Hyperboreii şi zamolxismul, de Branislav Stefanoski-Al. Dabija, Ed. Uranus, 2013: „Pentru cei interesaţi de istoria adevărată a ţării noastre şi a strămoşilor care au trăit în aceste locuri, la Editura Uranus a apărut recent cartea Hyperboreii şi Zamolxismul. Izvoare vechi şi cercetări noi. Inscripţiile de la Sinaia. Despre rădăcinile creştinismului, scrisă de inginerul Branislav Stefanoski – Al Dabija. Această carte oferă accesul la un tezaur concret de informaţii istorice necunoscute până acum în istoriografia română şi care, ceea ce contează cel mai mult, sunt concordante cu izvoarele indirecte conţinute în scrierile istoricilor antici, validate astfel după două milenii. Totodată, amploarea şi complexitatea investigaţiei multidisciplinare, realizată cu instrumente istorice, lingvistice, arheologice, recursuri la Biblie, propune ipoteze foarte îndrăzneţe legate de cunoaşterea lumii vechi şi despre rădăcinile creştinismului.” – Comentariul ActaDiurna: ceea ce nu sînt în stare să facă „istoricii de profesie”, poate face un cercetător macedonean a cărui primă specialitate nu este istoria, dar care este dedicat cu pasiune și pe viață studiului istoriei și identității noastre românești.

Source: Hyperboreii şi zamolxismul – Branislav Stefanoski

5 Noiembrie 2013 de emilia

Pentru cei interesaţi de istoria adevărată a ţării noastre şi a strămoşilor care au trăit în aceste locuri, la Editura Uranus a apărut recent cartea Hyperboreii şi Zamolxismul. Izvoare vechi şi cercetări noi. Inscripţiile de la Sinaia. Despre rădăcinile creştinismului, scrisă de inginerul Branislav Stefanoski – Al Dabija.

Această carte oferă accesul la un tezaur concret de informaţii istorice necunoscute până acum în istoriografia română şi care, ceea ce contează cel mai mult, sunt concordante cu izvoarele indirecte conţinute în scrierile istoricilor antici, validate astfel după două milenii.

Totodată, amploarea şi complexitatea investigaţiei multidisciplinare, realizată cu instrumente istorice, lingvistice, arheologice, recursuri la Biblie, propune ipoteze foarte îndrăzneţe legate de cunoaşterea lumii vechi şi despre rădăcinile creştinismului.

Sunt date extrem de utile pentru istoricii din diferite domenii, pentru filosofii istoriei şi ai cunoaşterii şi nu în cele din urmă pentru toţi cei care sunt interesaţi de propria identitate. Autorul are convingerea că prin această lucrare va genera o schimbare şi că acesta este doar un început.

Studiul istoriei antice şi al paleolingvisticii aparţine unui domeniu foarte complex al cercetărilor ştiinţifice. Din cauza limitărilor impuse de scopul îndeplinirii unor interese politice stricte, prezentarea contemporană a istoriei antice, şi înainte de toate a paleolingvisticii, este întemeiată pe stereotipii şi pe afirmaţii ipotetice care nu fac decât să satisfacă necesitatea politică a anumitor centre de putere, în locul studierii şi prezentării adevărului.

În condiţii de absenţă sau, mai exact, de limitare a gândirii în studierea artefactelor disponibile, s-a reuşit compunerea şi impunerea unei imagini ireale despre originea unor popoare.

Iar pentru ca ironia să fie şi mai mare, odată fixat „adevărul absolut” din partea manipulatorilor politici (undeva între secolele XVII şi XVIII), în perioada imediat următoare, ca principali purtători şi avangardişti ai apărării acestui „adevăr absolut”, apar „cadre” care fac parte chiar din popoarele cărora le este adus pentru totdeauna acest prejudiciu iremediabil.

La prima vedere, observaţiile expuse aici par a fi subiective, dar practica arată foarte clar că „ienicerii” sunt arma cea mai puternică de care dispun centrele de putere politică. Ei luptă din greu şi se opun prezentării adevărului, folosind toate mijloacele care le vin la îndemână.

Având în vedere că este vorba de „profesionişti” care sunt angajaţi şi conduc instituţiile ştiinţifice de stat, ei sunt dispuşi să aplice şi o cenzură severă, servind unui singur scop, acela de a-şi apăra propriile titluri academice şi statutul privilegiat pe care l-au obţinut în societatea respectivă.

Pentru ei, adevărul şi interesul poporului din care provin sunt sporadice. Pe primul loc este interesul propriu şi nimic altceva…

Branislav Stefanoski – Al Dabija s-a născut la 23 decembrie 1951 în Tetovo, Republica Macedonia.

Este inginer electronist, pictor, poet (autorul culegerii de versuri Lacrima, 1988), apicultor profesionist, cercetãtor în domeniile istoriei, limbii, religiei si mitologiei, heraldicii, toponimiei şi a tot ceea ce este referitor la neamul makedon-armânilor, expert în medicinã alternativă.

Printre studiile publicate de el se numără: Limba traco-dacã, baza limbilor indo- europene, (Tetovo 1993); Pelasgii; limbã, carte, ume (Tetovo, 1998); Ochiul lui Homer (Tetovo, 2004), Scurtă istorie descriptivă despre originea makedon-armânilor (din preistorie până la colonizarea Daciei) (Tetovo, 2005), Din arhivele Daciei (Tetovo, 2008).

Mai jos găsiţi detaliat cuprinsul cărţii:

CAPITOLUL UNU. SURSE CLASICE ŞI COMENTARII

CONOTAŢII NOMINALE POSIBILE
HERODOT DESPRE OLEN DIN LICIA
DIVINITĂŢILE EGIPTENE ALE SOARELUI
INTERPRETĂRI FENICIENE
APOLLO, LIN, ORFEU ŞI TAMIR ÎN ILIADA
HERODOT DESPRE HYPERBOREI
EVOCAREA LUI ZAMOLXIS LA PLATON
STRABON DESPRE ZAMOLXIS
DIODOR SICULUL
IORDANES
CAROL LUNDIUS-ZAMOLXIS PRIMUS GETARUM LEGISLATOR
CICERO

CAPITOLUL DOI. OBSERVATOARE, TEMPLE ŞI CALENDARE VECHI

KOKINO
PERPEREK
ETIMOLOGIA ŞI SEMANTICA NUMELUI PERPEREK
PERPERIKON, PIRAMIDELE ŞI CALENDARUL MAIAŞILOR BEGLIKTAŞ
MUNŢII ŞUREANU
SECRETUL MICILOR „BlSICI” (BISERICI-TEMPLE)
MUNŢII GODEANU

CAPITOLUL TREI. INSCRIPŢIILE DE LA SINAIA

NUME ŞI TOPONIME LEGATE DE ZAMOLXISM
PLACA 117. SARGETO MOLE DAVIO SACOTO
UNDE SE AFLA MOLIODAVO
RĂDĂCINA SAR ÎN NUME TOPONIME ŞI HIDRONIME
SARMONGAT
MOLIODAVO
ZIDODAVO
SARGETO
SARDAVO
KOPONO

CAPITOLUL PATRU. DESPRE RĂDĂCINILE CREŞTINISMULUI

PLACA 2. ABARISO ZAMOLXU

CAPITOLUL CINCI. O DOVADĂ A EXISTENŢEI REALE A LUI ZAMOLXIS

PLACA 1. MERSUL LA GENUCLA

CAPITOLUL ŞASE. SIMBOLISTICA ÎN ZAMOLXISM

CAPITOLUL ŞAPTE. STRATEGII DE PROTECŢIE ALE CĂPETENIILOR DACE

SEMNIFICAŢIA NUMELUI/PSEUDONIMULUI BOEROBISETO
SEMNIFICAŢIA NUMELUI/PSEUDONIMULUI DACEBALO (DECIBAL)
DECIBAL, SOLDAT ROMAN ŞI CETĂŢEAN AL IMPERIULUI ROMAN
SEMNIFICAŢIA NUMELUI/PSEUDONIMULUI BOICERO

CAPITOLUL OPT. CONTINUITATEA CREDINŢELOR DIN NEOLITIC ÎN ZAMOLXISM

SANCTUARUL DE LA PARŢA
ORFEUS
ZAMOLXIS

Editura: Uranus
Număr pagini: 320
Data apariţiei: octombrie 2013

Cartea se poate achiziţiona accesând acest link

Preţ: 35 RON

Sursa: http://www.editurauranus.ro, http://www.cartifrumoase.ro

Alte postări în categoria Istorie:
Focul din adâncuri. Civilizaţia Cucuteni – Virgil Vasilescu

Scrisoarea unor femei evlavioase către Patriarh, pe tema infamului sinod cretan. Datată 28 martie a.c., Marțea a 5-a din Sfîntul și Marele Post. De la blogul Ortodoxia Mărturisitoare.

Prea Fericite Părinte Patriarh, “Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, și niciun pom rău care să facă roadă bună. Căci orice pom se cunoaște după roada lui.” ( Luca 6,43-44) „Nimic nu este mai puternic decât Biserica… Dacă porţi război împotriva vreunui om, fie ai învins, fie ai fost învins; dar dacă […]

via Scrisoare către Patriarhul BOR la ,,pomenirea de 9 luni” de la dezastrul din Creta — Ortodoxia mărturisitoare

Un istoric român de la Edinburgh îi ia la rost – pe BUNĂ DREPTATE – pe istoricii (?) din țărișoară, care pe lîngă faptul că sînt ignoranți, mai sînt și cu …ifose de …anti-ceaușișit (ei de fapt fiind cît se poate de ceaușiști) – tema: Istoria antică a României, dacii, tracii, și continuitatea noastră multimilenară în acest areal. – Preluare de pe ziarul feis contul „Emanuela Gaspar” (tema fiind însă de mare notorietate, mai ales internetică: vezi interviurile organizate de D. Roxin, istoricii Gheorghe Iscru, Mircea Dogaru etc.).

 

O palmă binemeritată dată Școlii Românești de Istorie de un profesor de la Universitatea din Edinburg, pe nume Prof dr Maria-Luminița Rollé: Autoritățile românești ignoră 9.000 de ani de civilizație neîntreruptă!

 

Iată textul:

În Europa de Vest nu se cunoaste istoria României si cei care o viziteaza acum vãd sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei bogãtie culturalã si spiritualã. In plus, propaganda maghiarã din SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale D-lui Soros, care finanteazã edituri si opinii la Bucuresti, în timp ce în Elvetia am auzit de la un doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999) cã Transilvania a apãrut în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne, în noiembrie 1998) cã poporul român a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã reaparã, ca prin miracol, în secolul XIV !
Cu toate acestea, nimeni nu mentioneazã cã cea mai veche scriere din Europa a fost atestatã arheologic in 1961, tot în Transilvania, in satul Tãrtãria, pe râul Mures, în judetul Alba, de cãtre Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afarã de România, Tãblitele de la Tãrtãria, datate 5.500 î.e.n., au fãcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi oamenii acestor locuri știau sã scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este nici în ziua de azi, dupã mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului românesc si nu apare în manualele de istorie.
Ce ne spun specialistii din România ? În 1998 s-a publicat « Istoria României » (Editura Enciclopedicã , Bucuresti) de cãtre un colectiv academic sub conducerea unei « autoritãti în materie », Prof. dr. Mihai Bãrbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi Universitate (din Cluj), care nu spune că Profesorul Vlassa a descoperit Tãblitele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tãblitele de la Tãrtãria sunt mentionate cu semnul întrebãrii într-o foarte scurtã frazã, fãrã nici un comentariu: « Într-o groapã de cult de la Tãrtãria, s-au gãsit (…) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu analogii în Mesopotamia.»
Dar Dl. Bãrbulescu nu-si aduce aminte oare cã scrierea proto-sumerianã apare cu 1000 de ani mai tîrziu si cã cea cicladicã, proto-greacã, dupã 3000 de ani ? El a uitat cã metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3500 î.e.n. ? Cã tracii sunt primul mare popor indo-european care intrã în Europa tot în jur de 3500 î.e.n., cu mai mult de douã milenii înainte ca celtii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii sã aparã pe harta Europei ? Si cã tracii ocupau tot teritoriul intre Muntii Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Balticã la Dunãre si Marea Neagrã de la nord la sud?
De asemenea, si în acelasi context, nici un specialist în istoria României nu atrage atentia asupra altui “detaliu” primordial, si anume cã limba traco-dacicã este cu mii de ani anterioarã latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) si cã, în consecintã, limba românã nu se trage din latinã, pentru cã, desi din aceeasi familie, existã istoric înaintea latinei, deci este o limbã proto-latinã. Latina se formeazã din etruscã si greacã, care, desi amîndouã indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, rãspîndit în lumea mediteranã a epocii. În plus, estruscii erau ei înșiși un neam tracic.
Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea, si însãsi existenta poporului român dau de gândit. Cine schimbã si interpreteazã istoria României?
În mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu, si o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiarã si nici nu putea fi când strãmosii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursã turco-finicã nu numai a ungurilor, dar si a bulgarilor (care nãvãlesc în România si în teritoriile Bizantine din sudul Dunãrii în secolul VI), a turcilor si a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pãtrund în Europa pânã la Paris, Roma si Constantinopole sub Atila în secolul V, dar se retrag spre Ural pânã în secolul IX, când nãvãlesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea datã de daci liberi (80%) amestecati cu slavi (20%).
Poporul si limba dacã sunt deci cu mult mai vechi decât poporul roman si limba latinã, dar cele douã limbi erau foarte asemãnãtoare, si de aceea asimilarea s-a fãcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mãrii Negre, nu numai cã a învãtat geto-daca imediat, dar în sase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Muntii Apuseni, a avut ca scop precis comorile de aur și argint ale dacilor pe care Împãratul Traian (de origine ibericã) le-a dus la Roma ca sã refacã tezaurul golit al Imperiului.
În aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si civilizatia europeanã si-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizantul devine capitala Imperiului Roman. Desi se studiazã istoria si limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat “barbar” si “incult”. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil sã-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici mãcar Ana Comnena !
Nimeni nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantinã, religia ortodoxã (“ortodox” este în limbile occidentale un termen peiorativ), si cu atât mai putin istoria si traditia românã. Faptul, esential, cã analfabetismul nu exista în Bizant, dar exista în Europa de Vest în aceeasi perioadã este si mai necunoscut. Academiile “pãgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmã universitãtile au început sã aparã în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romanã si studiau teologia.
Numai cãlugãrii si clericii stiau carte, se îmbogãteau prin exproprierea de pãmânturi în favoarea mânãstirilor, si luau puterea în toate tãrile vestice, prin misionarism si prozelitism la început (prin teroare si Inchizitie mai târziu), pânã în secolul XI, când ultimul tinut liber, al vikingilor din Scandinavia, cade sub puterea Romei Papale.
Renasterea italianã apare ca o consecintã clarã si directã a cãderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masã a savantilor Bizantini cãtre Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant într-un singur an la Florenta, acolo unde în curând vor scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta Michelangelo si Leonardo da Vinci.
Între timp, cultura Bizantinã este pãstratã si cultivatã în tãrile Române (de exemplu la Putna), care nu numai cã îsi pãstreazã autonomia fatã de Imperiul Otoman, plãtind-o în aur – ca de obicei -, dar voevozii români trimit anual aur în Grecia pentru a sustine mânãstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).
În Occident, o scurtã istorie a României apare în 1943, scrisã de Mircea Eliade în englezã la Lisabona si publicatã la Madrid (“The Romanians, a Concise History”, Stylos, Madrid, 1943), si republicatã peste alti 50 de ani în România (“The Romanians, a Concise History”, Roza Vânturilor, Bucuresti, 1992). În timp ce prima istorie serioasã a Bizantului apare, tot în englezã, de abia în 1988 (Lord John Julius Norwich, “A Short History of Byzantium”, Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997). Cu toatã bunãvointa lui de a reabilita “misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici mãcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine, pentru simplul motiv cã nu stie greaca, nici veche nici nouã.
În final, se pune întrebarea de ce nouã milenii, atestate arheologic, de civilizatie neîntreruptã pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest dar si în România ? Cu ce se ocupã istoricii români ? Si reprezentantii României peste hotare ? Cine promoveazã cultura milenarã a României ?
În 1996, când am fost la Bucuresti pentru a face cercetãri în mitologia tracicã la Academia Românã, spre uimirea mea, mi s-a pus întrebarea de ce mã intereseazã tracii si dacii, când acesta era subiectul de predilectie a lui Ceausescu, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mã întreb ce conteazã 50 de ani de comunism în comparatie cu cele 9 milenii de istorie româneascã ?
Un articol de Prof. dr. Maria-Luminita Rollé, Universitatea din Edinburgh, Academic Consultant in European Mytholgy
sursa: http://www.reteaualiterara. ning.com

