Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,

Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Preacuvioase Maici,

Domnule ministru Secretar de Stat,

Distinși reeprezentanți ai autorităților locale,

Fraților și surorilor în Hristos Domnul,

Binecuvîntat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nosru Iisus Hristos, Care prin duhul Său cel Sfînt, m-a chemat a-I fi slujitor în Biserica Sa pe care Biserică o mărturisim ca fiind Una și Sfîntă, și pe care noi, cei din cinul preoțesc, o slujim în duh sobornicesc, ca urmași ai Sfinților Apostoli. Trecînd cu vederea puținătatea vîrstei și nedesăvărșirea sufletească, dar făgăduind a plini cu harul, Domnul îmi pune astăzi o cruce nouă, cea a arhieriei, și îmi deschide calea spre o lucrare în care să fiu gura Lui și mîna Lui întru învățarea și sfințirea poporului binecredincios al Său.

Cu smerenie și recunoștință încep astăzi această sfîntă misiune, sub îndemnul și mesajul cuvintelor din Sfînta Scriptură care s-au citit astăzi la Sfînta Liturghie. Îmi va fi așadar, candelă lucrării mele adevărul că sîntem datori să nu căutăm voia și odihna noastră, ci slujirea aproapelui la ce este bine spre zidire. Am învățat, apoi, că slăbiciunle noastre, ale celor neputincioși vor fi purtate de cei mai tari, dar și că fiecare, la putința și măsura lui, sîntem datori a ne purta sarcinile și slăbiciunile unii altora. Și îndeosebi în aceste vremrui tulburi, dator este arhiereul, dar și fiecare preot, monah și credincios, să viețuiască în duhul Scripturii din care ne vin toată înțelepciunea șli răbdarea și mîngîierea șil nădejdea.

Iarăși ne-a învățat Domnul astăzi că nimeni nu poate să vindece de orbire sufletească pe alții, dacă mai întîi nu s-a tămăduit pe sine însuși, prin credință și pocăință, și nimeni nu poate propovădui Evanghelia Împărăției cu putere multă, decît izbăvindu-se de demonii patimilor care-l făceau să fie și mut, și orb. Și așa, curățit fiind slujitorul, Dumnezeu poate, prin el, să lucreze  minunat, făcînd să amuțească gurile celor mai puțin credincioși, pe care Biserica îi cheamă, cu dragoste, să guste și ei din frumusețile viețuirii creștine și să vadă că da, bun este Domnul.

Bun a fost Domnul cu mine, și milostiv întru toate. Și aflîndu-ne acum la finalul Dumnezeieștii Liturghii, al Tainei dumnezeieștii recunoștințe, dator sînt a mulțumi celor care, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, m-au însoțit pe calea acestei vieți.

Le mulțumesc bunilor mei părinți, Constantin și Elena, și o, cît m-aș bucura ca în toate familiile, tatăl și mama să-și crească pruncii lor în aceeași atmosferă de dragoste și răbdare, de înțelegere și cumințenie de care, cu mila Domnului, am avut și eu parte.

Sentimente de recunoștință am și pentru dascălii mei din școala primară și generală, de la Seminarul Teologic Sfîntul Mitropolit Dosoftei din Suceava, ca și pentru părinții și profesorii al căror ucenic am fost la altarul academic al Facultăților de Teologie din Iași, București și Sibiu.

Le sărut mîna părinților mei duhovnicești care de-a lungul anilor mi-au primenit sufletul, și îndeosebi părintelui meu stareț și duhovnic Nectarie, a cărui povățuire mai mult decît binevoitoare mi-a dat de multe ori aripi, atunci cînd aveam cugetul împovărat. Anii [13 la nr, consemneaza situl Doxologia, desi indicatia nu apare in banda sonora a filmului] petrecuți sub mîna lui în Sihăstria Putnei, dimpreună cu părinții și frații mei în Hristos, pe care îi voi prețui și pomeni totdeauna, s-au așezat ca o frumoasă și plină de experiență pagină a vieții mele de monah și preot.

Vin din mînăstire și vreau să rămîn în mînăstire, și îi rog pe toți părinții stareți și maicile starețe din preafrumoasele noastre mînăstiri să mă primească și în obștile lor, ca pe un frate și părinte. La fel, m-aș bucura să mă știu umăr lîngă umăr cu frații preoți, în slujirea credincioșilor și împreună, ca într-o familie, să ne împărtășim și buucria și necazul, și experiența și neîmplinirea.

Înaltpreasfințiile Voastre și Preasfințiile Voastre,

Vă mulțumesc pentru că v-ați luat osteneala a săvîrși chemarea Dumnezeiescului Har pentru nevrednicia mea. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit Teofan, cu recunoștință mă rog Domnului să fiți și de acum înainte, cu înzecite puteri, propovăduitor și arătător al lui Dumnezeu, așa cum vă vădește numele. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit Iosif, Înaltpreasfințiților Părinți Arhiepiscopi Teodosie al Tomisului și Ioachim al Romanului și Bacăului, și Preasfințiților Părinți Nicodim al Severinului și Strehaiei, Gurie al Devei șil Hunedoarei, Macarie al Europei de Nord și Timotei Prahoveanul, vă rog cu aceeași recunoștință să mă însoțiți prin sfat și rugăciune pe drumul arhieriei. Prin dumneavoastră adresez mulțumiri tuturor părinților episcopi din Sfîntul Sinod, și în chip deosebit Preafericitului Părinte Patiarh Daniel, care mi-au acordat încredere și m-au încurajat, nedisprețuind tinerețile mele.

