sâmbătă, 4 februarie 2017

Oprirea pomenirii – între mărturisire şi înşelare

Un raspuns public echilibrat al pr. Eftimie Mitra 

Draga S, deoarece intru mai rar pe internet, doar acum am vazut comentariile tale. Pentru ca intrebarea ta a fost publica, am sa iti raspund tot public. Daca am oprit sau nu pomenirea ierarhului, sau de ce sustin pe unii care au oprit pomenirea, este o chestiune care tine de constiinta mea. Chiar nu stiu in ce masura ar trebui sa te priveasca pe tine. Desi nu am aceasta obligatie, totusi iti voi da cateva lamuriri care, daca le vei primi cu smerenie, sper sa iti foloseasca.

Nu am oprit pomenirea pentru ca nu simt sa fac asta. Am mai spus-o si celor care au insistat sa ma convinga sa iau decizia pe care au luat-o ei, dar vad ca acum incearca sa o faca iarasi prin intermediul tau. Nu consider ca trebuie sa fac acest lucru, cel putin deocamdata.

Ma intrebi de ce eu, ca pomenitor (sau “apostat” si “om al sistemului” asa cum ma numesc cei care te-au indemnat sa nu mai mergi la biserica), apreciez gestul parintelui Ciprian sau ale altor preoti care au oprit pomenirea. Am sa iti raspund, dar mai inainte iti voi da cateva explicatii.

Cei care au transformat oprirea pomenirii intr-un scop se limiteaza doar la aceasta fara sa inteleaga lucrurile in profunzimea lor. Oprirea pomenirii e un drept, in anumite situatii, nu un scop in sine. De la a fi un drept pana la a fi o obligatie e cale lunga si acest lucru nu il poate intelege cineva care are gandirea patimasa si care nu stie pentru ce a ales sa recurga la aplicarea canonului 15. Din pacate, unii au ales oprirea pomenirii din teribilism, pentru a se razbuna pe ierarh fiindca odata nu i-a facut pe plac, altii ca sa faca pe eroii, altii sa fie auziti etc. Pentru ca nu toti au motive curate si unii au inceput sa alunece in extreme, nu ii sustin. Ii sustin doar pe cei care au facut acest pas din convingerea lor, pentru a avea constiinta impacata si a protesta in acest fel, in mod canonic, impotriva ereziei ecumeniste. Pe cei care au facut ceva serios, nu doar au dat din gura si s-au limitat la a sari la gatul altora care nu le impartasesc opiniile, ii sustin in continuare.

De ce unii au transformat oprirea pomenirii intr-un scop? Iti spun de ce. Pentru ca acestia vor sa dea impresia apropiatilor ca au ajuns la finalul luptei, prin asta se considera pe sine invingatori, iar cei care nu au reusit sa atinga acest scop sunt “slabi”, “fricosi”, “apostati”, tradatori” etc. Iti dai seama ce eroi sunt acestia? Si-au atins scopul si acum se dau cu caramida in piept de realizarea lor, in timp ce “tradatorii” si “fricosii” pomenesc in continuare pe ierarhii lor. Iti dai seama ce realizare mare au facut acesti comentatori pe internet, ce schimbari au facut ei in bine si ce eroi au devenit pentru ca au “curajul” sa injure pe cineva care nu-i baga in seama, cu atat mai mult ca majoritatea o fac sub anonimat (pseudonim). Nu ti-as recomanda sa te amesteci cu ei, desi deja ai facut-o. Inca nu e tarziu sa te retragi.