DE INVESTIGAT: Noile cărți (BULETINE) electronice de identitate vor cuprinde și cardul de sănătate, care va dispărea

Source: TOT MAI APROAPE DE APOCALIPSĂ? – Noile cărți electronice de identitate vor cuprinde și cardul de sănătate, care va dispărea

Despre sănătoasa atitudine Ortodoxă, de la Monahul Teodot: Mai mergem sau nu la Biserică dupa Creta? Minunea P.Justin. – Răspunsul este Da, MAI MERGEM, avînd totuși grijă să ne alegem părinți cît mai ORTODOCȘI și mai CINSTIȚI și mai EVLAVIOȘI, chiar dacă sînt pomenitori ai ierarhilor cretani. Pentru Mila lui Dumnezeu CARE vede toate, Harul lucrează în Biserica Sa Ortodoxă (care nu e proprietatea ierarhilor cretani). Cu multe detalii importante și avizate despre siturile pseudo-ortodoxe și făcătorii lor (oricît de…..suspect de bine informați ar fi).

Source: Mai mergem sau nu la Biserica dupa Creta ? Minunea P.Justin.

Mai mergem sau nu la Biserica dupa Creta ? Minunea P.Justin.

Precizare:

Rostul acestui articol este de a informa drept-credinciosii romani despre tendintele schismatice ale gruparii antiecumeniste conduse de Pr. Antim Gadioi si Pr. Ieronim Cozma (acum salasluiti intr-o vila particulara din Argile, sat Petru-Voda, jud. Neamt) care afirma ca in Biserica Ortodoxa Romana, dupa adunarea din Creta – iunie 2016, toti ierarhii dimpreuna cu toti preotii pomenitori ai acestor ierarhi, nu mai au deloc puterea sfintitoare a Sfintelor Taine (Hirotonie, Impartasanie, Spovedanie, Botez, Ierurgii) din cauza partasiei, prin semnatura sau pomenire, cu erezia ecumenista.

Urmarea acestei grave inselari este indemnul Pr. Antim Gadioi si Pr. Ieronim Cozma catre credinciosii care-i pastoresc, de a-si ingropa mortii fara preot, de a nu-si boteza copiii la preotii pomenitori, de a nu se cununa la preotii pomenitori,  de a se impartasi doar la preotii nepomenitori, de a sta acasa duminica si in sarbatori daca nu au in apropiere biserici unde slujesc preoti nepomenitori (doar 4 biserici in toata Romania), teologii sa nu se mai hirotoneasca preoti, pe scurt, interdictie la toate Ierurgiile si Sf.Taine ale preotilor pomenitori (+agheasma mare, agheasma mica, anafura). Incalcarea acestor indemnuri de catre credinciosii aflati sub ascultarea Pr. Antim Gadioi si Pr. Ieronim Cozma, se pedepseste cu excluderea de la spovedanie sau oprire de la impartasire pentru un an de zile.

Trebuie sa va spun ca Pr. Antim Gadioi si Pr. Ieronim Cozma nu ofera aceste servicii religioase la “domiciliul” de pe Argile, de aici si exodul de la Radeni.
Pentru o mai buna intelegere, aflati ca Pr. Antim Gadioi si Pr. Ieronim Cozma resping total sub acuze de inselari dorobantiste pe Pr.Macarie Banu si Pr.Atanasie Parfeni de la M-rea Oituz (primii care au intrerupt pomenirea ierarhului cretan in Romania), si restul nepomenitorilor din Ardeal pe acuze de inselari bochiste.

Rolul informativ al randurilor de mai jos se va incheia si articolul va fi sters in clipa in care Pr. Antim Gadioi si Pr. Ieronim Cozma vor declara public si explicit validitarea lucrarii Harului la ierarhii din BOR si la preotii pomenitori ai acestora. Aceasta ingradire vine din dorinta de a preveni formularile INTENTIONAT AMBIGUE ale Pr.Antim Gadioi din data de 14 nov 2016 in care acesta declara ca nu judeca “starea de har în care se găseşte Biserica ca urmare a deciziilor sinodale din Creta”.

In final doresc sa precizez ca incurajez si sustin din tot sufletul pe Pr. Pamvu Juganaru, obstea si pe credinciosii care participa la slujbele Manastirii de la Radeni.

---

Ar fi trebuit sa scriu despre aceasta minune a P.Justin – care limpezeste desavarsit problema participarii sau nu la slujbele Bisericii, acum dupa Creta – inca de la data cand a avut loc.  Nu am facut-o atunci, crezand ca lucrurile vor intra in fagasul lor firesc de la sine, prin rugaciune, rabdare si ingaduinta.  Vazand insa ca nu se intampla aceasta si ca exista o grupare la noi in Romania, care insista cu incapatanare demonica in a invata oamenii sa nu mai mearga la Biserica decat la slujbele nepomenitorilor, ba mai mult, luandu-l si pe P.Justin ca girant al pozitiei lor, sunt obligat sa marturisesc tuturor urmatoarele :

• in prima saptamana a Postului Mare fiecare crestin ortodox posteste dupa putere. Unii tin toata sapatamana post negru, de luni pana vineri inclusiv, altii mai putin, fiecare dupa ravna si putere. Ca de obicei, atunci cand omul credincios incepe un post mai aspru insotit de rugaciune, incep sa se stinga in el incet-incet patimile. In acelasi timp, rugaciunea are mai mare indrazneala la Dumnezeu si chiar sunt rezolvate probleme grele, care in alt timp al anului se rezolva mai greu sau deloc. Una dintre aceste probleme este si intrebarea : mai mergem sau nu la bisericile unde sunt pomeniti arhiereii romani-ca toti au semnat pentru ereziile din Creta ? O credincioasa din Craiova era framantata de problema aceasta. Toti prietenii ei se hotarasera deja sa nu mai mearga la biserica deloc, pentru ca nimeni nu intrerupsese pomenirea acolo. Ea era in dubii. A citit o carte a P.Justin si s-a rugat lui sa o lumineze ce sa faca. Acestea le-a facut in seara de miercuri, 1 martie 2017. Eu, binenteles ca nu stiam de aceste framantari ale ei.  In seara si noaptea aceea ma rugam la chilie catre Sf.Sf. M.Teodot, pentru ca el este cel al carui nume il port de la rasoforie-calugarie iar a doua zi, joi-2 martie era ziua lui. Il rugam sa rezolve tulburarea aceasta din Biserica dupa Creta si disputele acestea pomenitor-nepomenitor, merg – nu merg la biserica … M-am trezit de dimineata si am vrut sa vad un raspuns pe gmail pe care il asteptam. Am intrat apoi pe blog si tocmai am vazut la comentarii o intebare : „Parinte ce spunea P Justin despre Impartasanie?  si la cat timp se poate lua?”. Stiind ca P.Justin avea un videoclip in care se exprima impotriva impartasirii dese-cum este acum la moda in Athos-Grecia-Rusia, am cautat acel videoclip. Nu l-am gasit dar am dat de un alt fragment, in care P.Justin raspundea intrebarilor multora despre mersul la Biserica. Multumind pentru acest raspuns atat P.Justin cat si Sf.Sf.M.Teodot, am cautat sa-l arat la cat mai multi. Intre acestia era si aceasta credincioasa din Craiova. Ea atunci mi-a raspuns asa : „Chiar acest lucru il citeam aseara in cartea ,,Romani ,aparati-va dreapta credinta”- par.Iustin Parvu ..Multumesc… Dumnezeu mi-a raspuns la rugaciuni…incepusem sa fiu dezorientata si nu mai stiam daca sa merg sau nu !!! Majoritatea prietenilor mei nu mai mergeau unde e pomenit ierarhul cretan.” Pun in continuare comentariul care m-a dus – prin rugaciunile celor doi Sfinti – la raspunsul framantarilor multora :
  
  sile

  1 MARTIE 2017 LA 0:35 EDITEAZĂ

  Parinte ce spunea P Justin despre Impartasanie?si la cat timp se poate lua?

  RĂSPUNDE
  1. monahulteodot

     2 MARTIE 2017 LA 8:28 EDITEAZĂ

     Regula pe care o avea de la Parintii romani de dinainte-caci a avut si el la M-rea Durau unde a intrat in viata monahala, indrumatori Sfinti-era : mirenii, cate o data in cele patru posturi, binenteles daca nu aveau pacate opritoare. La calugari insa, dupa ispitele si bolile fiecaruia, o data la inceputul Postului mare-dupa prima saptamana, o data la sfarsit. Am prins insa momentul asta al intrebarii d-voastra si am cautat acel cuvant al P.Justin impotriva desei impartasiri. Nu l-am gasit inca, dar am gasit alt cuvant in care ne invata pana cand mai putem merge la biserica : min. 7:44https://www.youtube.com/watch?v=3tA8urIrfrw. Il pun aici pentru ca unii nu mai vor sa intre si sa stea la Sf.Liturghie in bisericile unde sunt pomeniti arhiereii, adica in 99,99% din biserici, ceea ce este o mare greseala. Tot aici veti gasi si cuvantul pe care-l cautati, chiar din gura Parintelui, dar trebuie sa urmaresti toate videoclipurile. Sunt 6 parti a cate … 10 minute fiecare.

     Un Parinte duhovnic care l-a cunoscut pe P.Justin si care lupta si el impotriva ecumenismului-Creta, m-a sfatuit sa pun acest pasaj din raspunsul P.Justin la toti cei care au aceasta framantare, spunand : ” P.Iustin a dobandit duhul discernamantului.” Din pacate insa, un fost frate de manastire cu care am lucrat un timp la Petru-Voda, n-a fost nicidecum impresionat de minune, ci cu minte sucita, a dat cu totul alta interpretare. Ore intregi m-am straduit sa-l conving ca rataceste, dar in zadar : exact ca un sectar, imi rastalmacea afirmatiile. Mi-a marturisit ca el nu mai intra in Biserica de luni de zile dupa Creta si doar cu o zi in urma, in prima saptamana a Postului Mare, intrase in biserica din  parohie, dar in afara slujbelor, doar ca sa se inchine la icoane. Stiam ca acesta este indemnul sub epitrahil al P.Antim-Ieronim catre toti ucenicii lor. Acest fost frate de manastire – acum casatorit – are trei bloguri pe net, destul de bine realizate, dar din pacate, strecoara intre informatiile ortodoxe si doua categorii de articole pe care le consider foarte periculoase :

     – articole hulitoare la adresa P.Arsenie Boca ;

     – articole care sustin gruparea de la Radeni, care ii are drept capi pe P.Antim-P.Ieronim(amandoi din umbra)-MS Chirila(ca purtator de cuvant si „mare teolog”), grupare care incepe din ce in ce mai mult sa semene cu o noua secta in BOR, o noua Slatioara.

     Trebuie spus ca, la Radeni prinde foarte bine aceasta noua grupare, deoarece in acest sat sunt aproape jumatate din oameni la biserica de stil vechi ce tine de Slatioara.

     Acest fost frate de manastire are legaturi vechi de prietenie cu d-ul Vasile Vieru., administratorul blogului Saccsiv si amandoi sunt sustinuti financiar de ucenicii gruparii amintite mai sus. Nu vreau sa insist asupra excrocheriei pe care o fac cei doi pe aceste 4 bloguri anume, indeamna lumea sa mearga in pesteri, in munti, ca se apropie cel de-al III -lea razboi mondial si pe aceeasi pagina adauga : dati 2% pentru blog. Nu le-as fi amintit numele in acest articol-pentru ca de ceva vreme mi-am dat seama de cat de necinstiti sufleteste sunt, daca nu as fi vazut penultimul articol al d-lui Vieru in care il face partas pe P.Justin la nebunia lor anume, strecurarea indoielii in inimile credinciosilor in privinta participari la slujbele pomenitorilor. Si aceasta o face intr-un mod deosebit de pervers si viclean,  prin alaturarea a patru intrebari care nu au nici o legatura una cu alta, in penultimului sau articol :https://saccsiv.wordpress.com/2017/03/17/parintele-justin-parvu-vor-ridica-biserici-marete-nu-vom-putea-intra-pentru-ca-ecumenismul-se-va-instapani-in-ele/.  Iata intrebarile retorice ale celui care a ajuns sa stabileasca-bine ca numai in mintile catorva-ultimele solutii ale problemelor din Biserica – tara – lume pe net : ” 1. Oare ce ar fi zis parintele Justin Parvu daca mai era printre noi dupa Sinodul din Creta? 2. Ar fi fost si el nepomenitor? 3. Ne-ar fi indemnat sa participam la Slujbele pomenitorilor? 4. Ar fi mers la Catedrala Mantuirii Neamului?” Observati cu cata viclenie – parsivenie pune a doua si a treia intrebare – la care nu are cum sa stie raspunsurile, incadrate de prima si a patra – la care cu totii, cei care am fost prin preajma Parintelui, stim raspunsul negativ. P.Justin ar fi fost categoric impotriva sinodului talharesc din Creta si  nu-i placeau catedralele, ci bisericile mai smerite, mai calduroase, mai intime.

