„Ca să fie admisă în UE, României i s-a cerut să își distrugă economia”, titrează http://romaniaveche.eu. ActaDiurna adaugă: iar „România” – mai exact, tovărășimea securistă de la vîrful ei, s-a executat cu ZEL! Cu AMPLE comentarii ActaDiurna între paranteze pătrate, pe marginea acestui articol nu lipsit de adevăr. Cu reproducerea a 6 comentarii facebook.

http://romaniaveche.eu/ca-sa-fie-admisa-in-ue-romaniei-i-s-a-cerut-sa-isi-distruga-economia-cei-care-au-condus-tara-n-au-subminat-o-ci-au-distrus-o-aceasta-infractiune-nu-exista-in-codul-penal/

Ca să fie admisă în UE, României i s-a cerut să își distrugă economia. Cei care au condus țara n-au subminat-o, ci au distrus-o. Această infracțiune nu există în Codul Penal…

25 martie 2018 admin Curiozităţi

Uniunea Europeană nu avea nevoie de o țară în care industria și agricultura să funcționeze la parametri europeni. Ca să fie admisă în UE, României I s-a cerut să își distrugă economia și Iliescu & company au acceptat [precum bine am zis, cu foarte MULT ZEL]. Ei n-au subminat economia, ci au distrus-o. Această infracțiune nu există în Codul Penal [foarte rău, se se instituie atunci un cod penal în care această INFRACȚIUNE să existe – codurile penale nu cad din cer – sînt făcute de oameni].

Jalea din economie:

În 1990 România avea o economie autarhică, suficient de dezvoltată ca să se poată descurca fără să importe mare lucru. În schimb aveam un export cu un excedent dintre cele mai mari din lume. România prin lege nu mai exporta materii prime de niciun fel, ci numai produse prelucrate, care încorporau în ele cât mai multă muncă şi creativitate, dând astfel de lucru la toată lumea. Bunăoară, de ani de zile din România Socialistă nu se mai exporta cherestea sau bușteni, ci numai mobilă sau alte produse rezultate din prelucrarea superioară a lemnului.

[Onor auctorele acestui articol uită să adauge cam care era regimul economic al acestor produse, într-adevăr, extrem de performante, realizate în România de către români, din resurse în întregime românești: Garnituri măiestre de mobilă stil, sculptate cu prețul mîinilor însîngerate ale artizanului român, erau vîndute la preț de DUMPING: DA, DA, DA! în Germania, de ex., care Germanie la rîndul ei le RE-exporta  – la prețul INFIM cu care le cumpăra, își permitea! – punînd pe produs eticheta: MADE IN GERMANY! – DA, DA, DA! Mai e cazul să întrebăm la ce PREȚ RE-exporta Germania acest produs, într-adevăr foarte scump? La prețuri colosale! Mai e cazul să întrebăm CINE ÎȘI MAI UMPLEA BUZUNRELE BINE DE TOT, pe lîngă tovarășii germani? Păi cum cine? Tovarășii noștri, ca brazii, din ministerul de resort, și desigur, nu numai!! Mai dăm și exemplul cutărei fabrici de textile, extrem de performante, care realiza produse cum ar fi cele mai căutate treininguri din bumbac, vîndute cu 1 dolar perechea către suedezi, bunăoară, care le achiziționau, puneau pe ele eticheta „made in Sweden” și le revindeau pe piața mondială cu 30 de USD perechea!]

Simbolul şi imaginea cea mai grăitoare a potenţialului economic românesc ne-o oferă Casa Poporului, clădire gândită să fie cea mai mare din lume, aşa cum chiar şi este. Semnificativă este ambiţia lui Nicolae Ceauşescu de a folosi la construcţia acestui palat fără egal de majestuos şi de impozant, numai produse ale economiei româneşti, începând cu utilajele folosite în procesul de construcţie – macarale, escavatoare, camioane, benzi rulante etc., şi terminând cu materialele de finisaj: marmură, mobilier, covoare, candelabre etc. Această economie prosperă permisese statului român să se achite de datoria externă contractată în anii ’70. Nota bene: Acel împrumut a fost folosit numai pentru investiţii, pentru dezvoltare, pentru tehnologie de ultima generaţie.

