima cu calmul pe care îl au în faţa inevitabilului doar cei cu o credinţă neclintită. “Orice ar porunci episcopul meu mă supun, dar una este ascultarea şi alta este sclavia. De la a fi smerit până la a fi laş e diferenţă mare“, zice Eftimie.

Călugărul a fost demis de episcopul ortodox Sofronie Drincec de la conducerea schitului Huta şi este ameninţat cu izgonirea din Episcopia Oradiei pentru că are alte păreri cu privire la ecumenism.

Părintele din munţi

Părintele Eftimie Mitra e un preot atipic, cu mâinile băşicate de coada toporului, cu şubă flocoasă şi bocancii mustind de noroi. Asta, pentru că în capul văii Finişului, unde vieţuiesc călugării schitului Huta, nu este nici încălzire centrală, nici curent electric. Un drum de căruţe lung de 17 kilometri, urmat de o cărare noroioasă care urcă dealul abrupt prin zăpada îngheţată, e singura legătură cu lumea.

Peste iarnă, la schit rămân doar părinţii Eftimie Mitra şi Visarion Tuderici. Eftimie a construit schitul din temelii în 2001. “Aici erau doar bălării şi biserica cu ţiglele şi grinzile crăpate. Nici nu te puteai băga în ea de pânzele de păianjen!”. Călugărul a curăţat-o cu mâna lui, şi-a încropit un adăpost din nylon unde dormea pe o bituşă şi a ridicat, cu ajutorul sătenilor, chiliile. Călugării au venit şi au plecat. A rămas doar Visarion, care i s-a alăturat acum patru ani. “Nu avem condiţii de trai”, se scuză părintele.

Scăparea

Acum e rândul lui Eftimie să plece. Episcopul Sofronie l-a demis din funcţia de egumen, adică şef peste schit, şi vrea să îl alunge pentru că se opune ecumenismului, un curent la modă care propovăduieşte împăcarea religiilor creştine în vederea unificării. Părintele a făcut imprudenţa să lase să se vadă acest lucru în cadrul întâlnirii dintre ortodocşi şi greco-catolici desfăşurată pe 31 octombrie la Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea.

Eftimie e supărat pentru că are, de ani de zile, mai multe procese cu greco-catolicii, care cer să le fie retrocedate biserica şi terenul de sub schit. “Când s-a citit lista exagerat de lungă cu revendicări mi-a scăpat o remarcă de genul: [text lipsa din articol, din pacate] Din păcate, s-a auzit până la masa episcopului Bercea. Prea Sfinţitul Sofronie m-a ridicat în picioare şi m-a făcut cu ou şi cu oţet, de râdeau preoţii catolici de mine”, povesteşte părintele. Eftimie şi-a cerut pe loc scuze de la oaspeţi, de la episcopi. Dar degeaba.

SUB PRIGOANĂ. Ameninţat de episcopul Sofronie cu izgonirea din schitul pe care l-a construit cu mâinile sale, părintele Eftimie rămâne neclintit: “Nu mă simt vinovat că sunt prigonit. Îmi voi pierde funcţia, sau casa, sau hainele de pe mine. Nu e nicio problemă. Sufletul nu îl voi da nimănui!”

“Mulţi preoţi se tem să vorbească de frica episcopului. Însă, nu ne-am făcut preoţi ca să trăim de pe urma bisericii şi să tăcem pentru că avem copii de crescut”

“Ecumenismul, aşa cum e acum propovăduit, este politică, nu religie. Astăzi ne judecăm şi ne certăm în instanţe pe biserici, iar mâine ţinem slujbă împreună şi ne pupăm în faţa camerelor de luat vederi, pentru că ne-a invitat primarul pe toţi la o sfinţire de troiţă. Atunci, când eşti sincer? La Tribunal sau la Primărie?“

Demiterea călugărului Eftimie Mitra a provocat revolta membrilor Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi din România

Demiterea călugărului Eftimie Mitra a provocat revolta membrilor Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi din România. “Un grup de ASCOR-işti orădeni” a trimis o scrisoare de solidarizare, prin care acuză că, “în vreme ce Părintele Eftimie îşi trăieşte rânduiala călugăriei natural, firesc, în nevoinţă, cu post, rugăciune şi priveghere, Sofronie cu ai săi trăieşte în <ospeţe şi beţii> prelungi”.

Pe “lista neagră” a contestatarilor, pe lângă tânărul episcop, se numără călugărul Mihail Tărău, numit de Sofronie vicar eparhial, despre care studenţii scriu că se lăfăie la volanul unui jeep Hyunday Santa Fe nou-nouţ (foto), călugărul Nicu, apropiat al episcopului, care face naveta din Ungaria la Oradea cu un VW modern, şi călugărul Iorest, parohul bisericii din Băile Felix, care şi-a tras ilegal o vilă în staţiune. Aceştia sunt acuzaţi că trăiesc în lux, uitând că au depus jurământul sărăciei de bună-voie.

Studenţii îşi încheie scrisoarea cu un mesaj de îmbărbătare: “Nu vă fie frică de omul arogant, fals, mincinos, şi ipocrit! Biserica lui Hristos are nevoie de trăitori, de mărturisitori, de oameni sinceri şi curaţi în faptă şi cuvânt! Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate!”.

• Alt interviu cu parintele Eftimie Mitra (nu cunoastem sursa si autorul sau), dar si un fragment din epistola de raspuns a parintelui Eftimie si facsimilul Scrisorii ofciale prin care este demis, preluate de pe grupul google ORTODOXIA:

Decizia de a va elibera din functia de egumen al Schitului Huta ne-a revoltat si pe noi. Pentru a veni in sprijinul dvs. vizavi de aceasta problema, va solicitam raspunsul la cateva intrebari:

1. Ce inseamna studii teologice adecvate pentru functia de egumen al Schitului Huta?

– Aceasta este doar un pretext sa ma schimbe. Dupa noul regulament monahal se
cere monahilor sa faca macar seminarul teologic (echivalentul unui liceu). Acest regulament a aparut recent iar eu am fost investit in 2001 de catre PS Ioan Mihaltan. Nu am scoala de teologie ci doar cand am fost hirotonit ca preot am dat un test. A trebuit sa-i raspund PS Ioan Mihaltan la mai multe intrebari din istoria Bisericii, din Dogmatica si din Liturgica. Faptul ca nu am diploma nu inseamna ca am facut vreo gresala dogmatica, istorica sau liturgica in activitatea mea de pana acum. Sunt si altii cu functii cum a fost a mea si chiar functii mai mari asupra carora nu s-au luat astfel de masuri. De ce tocmai mie si de ce tocmai dupa ce m-am opus pe fata ereziei ecumeniste.

2. Ce studii ati urmat si absolvit in Teologie?

– Oficial nu am nici o diploma in domeniu teologic. Ei se leaga de scoala mea si nu de ceea ce spun deoarece afirmatiile mele nu pot fi combatute. Ei se tem de ceea ce spun si de aceea nu ma lasa sa vorbesc. Daca am gresit cu ceva sa dovedeasca iar daca nu am gresit de ce au facut asta? Va spun eu de ce, pentru ca se tem de adevar. PS Ioan mi-a sugerat in mai multe randuri sa fac facultatea dar nu am considerat ca e nevoie tinand seama de varsta  inaintata pentru a incepe o facultate. Aveam atunci 31 de ani. I-am spus PS Ioan ca fac preotia din placere, din convingere si nu ca pe o meserie pentru a avea nevoie de o diploma. Un alt motiv e cel a atmosferei din scolile teologice. Majoritatea profesorilor sunt ecumenisti. Azi daca nu esti ecumenist, sau macar sa te prefaci ca esti, nu poti face usor cariera in domeniu. I-am spus PS Ioan ca nu are rost doar pentru o diploma. A spus ca ma intelege si e de acord cu mine.

3. Exista alte criterii de eligibilitate acum fata de 2001 pentru a deveni parinte egumen?

Asta depinde si de episcopul locului. Nu toti episcopii tin seama de acest lucru. Spre exemplu pr Cleopa de la manastirea Sihastria a fost staret (o functie mai mare decat cea de egumen) peste 30 de ani la Sihastria si Slatina si nu a fost nici o problema. Pr. Cleopa a avut doar doua clase dar in schimb a avut devotament fata de Biserica mai mult decat multi dintre cei cu diplome si ranguri. Exemple ar fi multe, dar la ce folosesc. Sf Apostoli au avut diplome? Nu, ci credinta, si inca o credinta dreapta. Cred ca ideea situatiei s-a inteles din cele prezentate mai sus. Pe mine nu ma doare ca m-a schimbat din functie ci felul in care a facut-o. Daca sunt sau nu egumen, asta nu ma schimba cu nimic. Eu raman acelasi. Durerea mea e ca nu imi da voie sa predic si sa fac slujbe prin sate. Motivul invocat e pueril. In multe din satele din imprejurimi am fost invitat de catre preoti si credinciosi sa particip la diferite slujbe. Aceasta in mod special unde sunt secte si greco-catolici dar si unde sunt bolnavi sau oameni cu diferite probleme. In predicile mele incercam sa propovaduiesc adevarata ortodoxie si sa-i intaresc pe oameni in credinta. Acum vor sa ma izoleze cat mai mult.

4. A existat vreo polemica intre dvs. si Episcopie?

– Niciodata. Totdeauna am facut ascultare fata de toti episcopii care au fost pana in prezent. Parintele Iustin Parvu, care m-a calugarit, cand am venit in Ardeal mi-a spus sa imi fac datoria de preot si ascultare fata de mai marii mei. Asa am facut. Am facut ascultare din dragoste nu din sila sau din interes. I-am iubit pe toti episcopii mei si pe PS Ioan, si pe PS Petroniu si pe PS Sofroniu. I-am iubit ca pe parinti duhovnicesti. Asa am fost invatat la manastirea unde am fost calugarit sa ascult si sa iubesc. Voi face in continuare ascultare de PS Sofroniu asa cum am facut si pana acum, in limitele canoanelor si invataturilor Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe. Daca mi se va cere sa plec de la Huta voi pleca, daca va trebui sa-mi dau averea o voi da dar sufletul nu il voi da nimanui. Averea mea consta intr-un cal, o caruta, o gramada de carti si hainele calugaresti.

5. Va considerati victima unui grup de interese din interiorul Episcopiei?

-Nu stiu in ce masura hotararea luata a fost de la sine sau a fost influentat de cineva. Cert este ca pentru mine si pentru credinciosii din zona a fost si este o lovitura pusa pe nepusa masa, nu atat functia din care am fost schimbat ci oprirea de a participa la slujbe si a predica in satele invecinate dar si oprirea binecuvantarii pentru construirea schitului de la Fiziș. Nu cred ca sunt o victima. Mai mult credinciosii au de suferit si nu eu. Cu parintele protopop de Beius am vorbit si mi-a spus ca el nu are nici un amestec in toata aceasta treaba. De asemenea nici cu consilierii sau alti  angajati ai episcopiei nu am avut neintelegeri, nu cred ca ar avea de ce sa fie suparati pe mine.

Va multumesc si va doresc o zi buna.

Cele de mai sus nu doresc sa fie folosite spre a discredita pe cineva, anume pe PS Sofronie. Problema trebuie luata ca o stare de fapt pe care v-am adus-o la cunostinta tinand seama de nemultumirile celor care ma cunosc si stiu ce am realizat de cand sunt aici atat in ceea ce priveste situatia materiala cat si cea duhovniceasca.
EFTIMIE

 Fragment din raspunsul catre PS Sofronie 
*Prea Sfintia Voastrã*

Am luat la cunostintã de demiterea mea din functia de egumen la Schitul Huta în care am fost investit de cãtre PS Ioan Mihãltan în anul 2001. Deoarece când am fost tuns în monahism am fãgãduit cã voi face ascultare de mai marii mei pânã la sfârsitul vietii, va asigur ca vã voi îndeplini si aceastã poruncã. Pânã în prezent nu am iesit niciodatã din cuvântul Prea Sfintiei voastre si nici din al celor care au ocupat înainte scaunul episcopal al Oradiei. Nu se cade sã îmi mentionez meritele din perioada cât am ocupat aceastã functie, promitându-vã cã în ceea ce îmi veti porunci pe viitor mã voi supune în mãsura canoanelor si învãtãturii Sfintilor Pãrinti ai Bisericii Ortodoxe.

Dacã pentru a-mi putea mãrturisi credinta dreaptã îmi veti cere sã renunt la functie, vã promit cã voi renunta nu doar la aceasta ci, dacã va trebui, si la hainele de pe mine, la hranã sau libertatea lumeascã, dar la sufletul meu nu voi renunta nicicând. În acest sens va voi da exemplul oferit de tãranii din Ardeal care, în timpul ocupatiei Austro-ungare, l-au dat oficialitãtilor timpului: „Nu am decât un suflet si acela îl pãstrez pentru Dumnezeu din Cer si nici o putere lumeascã nu mi-l poate stãpâni”.

ieromonah Eftimie Mitra

Părintele Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta despre cipuri, într-o conferință din 2009. – Știre preluată de la www.roncea.ro.

http://roncea.ro/tag/parintele-eftimie-mitra

Cipurile biometrice pentru sau contra umanitatii?