     Iata insa d-le Vieru si d-le Gioacas, care sunteti porta vocea gruparii Antim-Ieronim-MS Chirila, ca P.Justin a dat cu trei saptamani mai inainte raspusul la a treia intrebare : ” Ne-ar fi indemnat sa participam la Slujbele pomenitorilor? ” anume, raspunsul este DA. La a doua intrebare insa, „Ar fi fost si el nepomenitor? „, nu ne-a dat raspunsul si nici nu-l va da, dintr-un simplu motiv : nepomenirea-pomenirea trebuie sa si-o asume fiecare arhiereu-preot-parohie-obste-eparhie in parte iar aici nu poate fi raspunsul DA sau NU la general, ci de la caz la caz, si la timpul potrivit.  Dupa mintea voastra, P.Theodor Zisis a fost un eretic-lepadat pana in Duminica Ortodoxiei iar apoi a devenit dintr-o data Marturisitor, ceea ce este mai mult decat absurd.

     Dar de unde sa fie oare acest indemn pentru neparticiparea la slujbele bisericii ? Iata ce afirma Schimonahul Ieremia de la M-rea Petru-Voda despre P.Antim pe care-l cunoaste de 20 de ani : „P.Antim niciodata nu a iubit slujbele bisericesti, fata de acestea avand o indiferenta totala, evita mereu sa ia de rand, mergea in chilie si motiva ca spovedeste, de cate ori mergeam la M-rea Sihastria, unde ajungeam dimineata, il vedeam tolanit intr-o strana in spatele bisericii, in timpul Sf.Liturghii de parca toata noaptea fusese la arat.  Chiar si de spovedit o facea cu o mare scarba si neevlavie, incat unii dintre fiii duhovnicesti l-au abandonat. Am trimis oameni sa se spovedeasca la el si ma refuzau spunand : ” Parinte nu ma duc la el, ca are un duh respingator incat nu pot sa-mi deschid inaintea lui sufletul la spovedanie.” Un alt fiu duhovnicesc a marturisit : „Nu ma mai spovedesc la el ca vrea sa ma robotizeze. Pe nevasta-mea a reusit, eu nu vreau si nu cred ca o sa ma mai spovedesc la el.” Se pare ca aceasta este de fapt, cauza principala pentru care indeamna oamenii sa nu mai mearga la biserica iar nu apararea Ortodoxiei.  Cu totii stim ca M-rea Sihastria a fost cu totul de acord cu ierarhii ecumenisti , fiind chiar trambita lor. Abia de curand am aflat ca de fapt, cel care s-a opus in Sihastria(2002) la savarsirea unei messa papistase din ordinul Mitropolitului Daniel, a fost monahul Anania cu un grup de calugari , care au facut presiuni asupra P.Antim sa nu dea cheia din paraclis iar delegatia papistasa a facut messa pana la urma in casa de oaspeti. P.Antim a fost chemat la Mitropolie si si-a cerut iertare de la Mitropolit , fagaduind ca nu va mai face probleme pe viitor si ca o sa-si vada de calugarie.  Adevarul este ca P.Antim-P.Ieronim nu au slujit nici o Sf.Liturghie in care sa nu pomeneasca pe Mitropolitul Teofan iar Mitropolitul stie ca la Radeni ei sunt capii nepomenirii.

     P.Pamvo este doar un pion si o victima care va fi in curand caterisit.

     Va intreb : de ce P.Antim-Ieronim n-au primit nici o instiintare de oprire-caterisire ? Oare pentru ca sunt din M-rea Sihastria, unde are metania PF Daniel ?  Caci calugarii din Sihastria se apara intre ei, indiferent daca sunt pomenitori sau nu. Aici vad o lovitura continua impotriva M-rii Petru-Voda si mai ales impotriva numelui P.Justin , pe care unii din Sihastria l-au urat si-l urasc-vedem cu durere,  in continuare. Daca in M-rea Petru-Voda se intampla o mica neintelegere, ziare locale urlau. Dar cand in Sihastria s-a spanzurat un frate care a fost batjocorit si umilit zeci de ani de zile de catre staretul Victorin Onele si marele „apostol al neamului”-numit asa pe blogul saccsiv- P.Antim, n-a facut nimic pentru salvarea acelui suflet, ziarele locale au tacut malc. De ce oare ? Raspunsul este simplu : M-rea Petru-Voda care este inchinata Sfintilor Romani din Inchisori ( care au fost 80% legionari ) nu este pe placul sistemului iudaic si de aceea si acum se incearca atragerea dispretului credinciosilor asupra ei,  numindu-se M-re ecumenista si prigonitoare a „marturisitorilor’ de la Radeni, singurii nepomenitori din monahismul romanesc. Decat nepomenitori hulitori ai Harului si ai Sfintilor, mai bine lipsa. Dar M-rea Petru-Voda a fost si ramane o M-re antiecumenista, cu toate incercarile de denigrare.”

     D-le Vieru, de ce nu te intrebi retoric in public : „Ce ar fi facut P.Cleopa daca ar fi trait in zilele noastre ? ” P.Justin si P.Cleopa raman Sfinti, dar voi hulitorilor ai Sf.Taine, ai lucrarii harului Duhului Sfant in BOR si ai P.Arsenie Boca, ce veti face cand veti ajunge in fata Dreptului Judecator ? Voi care ati sucit mintile atator oameni sa nu mai mearga la biserica, voi care invatati oamenii sa se reboteze, sa se cunune, sa se inmormanteze numai la pomenitori iar daca nu sunt, sa se inmormanteze fara preot, ce raspuns veti da in fata Dreptului Judecator ? Voi pe langa marturisirea de pe net, ati face bine sa va indreptati si viata voastra .

     D-le V.Vieru, sa nu-l urasti pe P.Arsenie Boca pentru ca a spus : „Obiceiul fumatului face mintea incetosata.”

     D-le G.Gioacas, sa nu uiti toata viata ca P.Justin ti-a dat o hartie scrisa cu mana lui in care scria: ” sa i se dea fratelui Gabriel aceasta chilie. Semnat Arhim.Justin.”

     Asa ca „jos mainile de pe P.Justin”, pentru cei doi „marturisitori” care de peste trei ani de zile n-au mai calcat pe la mormantul Parintelui !!!”.

     D-ul Gabriel Gioacas-cel care administreaza trei bloguri ortodoxe pe net foarte bine documentate si realizate-la care intr-adevar, asuda din greu zilnic, dar care din pacate contin si invataturile gresite ale capilor gruparii  din Argile (Antim si Ieronim), afirma cu tarie : „noi nu suntem detectori ai harului, noi ne luam dupa canoane si dupa Sf.Parinti, noi nu ne luam dupa minuni. Daca vrei minuni, iata un videoclip cu un vrajitor tibetan care a stat trei zile intr-o oala sub foc incinsa cu ulei si n-a patit nimic.” Toata lumea ortodoxa stie ca acei calugari tibetani fac „minuni” cu puterea satanei, dar mai sus este vorba despre un Sfant Ierarh Mucenic din Cipru si despre un cuvant spus parca special de P.Justin pentru aceste vremuri tulburi. Tin sa-ti reamintesc ca minunile sunt pentru cei necredinciosi dar si  pentru cei care se clatina, pentru lamurirea lor. Insa cei care nu se vor intoarce la adevar-sa nu fie cazul vostru-totdeauna le rastalmacesc spre a lor paguba sau chiar pierzare, fereasca Dumnezeu.

     Voi prezenta in continuare fapte si afirmatii ale P.Antim-Ieronim-ucenici :

     – „dupa Creta nu mai exista har la slujbele pomenitorilor, a venit vremea catacombelor”-cuvintele P.Antim in vara;

     – la intrebarea „Ce vor face insa credinciosii, unde vor merge la biserica ?”, a raspuns : „sa stea acasa si sa-si planga pacatele ca Sf.Maria Egipteanca, care nu s-a impartasit 47 de ani !!!” Luni de zile P.Antim si-a lasat de izbeliste ucenicii, interzicandu-le sa mai intre in biserica la slujbele pomenitorilor dar nici ocupandu-se sf.sa de ei.

     – P.Antim a reusit sa scoata cateva maici care se spovedesc la el din obstea Paltin-Petru-Voda iar cand si-a dat seama ca nu le poate asigura cazare la toate, le-a lasat pe unele sa se descurce cum pot, dar nu cumva sa intre in biserica la Paltin la slujbe, ca „acolo nu mai este har”; cele care se spovedesc la el din Paltin radeau ca niste demonizate ca se va strica aghiazma mare, dar cand au vazut ca aghiazma mare nu s-a stricat, au intors-o afirmand ca pentru vrednicia credinciosilor care vin la M-re mai lucreaz harul. Celelalte ii fac mancare si stau intr-o casa aproape de a lui, tocmai in Argele-Petru-Voda; cu cata ura il judeca pe P.Arsenie Boca ca „o are pe Julieta”-care de fapt i-a fost „bagata pe gat” de securitate !!! Iata, acum el are „5 juliete” care-i slujesc;

     – o mama a unei fete bolnave-pe care P.Justin o povatuia pe cand traia sa-si faca o chilie pe langa M-rile Petru-Voda-Paltin ca sa poata merge frecvent la slujbe si Sf.Maslu, atunci cand a fost intrebata „ce o invata acum dupa Creta P.Antim ?”, la auzul intrebarii, a ramas ca ingrozita si a spus : „Nu am mai mers de luni de zile la biserica la slujbe, ca P.Antim nu ne lasa. Doar la deal la Sf.Maslu avem voie sa mergem.” Apoi a tacut inspaimantata, cand a realizat ceea ce a spus si nu a mai scos un cuvant;

     – un ucenic al aceluiasi „apostol al neamului” a spus acum cateva luni si mi-a trimis inregistrarea audio : ” parinte, de acum gata, am inceput lupta pe fata : P.Antim ne interzice sa mai intram la slujbele pomenitorilor, iar care sta la slujbele lor este oprit un an de la Sf.Impartasanie !!! „;

     – o maica care are probleme la un picior, a afirmat catre un preot care a luat-o in masina pentru transportul la „marea sinaxa nationala de la Radeni”: „O sa vada el Mitropolitul Teofan ca P.Antim o sa capteze multi preoti si o sa ajunga Mitropolit !!!”. Aceasta maica lucra la spitalul din Paltin si avea evlavie la P.Arsenie Boca,  atat timp cat a trait P.Justin. La cativa ani dupa moartea lui, dupa ani de zile de „luminare” din partea duhovnicului, a aruncat toate fotografiile cu P.Arsenie Boca de pe pereti;

     – doua surori care stau intr-un sat de pe valea Bistritei si care merg numai la Radeni, in prima saptamana a postului mare, imi dadeau sfaturi la telefon : ” Nu te mai du la deal la Petru-Voda la slujbe, pentru ca acolo nu mai este har, sunt eretici pentru ca-l pomenesc pe Mitropolitul Teofan. Nici botezurile lor nu mai sunt valide. Stai acasa si citeste din Sf.Scriptura.” Acestea doua mi-au relatat ca, aghiazma mare slujita de preotul lor din sat care-l pomeneste pe Mitropolitul Teofan(la proscomidie nu-l pomeneste), dupa trei zile de stat acasa la ele, s-a stricat si si-a schimbat si culoarea. Insa aceeasi aghiazma luata de mama lor de la acelasi preot, a ramas curata pana azi. Mama lor nu considera ca pentru pomenirea arhiereului,  trebuie sa inceteze a mearge la biserica. Raspunsul pe care si-l dadeau ele a fost : „Noi stim, mama nu stie.” Le-am raspuns indirect intr-un comentariu : vi s-a stricat aghiazma mare pentru gandurile voastre hulitoare fata de harul Sf.Duh si ca un semn sa va reveniti la credinta mamei si sa nu ramaneti in interpretarile textelor Sf.Parinti in duh sectar;

     – un om din satul Petru-Voda-care este casatorit cu o stranepoata a P.Justin este cel care i-a vandut pamantul P.Antim in Argele ca sa-si faca acolo casa. Are doi frati preoti in eparhia PS Ioachim Bacaoanu. Amandoi vorbesc in predica impotriva ecumenismului-Creta dar au „pacatul de neiertat” al pomenirii arhiereului locului. Unul dintre ei a dorit sa vina in sat la Petru-Voda si sa slujeasca Sf.Liturghie si parastasul la mormintele parintilor din cimitirul satului. La intrebarea acestui om, daca poate sa mearga la slujbele fratelui preot, „apostolul neamului din zilele noastre” i-a spus : ” Nu te du la slujbele fratelui, ca de acum-daca il pomeneste pe arhiereu, nu mai sunt valide. Nici la parastas in cimitir nu te du. Parintii au murit cu faptele lor. N-ai ce sa le mai faci.” Acesta este omul de care am amintit mai sus ca, a afirmat ca P.Antim vrea sa-i impuna gandirea lui si sa-l robotizeze, ceea ce el nu accepta si va pleca de la el ;

     – la conferinta P.Sava de la P.Neamt am fost de fata atunci cand P.Antim cauta sa-l convinga pe P.Sava ca pomenitorii nu mai pot sa sfinteasca nici macar aghiazma-anafura, la care P.Sava i-a spus ca aceasta conceptie-a pierderii automate a harului este papista iar negarea harului la pomenitori este o hula. Dupa cateva luni insa, la Radeni, P.Sava a adus teoria „tainelor valide, invalide sau inexistente”, dar care nici acum n-a argumentat-o cu sursa si contextul in care ar fi spus acestea Sf.Nicodim Aghioritul. La Banceni, in toamna anului trecut, atunci cand P.Sava hotarase sa stea special de vorba pe aceasta tema cu P.Antim-Ieronim, acestia au refuzat si au plecat fara nici o explicatie, batandu-si joc de bunavointa si sinceritatea P.Sava. El, totusi nu i-a refuzat atunci cand l-au chemat la Radeni, dar nici nu a mai cazut in capcana lor desavarsit, impunand ca, daca nu este acceptat P.Ciprian Staicu-drept traducator din greaca, el nu mai tine nici o conferinta la Radeni. P.Ciprian Staicu nu este suferit de capii de la Radeni deoarece s-a opus categoric si cu argumente, negarii harului in BOR dupa Creta.

     – binenteles ca d-ul MS Chirila, „cel mai mare teolog roman contemporan”- dupa P.Matei Vulcanescu-adept si el al conceptiilor gruparii din Argile – d-ul MS Chirila care se spovedeste la P.Antim, afirma public ca, la Radeni nu se neaga harul in BOR, nu se pronunta in aceasta privinta, scopul lor fiind doar „ingradirea de erezie”.  Insa d-lui foloseste o alta viclenie : in predica- ca el este singurul care predica de luni de zile la Radeni- nu neaga dar nici nu afirma existenta-nonexistenta harului in BOR dupa Creta, dar dupa predica tine conferinte pentru cei interesati, in care indeamna ca din punct de vedere practic, cei care vor sa se „ingradeasca desavarsit de erezie”, sa nu se mai spovedeasca, impartaseasc, boteze, cunune, inmormanteze … decat la nepomenitori, ceea ce este practic imposibil .