A sustine pe cineva nu e obligatoriu sa faci ca cel pe care il sustii, chiar daca el simte altfel ca mine, chiar daca in unele lucruri are alte trairi, simtiri sau convingeri. Scopul comun este respingerea ereziei ecumeniste indiferent ca pomenesti sau nu ierarhul. Daca oprirea pomenirii nu este in duh ortodox, singurul rezultat este sminteala si tulburarea. A sustine doar pe cei care sunt intru totul pe convingerile mele ar fi, din partea mea, dovada de exclusivism. Nu-i exclud pe nepomenitori din viata Bisericii, chiar daca unii dintre ei se autoexclud singuri. Unii nepomenitori, din prea multa “smerenie” ii exclud pe aceia (clerici sau mireni) care isi pomenesc ierarhii. Prin aceasta dovedesc ca “nu sunt in schisma”?. Cand un nepomenitor este exclusivist, devine implicit si extremist, considerand ca doar el e in adevar, iar ceilalti, care pomenesc, sunt inselati. Acesta nu e un duh ortodox, cu atat mai mult ca pentru cei ce gandesc extremist, canonul 15 este doar un pretext prin care sa-si satisfaca pofta de galceava. Pe cei care ii sustin i-am nominalizat si, atata timp cat vor ramane in Biserica (nu vor cadea in schisma), ii voi sustine in continuare. Te deranjeaza ca nu sutin pe cei care te-au invatat sa arunci cuvinte grele in preotii care nu au oprit pomenirea? Sunt sigur ca frustrarile tale nu sunt de la Dumnezeu. Daca nu esti impacat sufleteste, inseamna ca trebuie sa repairi unele lucruri. Iar daca esti impacat sufleteste, de ce faci agitatie la rubrica de comentarii pe internet? Mai gandeste-te la asta.

Sunt unii care au oprit pomenirea si acum se simt frustrati ca altii nu au oprit-o. Pentru a-si justifica pozitia, aduc citate scoase din context si striga in gura mare impotriva celor care nu gandesc ca ei. Astfel de frustrari vin dintr-un dezechilibru psihic si duhovnicesc. Acestia (cat si sustinatorii lor) incearca sa imprastie cu noroi pe cei care nu au facut asemenea lor. Imi pare rau de ei, dar nu au intrebat pe nimeni cand au luat decizia? Cei care au oprit pomenirea in mod pasnic, echilibrat si cu scop curat nu sunt tulburati si nu transmit tulburarea lor altora. E o diferenta. Nu?

Te revolti ca am spus unora sa nu fie extremisti. Iti amintesti cand m-ai sunat la telefon si mi-ai spus ca nu mai poti, ca esti la capatul rabdarilor si te simti tensionat, ca nu ai fost de multa vreme la biserica? Atunci te plangeai ca mama ta este ingrijorata daca a luat decizia cea buna prin neparticiparea la slujbele unde se pomeneste ierarhul locului. Cuvintele tale m-au ingrijorat. Imi spuneai: “Parinte sigur suntem bine? Ma tem sa nu fi cazut in extrema. Nu am mai fost de cateva saptamani la biserica si pe nimeni nu intereseaza de noi”. Sunt cuvintele tale. Ai uitat de ele? Atunci imi spuneai ca un anume monah din Suceava, cu numele V , v-a indemnat sa nu mergeti la biserica.

Draga …, tu nu aveai astfel de conceptii. Cum se intampla ca dupa ce te-ai spovedit la pr S R de la Radeni ai inceput sa arunci cu noroi in cei care nu opresc pomenirea? Pana la acea data exista Har in Biserica si acum nu mai exista? A spune ca nu este Har in Biserica si doar nepomenitorii au har, este schisma. Sunt nepomenitori care spun ca este Har in biserica si isi indruma fii duhovnicesti sa mearga la bisericile din parohiile lor. Acestia au gresit cu ceva ca nu si-au chinuit ucenicii lipsindu-i de slujbele Bisericii? Sau si acesti nepomenitori sunt “apostati”, “tradatori” sau “fricosi”, dupa convingerile tale?

Imi pare rau ca a trebuit sa iti spun acestea, dar daca ai vrut sa discutam in public, tot in public ti-am dat raspuns.
––––––––––––––––––––

Sursa: https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/2017/01/29/un-raspuns-public-echilibrat-al-pr-eftimie-mitra/

Textul original se gaseste la rubrica de comentarii pe pagina de facebook a parintelui Eftimie (postat in data de 26 ianuarie), raspuns la comentariul uni ucenic al parintelui Spiridon Rosu de la Schitul Radeni.

Vezi aici: https://www.facebook.com/profile.php?id=100008870208449

SACCSIV încotro?