Miercuri 18.02.2009 la Alesd a avut loc conferinta “Indosarierea electronica, o inchisoare invizibila”. Invitatul conferintei a fost ieromonahul Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta, licentiat al facultatii de electrotehnica din Oradea. Conferinta a fost organizata de ASTRADROM – Alesd. S-a prezentat aspectele sociale, tehnologice, politice, economice, religioase si morale ale introducerii cipurilor biometrice in actele personale ale cetateanului.
In sala mare a primariei din orasul Alesd a avut loc conferinta “Indosarierea electronica, o inchisoare invizibila” sustinuta de ieromonahul Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta. In timpul conferintei, invitatul subfilialei ASTRADROM din Alesd, a vorbit despre modul de functionare a tehnologiei RFID, posibilitatile tehnologice de supraveghere si control a populatiei prin metode biometrice, felul in care aceasta a fost prezentata de catre forurile de conducere a Statului Roman si a Uniunii Europene si modul de impunere a acesteia prin lege.
Parintele Eftimie considera ca odata cu schimbarea Constitutiei Romaniei s-au impus si unele modificari legislative straine de traditia si simtamintele nationale ale poporului roman: “Prin modificarea constitutiei Statul Roman si-a pierdut suveranitatea. In articolul 148, aliniatul 4 din noua constitutie se specifica clar ca Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca au sarcina de a duce la indeplinire directivele impuse prin lege ale Parlamentului European. In felul acesta parerea populatiei unei tari nu mai conteaza. De aici incolo totul e o chestiune de procedura juridica”. Parintele Eftimie a criticat modul in care a fost schimbata Constitutia: “la fel de viclean precum a fost si felul in care s-a introdus Ordonanta Guvernamentala prin care s-a impus introducerea cipurilor in actele noastre. In timpul zbuciumului electoral de anul trecut, cand toata atentia era spre alegerile parlamentare, pe neobservate au strecurat aceasta ordonanta”.
“Nu ne sperie tehnologia dar ne ingrijoreaza felul in care aceasta e folosita de puternicii zilei. Azi dictaturile nu se mai impun prin baionete ci prin justitie si informatie.” spune invitatul conferintei de la Alesd continuand: “Nu e vorba de o superstitie popeasca, asa precum ei vor sa dea impresia, ci de o realitate pe care vor sa o ascunda asa cum au ascuns si adevarata fata a experimentului cu vaccinul Gardasil”.
Coordonatorul sectiunii de tineret ASTRADROM, inginerul Adrian Bogdan, a declarat: “Ar fi bine daca Statul Roman ar da o lege in care, in virtutea libertatii de constiinta, cetateanul sa poata avea dreptul de a alege daca sa aiba documente cu sau fara cip. Azi toate minoritatile au drepturi. Asa cum pentru homosexuali s-a putut da o lege speciala, asociatia noastra propune politicienilor bihoreni sa tina seama, cand iau decizii in parlament, si de optiunile celor care se simt deranjati de introducerea cipurilor RFID”.
Ioana Buntea,
Secretar – A.M.A.S.

Răspunsul obștii monahale a Schitului Sf. Cuv. Parascheva-Rădeni la comunicatul patriarhiei române din 21.12.2016, răspuns publicat acum 2 zile (28 dec 2016) la www.sinodultalharesc.tk. Îl redăm integral, inclusiv lista completă a comentariilor , între care primul, extrem de important, al Părintelui mărturisitor Ciprian Staicu.

Preafericite Părinte Patriarh,
Înaltpreasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi,
Înaltpreasfinţiţi şi Preasfinţiţi
Părinţi Arhiepiscopi şi Episcopi,

Cu deosebită durere în suflet am luat la cunoştinţă comunicatul de presă Orice lămurire privind credinţa trebuie făcută în comuniune bisericească, nu în dezbinare, dat publicităţii de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la data de 21 decembrie 2016. În acest comunicat, Sfântul Sinod îşi mărturiseşte ataşamentul faţă de valorile ecumenismului şi faţă de “dialogul şi colaborarea între creştini”, manifestându-şi, în acelaşi timp, determinarea de a suprima opoziţia faţă de ecumenism a unor creştini ortodocşi, fără a iniţia un dialog şi o colaborare reale cu aceştia pentru “o lămurire privind credinţa”, care să readucă pacea în Sfânta noastră Biserică, încercată după sinodul din Creta, din vara acestui an.

Comunicatul sinodal reafirmă faptul că la sinodul din Creta “Biserica Ortodoxă nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este una, sfântă, sobornicească şi apostolească”, acuzând “unele persoane răzvrătite” că “au indus în eroare pe unii clerici şi credincioşi” prin afirmaţiile false, potrivit cărora sinodul din Creta ar fi “proclamat ecumenismul ca dogmă de credinţă”¹.

Ignorând vocea multor mari sfinţi ai secolului XX: sfântul Iustin Popovici, sfântul Nicolae Velimirovici, sfântul Ignatie Brancianinov, sfântul Serafim Sobolev, sfântul Paisie Aghioritul, sfântul Ioan Iacov de la Neamţ, a unor mari părinţi duhovnici români: părintele Iustin Pârvu, părintele Ilie Cleopa, părintele Arsenie Papacioc, a unor mari teologi ai secolului XX: părintele Dumitru Stăniloae, părintele Seraphim Rose şi mulţi alţii, care, împreună, alcătuiesc un adevărat consensus Patrum al secolului XX, contemporan acestei erezii, în a afirma la unison că ecumenismul este erezie eclesiologică şi chiar erezie a tuturor ereziilor, comunicatul încearcă demonstrarea contrariului, prin afirmaţia că în Creta ecumenismul nu a fost declarat “dogmă de credinţă” şi că niciunul dintre sinoadele locale canonice ale Bisericii Ortodoxe, cele mai multe dintre ele angrenate din plin în procesul ecumenist, nu a condamnat ecumenismul ca panerezie. În cele mai multe dintre luările de poziţie cărora le dă răspuns acest comunicat, s-a afirmat că sinodul din Creta a legiferat participarea Bisericii Ortodoxe la panerezia ecumenistă şi a introdus ecumenismul ca mod de gândire eclesiologică şi acţiune misionară, lucru care se probează printr-o simplă lectură a documentului Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine. S-a afirmat şi s-a şi demonstrat în nenumărate rânduri că, deşi nu a proclamat dogme noi, sinodul din Creta a adus atingere unor dogme mai vechi, prin acceptarea unor idei eclesiologice ecumeniste referitoare la “unitatea Bisericii” sau “refacerea unităţii creştinilor”. Vorbind despre eclesiologia adoptată la adunarea ecumenistă de la Busan, din 2013, cinci episcopi greci au denumit-o chiar dogmă: “a fost formulată dogma protestantădespre unitatea ecleziologică nevăzută a Bisericii”².

Afirmaţia că niciun sinod ortodox canonic nu a declarat vreodată ecumenismul ca “panerezie” este combătută de anatema dată ecumenismului în 1983 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (care din 2007 a revenit în componenţa Bisericii Ruse, neanulând acea anatemă), în care acesta a fost numit “erezie”. Se poate oare afirma că, deşi a dat titani ai teologiei ortodoxe ai secolului XX, precum arhiepiscopul Averchie Tauşev, mitropolitul sfânt Ioan Maximovici³, părintele Seraphim Rose sau mitropolitul Filaret şi s-a recunoscut mereu parte a Bisericii Ortodoxe istorice ruseşti, ROCOR nu avea un sinod canonic în momentul în care a condamnat ecumenismul şi că era în afara Ortodoxiei la acel moment? Biserica Ortodoxă Georgiană a ieşit din CMB, în 1997, la presiunea unor centre monahale puternice din acea ţară, care au denunţat ecumenismul ca erezie şi “erezie a ereziilor”⁴. În anul 1972, patriarhul Alexandriei Nicolae al VI-lea a numit ecumenismul “erezie şi panerezie”⁵, considerându-l “îndreptat împotriva Ortodoxiei”. Imediat după sinodul din Creta, mitropolitul Ieremia de Gortina, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, participant nesemnatar al documentului despre ecumenism al sinodului din Creta, a declarat că “noi, ca Biserică a Gortinei şi Megalopolisului, episcop, cler şi popor al lui Dumnezeu, condamnăm oficial ecumenismul ca panerezie”⁶, numindu-l “mişcare satanică perfidă, care vrea să amestece credinţa noastră dreaptă cu alte ׂ«crezuri»mincinoase şi să o falsifice”. În Duminica Ortodoxiei din 2012, Mitropolitul Serafim al Pireului a rostit anatema asupra panereziei ecumeniste: “Celor care predică şi învaţă panerezia ecumenist intercreştină şi interreligioasă, anatema!”⁷ (s.n.).

Potrivit chiar şi scurtei istorii a ecumenismului propuse în comunicatul sinodal, Mişcarea Ecumenică s-a clădit iniţial ca o federaţie protestantă, iar ecumenismul este un produs al său, ceea ce face ca el să fie deja condamnat de către Sfintele Sinoade Ecumenice ale Bisericii, de vreme ce cele mai multe dintre doctrinele protestante sunt variante mai noi ale ereziilor din primul mileniu (negarea Sfintei Treimi de către comunităţile unitariene, negarea Sfântei Tradiţii, negarea statutului de Născătoare de Dumnezeu al Pururea Fecioarei Maria, negarea cultului icoanelor, a cultului Sfintei Cruci, a cultului sfinţilor, a cinstirii sfintelor moaşte etc.), condamnate şi anatemizate de către Sfintele Sinoade Ecumenice.

Conform teologiei sfântului apostol Pavel, ecumenismul s-a condamnat pe sine în ochii lui Dumnezeu încă din momentul în care a apărut: “Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3,11; s.n.). Pe acelaşi fir al argumentării pauline, sfintele sinoade locale canonice ale Bisericii Ortodoxe aveau obligaţia ca “de omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3,10).În aproape un secol de participare ortodoxă la ecumenism, întâia şi a doua mustrare ar fi trebuit să se fi produs de mult.

Argumentul că ecumenismul nu este erezie pentru că nu a fost condamnat de niciun sinod local încă lasă să se înţeleagă că nicio învăţătură greşită nu are caracter eretic până în clipa în care este condamnată oficial de către un sinod şi este scoasă în afara trupului Bisericii ca erezie. Într-o scrisoare adresată de către episcopul Alexandru al Alexandriei către toate Bisericile cu privire la Arie, înaintea sinodului de la Niceea, episcopul alexandrin spune: “Eusebiu, acum în Nicomedia… protejează pe aceşti apostaţi şi scrie peste tot pe unde a uneltit, lăudându-i, dar în felul acesta atrag cumva pe unii neştiutori la această erezie nenorocită ridicată împotriva lui Hristos”⁸. Pentru că ereziile sunt erezii din momentul propovăduirii lor de către ereziarh, când corpul Bisericii constată că sunt în disonanţă cu tot ceea ce Biserica învaţă dintotdeauna, pretutindeni şi pe toţi, iar sinoadele le judecă şi le condamnă ca atare în mod oficial, curăţind Biserica de ele şi restaurând Ortodoxia, ecumenismul este eretic ca orice erezie, iar participarea la el nu este mai puţin periculoasă, doar pentru că multe dintre sinoadele locale îl practică încă în loc să îl condamne. Sfântul Iustin Popovici, marele dogmatist, a numit ecumenismul “panerezie” înaintea condamnării sale de către un sinod (cartea sa a apărut în 1975).

Comunicatul emis de Sfântul Sinod precizează că “ecumenismul lucid… este o atitudine spirituală de dialog şi cooperare între creştini”⁹. Dacă această atitudine de dialog spiritual şi cooperare s-ar desfăşura între creştinii ortodocşi din lume, ar fi acceptabilă. Din păcate însă, dialogul şi cooperarea cu ortodocşii din propria Biserică interesează prea puţin pe promotorii ecumenismului, întreaga atenţie fiind acordată “participării la mişcarea de dialog între creştinii de confesiuni diferite”.

Despre cooperarea cu ereticii, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au statornicit că ea trebuie să se reducă la mustrarea acestora şi la dialogul cu ei doar în vedere revenirii la Ortodoxie. În anul 377, sfântul Vasile cel Mare îi scrie călugărului Urbikios: “Te rog să faci în aşa fel încât aceste rătăciri să-şi primească de la Biserică îndreptarea lor şi să stai departe de comuniunea cu ereticii, căci, să ştii, în aceste privinţe nepăsarea nimiceşte libertatea de vorbire pe care trebuie să o avem în Hristos”¹⁰ (s.n.). Avva Teodor din Fermi spune că trebuie să-i ajutăm pe cei căzuţi în erezie să se întoarcă la dreapta credinţă, dar dacă nu reuşim, să tăiem prieteşugul cu ei, pentru a nu ne trage şi pe noi în rătăcire¹¹. Avva Isaia învaţă să nu stăm de vorbă cu ereticii, pentru ca nu cumva să ne vatăme cu otrava lor cea de moarte purtătoare, nici să le citim cărţile pentru a nu da morţii sufletele noastre¹². După 60 de ani de ecumenism, în care ereticii nu au făcut un niciun pas spre Ortodoxie, nu e timpul ca BOR să îi asculte pe Sfinţii Părinţi şi să se retragă din “dialogul iubirii” cu neortodocşii?

Despre “rugăciunile comune pentru unitatea creştinilor”, sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe prevăd: canonul 45 apostolic: “Episcopul sau prezbiterul sau diaconulîmpreună cu ereticii rugându-se să se afurisească numai. Iar de au dat lor voie ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească” (s.n.)¹³; canonul 46 apostolic: “Episcopul sau prezbiterul ereticesc botez primind sau jertfă a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul?”. Despre acest canon sfântul Iustin Popovici spune: “Este un lucru bătător la ochi chiar şi pentru cei ce nu au ochi: această poruncă hotărăşte în mod imperativ că nu trebuie să recunoaştem ereticilor nicio Sfântă Taină şi să socotim toate ale lor ca nelucrătoare şi lipsite de har”¹⁴. O lectură a paginii dedicate de siteul oficial basilica.ro“săptămânii de rugăciune comună pentru unitatea creştinilor” de anul acesta ne arată că membri ai clerului ortodox român s-au rugat cu reformaţii, cu evanghelicii luterani, cu greco-catolicii, cu armenii şi cu romano-catolicii¹⁵. Comunicatul Patriarhiei Române începe cu fraza: “Ca în fiecare an, în a treia săptămână a lunii ianuarie (18-25 ianuarie 2016),Bisericile creştine din întreaga lume organizează seri de rugăciune pentru unitatea creştină”¹⁶ (s.n.), din care vedem că denumirea de “biserici” acordată ereziilor este acceptată de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre înainte de sinodul cretan. În 2015, “săptămâna de rugăciune comună” a început la Arad şi a avut ca parteneri pe romano-catolici, pe greco-catolici, pe evanghelici, pe reformaţi şi pe mozaici¹⁷. În prezentarea săptămânii de rugăciune comună din 2012 găsim direct formula aprobată de sinodul din Creta cu privire la denumirea de “biserici” a ereziilor: “Alături de credincioșii din Capitală şi delegaţi ai instituţiilor Statului prezenţi la slujba Vecerniei, au asistat reprezentanţi ai mai multor biserici şi confesiuni creştine”¹⁸. Din perspectiva acestei activităţi ecumeniste intense, se poate explica surprinderea ierarhilor ortodocşi faţă de acuza că deciziile sinodului din Creta sunt eretice!