     Care sa fie insa cauza mai adanca a negarii harului in BOR dupa Creta, la capii gruparii din Argile si la cei de un cuget cu ei ?  Unul din raspunsuri : „Din hulirea P.Arsenie Boca, P.Ilarion Argatu, din ura ascunsa si neampacata asupra P.Justin, au cazut in aceasta negare a harului, exact ca si cei de la Slatioara.”

     Semne bune de indreptare insa, da P.Pamvo, care a impartasit mama unui monah ctitor la Radeni, mama care se spovedeste la un batran duhovnic care il pomeneste pe Mitropolitul Teofan. Din pacate insa, tocmai P.Pamvo se anunta a fi caterisit-caterisire care insa nu poate avea nici o putere inaintea lui Dumnezeu. Pentru cugetele si faptele lor eretice si hulitoare, mai degraba P.Antim-Ieronim ar merita caterisiti, dar ei stau ascunsi si lucreaza din umbra, dupa cum le este obiceiul fiilor intunericului. Pe acestia si pe cei de un cuget cu ei ii consideram cel putin la fel de periculosi ca si ecumenistii.

     D-ul MS Chirila este anuntat de catre P.Matei Vulcanescu, a fi unul dintre reprezentantii cu drept la cuvant ai romanilor la sinaxa din Grecia din 4 aprilie. In mod sigur el va incerca acolo sa-si impuna in fata P.Theodor Zisis conceptiile formate impreuna cu duhovnicul sau din Romania. Speram ca P.Theodor Zisis sa aibe dicernamantul necesar si sa respinga cu hotarare hulele-ereziile d-lor. Mare nadejde avem in D-ul Profesor Dimitrie Tselenghidis, care a spus deja foarte clar : „Nu mergem la slujbele arhiereilor care au semnat pentru Creta„, la slujbele preotilor pomenitori-nepomenitori mergand de luni de zile insasi D-sa si impartasindu-se, este clar ca nici macar nu a pus problema.

     Unii poate ma vor intreba : „Cum asa monahule Teodot ? Ai scris acum cateva saptamani articolul „In apararea bastionului Ortodoxiei de la M-rea Radeni” iar acum de ce te -ai intors ? Nu cumva te-a amenintat cineva sau poate chiar te-a cumparat ? Cum de te-ai transformat din aparator in luptator impotriva lor ?”. Le raspund chiar aici : sunt impotriva gruparii din Argile nu impotriva Pr.Pamvu din Radeni, iar daca Pr. Antim si Pr. Ieronim se rezumau doar la oprirea pomenirii si nu la oprirea oamenilor de a merge la slujbele pomenitorilor, hulind lucrarea harul Sfantului Duh, erau intr-adevar in bastionul Ortodoxiei. Daca s-ar mai fi  temperat in hulirea P.Arsenie Boca, a P.Ilarion Argatu, ramaneau in bastionul Ortodoxiei. Mai ales, daca nu l-ar fi luat in mod viclean pe P.Justin drept garant al hulelor-ereziilor lor, prin incercari parsive de manipulare a  oamenilor cu scopul lor inconstient si demonic de a-i opri sa mai participe la slujbele Bisericii, i-as fi lasat in legea lor. Asa, ma dezic public de ei si de toate ereziile si hulele lor. Afland aceste marturii despre ce gandesc si ce fac unii din capii gruparii de la Argile, acum as pune un mare semn de intrebare dupa titlul articolului scris in apararea lor. Nu sunt platit de nimeni si nu m-a amenintat nimeni. Traiesc din mila lui Dumnezeu care lucreaza prin parintii trupesti prin cativa Parinti duhovnicesti, monahi si oameni credinciosi care au inima milostiva.

     S-a mai folosi un cuvant scris de mine in articolul „Venerabili arhierei ortodocsi din toata lumea, pocaiti-va”, in care – preluand parerea gresita a PS Longhin despre incetrea lucrarii harului in BOR prin arhiereii cretani- dadeam si eu de inteles ca are dreptate. Pe cine il intereseaza, poate citi rectificarea acestei pareri gresite pe care am facut-o in articol la punctele respective.

     Altcineva s-a folosit de un raspuns la o intrebare pe care mi-a pus-o un credincios din Bucuresti, in legatura cu mersul la slujbele de la Radu-Voda la care participa dar nu slujea PS Ieronim . Concluzia lui era ca „un duh necurat ii indeamna pe oameni sa mai mearga acum la slujbe”. I-am explicat personal ca eu am indemnat in situatia aceea concreta – unde merg la slujbe cei mai periculosi arhierei ecumenisti- sa nu meraga dar nu in general la preoti pomenitori. Am adaugat ca acum , dupa Creta trebuie sa ne intereseze in aceeasi masura apararea Dreptei Credinte dar si modul concret in care se mai pot mantui credinciosii in BOR. Redau mai jos intrebarea si raspunsul meu de atunci pentru acel caz in particular :

     mihai marian
     16 AUGUST 2016 LA 20:36 EDITEAZĂ
     Parinte treaba e ca la MANASTIREA RADU VODA sunt cele mai frumoase slujbe din Bucuresti.Putem asista la slujba macar atunci când IERONIM SINAITUL nu savarseste el SFANTA LITURGHIE ci doar slujeste impreuna cu calugarii?

     Apreciază

     RĂSPUNDE
     monahulteodot
     16 AUGUST 2016 LA 20:53 EDITEAZĂ
     Mergeti, dar aveti grija sa nu va fure peisajul. Este un duh necurat dezlegat acum, care ii indeamna pe oameni sa mearga la Biserica cand nu trebuie, si sa stiti ca se va ajunge si sa te ia cu forta la Biserica. Oare de ce ? Pentru ca in acele zile, daca te vei duce la Biserica te vei muia si vei zice : iata ca nu se intampla nimic rau si ecumenistii astia nu sunt chiar oameni rai. Acestea vor fi primele soapte ale diavolului, apoi : stai putin ca si ecumenismul asta nu e asa de rau. Acum , deja ti s-a schimbat gandirea, nu mai ai tarie si vei ceda…. Numai statul in preajma ecumenistilor este periculoasa. Acestia au cele mai periculoase duhuri, capeteniile iadului, imediat dupa lucifer. Cu acestea vorbesc ei in gand si le asculta de ani de zile, incat au ajuns la convingerea ca ceea ce fac ei acum – ecumenismul, Creta… este chiar o lucrare a Duhului Sfant. Maica Domnului sa curateasca Biserica de aceasta pacoste.”

     Insa, este clar pentru oricine ca, acesti periculosi arhierei ecumenisti nu sunt preotii pomenitori care totusi invata oamenii impotriva ecumenismului-Creta.

     Schitul Radeni, facut cu binecuvantarea P.Justin si cu osteneala P.Iosif dimpreuna cu P.Pamvo si cu toti cei care au lucrat acolo, a ajuns din pacate, sub o ocupatie straina de duhul P.Justin-Petru-Voda si mai grav, chiar straina de Ortodoxie.  Tocmai de aceea, Sf.Parascheva-hramul schitului, P.Justin si P,Iosif mijlocesc pentru indreptarea celor strambe de acolo, iar daca nu se va dori, poate pentru curatirea locului, facuta chiar prin oamenii ecumenistilor. Ramane de vazut ce va fi in timp. In orice caz, in fata unui atacator care este clar ca te va ocupa, nu ramane decat o singura solutie de lupta : indreptarea celor strambe, pocainta, dreapta credinta si Dumnezeu poate orice, inclusiv schimbarea intentiilor atacatorilor.

     Am scris toate acestea urmarind trei scopuri :

     – clarificarea – o data pentru totdeauna – a nedumeririi unora, care aveau indoieli la participarea la slujbele preotior pomenitori, clarificare facuta prin raspunsul P.Justin, dat noua in Joia din prima sapatamana a Postului Mare . Mergem asadar la biserica cu toata ravna, raspunderea, atentia si marturisirea,atat la pomenitori-cu exceptia predicilor preotilor ecumenisti convinsi, dar si acolo ar trebui luat atitudine chiar in timpul predicii-cat si la nepomenitori-cu atentie si aici, ca nu cumva sa apara la vreunul devierile de la Radeni ;

     – atentionarea-mustrarea publica a celor care au neobrazarea sa-l faca pe P.Justin partas hulelor-ereziilor d-lor, desi nu am prea mare nadejde in indreptarea lor;

     –  trezirea macar a unora dintre ucenicii celor doi duhovnici Antim-Ieronim astfel incat, in urma probelor prezentate mai sus, sa-si puna fiecare dintre ei intrebari : Oare chiar ducem dupa Dumnezeu aceasta lupa impotriva ecumenismului impreuna cu duhovnicii nostri ?  Oare nu am deviat ? Oare nu sunt si alte interese ascunse in spatele acestei lupte ? Oare ne mantuim daca ascultam orbeste in cele ale credintei de acesti doi duhovnici ai nostri ?

     Inchei prin cuvintele P.Justin, pe care mi le-a spus acum 4 ani, cu cateva luni inainte de a fi martirizat, exact in Duminica Sf.Cruci din Postul mare al anului 2013 : ” Sa fim cu pace, sa nu smintim oamenii si sa mergem pa calea Crucii.”  Amin.

      

      

      

      

• FĂRĂ CATEGORIE

Navigare articol

AnteriorIn apararea bastionului Ortodoxiei de la Manastirea Radeni

DE INVESTIGAT: Miliardarul David Rockefeller a vizitat România în anii ’70. În pelicula prezentată, enunțul apare între știrea cutremurului din 1977 și vizita Evei Perón la București. Cumva anul vizitei recent pieritului globalist satanist se va fi situat chiar în perioada 1977 (anul cutremurului) și 1978 –ANUL CÎND CEAUȘESCU A INTRODUS C.N.P.-UL în buletinele noastre? Cumva …recent pieritul Rockefeller a pus umărul la „re-construcția” post-cutremur a României CONTRA transformării ROMÂNIEI, cu tot cu pămînt și cu oameni, pe generații în perpetuitate, în SCLAVI AI OCULTEI MONDIALE pe care acum Fenomenul Trump o dă PE FAȚĂ? – peliculă pescuită pe you tube, din pură întîmplare (de credem în întîmplări).

Știrea care ne interesează, privitoare la Rockefeller, este enumerată cursiv între altele, și apare la secunda 27 de la începutul filmului.

SINODICONUL ORTODOXIEI – CE SE CITEŞTE ÎN PRIMA DUMINICĂ DIN POST (A ORTODOXIEI). – De la https://acvila30.wordpress.com/2012/03/04/sinodiconul-ortodoxiei-ce-se-citeste-in-prima-duminica-din-post-a-ortodoxiei/

PE CÂND OARE SE VA CITI ŞI PE COLINA BUCURIEI, UNDE DEOCAMDATĂ SE FAC DOAR POZE?!

„Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!(se zice de 3 ori)
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema papistasilor! Anatema!
Anatema penticostalilor! Anatema!
Anatema yoginilor! Anatema!
Anatema bioenergeticienilor si homeopatilor! Anatema!
Anatema iehovistilor! Anatema!
Anatema celor ce practica karate, rei ki, acupunctura! Anatema!
Anatema ghicitorilor si inselatilor vrajitori! Anatema!
Anatema mormonilor! Anatema!
Anatema celor ce l-au primit pe papa in Biserica si nu s-au pocait de aceasta! Anatema!
Anatema baptistilor! Anatema!
Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema celor ce spun ca noi crestinii ortodocsii ne-am inchina la acelas „dumnezeu” la care se inchina papistii, protestantii, evreii si musulmanii! Anatema!

Tuturor ereticilor Anatema!”

A. SINODICONUL EPOCII MACEDONENILOR

1. Synodikonul originar al Icoanelor (843)

Multumire aniversara datorata lui Dumnezeu in ziua in care am recistigat Biserica lui Dumnezeu, impreuna cu aratarea dogmelor evlaviei si rasturnarea impietatilor rautatii. Urmand vorbelor profetice, cedind indemnurilor apostolice si instruiti de istoriile evanghelice, praznuim (astazi) ziua innoirii. Caci zice Isaia „sa se innoiasca ostroavele inaintea lui Dumnezeu” (Is. 41, 1; 46, 16), facand desigur aluzie la bisericile cele dintre neamuri – iar biserici nu sunt doar simplu edificiile si stralucirile templelor, ci si deplinatatea binecredinciosilor adunati in ele, ca si imnele si doxologiile cu care aceia cinstesc Dumnezeirea. Iar Apostolul, sfatuindu-ne acelasi lucru, ne
indeamna „sa umblam intru innoirea vietii” (Rom. 6, 4), si porunceste ca, „daca este cineva in Hristos faptura noua” (2 Cor. 5, 17), sa se reinnoiasca (2 Cor. 4, 16; Colos. 3, 10; Rom. 12, 2). Iar cuvintele Domnului s-au facut si ele intocmire profetica, caci zice „si era sarbatoarea innoirii (Templului) in Ierusalim si era iarna” (In. 10, 22), aratand prin aceasta fie iarna spirituala in care neamul iudeilor misca impotriva obstescului Mantuitor furtunile si agitatia urii sale manjite cu omor, fie pe cea care loveste simturile trupului prin prefacerea aerului in ger. Si intr-adevar, si peste noi a trecut (acum) iarna, dar nu cea (a firii) care se intalneste de obicei, ci cea (spirituala a ereziei si) care revarsa asprimea rautatii celei mari cu adevarat. Dar (in cele din urma) ne-a inflorit si noua primavara cea prielnica harurilor lui Dumnezeu si intru care ne-am si adunat laolalta sa aducem lui Dumnezeu multumita pentru secerisul celor bune, incat putem zice si noi cu Psalmistul: „vara si primavara Tu le-ai plasmuit pe ele. Adu-ti aminte de aceasta” (Ps. 73, 17-18).