Și acum, cu inimă de fiu, mă îndrept către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen, adevăratul păstor al Bucovinei. Eu aveam exact un an, Înaltpreasfinția Voastră, cînd pe 24 iunie 1982, Înaltpreasfinția Voasră primeați darul arhieriei, tot aici, în străvechea catedrală a Sucevei, la care au liturghisit atîția arhierei vrednici, timp de sute de ani. Primiți-mă să vă fiu toiag la bătrînețe, povățuiți-mă cu inimă de părinte, ca să se bucure inima Înaltpreasfinției Voastre de ascultarea mea de ucenic, și certați-mă cu blîndețe, ca să se înțelepțească sufletul meu din experiența încercatelor cărunteți ale Înaltpreasfinției Voastre. Dimpreună cu părinții consilieri și ostenitorii Centrului Eparhial, cărora le mulțumesc pentru organizarea așezării mele în slujirea de episcop-vicar, reînnoim fidelitatea față de Înaltpreasfinția Voastră. De asemenea, în curată legătură cu cei rînduiți a sluji pe cetățeni în instituțiile de stat, ne vom strădui să continuăm osteneala Înaltpreasfinției Voastre de a redobîndi, a păstra și a da mai departe moștenirea sfîntă pe care Dumnezeu, prin cei dinaintea noastră, ne-a lăsat-o în acest tăpșan de rai, Bucovina. Domniilor lor le mulțumesc încă de pe acum pentru colaborare, pe care mi-o doresc fructuoasă. Căci toți știm că atunci cînd este sinceritate și nepărtinire, iubire de adevăr și iubire de țară, multe lucruri frumoase se pot împlini împreună, spre slava lui Dumnezeu, spre binele oamenilor și mulțumirea sufletească a tuturor, arvună a dreptelor răsplătiri de Dincolo. Ca icoană demnă de urmat a acestei împreunălucrări stă și întreaga activitate a domnului ministru secretar de stat [Victor Opaschi, Dept Cultelor, n. ActaDiurna], căruia îi mulțumesc pentru prezență și cuvînt încurajator.

Îmi deschid acum inima către dumneavoastră, iubiți credincioși. Prezența și dragostea dumneavoastră, a tuturor, le iau ca un semn că nu mă veți lăsa de unul singur în suirea golgotei diaconiei episcopale. În rugăciunea smerită și evlavia cuminte a dumneavoastră mă încred. Învăț răbdarea, munca și înțelepciunea celor bătrîni și aș dori să fiu primit ca un prieten de către cei mai tineri. Dumnezeul nostru este viu, lucrător, primitor și iertător. Și omul viu, omul treaz, omul căutător este iubit de Dumnezeu, chiar șil cînd calcă pe alături. Fiți lumini ai acestui Dumnezeu în lumea deznădăjduită și secătuită de astăzi! Credeți cuvintelor Lui care ne promit că va fi cu noi pînă la sfîrșitul veacurilor! Curaj, ne spune Domnul, Eu am biruit, și voi veți birui!

Acestui Dumnezeu mă încredințez și eu, cerînd ocrotirea Maicii Preacurate, a Sfîntului Marelui Mucenic Ioan cel Nou, ocrotitorul Sucevei, a Sfîntului Voievod Ștefan cel Mare, a Sfinților Ierarhi Leontie, Dosoftei și Iacob Putneanul, a Sfinților Cuvioși Daniil Sihastrul de la Voroneț, și Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, precum și ale tuturor sfinților știuți șil neștiuți care au odrăslit în pămîntul Bucovinei.

Și închei cu cuvintele Sfîntului Grigorie Teologul, rugînd pe milostivul Dumnezeu:

Doamne, Cel Ce ai ales pe David și l-ai luat de la turmele de oi, deși era cel mai mic și mai tînăr dintre fiii lui Iesei, apucă-mă de mîna mea cea dreaptă! Cu sfatul Tău mă povățuiește și cu slavă mă primește, și mă păstorește pe mine, păstorul, și mă povățuiește pe mine, povățuitorul, ca să pot păstori cu pricepere turma Ta. Dă, Doamne, putere și tărie poporului Tău șil înfățișează scumpa Ta Biserică slăvită și fără de pată. Fă-ne să fim vrednici de staulul cel de sus, în locașul celor ce se veselesc, întru strălucirea sfinților, ca în Biserica Ta toți să spunem: Slavă!, turma împreună cu păstorii, în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia toată slava în vecii vecilor, Amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s