Aflăm cu uimire de la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române că la începutul secolului XX “misionarii creştini occidentali predicau Evanghelia iubirii”. Că este vorba despre “creştinii neortodocşi” reiese şi din comunicat şi din istoria întemeierii CMB, aceşti misionari fiind în mare parte predicatori protestanţi, care predicau popoarelor asiatice şi africane doctrinele protestante blasfematoare la adresa Sfintei Fecioare Maria, a sfinţilor, a sfintelor icoane, a Sfintei Cruci, a Sfintei Tradiţii, a Sfintelor Taine, a preoţiei sacramentale, a cinstirii moaştelor, nicidecum Evanghelia iubirii. Această interpretare a începuturilor mişcării ecumeniste poate fi înţeleasă doar prin prisma premisei eclesiologice eretice IV.5 a Declaraţiei de la Toronto, care spune: “Bisericile membre ale Consiliului Mondial recunosc în alte biserici elemente ale adevăratei Biserici”… “Diferitele Biserici învaţă, în general, că alte biserici au anumite elemente ale Bisericii adevărate… Astfel de elemente sunt: predicarea Cuvântului, învăţarea Sfintei Scripturi şi administrarea Tainelor”¹⁹(s.n.). Ereziile nu pot predica niciodată Evanghelia iubirii, deoarece nu au adevărul de credinţă, fără de care nu există iubire creştină, ci un iubirism lumesc. Numai misionarii ortodocşi au predicat, în toate secolele, Evanghelia iubirii şi Adevărului.

Comunicatul sinodal afirmă că Biserica Ortodoxă s-a implicat în mişcarea de dialog dintre diferite “confesiuni creştine” pentru a participa la “refacerea”, pe baza credinţei Bisericii Ortodoxe, “a unităţii creştinilor neortodocşi dezbinaţi între ei de-a lungul timpului”. După aproape un secol de ecumenism, se poate spune că diferitele confesiuni protestante s-au împăcat între ele, dar nu pe baza credinţei celei adevărate a Bisericii Ortodoxe, ci pe baza ideologiei sincretismului de tip protestant. În 1998, la Tesalonic, teologii ortodocşi au emis o declaraţie în care se dădea glas nemulţumirii că participarea ortodoxă la ecumenism este ineficientă: “Luările lor [ale Bisericilor Ortodoxe – n.n.] de poziţie pe aceste subiecte [limbajul inclusiv, hirotonirea femeilor, drepturile minorităţilor homosexualilor şi unele tendinţe referitoare la sincretismul religios – n.n.] au fost mereu considerate declaraţii ale minorităţii şi, din acest motiv, nu au putut influenţa tendinţa generală şi etosul Consiliului Mondial al Bisericilor. După un secol de participare ortodoxă la mişcarea ecumenică şi ani petrecuţi în cadrul CMB, nu observăm suficient progres în discuţiile teologice multilaterale dintre creştini. Dimpotrivă, prăpastia dintre ortodocşi şi protestanţi devine din ce în ce mai mare, în timp ce tendinţele mai sus-menţionate în cadrul anumitor denominaţiuni protestante devin tot mai puternice”²⁰ (s.n.). La 20 de ani de la momentulDeclaraţiei de la Tesalonic, sinodul din Creta recunoaşte că Mişcarea Ecumenică “trece printr-o criză profundă”²¹. Există la ora actuală un singur document oficial al Consiliului Mondial al Bisericilor în care să se recunoască faptul că“Sfânta Biserică Catolică a Crezurilor”, „adevărata Biserică”, „Biserica lui Hristos” descrisă deDeclaraţia de la Toronto este Biserica Ortodoxă?

Dimpotrivă, Declaraţia despre unitate a celei de-a zecea Adunări Generale a Consiliului Mondial al Bisericilor, din Busan, Coreea de Sud, din 2013 afirmă: “Credincioşi chemării noastre comune, vom căuta împreună deplina unitate vizibilă a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, când vom exprima unitatea în jurul aceleiaşi Mese a Domnului. Căutând unitatea Bisericii, ne vom deschide pentru a primi darurile tradiţiilor fiecăruia şi a oferi darurile noastre unul altuia…”²² (s.n.). Vorbind despre “Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească”, au precizat autorii declaraţiei că aceasta este Sfânta Biserică Ortodoxă? Evident, nu. Interesează oare realmente pe cineva, la nivelul CMB, faptul că Biserica Ortodoxă mărturiseşte că este Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească, de vreme ce CMB propune un concept propriu de “Biserică una, sfântă, sobornicească şi apostolească” şi, în conformitate cu premisa IV.3²³ din Declaraţia de la Toronto, considerată de sinodul din Creta “de importanţă vitală pentru participarea ortodoxă la CMB”, “toate bisericile creştine, inclusiv Biserica Romei [şi Biserica Ortodoxă, care nu a abrogat această teză la sinodul din Creta – n.n.] afirmă că nu există identitate completă între apartenenţa la Biserica Universală şi cea la propria biserică” (s.n.)?

Cinci episcopi greci au contestat adunarea de la Busan, spunând lumii că, cu acea ocazie, Bisericii Ortodoxe i s-a pretins să-şi ceară iertare pentru divizarea lumii creştine: “La Consiliul Mondial al Bisericilor sau, mai bine zis, al Ereziilor, care s-a întrunit la Busan, în Coreea de Sud, au fost formulate poziţii contrare ecleziologiei ortodoxe, s-a pretins şi Bisericii Ortodoxe să ceară iertare pentru starea de divizarea în care se află lumea creştină, a fost pusă la îndoială infailibilitatea Bisericii noastre, a fost formulată dogma protestantă despre unitatea ecleziologică nevăzută a Bisericii care ar fi, chipurile, «multi-dogmatică»…”²⁴.

Dacă influenţa ortodoxă asupra mentalităţii ecumeniste se lasă aşteptată, constatăm, în schimb, că se împlinesc avertismentele sfântului Vasile, ale avvei Teodor şi ale avvei Isaia, iar învăţătura ortodoxă este expusă unor influenţe eretice foarte periculoase. Iată câteva exemple de practicare a “ecumenismului lucid” de către ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, aşa cum apar ele în media religioase ortodoxe:

1. În cadrul celei de-a 10-a Adunări Generale CMB de la Busan, Coreea de Sud, Înaltpreasfinţitul Nifon, arhiepiscop al Târgoviştei, a afirmat că unitatea Bisericii s-a pierdut în forma sa actuală; că Biserica este deficitară din punct de vedere al Sfintelor Taine; că nu mai putem cunoaşte care este succesoarea Bisericii Primare a Ierusalimului; că toţi oamenii sunt fraţi întru Hristos, Sfântul Botez fiind doar o etapă superioară, în cadrul rudeniei spirituale existente între aceştia²⁵. “Unitatea Bisericii a fost pierdută, scopul nostru nu este să creăm o nouă Biserică, ci să o restaurăm pe cea una Biserică în neîntrerupta ei continuitate în plinătatea ei sacramentală. Timpul când se va defini forma finală pe care Biserica cea una, odată reconstituită (restaurată), o va lua, încă nu a sosit… Să trecem pentru graniţele confesionale, răbdare, muncă grea”²⁶. “Cea mai mare provocare rămâne eclesiologia. Care este Adevărata Biserică născută la Ierusalim şi împrăştiată în toată lumea? Cum am ajuns să avem atât de multe Biserici, care au atât de multe, sau în anumite cazuri, atât de puţin în comun?…”²⁷.
2. Într-o emisiune televizată, înainte de a deveni mitropolit al Moldovei, ÎPS Teofan face următoarea afirmaţie: “Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, Sfânta Liturghie, Sfânta Jertfă considerată Sfântă Taină şi argumentul, raţiunea, ar fi faptul căcele două Biserici cred că pe Sfânta Masă, în Sfântul Altar, este prezent acelaşi Cristos, care S-a născut în Betleem, care S-a jertfit pe Golgota, care S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui şi care va veni să mă judece pe mine, pe noi, pe toată lumea. În mod real. Acelaşi Cristos… Cel care are credinţă puternică simte că acolo pe Sfânta Masă este Trupul şi Sângele lui Iisus Cristos… În Bisericile de natură protestantă şi mai ales neoprotestantă este o pâine, pe care o putem numi sfinţită, un vin sfinţit, care aminteşte de o cină care a avut loc acum nu ştiu câte mii de ani în urmă…”²⁸ (s.n.). Această explicare a diferenţelor referitoare la învăţătura despre Sfânta Taină a Împărtăşaniei pare a fi o simplă enumerare a doctrinelor pe această temă, însă viitorul înalt ierarh nu însoţeşte, cel puţin în imaginile pe care internetul le pune la dispoziţie din acea emisiune, expunerea de un comentariu critic, în care să arate că nu există două Biserici, ci doar una, cea ortodoxă, şi că, indiferent de cât de puternică este credinţa celor din “Biserica Romano-Catolică”, Biserica Ortodoxă nu crede că acolo, pe altarul roman, se află Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Când vorbeşte despre “pâinea sfinţită şi vinul sfinţit” ale protestanţilor, viitorul mitropolit face comentariul “pe care o putem numi sfinţită”, deşi, în realitate, nu putem numi nici pâinea, nici vinul de la ritualurile protestante sfinţite în vreun fel.
3. Întrebat în urmă cu câteva zile dacă o persoană nominalizată pentru o funcţie publică în stat ar putea să depună jurământul pe Coran, în cazul în care va fi numită în acea funcţie, Înaltpreasfinţitul Teodosiei, arhiepiscop al Constanţei, a afirmat: “Cred că poate să jure şi pe Biblie, că şi musulmanii cred în Hristos²⁹”. În realitate, musulmanii nu cred că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, ci un profet oarecare, mai mic ca însemnătate decât profetul Mohamed, întemeietorul religiei lor.
4. Într-un interviu pentru Radio Vatican, ÎPS Serafim Joantă face următoarele afirmaţii: “E o bucurie, înainte de toate, să-l întâlnesc pe Papa. El este foarte aproape de ortodocşi, în primul rând prin teologia noastră, modul de organizare a Bisericii, Tainele, totul este aproape comun… Bineînţeles că ecumenismul trebuie să meargă întotdeauna mai departe, pentru a-şi atinge scopul, iar scopul este unirea Bisericilor creştine, ca toate Bisericile să mărturisească aceeaşi credinţă. Acest lucru îl subliniem noi, catolicii şi ortodocşii… Şi atunci noi subliniem mereu că trebuie să revenim la situaţia din primul mileniu când Biserica era una”³⁰. Reţine atenţia afirmaţia că Biserica era una doar în primul mileniu, acum nu mai este una, şi că ecumenismul trebuie să meargă mai departe pentru a realiza unirea Bisericilor creştine.
5. Manualul de Religie de clasa a IV-a, apărut cu binecuvântarea Patriarhiei Române, prin adresa nr. 2987 din 01.04.2016, are o pagină (pagina 10) în care se spune că diferenţele confesionale şi interreligioase nu ne împiedică să fim “prieteni şi uniţi în faţa lui Dumnezeu”³¹. Cine ne uneşte în faţa lui Dumnezeu, de vreme ce necreştinii nu cred în Hristos, Cel Care îi uneşte pe oameni înaintea lui Dumnezeu în Sfânta Sa Biserică, iar eterodocşii au o credinţă profund viciată de ereziile pe care le împărtăşesc? Într-o explicaţie a termenului “baptist”, se spune că baptiştii sunt “protestanţi, membri ai unei biserici creştine care practică botezul la vârstă adultă”. Definiţia reprezintă o aplicare practică avant la lettre a articolului 6 al documentului Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine. În pagina 11 a manualului se face o legătură subtilă între ecologie, armă ideologică a religiei panteist-idolatre New Age, îmbrăţisată de sinodul din Creta prin instituirea unei sărbători anuale dedicate rugăciunii pentru mediu, şi porunca dată de Dumnezeu omului de a avea grijă de creaţia Sa. În pagina 13 găsim sloganul cu iz globalist “Lumea, casă pentru toţi oamenii” etc.

Exemplele ar putea continua, cu situaţia defunctului mitropolit Nicolae Corneanu, care a săvârşit comuniune euharistică cu eterodocşii, cu exemplul Preasfinţitului Sofronie Drincec, care a săvârşit Sfinţirea Aghiazmei Mari împreună cu greco-catolicii, cu obişnuita de acum “săptămână de rugăciune comună pentru unitatea creştinilor”, care încalcă sfintele canoane ale Bisericii, aşa cum am văzut mai sus, şi cu multe altele. Având în vedere că, aşa cum spune comunicatul, “niciun creştin nu este obligat să dialogheze sau să coopereze cu alţi creştini dacă are teamă că-şi pierde credinţa ortodoxă”,ar fi indicat ca ideea întreruperii dialogului şi cooperării cu eterodocşii să fie analizată, înainte ca practicanţii ecumenismului să-şi piardă credinţa ortodoxă.