Caci intr-adevar Dumnezeul minunilor a zdrobit pe vrajmasii cei ce au ocarat pe Domnul si au necinstit sfanta inchinare adusa Lui in sfintele icoane, pe cei inaltati si semeti in impietatile lor, si a zvarlit la pamant trufia apostaziei; n-a trecut cu vederea glasul celor ce strigau catre El: „Adu-ti aminte Doamne, de ocara robilor Tai, pe care o port in sanul meu de la multe neamuri, cu care m-au ocarat vrajmasii Tai, Doamne, cu care a ocarat pretul (antallagma) Unsului Tau” (Ps. 88, 49-50); iar pretul Unsului sunt cei eliberati prin moartea Lui prin cuvantul propovaduirii si intiparirea prin icoane, prin care anume se cunoaste de catre cei rascumparati marea lucrare a iconomiei Lui celei (infaptuite) prin Crucea si Patimile Sale, ca si prin minunile Lui celei dinainte si dupa Cruce, si de unde imitatia Patimirilor Lui trece la Apostoli, de acolo la Martiri, si prin ei, coboara pana la Marturisitori si Asceti. De aceasta ocara cu care au ocarat vrajmasii Domnului, cu care au ocarat pretul Unsului Sau aducandu-si aminte Dumnezeul nostru, miscat inlauntrul Sau si induplecat fiind de cererile Maicii Sale, ale Apostolilor si ale tuturor Sfintilor care au fost impreuna-batjocoriti cu El si impreuna-ocariti cu icoanele Lui – ca, precum au patimit impreuna cu El in trupul lor, tot astfel, in chip firesc, sa aiba impreuna parte comuna cu El si in ocarile cele impotriva icoanelor Lui -, aducandu-si deci aminte de ele, a lucrat astazi ceea ce sfatuise ieri, si a infaptuit si a doua oara ceea ce savarsise intaia oara. Caci prima oara, dupa multi ani de dispretuire si necinstire a sfintelor icoane, a intors evlavia la ea insasi, iar acum, a doua oara, dupa aproape treizeci de ani (de persecutii) au randuit si noua, nevrednicilor,
eliberarea din necazurile noastre, izbavirea de cei ce ne chinuiau, reproclamarea dreptei credintei, intarirea inchinarii la icoane si praznuirea ce ne aduce toate cele mantuitoare. Caci in icoane vedem Patimile Domnului cele pentru noi: Crucea, Mormintul, ingroparea si pradarea Iadului, luptele martirilor si cununile lor, insasi Mantuirea pe care Cel dintai al nostru judecator (arbitru), rasplatitor si incununat „a lucrat-o in mijlocul pamantului” (Ps. 73, 12). Acest praznic il serbam deci noi astazi, intru care, impreuna bucurandu-ne si impreuna-veselindu-ne prin rugaciuni si litanii, strigam in psalmi si cantari: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeul nostru, singurul carele faci minuni” (Ps. 76, 14-15). Caci pe cei ce dispretuiau slava Ta i-ai facut de ras, iar pe cei ce au cutezat cu semetie impotriva icoanei

Tale, i-ai aratat ca niste fricosi si fugari. Aceasta deci in ce priveste multumirea fata de Dumnezeu si triumful Domnului asupra celor potrivnici; in ce priveste luptele si ispravile cele impotriva iconomahilor, ele vor fi aratate pe larg intr-un alt cuvant si relatare mai extinsa. Acum insa, in chip de odihna dupa trecerea pustiei, intrati in posesiunea Ierusalimului duhovnicesc si imitind astfel istoria mozaica, sau mai degraba din porunca dumnezeiasca, am socotit drept si indatorat lucru a grava in inimile fratilor, ca pe o lespede alcatuita din blocuri mari de piatra si pregatita anume pentru primirea scrierii, binecuvantarile ce se cuvin celor ce pazesc legea ca si blestemele carora li se supun pe ei insisi cei ce o incalca.

Drept care zicem acestea:

– Celor ce marturisesc venirea (si prezenta =parousia) in trup a Cuvantului lui Dumnezeu cu cuvantul, cu gura, cu inima, cu mintea, in scris si in icoane, vesnica fie memoria.

– Celor ce cunosc deosebirea dupa firi a unicului si aceluiasi ipostas a lui Hristos, si il atribuie lui (insusirile de) creat si necreat, vazut si nevazut, patimitor si nepatimitor, circumscris si necircumscris, atribuind firii dumnezeiesti pe acelea de necreata, nevazuta si cele asemenea, atat prin cuvant cat si prin icoane, vesnica fie memoria.

– Celor ce cred si vestesc cuvintele Evangheliei prin litere iar faptele ei prin figuri (sau imagini) si ca, si una si alta, si vestirea prin cuvinte si intarirea adevarului lor prin icoane, concura fiecare spre unul si acelasi folos, vesnica fie memoria.

– Celor ce-si sfintesc buzele prin cuvantul (Evangheliei), si apoi, prin acelasi cuvant, (sfintesc) si pe cei ce-l asculta, si mai stiu si vestesc ca prin augustele icoane se sfintesc in mod asemanator si ochii celor ce le vad, iar mintea se inalta si ea prin ele spre cunoasterea lui Dumnezeu, ca de altfel si prin dumnezeiestile temple, prin vasele sacre si prin celelalte obiecte sfinte, vesnica fie memoria.

– Celor ce stiu ca toiagul, tablele, chivotul, candelabrul, masa si altarul tamaierii (din Legea Veche) preinfatisau si prefigurau pe Prea Sfanta Fecioara, de Dumnezeu Nascatoarea Maria, si ca acestea o prefigurau doar, dar nu era insasi acele lucruri, ci ea a fost fiica si ramine dupa nasterea lui Dumnezeu fecioara, si de aceea in icoane infatiseaza mai degraba insasi fiica decat schita ei umbratica in tipuri, vesnica fie memoria.

– Celor ce cunosc si primesc vedeniile Profetilor dupa cum le-a configurat si intiparit insasi Dumnezeirea, cred in cele ce corul Profetilor a relatat ca au vazut, si tin astfel cu tarie Predania scrisa si nescrisa transmisa Parintilor prin Apostoli, drept pentru care si infatiseaza si cinstesc in icoane aceste sfinte (realitati dumnezeiesti), vesnica fie
memoria.

– Celor ce inteleg bine pe Moise graind: „Luati seama la voi insiva ca, in ziua in care Domnul Dumnezeu a grait in Horeb pe munte, ati auzit glasul cuvintelor Lui, dar chip n-ati vazut” (Dt. 4, 12 si 15), si stiu sa raspunda drept: daca am vazut ceva, am vazut cu adevarat, dupa cum ne-a invatat fiul Tunetului (Ioan Evanghelistul n.n.) „ceea ce era dintru inceput, ceea ce am auzit, ceea ce am vazut, ceea ce am privit cu ochii nostri si mainile noastre au pipait, despre Cuvantul vietii, acestea le marturisim” (I In. l, 1-2), si iarasi si ceilalti ucenici ai Cuvantului (zicand): „noi am mancat si am baut impreuna cu El” (F. Ap. 10, 41), nu numai inainte de Patima, ci si dupa Patima si Inviere; asadar, celor ce au primit de la Dumnezeu puterea de a deosebi porunca din Lege si invatatura din Har, si stiu ca ceea ce e in Lege era nevazut, in Har este vazut si pipait, drept pentru care in icoane infatiseaza cele vazute si pipaite si se inchina lor, vesnica sa fie memoria.

Precum au vestit Profetii, precum au invatat Apostolii, precum a primit Biserica, precum au dogmatizat Dascalii (Bisericii), precum a convenit (intreaga) crestinatate ecumenica, precum a stralucit harul, precum s-a aratat adevarul, precum a fost izgonita minciuna, precum a indraznit intelepciunea, precum a biruit Hristos, asa cugetam, asa graim, asa vestim si cinstim pe Hristos adevaratul Dumnezeul nostru si pe sfintii Lui, in cuvinte, in scrieri, in gandiri, in jertfe, in biserici, in icoane pe Unul adoriadu-L si cinstindu-L, ca pe un Dumnezeu si Domn, iar pe ceilalti cinstindu-i pentru Stapanul nostru obstesc ca pe autenticii Lui slujitori, acordandu-le inchinare potrivit relatiei. Aceasta este credinta Apostolilor, aceasta e credinta parintilor, aceasta credinta ortodocsilor, aceasta e credinta care a intarit lumea. Dupa acestea sa aclamam frateste si parinteste pe vestitorii dreptei credinte si cinstiri intru marirea si cinstea pentru care au luptat si sa zicem: lui Germanos, Tarasios; Nikephoros, Metodios, ca unor adevarati arhierei ai lui Dumnezeu, aparatori si Dascali ai ortodoxiei, vesnica sa fie memoria etc.

Asa cum aceste binecuvintari ale Parintilor trec de la ei la noi, fiii lor, care rivnim evlavia lor, tot astfel si blestemele lor ii ating pe toti ucigatorii de parinti si dispretuitorii poruncilor Domnului. Drept care, cu totii impreuna, ca deplinatate a celor binecinstitori aducem astfel asupra lor blestemul, sub care s-au supus dealtfel (mai intia) ei insisi, (si zicem):

– Cei ce admit Iconomia in trup a Cuvantului lui Dumnezeu (doar) cu cuvantul, dar nu sufera sa o vada in icoane, drept pentru care, cu vorba se conformeaza dar in realitate tagaduiesc (insasi) mantuirea noastra, sa fie anatema.

– Cei ce intrebuinteaza rau termenul „necircumscris”, si de aceea nu vor sa infatiseze in icoana pe Cel ce „s-a facut partas cu noi trupului si sangelui” (Ev. 2, 14), Hristos adevaratul Dumnezeul nostru, aratandu-se astfel pe ei insisi a fi fantasiasti (= doketi), sa fie anatema.

– Cei ce admit, macar ca nu vor, vedeniile profetice, dar resping imaginile inscrise ale celor vazute de acestia, o minune, inca inainte de intruparea Cuvantului, si, fie flecaresc aceea ca vazatorul a vazut (in vedenie) insasi acea fiinta (dumnezeiasca) necuprinsa si nevazuta, fie convin ca acestea s-au aratat celor ce le-au vazut ca niste icoane ale adevarului, ca tipuri si figuri ale lui, dar nu sufera sa fie infatisate in icoane nici Cuvantul intrupat, nici Patima Sa cea mare pentru noi, sa fie anatema.

– Cei ce aud pe Domnul zicand: „de credeti in Moise, ati crede si in Mine” (In. 5, 46) si celelalte, si inteleg pe Moise graind: „profet ca si mine va ridica Domnul Dumnezeul nostru dintre fratii nostri” (Dt. 18, 15-18), iar dupa aceasta zic ca ei primesc pe Profetul (vestit), dar nu introduc si prin icoane Harul Profetului si pe Mantuitorul a toata lumea asa cum a fost El vazut, cum a trait cu oamenii, cum a vindecat patimi si boli fara leac, cum a fost rastignit, si cum a fost ingropat, cum a inviat, cum a suferit si facut toate pentru noi; deci cei ce nu sufera sa vadv in icoane aceste lucrari mantuitoare a toata lumea, si nici nu le cinstesc si venereaza, sa fie anatema.

– Cei ce staruiesc in erezia iconomaha sau mai degraba in apostazia hristomaha, si care nu vor sa fie condusi spre mintuirea lor prin legiuirea mozaica, nici nu consimt sa se reintegreze in dreapta credinta si cinstire prin invataturile apostolice, care nu se incred in indemnurile si sfaturile Parintilor de a se reintoarce din ratacirea lor, nici nu au vreo consideratie fata de consimtamintul Bisericilor lui Dumnezeu din toata lumea, ci dimpotriva se raliaza pe el insisi partidei Iudeilor si Elinilor – caci ceea ce aceia le blasfemiaza nemijlocit fata de Prototip acestia nu se rusineaza a le cuteza prin intermediul icoanei Lui si impotriva Celui infatisat pe ea – deci cei ce sunt tinuti fara intoarcere in captivitatea acestei rataciri si isi inchid urechile inaintea oricarui cuvant dumnezeiesc sau invataturi duhovnicesti, ca unii ce sunt deja putreziti si taiati pe ei insisi, din obstescul Trup al Bisericii, sa fie anatema.

B. SINODICONUL EPOCII COMNENILOR
2. Contra lui Gerontios din Lampe (intre 1052-1081)

– Gerontios, originar din Lampe, care a improscat veninul ereziei lui in Creta, si s-a numit pe sine Unsul, spre rasturnarea, vai, a Iconomiei mantuitoare a lui Hristos, dimpreuna cu dogmele si scrierile sale perverse si cu cei ce cugeta la fel cu acesta, sa fie anatema.

3. Contra lui Ioan Italos (1076-1077; 1082)
Capetele lui Italos

– Cei ce intreprind in genere a introduce oarecare investigare noua in ce priveste negraita Iconomie in trup a Mantuitorului si Dumnezeului nostru, si a examina in ce mod insusi Cuvantul lui Dumnezeu s-a unit cu framantatura omeneasca, si, potrivit carui principiu a indumnezeit trupul asumat, incercand sa jongleze logomahic cu termeni dialectici ca „prin fire” (kata physin) sau „prin adoptiune” (kata thesin) in privinta noutatii celei mai presus de fire (hyper physin) a (unirii) celor doua firi ale Dumnezeu-Omului, sa fie anatema.

– Cei ce se proclama pe ei insisi drept-cinstitori, dar introduc fara rusine sau mai degraba fara evlavie in Biserica ortodoxa si soborniceasca impioasele dogme ale Elinilor referitoare la sufletele omenesti, la cer, la pamant, si la celelalte creaturi, sa fie anatema.

– Cei ce preacinstesc pretinsa si „nebuna intelepciune” (I Cor. 3, 19) a filozofilor celor din afara, si urmeaza celor ce o profeseaza (pe aceasta), admitand (astfel) metempsihozele sufletelor oamenilor sau ca si acestea pier in mod similar cu cele ale vietuitoarelor nerationale si se intorc in nefiinta, respingand de aici Invierea, Judecata si rasplatirea finala a celor facute in viata, sa fie anatema.

– Cei ce dogmatizeaza ca materia si Ideile sint fara de inceput (eterne) sau impreuna-fara-de-inceput (coeterne) cu Ziditorul a toate Dumnezeu, si ca cerul si pamantul si celelalte creaturi sunt vesnice si fara-de-inceput, dainuind pururea nemodificate; si care se impotrivesc (astfel) Celui ce a zis: „cerul si pamintul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Mt. 24, 35), glasuind cele desarte si pamantesti si atragand astfel blestemul dumnezeiesc asupra capetelor lor, sa fie anatema.

– Cei ce zic ca inteleptii Elinilor, cei dintii ereziarhi, si care au fost deja zvarliti anatemei de cele sapte sfinte Sinoade Ecumenice si de toti Parintii care au stralucit in Ortodoxie, ca unii (ce sint) straini de Biserica soborniceasca, deci cei care zic ca acestia, pentru bogatia stricata si necurata din scrierile lor, sunt cu mult mai buni, si acum si la judecata ce va sa fie, decat barbatii cei binecinstitori si ortodocsi, dar care au putut gresi pentru patima si nestiinta omeneasca, sa fie anatema.