Am citit comunicatul ASTRADROM din data de 30.01.2017, dar şi reacţia domnului Vasile Vieru, administrator al mai multor bloguri, printre care şi SACCSIV. Deşi în comunicatul celor de la ASTRADROM nu era pomenit numele său şi nici al meu, ori al vreunuia dintre blogurile administrate de el, a profitat de acest prilej să inducă cititorilor săi (dupa cum a sesizat şi dl. prof. Cristian Marc) o umbră asupra asociatiei sus amintite. Odată cu aceasta a reacţionat cât se poate de josnic, încercând să-şi stârnească comentatorii şi asupra mea. Frumos domnule Vieru. Felicitări. Care a fost scopul? Chiar credeţi că mă intimidaţi cu asta?
În articolul său, Vasile Vieru încerca să dea impresia unei dezbinări între nepomenitori. Aceasta era creeată tocmai de el în spaţiul virtual. A promovat doar schitul Rădeni, marginalizând alţi preoţi nepomenitori despre care a refuzat să scrie în ultima perioadă. De ce? Doar pentru faptul că nu s-au implicat în propaganda împotriva părintelui Arsenie Boca şi pentru că nu au contribuit la bugetul său personal?
Încercând să acopere adevăratele motive, Vasile Vieru induce ideea că ASTRADROM ar fi pactizat cu ecumeniştii, începând articolul său cu un indirect atac la persoană îndreptat asupra mea. Astfel încearcă să lase impresia că în urmă cu o lună susţineam pe părintele Pamvo, iar acum m-aş fi răzgândit.
Despre ce e vorba? În urmă cu aproximativ o lună, domnul Vieru m-a sunat la telefon spunându-mi că Mihai Silviu Chirilă este necăjit că cei de la Rădeni au rămas fără aliaţi, cerându-mi să fac o declaraţie publică de susţinere aşa cum am făcut şi altor părinţi nepomenitori (pe care să i-o trimit prin email). Am acceptat aceasta pentru că am o apreciere faţă de părintele Pamvo. Îl cunosc de mulţi ani şi am observat la sfinţia sa că este un om sincer, simplu şi corect. L-am întâlnit de două ori în ultima perioadă şi am văzut că este acelaşi, aşa cum l-am cunoscut la început. Declaraţia de susţinere mi-o păstrez doar pentru persoana părintelui Pamvo, nu pentru toţi cei de acolo – cu care nu am nici o legătură. O apreciere mai am şi faţă de părintele Elefterie Tărcuţă. Susţinerea mea faţă de părintele Pamvo este doar în chestiuni legate de ecumenism şi lupta sa faţă de sinodul din Creta, nu şi faţă de alte opinii personale diferite de ale mele.
Nu m-am contrazis cu nimic faţă de ce am afirmat înainte. De unde a dedus SACCSIV această concluzie? Nu era corect să-mi dea un telefon să mă întrebe înainte de a-şi influienţa cititorii împotriva mea? Aşa cum m-a sunat insistent când mi-a spus că are nevoie de bani, că părintele Ciprian Staicu nu îl mai finanţează, tot aşa mă putea suna să întrebe şi despre poziţia mea în legătură cu anumite subiecte. Nu? Dacă m-ar iubi cu adevărat nu ar fi făcut acest gest. Cu siguranţă. Si dacă ar avea puţină smerenie, cu siguranţă părintele Ciprian l-ar fi ajutat în continuare cu bani, chiar dacă în ultima perioadă l-a cam ponegrit.
În toată povestea sa, Vasile Vieru, face un amestec între mine, monahul Sava Lavriotul şi asociaţia ASTRADROM. Nimic concret, nimic logic, nimic coerent, doar semne de întrebare şi insinuări. Cu ce scop? În ce mă priveşte pot spune că am fost şi sunt de acord cu cele ce părintele Sava le spune despre sinodul din Creta şi ecumenism, dar am unele rezerve în ce priveşte aplicarea îndemnurilor sale în unele locuri din România. Asta nu înseamnă că m-aş fi dezis de el, aşa cum dă impresia domnul Vasile Vieru pe blogul SACCSIV. Nu am nici o legătură cu comunicatul emis de ASTRADROM, dar în mare parte sunt de acord cu ce au scris acolo.
Îl iert, chiar dacă nu are tăria de a-şi cere iertare. Vreau să trăiesc cu impresia că nu a fost o diversiune, ci doar lipsă de profesionalism.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s