Repetarea afirmaţiei potrivit căreia Biserica Ortodoxă aduce „în dialogul cu ceilalţi creştini” mărturia că este Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească este contrazisă chiar de documentul sinodal Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine, unde, prin invocarea şi acceptarea premisei IV.4 din Declaraţia de la Toronto, sinodul din Creta admite dreptul tuturor membrelor CMB de a judeca Biserica Ortodoxă după propria eclesiologie şi a decide dacă aceasta este “biserică în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” sau nu: “Din includerea în Consiliu nu rezultă că fiecare Biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” (premisa IV.4). Dacă Bisericile Ortodoxe se pot prevala de acest principiu general din CMB, ce le împiedică pe celelalte membre ale CMB să aplice acest principiu Bisericii Ortodoxe? Şi atunci, ce fel de mărturie aduce Biserica Ortodoxă în CMB cu privire la faptul că ea este Biserica adevărată a lui Hristos? Documentul de la Busan ne face să credem că niciuna.

Comparaţia între Sinodul al II-lea Ecumenic şi viitorul “sfânt şi mare sinod” pe care actualele Patriarhii îl plănuiesc este deplasată şi lasă să se înţeleagă că sinodul al II-lea ar fi corectat erori ale primului sinod ecumenic, ceea ce nu corespunde adevărului. “Cele trei omisiuni şi 10 adăugiri” despre care vorbeşte comunicatul sunt dezvoltări fireşti ale doctrinei corect expuse de către Sinodul I Ecumenic, nicidecum corecturi aduse simbolului proclamat de către Părinţii de la Sinodul I Ecumenic. Acest lucru reiese din canonul 1 al Sinodului al II-lea Ecumenic: “Au hotărât Sfinţii Părinţi cei adunaţi la Constantinopol a nu se strica Credinţa Părinţilor celor trei sute optsprezece, ce s-au fost adunat în Niceea Vitiniei, ci a rămâne aceea domnitoare”³². Viitorul “mare şi sfânt” sinod nu va putea spune ceea ce a spus Sinodul al II-lea Ecumenic, deoarece, pentru a reinstaura Ortodoxia în documentele actualului sinod, va trebui să anuleze complet documentul Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine şi să amendeze serios celelalte documente, care, la rândul lor, conţin prevederi neortodoxe.

Niciunul dintre preoţii şi ierarhii din cele două Biserici surori vizate nu a întreprins vreo acţiune anticanonică pe teritoriul Patriarhiei Române. Mesajele de încurajare faţă de cei ce se opun sinodului din Creta au fost în deplin duh ortodox şi au ajutat la evitarea unor excese, care s-ar fi putut produce în situaţia de faţă. Biserica Ortodoxă Română ar trebui să le mulţumească pentru contribuţia la înţelegerea modului canonic corect în care această situaţie poate fi gestionată, în duhul creştin al dragostei şi respectului, pentru a se evita pericolul apariţiei schismelor sau tulburărilor de orice fel în interiorul Sfintei Biserici.

Antepenultimul paragraf vorbeşte despre “chemare la îndreptare spre dialog paşnic” după ce mai înainte partenerii acestui dialog au fost catalogaţi “clerici, monahi şi mireni implicaţi în acţiuni de răzvrătire şi denigrare a Sinodului din Creta”, “persoane răzvrătite”, care, “în mod pătimaş şi dăunător au indus în eroare pe unii clerici şi credincioşi, afirmând în mod fals şi denigrator că Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogmă de credinţă”. Cei ce se opun sinodului din Creta s-au adunat pentru că i-a adus laolaltă dragostea pentru Ortodoxie, nu pentru că i-a păcălit sau instigat cineva să se revolte contra Bisericii, lucru pe care cei incriminaţi de comunicatul sinodal nu l-au făcut, nici nu îl vor face vreodată.

Din acest paragraf se poate înţelege că vor fi chemaţi la “îndreptare prin dialog” toţi cei implicaţi în “acţiuni de denigrare a Sinodului din Creta”, inclusiv cei ce au crezut că singura formă de protest contra sinodului din Creta este dialogul, petiţionarea, conferinţele etc., criticându-i şi desolidarizându-se de cei care au întrerupt pomenirea ierarhilor participanţi la Creta, ca formă de atenţionare a ierarhilor respectivi cu privire la erorile comise de către acel sinod, admisă de canonul 15 I-II Constantinopol şi de către canonul 31 apostolic. Transformarea criticilor aduse sinodului din Creta în delict de “denigrare a sinodului din Creta” arată cât de diversioniste au fost întotdeauna unele opinii ale apărătorilor sinodului, care încercau să acrediteze ideea că sinodul din Creta nu are nicio valoare, că nu trebuie luat în serios, că nu are nicio autoritate şi că nu se aplică (în ciuda art. 13, alin. 2, al Regulamentului de organizare şi funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinod, care spune: “Aceste texte au autoritate panortodoxă”).

Întregul paragraf este o aplicare a articolului 22 din documentul sinodului cretan Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine şi dă de înţeles că scopul acestei lămuriri canonice a denigratorilor şi eventuala lor sancţionare pentru persistenţă în “înşelare” estelichidarea oricărei forme de protest faţă de sinodul din Creta, ceea ce contravine practicii Bisericii, în care vocea pliromei a fost cea care a aprobat sau respins un sinod ecumenic sau panortodox. Faptul că un alt sinod are dreptul să judece şi eventual să îndrepte ce a greşit un sinod anterior nu afectează cu nimic dreptul pliromei de a respinge deciziile unui sinod, atunci când acestea sunt neortodoxe. Relaţia dintre Sfântul Sinod şi pliroma, din acest punct de vedere, poate fi înţeleasă printr-o analogie, mutatis mutandis, cu relaţia dintre Parlamentul statului şi Curtea Constituţională: aşa cum Curtea sesizează că o anumită lege nu respectă principiile constituţionale, o anulează şi o retrimite în Parlament pentru a fi refăcută, în acord cu Constituţia, fără a o reface Curtea însăşi, pliroma Bisericii constată că o anumită învăţătură dogmatică nu are caracter ortodox, o respinge şi o remite Sinodului, pentru ca acesta să o refacă în aşa fel încât ea să fie cu desăvârşire ortodoxă.

Preoţii care au întrerupt pomenirea şi creştinii care i-au urmat nu au săvârşit niciun act de dezbinare în Biserică, ci au acţionat exact în cadrele stabilite de către canoanele 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol, care prevăd că, atunci când preotul constată că episcopul său învaţă cu capul descoperit o erezie (în speţă ecumenismul, lucid sau nu), acesta se poate îngrădi de acea erezie, înainte de sinodala cercetare, prin nemaipomenirea ierarhului respectiv la slujbe. În conformitate cu prevederea canonului 15 I-II, preoţii şi laicii care nu acceptă hotărârile sinodului din Creta nu pot fi supuşi niciunui fel de sancţiuni disciplinare canonice sau administrative, pentru că ei apără Biserica de schismă şi erezie, nu o dezbină, iar dacă sunt supuşi totuşi unor astfel de sancţiuni, acelea nu au nicio valoare.

Conştienţi de greutatea deciziei lor şi de spusele sfântului Ioan Gură de Aur despre cât de gravă este dezbinarea în Biserică, părinţii nepomenitori şi creştinii care îi urmează au respectat strict linia trasată de canonul 15 I-II, pe care au adoptat-o urmând un alt sfat al sfântului Ioan Gură de Aur, care spune: “Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe”. În legătură cu pericolul dezbinării în Biserică, Părintele ieroschimonah Iulian Prodromitul a oferit cea mai onestă soluţie posibilă: “Cei care au aprins focul, aceia să-l stingă!”³³, cu referire la ierarhii semnatari ai documentelor sinodului din Creta.

Motivele pentru care Biserica Bulgară consideră că trebuie să rămână în comuniune cu cei ce au participat la sinodul din Creta îi privesc pe membrii şi conducătorii Bisericii bulgare şi pot fi discutate cu aceştia. Biserica Bulgară a părăsit CMB, nu a participat la sinodul eretic din Creta, nu a semnat documentul din Chieti, care a avut ca temă “dreptul de primat de onoare (presbeia tes times) al episcopului roman în întreaga Biserică”, când mai firesc era poate ca acest dialog teologic cu romano-catolicii să aibă ca punct de pornire o discuţie onestă despre ortodoxia şi catolicitatea (sobornicitatea) Bisericii din primul mileniu. Biserica Bulgară şi–a făcut datoria faţă de poporul său şi îşi poate permite să întreţină relaţii diplomatice cu celelalte Biserici, în speranţa că exemplul ei va putea fi urmat de Bisericile care împărtăşesc încă ideologia ecumenistă.

În consecinţă, Vă rugăm ca pe nişte părinţi ai Bisericii noastre, să ne acordaţi măcar o parte din dragostea creştină şi înţelegerea pe care le-o acordaţi eterodocşilor, cu care sunteţi angajaţi în dialogul pentru “restaurarea unităţii creştinilor”, şi să acceptaţi că nu suntem schismatici, nu dorim să creăm dezbinare în Biserică, nu dorim să părăsim Biserica, nu acuzăm pe nimeni de trădarea Ortodoxiei, dar, din motive de conştiinţă, nu putem accepta hotărârile sinodului din Creta, pe care le considerăm eretice.

Ne rugăm pentru ca bunul Dumnezeu să dăruiască pace sfintei Sale Biserici Ortodoxe Române.

25 decembrie 2016 Cu deosebit respect,

Membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

1http://basilica.ro/comunicat-orice-lamurire-privind-credinta-trebuie-facuta-in-comuniune-bisericeasca-nu-in-dezbinare/.

2 Vezi infra,https://graiulortodox.wordpress.com/tag/declaratia-de-unitate-new-delhi/.

3 Recunoscut ca unul dintre cei mai mari sfinţi ai secolului XX chiar şi de siteul mitropolitan Doxologia:http://www.doxologia.ro/sfantul-ierarh-ioan-maximovici.

4 http://orthodoxinfo.com/ecumenism/georgia.aspx.

5http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/09/ecumenismul-fost-anatemizat-de-un-sinod.html.

6http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/10/08/mitropolitul-ieremia-de-gortina-anatematizeaza-panerezia-ecumenismului-semnata-de-tradatorii-ortodoxiei-participanti-la-adunarea-din-creta/.

7http://www.aparatorul.md/spicuiri-dintre-anatemele-rostite-in-mitropolia-pireului-rostirea-anatemelor-in-duminica-ortodoxiei/.

8 Cassiodor, Scrieri, EIBMBOR, Bucureşti, 1998, p. 58.

9http://basilica.ro/comunicat-orice-lamurire-privind-credinta-trebuie-facuta-in-comuniune-bisericeasca-nu-in-dezbinare/.

10 Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 262, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2010, p. 428.

11 Arhimandrit Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei.Luptele monahilor pentru apărarea Ortodoxiei, Editura Egumeniţa, 2015, p. 75.

12 Ibidem.

13 Comentariul Sfântului Iustin Popovici la acest canon: “Porunca aceasta este limpede chiar şi pentru o conştiinţă de ţânţar. Oare nu?” (Sfântul Iustin Popovici,Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, Fundaţia Iustin Pârvu, 2012, p. 193).

14 Sfântul Iustin Popovici, op. cit., p. 194.

15 http://basilica.ro/programul-saptamanii-de-rugaciune-pentru-unitatea-crestina-2016/.

16 Ibidem.

17 http://basilica.ro/saptamana-de-rugaciune-a-inceput-in-arhiepiscopia-aradului/.

18 http://basilica.ro/saptamana-de-rugaciune-la-patriarhie/.

19https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/central-committee/1950/toronto-statement.

20https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/wcc-programmes/ecumenical-movement-in-the-21st-century/member-churches/special-commission-on-participation-of-orthodox-churches/first-plenary-meeting-documents-december-1999/thessaloniki-statement.

21http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine-document-oficial/.

22https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/2013-busan/adopted-documents-statements/unity-statement.

23https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/central-committee/1950/toronto-statement.

24 https://graiulortodox.wordpress.com/tag/declaratia-de-unitate-new-delhi/.

25 Sfântul Munte Athos, mărturie de veacuri a luptei pentru apărarea dreptei credinţe, Editura “Părinţii Aghioriţi”, Sfântul Munte Athos, 2014.

26https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2014/01/03/raspuns-pentru-cei-care-afirma-ca-biserica-ar-fi-divizata-biserica-este-una-si-se-numeste-biserica-ortodoxa/.

27https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2014/01/03/raspuns-pentru-cei-care-afirma-ca-biserica-ar-fi-divizata-biserica-este-una-si-se-numeste-biserica-ortodoxa/.

28http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/12/video-mitropolitul-teofan-savu-semnat.html.

29 http://www.evz.ro/ips-teodosie-ii-iubesc-pe-musulmani-imi-sunt-apropiati.html.

30 http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/09/28/ips-serafim-joanta-la-radio-vatican-totul-este-aproape-comun-intre-ortodocsi-si-catolici-scopul-ecumenismului-este-unirea-bisericilor-crestine/.

31 Manual pentru clasa a IV-a, Religie. Cultul Ortodox, semestrul I, Editura Corint Educaţional, Bucureşti, 2016, p. 10.
32 Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, Editura “Credinţa Strămoşească”, 2007, p. 173.
33 http://aparam-ortodoxia.ro/2016/11/15/cuvant-de-folos-de-la-parintele-iulian-prodromitul-oct-2016

---

Semnăturile pentru această scrisoare s-au cules după ce scrisoarea a fost citită public în biserica de la Schitul Rădeni, Neamt, iar semnatarii au fost informaţi cu privire la faptul că semnăturile vor fi făcute publice şi că ele ar putea atrage represalii din partea autorităţilor eclesiale (afurisire, caterisire etc.). S-a cerut de asemenea ca semnaturile sa fie autentice, sa nu se semneze în numele altor persoane, sa nu se semneze de mai multe ori.