– Cei ce nu primesc cu credinta curata si simpla, din toata inima si din tot sufletul, minunile extraordinare ale Mantuitorului si Dumnezeului nostru si ale Stapanei noastre care L-a nascut fara prihana si ale celorlalti Sfinti, ci incearca sa le defaimeze prin demonstratii si rationamente sofistice drept (lucruri) imposibile sau sa le rastalmaceasca dupa cum li se pare lor si sa le potriveasca dupa parerea lor, sa fie anatema.

– Cei ce impreuna cu alte plasmuiri mitice schimba de la ei insisi si doctrina noastra despre creatie, admitind ca adevarate Ideile platonice, si zicand ca materia de sine subzistenta isi primeste formele sale de la (aceste) Idei, defaimind astfel deschis libertatea Ziditorului, Care a dus toate dintru nefiinta la fiinta si, in calitate de Facator, a fixat tuturor cu libertate suverana un inceput si un sfarsit, sa fie anatema.

– Cei ce zic ca la invierea cea de pe urma si de obste oamenii vor invia si vor fi judecati cu alte trupuri si nu cu cele cu care au vietuit in aceasta viata, intrucat acestea se corup si pier, si flecaresc lucruri desarte si zadarnice, in vreme ce insusi Hristos Dumnezeul nostru si ucenicii Lui, invatatorii nostri, ne-au invatat ca oamenii cu trupurile cu care au vietuit in aceasta viata cu acestea vor fi si judecati, si inca si marele Apostol Pavel a invatat in mod expres adevarul pe larg si cu exemple in cuvantul lui despre inviere (I Cor. 15, 12-55) dovedind pe cei ce cugeta astfel a fi fara de minte; asadar, cei ce se impotrivesc acestor dogme si doctrine, sa fie anatema.

– Cei ce admit si predau vorbele elenice cele desarte, adica cum ca ar fi o preexistenta a sufletelor, ca nu toate s-au facut si adus din nefiinta, ca ar exista un sfarsit al pedepsei sau o restabilire a creatiei si a lucrurilor omenesti, si de aici inteleg imparatia cerurilor ca ceva destructibil si trecator, in vreme ce insusi Hristos Dumnezeul nostru ne-a invatat ca ea este vesnica si indestructibila, si din intreaga Scriptura veche si noua am primit aceea ca pedeapsa (finala) va fi nesfirsita si imparatia vesnica;
asadar, cei care se pierd pe ei insisi cu asemenea cuvinte si se fac si altora pricina de osinda, sa fie anatema.

– Dogmele si doctrinele elenice si heterodoxe sau potrivnice credintei celei sobornicesti si neprihanite a ortodocsilor introduse impotriva credintei crestine si ortodoxe de Ioan Italos si de acei dintre ucenicii lui care iau parte la pierzania lui, sa fie anatema.

4. Contra lui Nil Calabrezul (cc. 1087) si a monahului Nil

– Toate cele dogmatizate fara evlavie de monahul Nil ca si cei ce au partasie cu ele, sa fie anatema.

5. Contra lui Eustratios al Niceei (1117)

Tezele gasite straine de dogmele cele drepte ale Bisericii in cele doua tratate scrise de Eustratios, fostul mitropolit al Niceei, impotriva Armenilor, si care au fost anatematizate:

– Cei ce introduc cu privire la negraita Iconomie in trup a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos anumite rostiri desarte, si zic sau cugeta ca umanitatea lui Hristos se inchina (proskynein) Dumnezeirii celei neapropiate ca un rob (doulikos) si poseda conditia vesnica de rob (douleian aidion) ca o calitate fiintiala (ousiode) si cu neputinta de pierdut, sa fie anatema.

– Cei ce nu intrebuinteaza cu toata evlavia distinctia ca pura operatie intelectuala (te kat’epinoian diairesei) cu scopul de a evidentia doar alteritatea celor doua firi ce concurg in mod negrait in Hristos si sunt unite in El in mod neamestecat si nedespartit, ci abuzeaza de o astfel de distinctie si zic ca umanitatea asumata este altceva nu numai prin fire ci si prin cinstire, si ca ea adora (latreuei) pe Dumnezeu si ii aduce o slujire de rob, oferindu-i cinstea cuvenita ca pe un lucru datorat, la fel ca „duhurile slujitoare” (Evr. l, 14) ce slujesc si cinstesc pe Dumnezeu ca niste robi, si care invata ca doar firea asumata este propriu-zis Arhiereul cel mare, si nu insusi (ipostasul) Cuvintul lui Dumnezeu intrucat s-a facut om, ca unii care prin asemenea lucruri indraznesc sa imparta ipostatic pe Unul Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru, sa fie anatema.

6. In controversa referitoare la interpretarea dogmatica a ecfonisului liturgic „Ca Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci si Cel ce primesti, Hristoase Dumnezeule”.
Contra lui Soterichos Panteugenos (1157).

Cele introduse si raspandite prin viu grai de Mihail, fostul dascal, protecdic si maistor al retorilor, si de Nikephoros Basilakes, dascal al Epistolelor, diacon al Marii Biserici a lui Dumnezeu din Constantinopol, care au fost urmate si de Eustathios mitropolitul Dyrrachionului si care au fost sustinute in scris mai cu seama de Soterichos, diacon al aceleiasi Biserici, patriarh ales al marelui oras al lui Dumnezeu Antiohia, cel numit si Panteugenos, si celelalte lucruri introduse si publicate in scris de acelasi Soterichos, si care au fost anatematizate si respinse mai tarziu chiar de ei insisi, si pe care le-a dezavuat si azvarlit anatemei Sf. Sinod reunit din porunca lui Manuel. Marele imparat ortodox, porfirogenet si autocrator al Romeilor, Comnenul:

– Cei ce zic ca jertfa cinstitului Trup si Sange din vremea Patimii lumii – spre – mantuire a Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, jertfa oferita de El pentru a noastra mantuire in calitatea Lui de Arhiereu  lucrand pentru noi potrivit umanitatii sale – intrucat potrivit marelui in teologie Grigorie, insusi este si sacrificator si victima -, (Fiul) a oferit-o lui Dumnezeu Tatal, dar nu a primit-o ca Dumnezeu impreuna cu Tatal nici Cel Unul Nascut, nici Duhul Sfant, intrucat prin aceasta exclud pe insusi Dumnezeu Cuvantul si pe Duhul Mangaietorul, Cel de o fiinta si o cinstire cu El, de la de-o-cinstirea si egalitatea cuvenita Lor ca Dumnezeu, sa fie anatema.

– Cei ce nu admit ca jertfa adusa in fiecare zi de catre cei ce au primit de la Hristos puterea ierurgica (sacramentala) a celebrarii dumnezeiestilor misterii este oferita (intregii) Sfintei Treimi, ca unii ce contrazic pe sfintii si dumnezeiestii Parinti Vasile si Ioan Hrisostom cu care impreunaglasuire (toti) ceilalti cu Dumnezeu purtatori Parinti ai nostri in cuvintele si scrierile lor, sa fie anatema.

– Cei ce aud pe Mantuitorul zicand despre celebrarea sacramentala (hierourgia) dumnezeiestilor misterii de El insusi predata: „Aceasta sa faceti ca anamneza (amintire) a Mea” (Le. 22, 19), dar nu inteleg corect termenul „anamneza”, ci indraznesc a zice ca jertfa adusa zilnic de cei ce celebreaza dumnezeiestile misterii dupa cum a predat Mantuitorul nostru si Stapanul tuturor, innoieste jertfa propriului Lui Trup si Sange adusa pe cinstita Cruce spre obsteasca rascumparare si impacare a firii omenesti doar la modul imaginativ si iconic (phantastikos kai eikonikos), si de aici introduc si (ideea) ca aceasta ar fi o alta jertfa decat cea savarsita de Miatuitorul la inceput (pe Golgota), ca unii ce deseneaza misterul infricosatoarei si dumnezeiestii celebrari prin care primim arvuna vietii celei ce va sa vina, si aceasta in vreme ce dumnezeiescul si preainteleptul nostru Parinte Ioan Hrisostom, in multe exegeze ale sale la cuvintele marelui Pavel, evidentiaza limpede identitatea jertfei (tes thysias to aparallakton) si zice clar ca este una si aceeasi (ten auten einai), sa fie anatema.

– Cei ce nascocesc si introduc distante temporale (chronikas diastaseis) in impacarea firii omenesti cu dumnezeiasca si fericita fire a Treimii celei de viata incepatoare si prea-neprihanite, si stabilesc ca dogma aceea ca, mai intai am fost impacati cu Cuvantul cel Unul Nascut prin asumarea (umanitatii), si mai apoi cu Dumnezeu Tatal prin mantuitoarea patima a  Domnului Hristos, impartind astfel cele neimpartite, in vreme ce dumnezeiestii si fericitii Parinti invata ca Cel Unul Nascut ne-a impacat cu Sine iar prin Sine cu Dumnezeu Tatal, si prin urmare si cu Prea Sfantul de viata facatorul Duh, prin totalitatea misterului Iconomiei Sale, ca unii ce sunt nascocitori de iscodiri noi si straine, sa fie anatema.

7. In controversa referitoare la exegeza dogmatica a textului:
„Tatal Meu este mai mare decit Mine” (In. 14, 28).
a) Sinodul general (1166)

Cele scrise si predate odinioara de sfintii si de Dumnezeu purtatori Parinti si vestitori ai adevarului si Dascali ai sfintei lui Dumnezeu Bisericii, iar acum din initiativa de Dumnezeu miscata si din purtarea de grija de Dumnezeu socotita a de Dumnezeu incununatului, preaputernicului, de Dumnezeu inteleptitului, ortodoxului, biruitorului, sacro-sanctului nostru mare imparat, porfirogenet si autocrator kyr Manuel Comnenul, clarificate si definite de sacrul si dumnezeiescul Sinod, reunit din porunca sa, si orinduite a fi proclamate in aceasta augusta zi:

– Cei ce nu inteleg corect cuvintele sfintilor Dascali ai Bisericii lui Dumnezeu, si incearca sa rastalmaceasca si sa intoarca (intelesul) celor zise in acestea limpede si lamurit prin harul Sf. Duh, sa fie anatema.

– Celor ce primesc aceea ca cuvantul lui Iisus Hristos, adevaratul Dumnezeu si Mantuitorul nostru: „Tatal Meu este mai mare decat Mine” (In.14, 28), a fost zis, intre alte interpretari ale Sfintilor Parinti, si cu referire la umanitatea Sa dupa care a si patimit, asa dupa cum vestesc expres Sfintii Parinti in multe din de Dumnezeu inspiratele lor scrieri, si mai zic ca Acelasi Hristos a patimit dupa trupul Lui, vesnica sa fie memoria.

– Cei ce cugeta si zic ca indumnezeirea firii asumate a constat dintr-o transformare a firii omenesti in dumnezeire, si care nu inteleg ca din insasi virtutea unirii trupul Domnului participa la demnitatea si maiestatea divina, este inchinat cu o unica inchinare in Dumnezeu Cuvintul care si L-a asumat, si este de aceeasi cinste, de aceeasi slava, de viata facator, de acelasi renume, de acelasi scaun cu Dumnezeu Tatal si Prea Sfintul Duh, fara a deveni insa cu toate acestea de-o-fiinta cu Dumnezeu incat sa iasa din proprietatile sale naturale de creat, circumscris si din celelalte proprietati contemplate in firea omeneasca a lui Hristos, si sa se transforme astfel in fiinta dumnezeirii, pentru ca din aceasta s-ar putea trage concluzia sau ca Inomenirea si Patimile Domnului au avut loc doar in aparenta si nu in realitate, sau ca a patimit insasi Dumnezeirea celui Unul Nascut, sa fie anatema.

– Celor ce zic ca trupul Domnului cel preainaltat si ridicat mai presus de toata cinstea – ca unul care in virtutea unirii supreme in mod neschimbat, nealterat, neamestecat si nemutat, a devenit, din pricina unirii ipostatice, egal cu Dumnezeu (homoteos), raminind pururea neseparat si indisociabil de Dumnezeu Cuvintul Care L-a asumat -, este cinstit cu acelasi renume cu El, si inchinat cu o unica inchinare, fiind asezat pe tronurile imparatesti si dumnezeiesti de-a dreapta Tatalui ca unul imbogatit cu maririle Dumnezeirii, dar cu salvgardarea (necontenita) a proprietatilor firii, vesnica fie memoria.

– Cei ce resping zicerile Sf. Parinti, si anume cele proferate intru apararea dogmelor celor drepte ale Bisericii lui Dumnezeu de catre Atanasie, Chiril, Ambrozie, de Dumnezeu graitorul prea sfintul papa al Romei celei Vechi Leon, si de ceilalti (toti), si nu vor sa primeasca (intocmai) actele Sinoadelor Ecumenice al IV-lea si al VI-lea, sa fie anatema.

b) Contra lui Constantin al Kerkyrei (1170)

Anatematismele alcatuite la cativa ani dupa cele sanctionate si dogmatizate referitor la „Tatal Meu este mai mare decit Mine” (In.14, 28), contra celor ce se impotrivesc si contrazic fara stiinta si fara evlavie acestea, (si cu care conglasuia pe atunci si fostul Mitropolit al Kerkyrei,  Constantin, nepot al arhiepiscopului Bulgariei, care insa si el dupa mai multi ani a fost reprimit in Biserica, dupa ce s-a lepadat de unii ca aceia si s-a alaturat celor drept cugetatori anatematizand cele dogmatizate si graite de el odinioara cu rautate si fara evlavie):

– Cei ce nu primesc cuvantul adevaratului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. „Tatal Meu este mai mare decat Mine”, dupa diferitele moduri in care l-au explicat Sfintii Parinti – unii zicind ca aceasta s-a zis dupa dumnezeirea (Lui) cu referire la aspectul cauzat al nasterii Sale din Tatal, altii ca dupa proprietatile naturale ale trupului celui asumat de El si enipostaziat in dumnezeirea Lui, adica cu referire la (insusirile acestuia de) creat, circumscris, muritor si celelalte afecte naturale si ireprosabile din pricina carora Domnul putea zice ca Tatal este mai mare decat El insusi -, si zic ca acest cuvant trebuie inteles (ca fiind valabil) doar atunci cand, prin pura intelectie (sau operatie mintala), trupul (lui Hristos) este cugetat separat de Dumnezeire, ca si cum n-ar fi unit cu ea, si care nu iau aici distinctia pur intelectuala, asa cum a fost ea intrebuintata de Sfintii Parinti, adica (ca valabila doar) atunci cand e vorba de conditia Lui de rob si de nestiinta Lui (umana) – intrucat (Parintii) nu sufereau ca trupul egal si de-o-cinstire cu Dumnezeu al lui Hristos sa fie necinstit prin astfel de expresii – ci zic ca si proprietatile naturale care apartin in mod real trupului Domnului celui enipostaziat in Dumnezeirea Sa si raminind (pururea) nedespartit de ea, trebuie luate dupa unire ca valabile doar prin simpla intelectie mintala, ca unii ce dogmatizeaza despre cele nesubsistente si mincinoase acelasi lucru ca si despre cele subsistente si adevarate, sa fie anatema.