Lista de semnături ramane deschisa pana pe data de 10 ianuarie, când scrisoarea va fi trimisa Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Cei ce doresc sa o semneze, pot descarca documentul Lista de semnături în sprijinul Scrisorii… de pe pagina noastră şi pot trimite semnatura lor fie la adresa de emailcontact@aparam-ortodoxia.ro sau la adresa postala:

Schitul Sfânta Cuvioasa Parascheva

Localitate Rădeni,

Judetul Neamt.

sursa: http://aparam-ortodoxia.ro/2016/12/28/oferiti-le-si-ortodocsilor-o-farama-din-dragostea-si-grija-pe-care-le-aratati-ereticilor/

8 COMMENTS

scrie un comentariu →

1 PINGBACK

Rădeni, sfîrșit de noiembrie 2016 (data video-înregistrărilor prezentate în interiorul acestui articol): Cum a fost trimis la plimbare preotul Hariton de la Petru Vodă, venit să ceară socoteală pentru nepomenirea mitr. Teofan la schitul Rădeni. Cu 11 comentarii ale credincioșilor, extrem de importante. De citit cu atenție.

http://sinodultalharesc.tk/video-cum-fost-trimis-la-plimbare-preotul-hariton-de-la-petru-voda-venit-sa-ceara-socoteala-pentru-nepomenirea-mitr-teofan-la-schitul-radeni

ATITUDINI, CLERICI ȘI MIRENI, PATRIARHIA ROMÂNĂ,PRIGOANA

VIDEO: Cum a fost trimis la plimbare preotul Hariton de la Petru Vodă, venit să ceară socoteală pentru nepomenirea mitr. Teofan la schitul Rădeni

Reacția comunității ortodoxe de la schitul Rădeni la comunicatul patriarhiei române din 21.12.2016

ATITUDINI:
A fost vreodată sancționată rugăciunea în comun cu ereticii a PS Iustin[Sigheteanul?], conform Sfintelor Canoane și hotărârii sinodului BOR din 9 iulie 2008?IERARHI

 

 

Este demn de luat în considerare că vrednicul ucenic al Părintelui Justin Pârvu, ierom. Pamvo de la schitul Rădeni a sprijinit și lupta împotriva exploatării gazelor de șist.

 

 

11 COMMENTS

scrie un comentariu →

Dispută pe tema ecumenistă între Mitropolitul ecumenisto-FEMINIST (sic!) al Ardealului Laurențiu și Pr. mărturisitor Ciprian Staicu – cu o video înregistrare demascatoare a ierarhului feminist, și redarea unei scene GRĂITOARE (asupra aceluiași) de la susținerea unei teze de doctorat în teologie la Sibiu –DE SE SPARIE GÎNDUL! În fotografia de fond, medalion dreapta, Pr Theodoros Zissis, despre care prelatul feminist de Sibiu zice că „nu știe nimic”, iar medalion stînga, Pr Ciprian Staicu. La mijloc, FEMINISTUL. Disputa datează de luna trecută (noiembrie 2016).

Dispută pe tema ecumenistă între Mitropolitul Ardealului Laurențiu și Pr. Ciprian Staicu ”Înșelări” și ”înșelați” – răspuns la acuze ecumeniste de Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu Ieri, 11 noiembrie 201…

Source: Dispută pe tema ecumenistă între Mitropolitul Ardealului Laurențiu și Pr. Ciprian Staicu

Redăm în continuare, integral, de la situl-sursă (Graiul Ortodox):

Dispută pe tema ecumenistă între Mitropolitul Ardealului Laurențiu și Pr. Ciprian Staicu

”Înșelări” și ”înșelați” – răspuns la acuze ecumeniste

de Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Ieri, 11 noiembrie 2016, la biserica din cartierul Tractorul, municipiul Brașov, Înaltpreasfințitul Prof. Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, în cuvântul arhieresc de învățătură cu ocazia praznicului Sfântului Mare Mucenic Mina, a spus public, referitor la persoana mea, următoarele: ”este ”unul” în Sfântu-Gheorghe, care se află în înșelare, a fost păcălit de un profesor din Grecia, care nici el habar nu are de nimic și încă nu iau masuri împotriva lui, pentru că este în înșelare și a ținut o conferință în Brașov cu călugării din Grecia, care n-aveau ce căuta aici, să iasă din mănăstire.”
Deoarece în biserică se afla un prieten de-al meu, care locuiește în Brașov, venit la slujbă ca orice ortodox, dornic de har și de adevăr, și care și-a dat seama că va urma un atac ecumenist, și-a scos telefonul mobil și a filmat continuarea predicii, până la final, înregistrare care poate fi vizionată integral mai sus.

Ideile principale ale Înaltpreasfinției Sale, surprinse în această înregistrare, sunt următoarele:
– Mântuitorul S-a rugat ca toți să fie una – ceea ce înseamnă să fie relații de prietenie între noi, ortodocșii și celalalte confesiuni;
– se spune de unii ca dacă vrem să fim prieteni cu ceilalți vecini, cu eterodocșii, am fi eretici;
– în Occident sunt sute de biserici date de catolici și de protestanti românilor noștri, ca să slujească acolo;
– dacă românii cei super-ortodocși ar avea posibilitatea să cumpere biserici în Occident, gata, nici nu am mai vrea să îi vedem pe catolici;
– noi am vrut să renunțăm la acest document (nr. 6 din Creta, referitor la Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine), însă grecii au insistat, noi am adus multe amendamente bune și în final, acest document de fapt întărește Ortodoxia, nu o diminuează cu nimic;
– călugărul nu iese din mănăstire decât cu bilet de voie;
– bulgarii nu au venit în Creta din sărăcie, că nu au avut cu ce plăti, iar rușii nu au venit din mândrie;
– documentele din Creta nu sunt dogmatice, nu s-a făcut o nouă învățătură, ci doar s-au discutat probleme de relații între creștini.

Pentru că nu vreau să răpesc din timpul Înaltpreasfinției Voastre, dăruit grijii pastorale pentru mântuirea întru adevăr a credincioșilor încredințați spre păstorire de Iisus Hristos, voi fi foarte succint, nu din lipsă de argumente, ci deoarece cu neadevărurile acestea nu merită să pierd prea mult timp. Răspunsul meu, în calitate de doctor în teologie al Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu, titlu pe care eu l-am obținut având ca și conducător al comisiei de doctorat chiar pe Înaltpreasfinția Voastră, este următorul:

A. Referitor la afirmațiile Înaltpreasfinției Voastre
despre Adunarea din Creta

1. Îi spun Adunare și nu Sinod pentru faptul că rușii ”cei mândri”, adică peste 50% dintre ortodocșii din lume, precum și antiohienii – adică Biserica Martirică a Siriei, unde jertfa vieții proprii pentru Hristos este un fapt cotidian – nu recunosc această întâlnire ca fiind Sinod, ci o adunare interortodoxă.
2. Rugăciunea Mântuitorului ”ca toți să fie una” nu are absolut nici o legătură cu prietenia între popoare, ci se referă strict la împărtășirea de lumina cea necreată a celor uniți sub mărturisirea adevărului ortodox (a se vedea opera Sf. Grigorie Palama; sunt sigur că profesorii universitari ecumeniști de la Sibiu vor găsi ușor argumente în acest sens). Hristos S-a rugat ca toți să fim uniți în Duhul Sfânt, ca ucenici ai Lui. Nu prea cred că duhurile de la adunările penticostale au vreo legătură cu Duhul Sfânt!A fi ”una” de exemplu cu penticostalii înseamnă că în viitor vom da ochii peste cap și ne vom scutura ca niște îndrăciți la liturghiile ecumeniștilor, așa cum fac penticostalii acum la adunările lor?
3. Prietenia dintre oameni nu se identifică cu mărturisirea aceleiași credințe. Dacă raționamentul expus aici de Înaltpreasfinția Voastră ar fi adevărat, atunci ar însemna că prietenii adunați la un birt, la o bere, două, trei, automat au aceeași credință. Poate aceeași patimă, dar credință nu neapărat. Așa cum aceeași patimă o au și eterodocșii și ecumeniștii: iubirea minciunii și ura venială față de adevăr.
4. Adevărul este că în Occident se surpă bisericile pustii de zeci de ani ale papistașilor și protestanților, iar românii curăță mizeria din ele și le fac mai frumoase decât au fost vreodată, cu scopul de a sluji Adevăratului Dumnezeu, nu idolului papă sau idolului-rațiune. Adică după ce că românii le dau bani pe chirie, să își mai vândă și credința? Asta este ca și cum te muți la cineva în chirie și în afară de suma stabilită îi mai dai și unul dintre propriii copii, să facă ce vrea cu el…
5. Documentul 6 semnat în Creta (nu de majoritatea, căci din 165 de episcopi prezenți nu au semnat 33, adică oamenii cu conștiința trează, nucozi de topor ale ecumenismului) este o batjocură și o blasfemie la adresa Ortodoxiei, a eclesiologiei și a hristologiei ei. Puneți-i pe unii dintre profesorii de la Sibiu, mai ales pe cel de dogmatică, părintele Moșoiu din Brașov, să mai studieze și izvoare ortodoxe, nu numai teologie protestantă. Îmi aduc aminte cu dezgust de cursurile de dogmatică pe care le-am răbdat din partea părintelui Moșoiu la master (2001-2002). Nu numai că erau lipsite de conținut teologic ortodox, dar nici măcar nu putea să le articuleze cu propria lui gură. Iată cine predă teologie ortodoxă studenților însetați de adevăr.
6. Călugării nu sunt CAP-iștii ierarhilor, sunt oameni ai rugăciunii, ai adevărului. A nu se confunda smerenia monahală cu teologia bâtei și a ascultării ecumeniste. Este posibil ca oricine întreabă în țara asta care sunt argumentele ortodoxe ale Adunării din Creta să i se răspundă fără respect, cu minciuni și cu manipulări? Cine este Biserica? Numai ierarhii sau și noi? S-a transformat BOR în Vatican și noi nu am aflat de pe basilica? Cât despre monahii athoniți, există dovezi video că de fapt au fost trimișii Athosului, nu intruși nebinecuvântați.
7. Dacă bulgarii nu au avut cu ce plăti, de ce nu au făcut celelalte Biserici Ortodoxe SURORI chetă și să îi ajute? Sau să li se facă o reducere? Cred că se mulțumeau și cu hotel de 3 sau 4 stele. Cât despre ruși, au semnat prin patriarhul Kiril în Cuba lucruri mai grave decât ortodocșii luptători în Creta, recunoscând validitatea totală a botezului papistaș. Adevărul este că ierarhii ruși au primit semnale clare din partea poporului că dacă se duc în Creta, izbucnește revoluția. La noi, nu vă faceți griji, era o vorbă la Sibiu: dormi în pace, țara tot popă te face.
8. Documentele din Creta cuprind mult adevăr, dar mustesc de minciuni și de erezii. Au recunoscut-o toți cei care nu au vrut să le semneze. Iar motivul nesemnării nu a fost nici sărăcia, nici mândria, ciCONȘTIINȚA.

B. Referitor la afirmațiile Înaltpreasfinției Voastre
despre persoana mea

1. Acel ”unul” se numește Staicu Ciprian-Ioan și nu se teme sub nici un chip de amenințările ecumeniste.
2. ”Înșelarea” în care mă aflu eu este demnitatea și bunul simț cu care răspund la orice acuzații și manipulări mincinoase. În cazul în care alta este ”înșelarea”, vreau să știu care și să văd argumentele TEOLOGICE în acest sens. Nu datorez nimănui nimic pentru cei 21 de ani de când sunt în teologie, întotdeauna am fost printre primii la învățătură, iar celor interesați le pot trimite CV-ul meu actualizat.
3. Profesorul din Grecia la care faceți referire este Pr. Prof. Univ. Dr. Theodoros Zisis, pe care îl respectă tot mapamondul, cu excepția papistașilor și a ecumeniștilor. Că părintele Theodor ”nu știe nimic” este o afirmație care frizează ridicolul, cu excepția faptului dacă nu cumva se referă la aceea că el: nu știe să mintă, nu știe să înșele, nu știe să amenințe, nu știe să trădeze, nu știe să acuze pe nedrept etc. Sau, dacă vrem să mergem pe argumentele aduse de Sf. Grigorie de Nyssa și de Sf. Maxim Mărturisitorul, care spun că răul este de fapt ”nimic”, el nu are ființă, este doar refuzul binelui, atunci putem spune că ”acel profesor nu știe nimic.”
4. Am fost acuzat și în ziarele locale brașovene – culmea, același articol apărut în două ziare care NICIODATĂ nu s-au înțeles, au fost în concurență, acum a fost de ajuns un copy-paste – că am organizat conferința din Brașov. Răspunsul l-am dathttp://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/10/17/raspuns-la-minciuni-publicistice-ecumeniste/
Mă opresc aici, pentru că trebuie să mă duc la Sfânta Vecernie. M-aș bucura nespus ca măsurile de care vorbiți – probabil oprirea de la slujire și caterisirea – să devină realitate, le-aș considera mai de preț decât titlul de doctor în teologie. Cu mila lui Dumnezeu, în orice situație voi fi, nădăjduiesc să rămân pe aceeași linie. Însă rămân cu o nedumerire: unde este respectul datorat muncii cinstite a unui om, că eu nu am avut parte de el în relația cu Înaltpreasfinția Voastră.
Mă refer la următoarele:
Relatez pe scurt următoarea întâmplare, petrecută în noiembrie 2008, la care am martori pe ÎPS Irineu, mitropolitul Olteniei, profesorul de morală Cosma de la Caransebeș, pr. Irimia Ioan din Suceava și soția mea, Ioana-Alina, prezenți la susținerea tezei mele de doctorat în teologie ortodoxă, la Sibiu.
Am început să îmi susțin teza în fața comisiei, condusă în calitate de decan chiar de către Înaltpreasfinția Voastră. Când am ajuns la subcapitolul despre erezia feminismului, ca fiind parte integrantă a ecumenismului contemporan, Înaltpreasfinția Voastră m-ați întrerupt și mi-ați spus: ”Să treci peste capitolul acesta.”
V-am răspuns cu tot respectul: ”Dacă eu sar acest capitol, mă va sări și Dumnezeu de la mântuire.”Înaltpreasfinția Voastră a replicat: ”Dacă vorbești despre feminism, eu ies afară din sală.” V-am răspuns:”Înaltpreasfinția Voastră, eu am venit să îmi susțin teza, faceți cum vă îndeamnă conștiința.”M-ați întrebat: ”Cât durează treaba asta?” V-am spus că maxim 10 minute.
Ați plecat supărat, iar după câteva minute ați deschis puțin ușa sălii profesorale unde avea loc susținerea tezei și mi-ați zis: ”Bă, ai terminat?”Cu respect v-am răspuns că mai am câteva minute. Ați trântit ușa și ați revenit după un sfert de ceas.
Am luat ”magna cum laude”, am depus jurământul, iar în capelă, de față cu mine și cu toți cei menționați mai sus, în final ÎPS Irineu v-a întrebat:”nu îl faci iconom stavrofor?” (așa cum prevede regulamentul). Ați răspuns, ați zis tare, de față cu toți membrii comisiei: ”Pe ăsta? Nu vreau.” Și cu asta am plecat la masă.
În concluzie, eu totuși Vă respect și Vă doresc mântuire întru adevărul Sfintei Ortodoxii.