– Cele zise cu rautate si fara evlavie de fostul mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, si anatematizate apoi de el, sa fie anatema.

– Toti care cugeta astfel de lucrari, sa fie anatema.

– Fostul mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, care dogmatizeaza cu rautate si lipsa de evlavie (sau: Cei ce dogmatizeaza cu rautate si lipsa de evlavie) despre cuvintul adevaratului Dumnezeu si Mintuitorul nostru Iisus Hristos: „Tatal Meu este mai mare decit Mine” si nu cugeta nici nu zic(e) ca acesta este luat de Sfintii si de Dumnezeu purtatori Parinti in mai multe intelesuri evlavioase, intre altele (intelegindu-l) cu referire la trupul cel asumat de Fiul Cel Unul Nascut al lui Dumnezeu din Sfinta Fecioara si de Dumnezeu Nascatoarea, si enipostaziat in Dumnezeirea Lui, fara amestecare, avind (salvgardate) si dupa unirea nedespartita insusirile proprii cu referire la care Domnul a numit pe Tatal mai mare decat Sine, si raminind in acelasi timp impreuna-inchinat si impreuna-marit intru o singura inchinare ca unul egal cu Dumnezeu (homotheos) si de aceeasi cinstire cu Tatal si Prea Sfintul Duh; si care sustin(e) dimpotriva ca nu se cade a intelege acest cuvant (ca valabil) atunci cand Domnul este conceput ca ipostas unic avand cele doua firi unite, ci doar atunci cand, prin intelectie pur mintala, trupul Lui este considerat separat de
Dumnezeire si socotit in mod abstract ca al oricarui om, si aceasta in vreme ce marele in teologie (Ioan) Damaschin invata ca distinctia pur intelectuala se aplica atunci cind despre trupul lui Hristos se zice ceva ce nu constituie o proprietate naturala a Lui, doar spre a indica conditia Lui de rob sau nestiinta Lui (umana), si care nu vrea (vor) deci sa urmeze sfintelor Sinoade Ecumenice al IV-lea si al VI-lea, care au dogmatizat in mod corect si evlavios despre cele doua firi unite in mod neamestecat in Hristos, si au invatat Biserica lui Hristos dreapta credinta (ortodoxia), ca unul (unii) ce a (au) alunecat astfel in diferite erezii, sa fie anatema.

– Toti cei ce cugeta in acord cu Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, si sunt afectati si intristati pentru depunerea lui, dar nu atat din iubire compatimitoare, ci pentru ca sint impreuna inselati prin impietatea lui, sa fie anatema.

c) Contra lui Ioan Eirenikos (1171)

– Prea ignorantul pseudomonah si in desert luptator Ioan Eirenikos si scrierile alcatuite de el impotriva dreptei credinte, si (toti) cei ce-l imbratiseaza pe acesta si sunt de parere si zic ca nu cu referire la umanitatea enipostaziata in Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos si unita cu Dumnezeirea lui la mod inseparabil, nedespartit si neamestecat, a zis El, ca om desavarsit, cuvantul din sfintele lui Evanghelii: „Tatal Meu este mai mare decat Mine”, ci aceasta s-a zis de catre El potrivit umanitatii Lui atunci cand aceasta este considerata prin  intelectie pur mintala ca dezbracata si cu totul separata de dumnezeirea Lui, ca si cum n-ar fi unita cu ea si fiind luata exact ca si firea noastra (umana) comuna, sa fie anatema.

C. SYNODIKONUL EPOCII PALEOLOGILOR
8. Contra lui Varlaam si Akindynos (1351)
Varlaam si Akindynos, ucenicii si urmasii lui sa fie anatema
Capetele impotriva lui Varlaam si Akindynos

– Cei ce cugeta si zic ca stralucirea (ce s-a facut) din Domnul la dumnezeiasca Lui Schimbare la Fata este, cand o lumina oarecare, aratare fara consistenta, creatura si fantasma ce a stralucit doar pentru scurta vreme stingandu-se apoi intr-o clipita, cand insasi fiinta lui Dumnezeu, ca unii care, aderand la aceste contradictorii si imposibile sustineri, se arata nebuni de nebunia lui Arie, care taia pe Unul Dumnezeu si unica Dumnezeire in creata si necreata, si se pun de acord cu nelegiuita impietate a Masalienilor, care zic ca fiinta dumnezeiasca e vizibila, si nu marturisesc, potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasca insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca aceea preadumnezeiasca lumina nu este nici creatura, nici fiinta lui Dumnezeu, ci har, stralucire si energie naturala necreata, emanand pururea si fara separatie din insasi fiinta dumnezeiasca, sa fie anatema.

– Inca si cei ce cugeta si zic ca Dumnezeu nu are nici o energie naturala ci numai fiinta, si socotesc ca fiinta dumnezeiasca si energia (lucrarea) dumnezeiasca sunt identice si absolut indistincte, si gindesc ca nu exista nici o diferenta intre ele cu privire la ceva, ci aceeasi realitate se zice la ei cind fiinta cand lucrare, ca unii ce suprima fara judecata insasi fiinta dumnezeiasca impingand-o in nefiinta – caci dascalii Bisericii vorbesc in termeni precisi ca numai nefiinta este lipsita de energie -, si care mai sunt  bolnavi si de cele ale lui Sabelie, cutezind a innoi acum cu privire la fiinta si lucrarea dumnezeiasca vechea contradictie, confuzie si amestecare a aceluia in ce priveste cele trei ipostase ale Dumnezeirii, fuzionandu-le in mod asemanator si pe acestea (adica fiinta si lucrarea) in mod neevlavios, si nu marturisesc, potrivit celor teologisite cu dumnezeiasca insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca in Dumnezeu exista atat fiinta cat si energia naturala a acesteia, dupa cum au limpezit cei mai multi dintre sfinti, dar in mod lamurit mai cu seama cei de la sfantul al VI-lea Sinod Ecumenic, care s-a intrunit in intregime in chestiunea referitoare la cele doua energii si vointi, dumnezeiasca si omeneasca, ale lui Hristos, si care nici nu vor sa inteleaga ca asa cum intre fiinta si energia dumnezeiasca exista o unire neamestecata, tot asa exista intre ele si o diferenta in unele privinte, dar care nu creaza intre ele interval sau distanta, mai cu seama in ce priveste insusirile de cauza si cauzat, neparticipabil si participabil, primele revenind fiintei iar cele de al doilea energiei; deci, unii care profereaza in mod neevlavios unele ca acestea, sa fie anatema.

– Inca si cei ce cugeta si zic ca toata puterea si energia triipostaticei Dumnezeiri este creata, ca unii care de aici ne silesc sa credem ca este creata insasi fiinta dumnezeiasca – caci energia creata, potrivit Sfintilor, va vadi drept creata si firea (din care emana) iar energia necreata va caracteriza fiinta necreata -, si de aici sunt in primejdie de a cadea cu totul in ateism, ca unii ce atribuie credintei celei curate si ireprosabile a crestinilor mitologia elenica si adorarea creaturilor, si nu marturisesc, potrivit celei teologhisite cu dumnezeiasca insuflare si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca toata puterea si energia naturala a Dumnezeirii celei triipostatice este necreata, sa fie anatema.

– Inca si cei ce cugeta si zic ca prin aceasta (distinctie) se face o anumita compozitie in Dumnezeu, si nu cred invataturii Sfintilor care invata ca de la cele ale firii nu se face in fire nici o compozitie, si deci ne defaimeaza nu numai pe noi ci si pe toti Sfintii care invata in termeni precisi si multe randuri atia simplitatea si necompozitia in Dumnezeu, cat si diferenta fiintei si energiei dumnezeiesti, si ca aceasta diferenta nu deterioreaza cu nimic si de fel simplitatea dumnezeiasca – caci n-ar fi putut intreprinde (Parintii) a teologhisi astfel impotriva lor insisi -; deci, cei ce graiesc aceste lucruri desarte si nu marturisesc potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasca insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca dimpreuna cu aceasta diferenta vrednica de cele divine se conserva in mod frumos si simplitatea divina, sa fie anatema.

– Inca si cei ce cugeta si zic ca numele „dumnezeire” se zice numai pentru fiinta dumnezeiasca si nu marturisesc potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasca insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca acesta se atribuie nu mai putin si energiei dumnezeiesti, si astfel, cand cineva zice „Dumnezeire”, el cinsteste in multe feluri unica Dumnezeire a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, atat fiinta cat si energia lor, precum ne-au invatat dumnezeiestii nostri initiatori in misterele divine, sa fie anatema.

– Inca si cei ce cugeta si zic ca fiinta dumnezeiasca este participabila, ca unii ce nu se rusineaza a introduce in Biserica noastra nelegiuita impietate a Masalienilor care au fost bolnavi de aceasta parere in vechime, si nu marturisesc potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasca insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca fiinta dumnezeiasca este absolut incomprehensibila si neparticipabila, dar harul si energia dumnezeiasca sint participabile, sa fie anatema. Toate impioasele lor tratate si inscrieri, sa fie anatema.

– Lui Andronic Paleologul, slavitul si fericitul nostru imparat, care a reunit primul Sinod (iulie 1341) impotriva lui Varlaam, prezidind in mod nobil Biserica lui Hristos si acel sacru Sinod prin fapte, cuvinte si admirabile discursuri pronuntate cu propria sa gura, intarind dogmele evanghelice si apostolice, si depunind si dezavuind public pe mai suszisul Varlaam dimpreuna cu ereziile si scrierile lui si cu glasurile lui desarte impotriva credintei noastre, ca unuia care in mijlocul acestor sacre lupte si ispravi pentru dreapta credinta a schimbat (la numai cateva zile mai apoi) in mod fericit viata aceasta trecind la viata cea buna si fericita, vesnica fie memoria.

– Lui Grigorie, preasfintul mitropolit al Tesalonicului, care in Sinodul cel din Marea Biserica a depus pe Varlaam si Akindynos, conducatorii si nascocitorii noilor erezii, impreuna cu perversa asociatie din jurul lor, care au cutezat sa numeasca creatura energia si puterea naturala si inseparabila a lui Dumnezeu, si simplu-zis toate proprietatile naturale ale Sfintei Treimi, ca si lumina neapropiata care a stralucit din Hristos pe munte, intreprinzand sa introduca cu rautate in Biserica lui Hristos o dumnezeire creata. Ideile platonice, si acele mituri elenice; care a luptat cu intelepciune si curaj pentru Biserica obsteasca a lui Hristos si pentru dogmele cele adevarate si infailibile ale ei despre Dumnezeire in scrieri, in discursuri si in discutii proclamind neincetat o unica Dumnezeire si un Dumnezeu triipostatic, cu energie si vointa, atotputernic si necreat intru toate cele ale sale, potrivit Dumnezeiestilor Scripturi si a teologilor si exegetilor (din vechime), adica (urmind) lui Atanasie si Vasile, Grigorie,
Ioan si Grigorie, si de asemenea lui Chiril si inteleptului Maxim, (lui Ioan) oracolului dumnezeiesc celui din Damasc, ca si (tuturor) celorlalti Parinti si Dascali ai Bisericii lui Hristos, aratandu-se prin cuvinte si fapte a fi  partasul si tovarasul, ecoul, emulul si aliatul tuturor acestora, vesnica sa fie memoria.

– Tuturor celor ce au luptat pentru Ortodoxie impreuna cu slavitul si fericitul nostru imparat (Andronic) si dupa el, si au sustinut cu vitejie Biserica lui Hristos in cuvinte si discutii, scrieri si invataturi, cuvant si fapta, combatind si dezavuind impreuna perversele si cele cu multe infatisari erezii ale lui Varlaam si Akindynos si pe cei ce cugetau la fel cu acestia, si care au proclamat cu stralucire dogmele apostolice si patristice ale dreptei credinte fiind pentru acestea calomniati, defaimati si ocariti de oameni rau famati dimpreuna cu Sfintii teologi si purtatorii de Dumnezeu Parinti si Dascali ai nostri, vesnica fie memoria.

– Celor ce marturisesc Un Dumnezeu triipostatic atotputernic si necreat nu numai dupa fiinta si ipostasuri, ci si dupa energie, si zic ca dumnezeiasca energie iradiaza in mod nedespartit din dumnezeiasca fiinta, indicand prin „iradiaza” distinctia negraita, iar prin „in mod nedespartit” unirea lor mai presus de fire, dupa cum a proclamat si
Sfintul Sinod al VI-lea Ecumenic, vesnica fie memoria.

– Celor ce marturisesc ca Dumnezeu asa cum este necreat si fara de inceput dupa fiinta este tot asa si dupa energie – luind aici expresia „fara de inceput” (anarchos) cu referire la timp (nu la principiu) – si zic ca dupa fiinta sa dumnezeiasca Dumnezeu este cu totul neparticipabil si incomprehensibil, dar pentru cei vrednici este participabil dupa energia sa dumnezeiasca si indumnezeitoare, dupa cum zic teologii Bisericii, vesnica fie memoria.

– Celor ce marturisesc ca lumina ce a stralucit pe munte la Schimbarea la Fata a Domnului este lumina neapropiata, lumina infinita si revarsare neinteleasa a dumnezeiestii splendori, slava negraita, slava suprema a dumnezeirii, slava primordiala si atemporala a Fiului, imparatie a lui Dumnezeu, frumusete adevarata si vrednica de iubire in jurul firii celei dumnezeiesti si fericite, slava naturala a lui Dumnezeu, si Dumnezeire a Tatalui si a Duhului stralucind in Fiul cel Unul Nascut, asa cum au grait dumnezeiesti si de Dumnezeu purtatori Parintii nostri Atanasie si Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Hrisostom si Ioan Damaschin, drept pentru care slavesc aceasta preadumnezeiasca lumina ca necreata, vesnica fie memoria.

– Celor ce slavesc lumina Schimbarii la Fata a Domnului ca necreata pentru motivele cele mai inainte zise, si totusi nu zic ca aceasta este fiinta cea mai presus de fiinta a lui Dumnezeu – intrucit aceea ramane cu totul nevazuta si nepaticipabila, caci „pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata” (In. l, 18), adica asa cum este El in firea Lui, zic teologii – ci o numesc mai degraba slava naturala a fiintei celei mai presus de fiinta iradiind in mod nedespartit din aceea, si arata celor curatiti cu mintea pentru iubirea de oameni a lui Dumnezeu, slava cu care Domnul si Dumnezeul nostru va veni la a doua si infricosatoarea Venire sa judece viii si mortii, dupa cum zic teologii Bisericii, vesnica fie memoria.

9. Reluarea si finalul Synodikonului Icoanelor Anatemele de la Niceea
(787)

– Toti ereticii sa fie anatema.

– Sinedriul, cel ce s-a aprins cu minie impotriva cinstitelor icoane, sa fie anatema.

– Cei ce iau zicerile dumnezeiestii Scripturi impotriva idolilor ca zise pentru cinstitele icoane ale lui Hristos Dumnezeul nostru si ale Sfintilor Lui, sa fie anatema.

– Cei ce sunt in comuniune cu buna stiinta cu cei ce ocarasc si necinstesc augustele icoane, sa fie anatema.

– Cei ce zic ca crestinii se apropie de icoane ca de niste zei sa fie anatema.

– Cei ce zic ca un altul, afara de Hristos Dumnezeul nostru, ne-a slobozit din ratacirea idolatra, sa fie anatema.

– Cei ce cuteaza sa zica ca (prin icoane) Biserica soborniceasca a acceptat idoli, ca unii ce rastoarna misterul (intruparii) si astfel insasi credinta crestina, sa fie anatema.

– Daca cineva ia apararea unui adept al ereziei detractorilor crestinilor, fie el in viata, fie mort in aceasta, sa fie anatema.

– Daca cineva nu se inchina Domnului nostru Iisus Hristos celui circumscris in icoana dupa umanitate, sa fie anatema.

10. Polychronia si Euphemia

Epilog euhologic Sfinta Treime i-a marit pe ei!

Cerand lui Dumnezeu sa fim si noi instruiti si intariti prin luptele, intrecerile si invatvturile lor cele pina la moarte pentru cauza evlaviei, si rugandu-L sa ne arate pana la sfarsit imitatori ai vietuirii lor celei indumnezeite, sa ne invrednicim si noi de cele cerute prin harul si milele marelui si intaiului nostru Arhiereu, Hristos adevaratul Dumnezeul nostru, prin mijlocirile preaslavitei Stapinei noastre de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria, ale ingerilor celor deiformi si ale tuturor Sfintilor. Amin.

 

Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!(se zice de 3 ori)
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema papistasilor! Anatema!
Anatema penticostalilor! Anatema!
Anatema yoginilor! Anatema!
Anatema bioenergeticienilor si homeopatilor! Anatema!
Anatema iehovistilor! Anatema!
Anatema celor ce practica karate, rei ki, acupunctura! Anatema!
Anatema ghicitorilor si inselatilor vrajitori! Anatema!
Anatema mormonilor! Anatema!
Anatema celor ce l-au primit pe papa in Biserica si nu s-au pocait de aceasta! Anatema!
Anatema baptistilor! Anatema!
Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema celor ce spun ca noi crestinii ortodocsii ne-am inchina la acelas „dumnezeu” la care se inchina papistii, protestantii, evreii si musulmanii! Anatema!

Tuturor ereticilor Anatema!

Anatema= in afara granitelor Bisericii- in afara invataturii Bisericii Ortodoxe- taiati din Trupul lui Hristos, lipsiti de comuniunea cu sfintii si Biserica, in mana satanei.

SURSA: VIA E-MAIL

PELERIN ORTODOX

PE CÂND OARE SE VA CITI ŞI PE COLINA BUCURIEI, UNDE DEOCAMDATĂ SE FAC DOAR POZE?!

„Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!(se zice de 3 ori)
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema papistasilor! Anatema!
Anatema penticostalilor! Anatema!
Anatema yoginilor! Anatema!
Anatema bioenergeticienilor si homeopatilor! Anatema!
Anatema iehovistilor! Anatema!
Anatema celor ce practica karate, rei ki, acupunctura! Anatema!
Anatema ghicitorilor si inselatilor vrajitori! Anatema!
Anatema mormonilor! Anatema!
Anatema celor ce l-au primit pe papa in Biserica si nu s-au pocait de aceasta! Anatema!
Anatema baptistilor! Anatema!
Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema celor ce spun ca noi crestinii ortodocsii ne-am inchina la acelas „dumnezeu” la care se inchina papistii, protestantii, evreii si musulmanii! Anatema!

Tuturor ereticilor Anatema!”

A. SINODICONUL…

Vezi articolul original 7.182 de cuvinte mai mult

Românii – sub egida Românilor Ortodocși – vor împăduri 20 ha de PĂDURE la PETRU VODĂ în zilele premergătoare BUNEI VESTIRI – săptămîna viitoare. Să li se alăture cît mai mulți! Comunică Hetti Adriana Benedeck.

Hetti Adriana Benedek

Yesterday at 2:09pm ·

Nevoie de ajutor, repejor! De știți doritori, DISTRIBUIȚI!

În perioada 21 – 24 martie, la Petru Vodă, Fratia Ortodoxa Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de Biruinta organizează o tabără de muncă, de această dată tradusă prin plantarea a 20 de hectare de pădure. Ne adunăm cu mic cu mare să dăm o mână de ajutor obștii mănăstirești și să creștem împreună o pădure!

Plecarea are loc cu un autocar, din Ploiești, dimineața la ora 3:00, în data de 21 martie. Pentru rezervări și orice fel de întrebări, nu ezitați să îl contactați pe Dan, de preferat la telefon: 0740 316 387. Evenimentul de facebook îl găsiți aici:https://www.facebook.com/events/1144066679049944/

Se pleacă și din București. Detalii despre plecare, însă și despre locul plantării, aici: https://www.facebook.com/events/1337761012958174/

#planteazăînRomânia
#petruvodă

Sfântul Nectarie de Eghina, Făcătorul de minuni, De ce papa și supușii lui s-au despărțit de Biserica lui Hristos. Studiu istoric despre cauzele Schismei, despre perpetuarea acesteia și despre posibilitatea sau imposibilitatea unirii celor două Biserici, Răsăritene și Apusene, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 83-88.

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/03/13/sfantul-nectarie-de-eghina-facatorul-de-minuni-despre-dreapta-credinta-ortodoxa-schisma-si-ratacirile-papistasilor-imposibilitatea-unirii-cu-ei

Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească şi Biserica romană

Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească, constituită din Bisericile locale unite în credinţă, nădejde, dragoste şi slujire a fost dintotdeauna liberă şi neatîrnată, n-a fost niciodată supusă Papei de la Roma, nici nu i-a recunoscut vreodată acestuia o slujire ierarhică superioară, nici harisme duhovniceşti şi superioritate duhovnicească, ci l-a considerat un episcop ca toţi ceilalţi episcopi, de vreme ce şi el a primit de la Apostoli hirotonia pe care au primit-o şi ceilalţi episcopi, Apostolii nefiind trimişi de Mîntuitorul ca episcopi de tronuri, ci ca vestitori ai Sfintei Sale Evanghelii, avînd puterea de a înfiinţa Biserici. Apostolii erau precum Moise de-Dumnezeu-văzătorul, care a clădit jertfelnic şi a construit cortul mărturiei şi a poruncit rînduielile de închinare şi toate slujbele sfinte, şi, totodată, pe căpeteniile jertfitorilor, precum Aaron. Asemeni unora ca aceştia trebuia să fie ei, de vreme ce slujirea veche era chip şi umbră a slujirii celei noi, cea făcută cunoscută neamurilor prin Sfinţii Apostoli. În fiecare din Apostoli exista plinătatea harismelor şi nu putea fi altfel, de vreme ce toţi au fost trimişi în chip egal:

„Mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, învăţîndu-le să păzească toate cîte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sînt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin” ^{(Matei 28, 19-20)}.

Cum era posibil ca Apostolii să depindă de Petru, care a fost trimis la propovăduire deopotrivă cu ceilalţi, pentru a întemeia Biserici şi a învăţa între neamuri închinarea la Hristos, de vreme ce fiecare urma să‑şi împlinească lucrarea separat de restul celorlalţi? Şi care era rostul primatului lui Petru, de vreme ce, din cauza răspîndirii Apostolilor, nu era posibilă existenţa unei poziţii de rangul al doilea? Care era rostul superiorităţii lui Petru, de vreme ce fiecare Apostol avea aceeaşi misiune? Care era rostul gradaţiei ierarhice dintre Apostoli, de vreme ce urma ca ei, în împrăştierea lor prin lume, să moară departe unul de altul? Care era rostul puterii lui Petru, odată ce Domnul le-a făgăduit Apostolilor că va fi cu ei în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului?

Desigur că nu au nici un rost toate aceste calităţi imaginare ale Apostolului Petru, care ar protesta el însuşi, fiind cu totul împotriva unei asemenea superiorităţi. Dacă însuşirile lui Petru pe care le pretinde Biserica romană erau adevărate, duhul Evangheliei ar fi devenit foarte problematic şi de neînţeles, fiindcă ar fi prezentat o confuzie a sensurilor şi un conflict de principii: ar fi de neînţeles principiul egalităţii, al egalităţii duse pînă la smerenie, şi principiul inegalităţii duse pînă la hegemonie şi dispreţ. Dacă o astfel de superioritate ar fi fost poruncită de Mîntuitorul, cum vom putea înţelege următorul citat al Evangheliei:„Ştiţi că cei se socotesc cîrmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai tari ai lor le stăpînesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întîi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n‑a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” ^{(Marcu 10, 42-45)}, lăsînd la o parte multe alte citate, pe care nu ne-ar ajunge timpul să le adăugăm aici? Cum s-a împlinit scopul misiunii Apostolilor neavînd ei comuniune cu Apostolul suprem, de la care propovăduirea lor misionară şi-ar fi luat autoritatea? Iar dacă Domnul a alcătuit o ierarhie între Apostoli şi l-a scos în evidenţă pe Petru ca Apostol suprem de ce nu a adus acest lucru la cunoştinţa celorlalţi ucenici, zicîndu-le: „iată, îl aşez pe acest Petru păstor al vostru şi principe şi ighemon; el vă păstoreşte pe voi, de el să ascultaţi; şi oricine nu ascultă de el va fi nimicit”?Acest lucru ar fi trebuit să-l facă cunoscut Mîntuitorul ucenicilor Săi, dacă într-adevăr îl aşeza pe el ca păstor al păstorilor şi conducător al Apostolilor.

Dar, din nefericire pentru latini – sau din fericire – nu s-a rostit aşa ceva şi, prin urmare, nu a fost constituită nici o ierarhie a Apostolilor; de aceea nu există nici o teamă că acela care nu se supune succesorului lui Petru, fie el şi episcop al Romei, se va pierde.

Unimea Bisericii nu-şi are temeliile şi nu stă în persoana unică a unuia dintre Apostoli, ci în persoana Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, care este capul Bisericii într-un Duh, într-o credinţă, nădejde, dragoste şi slujire. În acest fel a înţeles Biserica ecumenică unitatea în Biserică şi pe aceasta a căutat-o şi a urmărit s-o împlinească, mărturie limpede stînd primele zece veacuri. Din Biserica ecumenică doar ”Biserica” romană concepea în mod diferit duhul unităţii, pe care-l căuta şi urmărea să-l atingă prin mijloace străine.

Această concepere diferită a modului unităţii a provocat schisma, care, avîndu-şi începutul în primele veacuri, s-a agravat cu timpul şi avansa pe măsura aplicării principiilor ‘Bisericii’ romane, pînă a ajuns la ruptura totală din cauza pretenţiei Papilor ca Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească să se supună episcopiei Romei. În aceasta stă cauza schismei, cauză cu adevărat foarte mare, fiindcă răstoarnă duhul Evangheliei, şi o cauză teologică deosebit de importantă întrucît înseamnă negarea principiilor Evangheliei. Celelalte cauze de natură teologică, deşi deosebit de importante, pot fi considerate secundare şi decurgînd din această cauză primară. Să vedem aşadar care sînt principiile şi cum era păstrată unitatea în Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească.

Unitatea Bisericilor

Potrivit Sfintelor Scripturi unitatea Bisericii este sfînta legătură tainică a celor ce cred în Hristos, prin mărturisirea comună a credinţei, a nădejdii, a dragostei pentru mirele Hristos şi prin închinarea comună către El.Caracterul acestei unităţi îl găsim în Sfînta Scriptură. În rugăciunea Mîntuitorului nostru către Tatăl Său ceresc se arată unitatea Bisericii. Urmînd a merge spre patima Sa cea de voie, Iisus înalţă către Tatăl Său rugăciune stăruitoare şi plină de dragoste şi cere de la El ca să-i păzească pe toţi cei care cred şi care vor crede în El în legătura păcii:

„Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvîntul Tău este adevărul… Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvîntul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una sîntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvîrşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei” ^{(Ioan 17, 17-26)}.

Deci unitatea Bisericii stă în unirea membrilor acesteia cu Hristos. Toţi cei care au crezut în Hristos prin Sfinţii Apostoli s-au unit cu Iisus şi s-au sfinţit în adevărul lui Dumnezeu-Tatăl.

Deci unirea este lăuntrică, tainică, directă, dumnezeiască, desăvîrşită, împlinită prin bunăvoinţa şi dragostea dumnezeiască şi nimeni nu se leagă prin legătură exterioară pentru a constitui unitatea.

Cei care au crezut au primit harul şi adevărul, lumina şi viaţa prin Iisus Hristos şi s-au unit cu El. Ce îi poate despărţi pe aceştia de unirea cea cu Hristos? Dacă această legătură este desăvîrşită, care este rostul unor alte legături, al unei alte credinţe?

Cei ce au crezut au fost traşi către Mîntuitorul de către Tatăl Cel ce L-a trimis pe El ^{(Ioan 6, 44)} şi au primit harul răscumpărării; iar dacă adevărul i-a eliberat pe ei din robia păcatului, cine-i mai poate lipsi pe ei de libertatea cea în Hristos?

Cei care au crezut au devenit fii ai luminii şi părtaşi slavei celei veşnice, cine dar le poate lua luminarea şi slava?

Cei care au crezut au fost înfiaţi de Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, cine dar poate nega sau înlătura această înfiere?

Cei care au crezut s-au făcut, prin dumnezeiasca Împărtăşanie, părtaşi Trupului şi Sîngelui Domnului, rămînînd în Hristos şi Hristos în ei, cine dar are puterea să rupă aceste legături dumnezeieşti ale unităţii?

Cei care cred primesc Duhul Sfînt, Care constituie totdeauna aşezămîntul Bisericii, înfăţişînd-o pe ea Una, Sfîntă şi Sobornicească; cine dar poate sparge această unitate?

Este zadarnică aşadar pretenţia unei legături exterioare şi a unei alte credinţe, mai ales a uneia respinse de Scripturi, pentru a asigura mîntuirea celor ce cred în Domnul Iisus Hristos.

Cartelul crimei organizate pe nume Guvernul României decimează pădurile noastre: aici, Pădurile Neamțului. Drumuri rupte din cauza tonajelor depășite(limita: 13 tone; circulă: camioan+remorci de 70- ȘAPTEZECI TONE – bucata) + ARHIVE INCENDIATE, ca localnicii să nu-și poată revendica moștenirile strămoșești.