Sf. Gheorghe
12 noiembrie 2016          

Redăm și link-ul „predicii” de la Tractorul:  https://www.youtube.com/watch?v=5bMceQSPS_k                                                     

(Video) Rapsodia Bizantină: Crucea neamului, Kosma Etolianul — Graiul Ortodox. O frumoasă evocare a Sfîntului Kosma Etolianul, sau Etolul, – cel martirizat de evrei – cu o substanțială bibliografie. Disponibilă și în limba română, în cartea Constantin V. Triandafillu, Sfântul Cosma Etolianul – Viaţa şi învăţăturile, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2010

Inedit în România pentru prima dată Graiul Ortodox prezintă: Rapsodia Bizantină a Sfântului Cosma Etolianul Spectacol de excepție, pe scena teatrului din Pefkis, organizat de Mitropolia Kifisiei, Amarousiu și Oropu, Atena, Grecia în data de luni 22 octombrie 2012. În rolul Sfântului Cosma Etolianul, Protopresbiterul Mitropoliei, Rapsodul protoppsalt Hristos Kiriakopulos [https://graiulortodox.wordpress.com/2012/10/22/scoala-de-muzica-bizantina-a-mitropoliei-kifisiei-amarusiu-si-oropou-condusa-protopresviterul-hristos-kiriakopulos/] Sfântul Cosma Etolianul s-a […]

via (Video) Rapsodia Bizantină: Crucea neamului, Kosma Etolianul — Graiul Ortodox

Părintele Claudiu de la Urziceni, Ilfov: Sinodul din Creta a legiferat participarea Bisericii Ortodoxe la panerezia ecumenistă şi a introdus ecumenismul ca mod de gândire eclesiologică şi acţiune misionară — Ortodoxia mărturisitoare.

Preafericite Părinte Patriarh, Înaltpreasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi, Înaltpreasfinţiţi şi Preasfinţiţi Părinţi Arhiepiscopi şi Episcopi, Cu deosebită durere în suflet am luat la cunoştinţă comunicatul de presă Orice lămurire privind credinţa trebuie făcută în comuniune bisericească, nu în dezbinare, dat publicităţii de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la data de 21 decembrie 2016. În acest comunicat, […]

via Sinodul din Creta a legiferat participarea Bisericii Ortodoxe la panerezia ecumenistă şi a introdus ecumenismul ca mod de gândire eclesiologică şi acţiune misionară — Ortodoxia mărturisitoare

Redăm din cuvîntul Părintelui Claudiu cele privitoare la Biserica Bulgariei (foto infra: Patriarhul Neofit al Bulgariei):

Motivele pentru care Biserica Bulgară consideră că trebuie să rămână în comuniune cu cei ce au participat la sinodul din Creta îi privesc pe membrii şi conducătorii Bisericii bulgare şi pot fi discutate cu aceştia. Biserica Bulgară a părăsit CMB, nu a participat la sinodul eretic din Creta, nu a semnat documentul din Chieti, care a avut ca temă “dreptul de primat de onoare (presbeia tes times) al episcopului roman în întreaga Biserică”, când mai firesc era poate ca acest dialog teologic cu romano-catolicii să aibă ca punct de pornire o discuţie onestă despre ortodoxia şi catolicitatea (sobornicitatea) Bisericii din primul mileniu. Biserica Bulgară şi–a făcut datoria faţă de poporul său şi îşi poate permite să întreţină relaţii diplomatice cu celelalte Biserici, în speranţa că exemplul ei va putea fi urmat de Bisericile care împărtăşesc încă ideologia ecumenistă.

DE INVESTIGAT: [actualizare 10 martie 2017] Să facem legătura între prezentarea video a lui Gabriel Tomescu intitulată „Furtul identității și tuturor bunurilor proprii” și cuvîntul ținut de europarlamentarului englez Godfrey Bloom la Parlamentul Europei în data de 21 noiembrie 2013, în care acesta arată că pretutindeni în Europa STATUL ESTE O INSTITUȚIE CRIMINALĂ DE TÎLHĂRIRE ORGANIZATĂ A CETĂȚENILOR. Includem ambele pelicule, cea a europarlamentarului englez cu subtitrare în LB ROMÂNĂ.

DE INVESTIGAT: ultimele 6 cifre (trecute în roșu) din C(odul)N(umeric)P(ersonal): primele 2 cifre din acestea reprezintă codul de județ, iar ultimele 4 ar reprezenta numărul de ROL FISCAL, care în codul comercial al Statului [mai corect spus, CORPORATIEI?] pe nume „România” ar reprezenta forma de înscriere la Trezoreria Română, ca acționar direct al Băncii Naționale Române, al Bursei Române de Acțiuni. Deci noi am fi [poate chiar și sîntem] 20.000.000 de oameni [sau cîți om mai fi rămas], acționari direcți ai Statului România. Avem deci dreptul la procente din tot ceea ce tranzacționează statul român, pe plan intern sau extern. – după Marius-Gabriel Tomescu, la minutul 29 al înregistrării video.

O intrebare: de ce au CNP și cei care, la ora inființării CNPului (de către CRIMINALUL CEAUȘESCU, ÎN 1978), erau morți demult? respectiv cei născuți și deja decedați între 1800 și 1978? Îmi vine în minte capodopera gogoliană (de la Nikolai Gogol) SUFLETE MOARTE – cred că ar trebui să o recitim, posibil să fie mai actuală ca oricînd. Apoi, să remarcăm că „oficial”, conform pozei explicative, ultimele 4 cifre ar reprezenta „nr de ordine atribuit persoanei”, respectiv „cifra de control.” Ne întrebăm: ce fel de ORDINE? care CONTROL?

https://www.youtube.com/watch?v=JE4IoettsjM – Furtul identitatii si al tuturor bunurilor proprii (prezentarea lui Gabriel Tomescu)

Mai jos, cuvîntul europarlamentarului englez Godfrey Bloom, peliculă cu subtitrare în lb română – la adresa FACEBOOK:

IonutRobert

239 views

15 1

Published on 27 Dec 2016

Ptr a deveni sclavul sistenului criminal si mafiot ROMANIA S.A
Complici la. Furt si crime impotrica poporului
Biseroca ORTODOXA
STATUL ROMANIA
MINISTERUL FINANTELOR. ANAF
BARROUL ROMANIA
PRIMARI. CONSILIERI. COMPANII COMERCIALE
AGENTI PARCHETULUI PROCURORI EXECUTIRI/GREFIERI.
TOATE AGENTIILE PILITIA. JANDARMERIA
AGENTIILE MILITARE ARMATA
SERVICIILE CIVIL STARE CIVILA
SERVICIUL SOCIAL AUTORITATEA TUTELATA
SISTEMUL DE ECUCATIE. MINCINOSI

• Category

  • Education

• Licence

  • Standard YouTube Licence

SHOW LESS

COMMENTS • 3

Add a public comment…

Top comments

strainul calator1 hour ago

daca am un certificat de nastere normal dar fara CNP, e valabil pt. a schimba buletinul , te rog. multumesc

Reply

IonutRobert45 minutes ago

Nu cred..asta daca te referi la buletinul cu CNP pe el..

Reply

Autoplay

Up next

Published on 27 Dec 2016

Ptr a deveni sclavul sistenului criminal si mafiot ROMANIA S.A
Complici la. Furt si crime impotrica poporului
Biseroca ORTODOXA
STATUL ROMANIA
MINISTERUL FINANTELOR. ANAF
BARROUL ROMANIA
PRIMARI. CONSILIERI. COMPANII COMERCIALE
AGENTI PARCHETULUI PROCURORI EXECUTIRI/GREFIERI.
TOATE AGENTIILE PILITIA. JANDARMERIA
AGENTIILE MILITARE ARMATA
SERVICIILE CIVIL STARE CIVILA
SERVICIUL SOCIAL AUTORITATEA TUTELATA
SISTEMUL DE ECUCATIE. MINCINOSI

• Category

  • Education

• Licence

  • Standard YouTube Licence

Un comentariu la Comunicatul Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române [al Părintelui Ciprian Staicu]— Ortodoxia mărturisitoare. – În esență, precum constatăm, onoratul Sinod BOR socotește că românii ortodocși ANTI-ecumeniști sînt cam…..„nelămuriți” în ceea ce privește CREDINȚA LOR.

La adresa de mai jos a apărut Comunicatul Sinodului B.O.R.: http://basilica.ro/comunicat-orice-lamurire-privind-credinta-trebuie-facuta-in-comuniune-bisericeasca-nu-in-dezbinare/ După citirea lui primele gânduri care mi-au venit au fost: Referitor la titlul lui, disting următoarele, pe care le voi și comenta: a) ”orice lămurire privind credința” – nu cred că poporul român are nevoie de ”lămuriri”, de muncă de lămurire, dusă oficial cu […]

via Un comentariu la Comunicatul Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române — Ortodoxia mărturisitoare

Matematicianul Florian Colceag: „Se formeaza ligi profesionale care incep sa actioneze, se formeaza aliante de tineri, de oameni de afaceri care incep sa faca politici sociale, sa ajute acolo unde e nevoie, deci vad ca incepe sa creasca nivelul de coeziune a populatiei care inainte era atomizata. Inca nu actioneaza ei foarte bine, dar a inceput sa apara un fenomen. Va dau un exemplu. Recent a fost ziua Romaniei. Vi s-a mai intamplat vreodata ca de ziua Romaniei romanii sa isi trimita sms-uri cu la multi ani?” – articol vechi de 3 ani, valabil și azi.

http://www.dela0.ro/matematicianul-florian-colceag-pot-demonstra-ca-dumnezeu-exista-si-actioneaza

Antrenorul de genii

Matematicianul Florian Colceag: „Pot demonstra ca Dumnezeu exista si actioneaza”

de Vlad Stoicescu | Foto: Silviu Panaite / Dela0.ro 06-12-2013

De Ziua Nationala a Romaniei, a primit de la mai multe cunostinte urari de „la multi ani”, iar pentru Florian Colceag a fost un semn de coeziune si de rezonanta din partea celorlalti – o sansa pentru recuperarea a ceea ce numeste „inteligenta de grup”. Intr-un interviu pentru Dela0.ro, antrenorul de genii Florian Colceag vorbeste despre ce trebuie sa facem si ce n-avem voie sa facem cu Romania.

https://www.facebook.com/v2.0/plugins/like.php?app_id=&channel=http%3A%2F%2Fstaticxx.facebook.com%2Fconnect%2Fxd_arbiter%2Fr%2FiPrOY23SGAp.js%3Fversion%3D42%23cb%3Dfb206444c0caa8%26domain%3Dwww.dela0.ro%26origin%3Dhttp%253A%252F%252Fwww.dela0.ro%252Ff337a27493dd584%26relation%3Dparent.parent&container_width=0&href=http%3A%2F%2Fwww.dela0.ro%2Fmatematicianul-florian-colceag-pot-demonstra-ca-dumnezeu-exista-si-actioneaza&layout=button_count&locale=en_US&sdk=joey&send=false&show_faces=false

 

https://apis.google.com/se/0/_/+1/fastbutton?usegapi=1&size=medium&count=true&origin=http%3A%2F%2Fwww.dela0.ro&url=http%3A%2F%2Fwww.dela0.ro%2Fmatematicianul-florian-colceag-pot-demonstra-ca-dumnezeu-exista-si-actioneaza&gsrc=3p&ic=1&jsh=m%3B%2F_%2Fscs%2Fapps-static%2F_%2Fjs%2Fk%3Doz.gapi.en.oKHdHV2xpm0.O%2Fm%3D__features__%2Fam%3DAQ%2Frt%3Dj%2Fd%3D1%2Frs%3DAGLTcCNd8FlX7D-ugulSNNOrsQOkuRZJKA#_methods=onPlusOne%2C_ready%2C_close%2C_open%2C_resizeMe%2C_renderstart%2Concircled%2Cdrefresh%2Cerefresh&id=I0_1482876821658&parent=http%3A%2F%2Fwww.dela0.ro&pfname=&rpctoken=31341394

   

Florian Colceag nu are lacrima usoara, dar intrebarea reporterului ii dezlantuie emotii pe care nu le mai poate, pur si simplu, controla.

 

Camera e inundata de lumina galbena, inselatoare a zilei, de parca ar fi inceput de vara, iar iarna nu ar soma tot mai insistent paltoanele sa stea departe de sifoniere. In surdina, cateva acorduri de muzica clasica parasesc difuzoarele televizorului, sabotand linistea cruda a decorului spartan inainte de a se furisa nevazute spre colturile incaperii.

 

Barbatul isi intoarce privirea intr-o parte, fugind de ochii iscoditori ai interlocutorului, isi aduna cateva secunde nodurile din gat si dupa ce revine in pozitia initiala murmura mai mult pentru sine: iertati-ma…

 

Apoi, repeta aproape mecanic intrebarea, cautand parca inca putin timp pentru a-si face ordine in ganduri. „Ce m-a determinat sa nu ma dau batut?”. „Stiti, i-am promis mamei mele, pe patul de moarte, ca nu voi renunta sa incerc sa fac ceva pentru tara asta. Angajamentul asta nu-l voi putea uita vreodata.”

 

Florian Colceag s-a nascut in 1951, in judetul Gorj, si antreneaza genii. Are zeci de medalii de aur obtinute de olimpicii pe care i-a ghidat la un moment sau altul la competitiile internationale de matematica. E presedintele unei asociatii pentru copii supra-dotati si probabil singurul profesor din Romania care nu educa, ci calauzeste.

 

Nu doarme mai mult de patru ore pe noapte, telefonul mobil ii suna fara incetare, iar in curtea casei sale din apropierea Bucurestiului ar putea fi confundat cu un fel de Epicur modern, care isi strange discipolii la o sueta despre frumusetea simpla si uitata a vietii.

 

Dela0.ro: Ce sunteti? Matematician, psihopedagog, antrenor de genii?

Florian Colceag: Sunt taran.

 

Taran?
Da, sunt un taran care a devenit matematician, un matematician care a devenit psihopedagog si un psihopedagog care a devenit un economist. Dar la baza sunt taran si mi se pare absolut normal sa recunosc asta. Eu iubesc tara, imi place natura.

 

Asta defineste un taran, iubirea pentru ce il inconjoara?
Iubirea pentru natura si iubirea pentru tara. Pana la urma ei, taranii, sunt talpa tarii, nu?

 

Mai lucrati pamantul in momentul de fata?
Cand mai apuc o fac cu placere.

 

Aveti manualitate in sensul asta?
Am si e minunat.

 

Tineti o gradina aici, la Mogosoaia?
O mica gradinita. Avem si o sera.

 

Ce plantati?
Rosii.

 

Le mancati dumneavoastra?
Desigur, sunt foarte bune.

„Avem nevoie de genii”

> De ce albina este o resursa infinit mai importanta decat aurul, ce legatura are ea cu gazele de sist si exploatarea de la Rosia Montana, cum merge modestia mana in mana cu genialitatea, dar mai ales de ce avem nevoie sa recuperam un model cultural pierdut? Raspunsurile la toate aceste intrebari, intr-un interviu despre cunoastere, limite si inteligenta superioara cu matematicianul Florian Colceag.

 

Dela0.ro: Ce este geniul, domnule Colceag? Cum se vede el din postura omului care lucreaza cu tineri supra-dotati?

Florian Colceag: In general, geniul este confirmat de istorie. Rareori cineva este descoperit ca fiind genial in cursul vietii proprii. Faptele pe care le-a comis, ce a descoperit si asa mai departe ii confirma genialitatea. Asta este intotdeauna post-factum. Dar acum, din punctul de vedere al profesionistului care lucreaza cu persoane cu abilitati foarte inalte, va pot spune ca oamenii acestia, cei care au potentialul de a fi recunoscuti mai tarziu ca genii, au o hotarare, o dorinta de cunoastere si o deschidere intelectuala uriase. Practic sunt de neoprit in dorinta lor de a rezolva problemele, de a descoperi solutiile optime si de a sparge portile cunoasterii.

 

In rest, sunt oameni cat se poate de normali. Geniile sunt, in primul rand, niste oameni extrem de modesti. Daca intrebam un geniu daca e geniu va raspunde nu. Va spune ca e un om absolut obisnuit si ar avea dreptate. Genii sunt oameni care isi cunosc lungul nasului si aici intervine sfera cunoasterii a lui Platon: ignorantii au sfera cunoasterii foarte redusa, dar si contactul lor cu necunoscutul este foarte mic, iar din cauza asta au impresia ca daca vor mai afla cateva lucruri vor sti, de fapt, tot.

 

Au putine indoieli, in ultima instanta…
Asa e.

 

… in vreme ce, pe de alta parte, un geniu are multe. Asta spuneti?
Nu neaparat indoieli. Un geniu are deschideri. Are enorm de multe deschideri. Practic, intelegand mult, vibrand si rezonand fata de tot el este, in primul rand, impresionat de complexitatea uriasa, incredibila, infinita a universului, de armonia lui si, in permanenta, pus in fata provocarii de a-si depasi limitele proprii si limitele de specie.

 

Nu uitati ca noi avem un organism limitativ si puterile noastre sunt limitate. Evoluam ca sa ne mai marim limitele, sa ne mai departam granitele. De aceea un geniu este modest. El stie ca este la marginea posibilitatilor umane de a rezolva problemele.

 

Isi intelege, cu alte cuvinte, pozitia insignifianta in peisajul general al lucrurilor?
Sigur. Ca om, esti nimic in fata infinitului de fiecare data, dar esti extrem de important in anumite momente. Pentru ca acest putin, acest infim in ansamblul intreg poate asigura ceva: sustenabilitatea. Si atunci geniile sunt extrem de responsabile.

 

Credeti ca suntem toti parte a unui mecanism, mici rotite intr-o masinarie universala care se invarte la nesfarsit?
Sunt convins, doar ca nu suntem niste rotite, suntem modelul mecanic insusi. Daca vreti, suntem niste celule intr-un organism mai mare. E mai degraba un modul fractal de tip biologic. Oamenii apartin omenirii, omenirea apartine unui ecosistem, si asa mai departe. Aici fiecare are responsabilitati de nisa, proprii.

 

Dupa ce a inceput sa se studieze cu atentie alcatuirea ecosistemelor si s-a ajuns la intelegerea faptului ca planeta este vie si ca, de fapt, metabolismul planetar exista si tot ce se intampla cu substantele pe planeta face parte din metabolismul planetar, a inceput sa se reconfigureze si modul de gandire al oamenilor.

 

Am devenit din ce in ce mai constienti ca facem parte dintr-un sistem extrem de complex si ca avem responsabilitati fata de acest sistem. Din nefericire acest lucru s-a intamplat recent. Nu e nici un secol de cand a inceput sa se configureze aceasta imagine.

 

De ce spuneti „din nefericire”?
Pentru ca oamenii merg inca pe vechile paradigme si reusesc sa faca praf mediul. Va dau un exemplu care trebuie sa fie cunoscut de toata lumea. Ma uitam la actiunile politice ale guvernului actual si ale lui Victor Ponta, in special, in privinta gazelor de sist si a exploatarilor cu cianuri de la Rosia Montana.

 

Goana lor dupa profit, dupa spaga, sa mai puna mana pe ceva inainte sa crape totul – ceea ce se vede si din faptul ca toti cumpara terenuri pe care sa le vanda mai tarziu, sa le tranzactioneze si speculeze, intrucat, de fapt, e o specula ordinara –, goana lor asadar arata ca nu le-a pasat de nimic si nu le pasa de nimic. Dar ei nu se gandesc la faptul ca se intoarce roata.

 

Puteti fi mai explicit?
In momentul in care Romania este expusa poluarii toxice cu cele doua tehnologii, cianuri si substante chimice la gazele de sist, mor albinele. Deja este un fenomen care se petrece la nivel mondial. Noi suntem una dintre putinele  tari cu un potential urias pe care nu il vede niciun politician: avem inca albine. Si avem destul de multe.

 

E albina o resursa mai importanta decat aurul?
Enorm! Mult mai mult! Infinit mai mult! In primul rand pentru ca odata cu moartea albinelor nu se mai face agricultura, caci nu mai avem fructe. Albinele sunt cele care polenizeaza totul. Romania avand un mediu curat, la care ar trebui sa tina din rasputeri, ar putea fi furnizorul de hrana al Europei, in conditiile in care mor albinele in alte parti din cauza poluarii industriale. Asta ar insemna ca am scapa de toate crizele fara probleme.

 

Dar tocmai acest lucru nu il mai putem face pentru ca ne vindem pamanturile pe nimic, poluam mediul si il distrugem ceea ce va produce efectul contrar. Cei care vor cumpara terenuri pe care le stiu productive se vor pacali odata cu inceperea mortii albinelor. Iar asta se va produce din cauza exploatarii gazelor de sist si din cauza Rosiei Montane.

 

Si atunci, in loc sa cumpere un pamant care este fertil si prosper si pe care se poate face orice, vor cumpara un semi desert. Iar cei care au transformat Romania intr-un semidesert vor fi priviti, bineinteles, cu prea putina ingaduinta de ceilalti, extorcati, inselati si jefuiti de politicienii nostri. Asa ca nu stiu prin ce gauri de sarpe sau de soareci se vor ascunde acesti politicieni in clipa in care ii vor cauta mafiotii care le-au cumparat pamanturile.

 

Poate gresiti plecand de la premisa ca majoritatea populatiei cunoaste circuitul pe care il expuneti.
Nici nu mai conteaza, vrand-nevrand acest lucru va devine vizibil in termen scurt. In Franta mai sunt jumatate din albine. Albinele mor de poluare si de o viroza. Singura pavaza impotriva acestei viroze este un mediu curat. Dar noi am reinceput industria poluanta. Din momentul asta eu nu vad bine nici Romania, nici pe cei care au vandut-o, au tradat-o si au facut-o praf.

 

Asta inseamna ca nu vedeti bine lumea industriala in general?
Nu. Inseamna ca lumea industriala se schimba si ca apar noi tehnologii. Este perioada in care pe ciclul economic se lanseaza generatii de noi tehnologii neinvazive. Ele nu mai au si capacitatea de a distruge si de a dezechilibra mediul. Dar noi, in loc sa ne centram pe dezvoltarea de noi tehnologii, ne grabim sa distrugem mediul, tara, natiunea, cultura.

 

Apropo de ce discutam inainte despre genii: oamenii care au abilitati inalte, cultura si intelegere pot face conexiuni. Dar tocmai din cauza asta sunt incomizi. Uitati-va la Eminescu, care a fost foarte incomod si a deranjat enorm de mult la momentul respectiv. La fel, Cosbuc. A fost foarte deranjat. Amandoi au fost scosi pe tusa si ajutati sa moara.

 

Suna a teoria conspiratiei…
Din pacate, nu e vorba de teoria conspiratiei, e vorba de modelele culturale pe care le are un popor si care fac ca el sa se invarteasca in jurul aceluiasi punct fix. Din timp in timp ajungem din nou la aceleasi stari si la aceleasi perioade. Se roteste  roata, dar tot pe aceleasi situatii.

 

Cand s-a mai intamplat sa avem asa o vanzare masiva de pamanturi? La 1907. Si ce scris Cosbuc? „Sa nu dea Dumnezeu cel sfant sa vrem noi sange, nu pamant! Cand nu vom mai putea rabda, cand foamea ne va rascula, Hristosi sa fiti, nu veti scapa nici in mormant.”

 

Deci, daca incepe o reactie populara impotriva politicienilor care vand tot, va fi un al doilea 1907. Ce se intampla acum la Pungesti este un prim semnal. Asa a fost si atunci. Modul de gandire al poporului roman ramane acelasi. Nu a fost distrus nici de Hollywood, nici inselat cu tot soiul de percepte. Romanii si-au pastrat cultura, ei continua sa fie tarani.

 

Poezia pe care ati invocat-o a fost intens folosita de propaganda comunista pentru demonizarea monarhiei. Iar comunismul a venit la pachet cu o industrializare ingrozitoare…
Sigur.

 

…departe de industrializarea de care vorbiti, una prietenoasa cu mediul.
Bineinteles.

 

Asadar depinde ce se intampla dupa acest gen de miscari, cine le capitalizeaza imaginea.
Asa este, exact asta doream sa va spun. Uitati-va bine ca asta este si dorinta politicienilor: sa repete comunismul. Tot ce s-a intamplat in ultimii ani sub mana lui Basescu, adica politizarea administratiei, politizarea educatiei, politizarea sanatatii, politizarea sectoarelor care nu au nicio treaba cu politica, totul este o repetare fidela a ce s-a intamplat dupa 1947.

 

Noi cadeam in aceleasi sleauri. Insa politicienii nu se gandesc ca pot aluneca in sleaurile astea si pot sa se friga. Nici romanii nu s-au gandit pana acum ce trebuie facut, caci nu au avut destula cunoastere.

 

Ca efect al asa-numitului exod al creierelor?
Vedeti, inteligentele inalte sunt deranjante. Ai nostri si-au luat masuri ca sa scape de ele si au scapat de cat de multi au putut. Acum ar fi momentul culegerii roadelor. Atat au muncit ca sa scape de creiere, atat au muncit ca sa fure si sa stranga o gramada de bani!

 

Sunt peste o mie de miliarde de euro disparuti in ultimii 20 de ani din Romania, bani care nu sunt in contabilitati. Asta inseamna peste o treime din produsul intern brut pe an furat in fiecare an. Si au facut-o pe diverse cai, falimentand intreprinderile, vanzandu-le la fiare vechi si asa mai departe. Dar asta este rezultatul.

 

Nu e specific doar Romaniei. Uitati-va la toate celelalte tari postcomuniste.
Ati pus intrebarea cu teoria conspiratiei: acum suntem in momentul in care vedem nu doar ca s-a intamplat, ci si ca se intampla in continuare. Vedem tari europene care pica, pica urat si dezastruos. Grecia au cumparat-o deja nemtii.

 

Daca-mi permiteti o gluma, s-ar putea nici sa nu fie asa rau. Vi se pare Germania un model prost de tara?
Nu e problema de administrare. Germania a administrat Bulgaria la un moment dat cand tara era in faliment si nu a administrat-o rau. Problema este, insa, ca distrugi o cultura. Iar asta este un lucru foarte grav. Vedeti, oamenii sunt mai destepti, mai putin destepti, mai etici, mai putini etici, dar cultura are radacini foarte vechi. Cultura este singura valoare pe care noi o pastram in timp si care ne da nu numai identitate, ci si rol functional in cadrul celorlalte natiuni.

 

„Eu sunt taran. Bunica mea era taranca. De la ea am invatat o gramada de lucruri. Am ajuns sa cunosc o cultura care are radacini neolitice, cu un bun-simt si o intelepciune  absolut incredibile. Acest bun-simt si aceasta intelepciune sunt diamantele pe care noi ar trebui sa le folosim in continuare pentru ca subculturile care au aparut sunt daunatoare. Ne pierdem bunul-simt specific in cultura veche.

 

Iar marea problema este pierderea acestui bagaj cultural, intrucat prin intermediul acestui bagaj stravechi noi aveam o relatie buna cu mediul si ne intoarceam la mediu. Noi eram niste gestionari ai pamantului, nu niste distrugatori. Noi eram oamenii pamantului, nu era doar pamantul al oamenilor. Eram niste intretinatori ai ecosistemului si ai pamantului”,

 

Florian Colceag, matematician

 

S-a alterat aceasta filosofie culturala?
S-a alterat atat de tare incat acum distrugem totul. Si distrugem modelul nostru cultural care putea permite o relatie normala cu mediul si care este o solutie pentru problemele  globale, generale.

 

Ganditi-va la drama petrecuta cand Tibetul a fost cucerit de China si au plecat localnicii care incotro. Ei au imprastiat nucleul cultural budist in lume. Inainte de asta, budismul era o religie locala, acum a devenit o religie principala de o importanta maximala. Tibetanii aveau nucleul de cultura cristalizat si au venit cu principii care s-au potrivit pe problemele existente. Ei au adus o contributie uriasa, reusind sa mai echilibreze cate ceva din dezechilibru decizional colosal.

 

Noi avem, de asemenea, niste resurse de cultura pe care le pierdem inainte sa se valorifice. Exodul aceasta de creiere dupa zeci de ani de comunism nu mai produce si o diseminare a culturii bunului-simt care ar putea sa ne dea o sansa sa rezistam ca specie, sa nu ne autodistrugem. Si aici apare marea problema: avem nevoie de genii.

 

Intrebare pentru politicieni: „Vor sa fie cei mai bogati morti din cimitir?”

> De ce s-a alterat inteligenta de grup, cum suna varianta romaneasca a povestii lui Ali Baba si a celor 40 de hoti, care sunt solutiile pentru promovarea si sustinerea unei selectii bazate pe performanta si cum se pot inlatura efectele dezastruoase ale cancerului politizarii?

Dela0.ro: Modelul cultural romanesc pe care l-ati invocat mai devreme a fost suficient de puternic incat sa reziste comunismului, incat sa mai avem acum ceva de salvat?

Florian Colceag: Filonul acestui model este foarte vechi, el apartine popoarelor care au trait pe teritoriul Marii Negre inainte sa comunice Mediterana cu Marea Neagra prin Bosfor si Dardanele. Aici este un nucleu care s-a imprastiat odata cu revarsarea apelor mediteraneene. S-a imprastiat radial pe toata zona europeana, in Asia Mica si chiar in nordul Africii, pana acolo a ajuns. Iar prin marile invazii a ajuns pana in India.

 

Daca stai si cauti sa vezi care este scheletul acestui filon, afli ca el tine de familie, de respectul stramosilor, de respectul mediului, de bunul-simt si bucuria vietii.

 

Sunt, mai degraba, aspecte caracteristice inteligentei de grup, nu celei individuale.
Este inteligenta de grup, e adevarat. Dar asta a creat linia culturala care a permis inclusiv existenta Drumului Matasii. Asa ceva nu trebuie alterat.

 

Credeti ca n-a fost deja alterat? Haideti sa ne uitam la Romania de astazi: inteligenta de grup pare la cote minime.
Asta a fost efectul manipularii, al conspiratiei, daca vreti, de care va spuneam mai devreme. A fost o alterare care a slabit nu numai poporul, a slabit radacina culturala, noi suntem acum perisabili din punctul acesta de vedere. Dar ne putem reveni daca avem niste oameni intelepti la carma.

 

Ce rol are geniul in revenirea viitoare a Romaniei?
Asta este rolul geniului: revenirea si recuperarea potentialelor. Dar rolul politicianului este, in general nu numai la noi, sa micsoreze aceasta revenire pentru ca, in general, politicienii si afaceristii traiesc generand crizele. Daca ii aduci pe oameni la flamanzenie si nu mai au ce manca, atunci poti vinde un morcov pe o tona de apa. Aici este toata istoria.

 

Stiti ca in calatoriile lui Magellan sau ale lui Columb se ajunsese sa se vanda un sobolan de cala de vapor pe un diamant, pe o piatra pretioasa. Resursele de hrana erau minimale si atunci vindeau orice sa mai supravietuiasca o zi. Daca noi mergem pe ideea minimala ca businessul lor conteaza, as vrea sa ii intreb si eu pe acesti politicieni daca vor sa fie cei mai bogati morti din cimitir. Caci pana la urma tot acolo ajungem. La ce le va folosi? Ei cred ca totul e vesnic.

 

Va atrag atentia asupra unui detaliu: intrebarea dumneavoastra vizeaza o zona de inteligenta superioara necaracteristica acelora pe care ii chestionati.
Ma bucur ca intelegeti acest lucru. Aici avem o problema. Am fost invatati sa nu ridicam inteligentele superioare in fruntea deciziilor. Romanii au pus la conducere tot soiul de oameni cu inteligenta lipsita de perspectiva, de orizont. Si au avut intotdeauna o mare admiratie pentru hoti. Hotii erau si sunt semizeii locului. Dar acum, cred, s-au saturat de hoti, care ne-au jefuit in ultima perioada suficient de mult incat sa ne aduca din nou la starea de spirit din 1907. Este un moment semnificativ acum, suntem in ceasul al doisprezecelea.

 

„Apropo de ce spuneam cu geniul: nu doar ai nostri au incercat sa scape de genii. De Gaulle dupa razboi spunea ca geniile sunt periculoase si ca trebuie scapat de ele pentru ca dau prea mare viteza istoriei. Schimbarile pe care le produc sunt prea brutale. Dar el nu a inteles un lucru esential, ca fara genii nu exista nici solutii de iesire din situatiile imposibile.

 

Numai de la genii poate veni o solutie suficient de bine asezata, de bine structurata ca sa rezolve problemele care s-au conturat intre timp. Si in toate directiile. Ca sunt stiintifice, artistice, ca sunt orice, rolul geniilor este unic. Ei sunt liderii care scot la lumina din intuneric, aducand solutia”,

 

Florian Colceag, matematician

 

Acceptand ipoteza dumneavoastra, cum stam la capitolul genii?
Stam bine. La capitolul genii, acest popor inca produce. Din pacate eu gasesc capacitati de genialitate la varste din ce in ce mai mici.

 

De ce spuneti din pacate?
Pentru ca adultii care au genialitate au plecat. Si pleaca, in continuare pleaca. Nu gasesc sprijin.

 

Gasiti, asadar, aproape numai genialitati neslefuite.
Da. Si potentiala genialitate la varste mici. Insa la aceste varste mici este uriasa. Gasesc copiii cu niste abilitati intelectuale normale la copii cu varste de pana la zece ani mai mari. Dar noi nu am reusit pana acum – si aici am o mare problema si un mare of in relatiile cu statul – sa cream, institutional vorbind, pepiniera.

 

Nu am dat drumul la programele de gifted education, desi ele sunt introduse in legea educatiei. Legislatia secundara a zis nu, a luat-o ca De Gaulle sau ca tot soiul de ministrii care imi spuneau: „domnule Colceag, dar de ce sa ii sprijinim pe astia destepti, sa ne ia locul?”

 

Care e ideea dumneavoastra? Sa faceti clase speciale pentru copii supradotati?
Copiii acestia sunt izolati, sunt prea capabili si atunci sufera o reactie sociala negativa. Ei dezvolta abilitati inalte si capacitatea de a rezolva problemele in clipa in care sunt stransi impreuna. E ceea ce se cheama charter center, centre pilot.

 

Aceste centre pilot sunt hranite de scoli care ii selecteaza pe toti copiii prea incomozi, prea destepti, care ii deranjeaza pe profesori, au prea multe raspunsuri, au prea multe intrebari, au prea multa cunoastere, sunt hiperactivi. Copiii acestia sunt foarte deranjanti pentru sistemul educational obisnuit.

 

Si atunci ii scoateti din circuitul normal…
Ies din circuitul normal unde pierd vremea si ii chinuie si pe ceilalti si intra intr-un circuit de specializare inalta, unde isi dezvolta abilitatile pana cand devin utili societatii. Si nu numai utili, devin solutiile la probleme.

 

Cunoasteti vreo tara care functioneaza la scara larga dupa acest model?
Da. Prima care a pornit a fost Australia acum vreo  40-50 de ani. Australia nu stie ce e aia criza, in afara de criza de mediu. Acolo nu se mai simte mirosul oceanului din cauza poluarii si distrugerii algelor.

 

Pai, in spiritul discutiei anterioare, inseamna ca geniile de acolo nu si-au facut treaba foarte bine.
Abia in momentul asta au ajuns si ei sa isi faca treaba, pentru ca trebuie timp ca sa dezvolti oameni si trebuie timp sa ii si plasezi acolo unde au putere de decizie. Australia este liderul mondial pe nanotehnologie si lucreaza intr-un stil incredibil ca sa rezolve problemele de mediu. Si este o preocupare permanenta in directia asta si care da rezultate.

Dar sistemul nu a ramas doar in Australia, s-a imprastiat in toata lumea. Se imprastie cu viteza inclusiv in tari in care nu te-ai fi asteptat, cum ar fi tarile arabe unde pot sa traiasca linistiti cu burta la soare pentru ca le vin banii din petrol. Ei bine, au inceput sa inteleaga foarte bine ca resursele se epuizeaza, ca oamenii sunt niste puturosi, ca s-au invatat sa nu faca nimic, ca le-au venit subventiile de la stat, ca viitorul este extrem de nesigur si investesc acum enorm in educatia geniilor, dezvoltand cu ajutorul lor tehnologii care sa fie inlocuitoare de petrol.

Iar la polul opus, sustineti, este Romania care ignora stimularea si valorificarea celor supra-dotati?
Nu ignora, se teme. Romania se teme de genii, se teme de copiii extraordinari, pur si simplu se teme.

 

De ce spuneti ca se teme?
Uitati-va bine, de exemplu, la bursa guvernului Romaniei in care au fost copiii extrem de inteligenti trimisi sa invete administratie europeana. Nici unul nu au fost angajat in administratie. E o dovada ca se tem sa apara niste oameni care se pricep, pentru ca sistemul administrativ e folosit la jaf, la furt. Din pacate, noi suntem in situatia de a ne uita in urma si de a vede ca suntem condusi de Ali Baba si cei 40 de hoti. Care nu mai sunt 40, sunt mai multi hoti. Dar paradigma este aceeasi.

 

Avem o problema de selectie?
Mai mult decat atat: avem o selectie negativa. Pe sistemul legislativ actual nu poti promova niste oameni capabili. Ei trebuie sa treaca mai intai prin filtrul de partid. Filtrul de partid inseamna coruptie, pupincurism, mita, mafiotism si asa mai departe, pana la necesitatea existentei scolii vietii prin puscarie. Daca nu e asa si candidatul e un om curat si un bun profesionist, atunci nu poate fi tras de sfori, nu e santajabil.

 

Cand filtru la admitere e santajabilitatea candidatului, ajungi la niste aberatii ingrozitoare. Si iarasi as reaminti acestor tovarasi sa isi aduca aminte de poezia lui Cosbuc. Pentru ca si poporul asta rabda pana la un timp.

 

Ce ar putea face un geniu politic in momentul de fata in Romania?
Nu vreau sa dau eu programul. Daca ar fi un geniu politic ar sti ce sa faca. Dar eu l-as ajuta cu placere.

 

Ati conceput la un moment dat chiar un model de tara.
Am conceput mai multe, da. Modelul de iesire din criza, modelul de tara, lucram acum la o constitutie care sa poata permite punerea Romaniei pe picioare.

 

Lucrati singur?
Nu, suntem mai multi. Si suntem din ce in ce mai multi care dorim acest lucru. Pentru ca e pacat sa distrugem ceea ce rezista de mii de ani, doar pentru ca au venit niste lacuste care consuma tot. Reactia populatiei incepe sa fie din ce in ce mai clara. Si vad ca este profesionala.

 

Se formeaza ligi profesionale care incep sa actioneze, se formeaza aliante de tineri, de oameni de afaceri care incep sa faca politici sociale, sa ajute acolo unde e nevoie, deci vad ca incepe sa creasca nivelul de coeziune a populatiei care inainte era atomizata. Inca nu actioneaza ei foarte bine, dar a inceput sa apara un fenomen. Va dau un exemplu. Recent a fost ziua Romaniei. Vi s-a mai intamplat vreodata ca de ziua Romaniei romanii sa isi trimita sms-uri cu la multi ani?

 

Ati primit sms-uri sa inteleg.
Da, si nu numai eu, multi au primit sms-uri de genul acesta. In fiecare a inceput sa creasca un alt spirit. E un inceput pe care eu il aplaud. Si piata Universitatii este extraordinara. Si multe alte fenomene. Si faptul ca la Pungesti au iesit cu mic cu mare, cu popa cu tot, ca sa isi apere nevoile, saracia si neamul.

 

Sunteti un om credincios, domnule Colceag?
Sunt matematician. Pentru mine Dumnezeu nu este o formula culturala, Dumnezeu e spatiul infinit, inteligent si sensibil, care chiar exista. Eu pot demonstra acest lucru prin matematicile mele.

 

Recent doi matematicieni germani au demonstrat acelasi lucru, ca Dumnezeu exista.
N-am citit ce au facut colegii mei germani, dar prin matematicile pe care le-am lucrat am descoperit legi universale care arata ca universul este  capabil sa isi optimizeze deciziile si ca decide. Ca este mult mai complex decat ce se cunostea inainte ca masurabilitate.

 

Eu nici macar nu imi pun problema credintei, eu imi pun problema cunoasterii. Sunt in situatia de a avea o fereastra deschisa directa, prin care inteleg ca exista. Dumnezeu exista si actioneaza.

– See more at: http://www.dela0.ro/matematicianul-florian-colceag-pot-demonstra-ca-dumnezeu-exista-si-actioneaza#sthash.ags2PACl.2Imtagsu.dpuf