[Auctorele dorește, precum se vede, să cînte aici măreția lui Ceaușescu, care, susține el, a folosit împrumuturile „numai pentru investiții…” – adică nu ȘI pt a-și înfunda el însuși și haita LUI de securiști buzunarele …CONTURILOR DIN ELVEȚIA –cu acei bani. Să presupunem că ar fi fost așa. Întrebare: Investiții în CE? În construcții FARAONICE care să-i proslăvească propria DEMENȚĂ PSIHOPATĂ! că nu au fost investiții în folosul poporului român hăituit, torturat cu frig, minciună, lipsuri și înfometare! Într-adevăr, Casa Poporului. Dar, a fost ea a „poporului”?! nu, ea a fost a lui CEAUȘESCU&CO! Cu siguranță cunoaște auctorele NUMĂRUL NECUNOSCUT de mare de MORȚI, de oameni care și-au pierdut viața la megalomanica construcție! Unele voci zic că acele vieți au fost curmate cu intenție! Oare nu cumva s-a lucrat acolo și cu deținuți?! Cu siguranță trebuie să cunoască auctorele zecile de grădini roditoare și de case vechi, particulare, de mare valoare, care au fost distruse în acea zonă a Bucureștiului, și demolate pentru a face loc aceastei megalomanice piramide pe nume „Casa Poporului”! – cu siguranță trebuie să cunoască auctorele numărul vieților umane distruse astfel, pentru că există între acei proprietari oameni care s-au și sinucis de disperare! Nu vede auctorele că megalomanica construcție național-industrială generată de „patriotismul ceaușist” s-a zidit pe CRIMĂ, pe GENOCID UMAN ȘI CULTURAL, pe TEROARE, și ca atare, în consecință, nu trebuie să mire pe nimeni că s-a ales PRAFUL ȘI PULBEREA DE EA?]

În primăvara anului 1989 Nicolae Ceauşescu anunţă achitarea datoriilor externe şi emite una dintre cele mai ciudate legi, o lege care interzicea pe viitor guvernului român să mai contracteze împrumuturi externe. Iar pentru ca şocul produs astfel marii finanţe mondiale să fie complet, Ceauşescu iniţiază, împreună cu Libia şi Iran, înfiinţarea unei bănci care să dea credite ţărilor în curs de dezvoltare cu o dobândă de 3%. De ce 3%? Poate pentru că aceasta era dobânda percepută de CEC de la cetăţenii români!… O dobândă de vis în zilele noastre…

Succesul politicii economice duse de Ceauşescu avea în spate şi anii îndelungaţi în care biet românul a trebuit să strângă cureaua până le refuz, să dârdâie de frig şi să îndure o serie lungă de umilinţe. Dar aceasta era partea nevăzută a lucrurilor, cealaltă, spectaculoasă, evidentă în statistici şi în mulţimea de construcţii civile şi industriale de pe întreg cuprinsul României, ameninţa să devină un exemplu contagios pentru ţările aspirante la un statut de demnitate naţională! Unde ar ajunge marea finanţă mondială dacă toate ţările ar adopta modelul românesc şi ar interzice prin lege guvernului să mai aibă de-a face cu Fondul Monetar Internaţional sau cu Banca Mondială?!…

Ba mai mult, pentru ceea ce făcuse, Nicolae Ceauşescu trebuia şi pedepsit. Crezuse în capacitatea românilor de a-şi industrializa economia, de a o face performantă şi capabilă să concureze pe piaţa internaţională economii şi produse economice cu o mare tradiţie.

[Ași! Ceaușescu se vedea călare pe o țară pe care o socotea multitudinea ȘERBILOR LUI PERSONALI, care mulțime TREBUIA să MOARĂ spre a putea străluci el, Ceaușescu, printre….„luminile” celor din capul „țărilor civilizate”! – la ora la care vorbim, lucrurile s-au dat și se dau pe față pe planetă, de aceea ne permitem să folosim aceste ghilimele, ba chiar ni se pare că e obligatoriu să le folosim pentru a ne menține în adevăr!]

Pentru potenţialul economic la care România ajunsese, Nicolae Ceauşescu se considera îndreptăţit să ceară pentru România un loc la masa sau în clubul ţărilor dezvoltate! Refuzul şi reţinerea acestora era evident. În primăvara aceluiaşi an fatidic 1989, presa internaţională face cunoscut că România este capabilă să producă arme nucleare, bombe atomice, aspirând astfel la intrarea în grupul atât de select şi de restrâns al ţărilor posesoare de armament atomic, alături de SUA, URSS, Anglia, Franţa, China, India, Pakistan, Israel şi… şi cam atât!

Repet: România lui Nicolae Ceauşescu devenise un exemplu periculos, care punea în discuţie sistemul financiar mondial, căci dovedea posibilitatea şi deopotrivă necesitatea ca o ţară care vrea să se dezvolte să o facă fără ajutorul şi asistenţa otrăvită a finanţei mondiale. De aceea experimentul românesc trebuia curmat, iar Ceauşescu pedepsit în mod exemplar: cine va mai face ca el, ca el s-o păţească! Cine va mai îndrăzni să conceapă o dezvoltare economică fără controlul şi asistenţa finanţei mondiale, internaţionale, nu va reuşi decât să-şi ducă ţara la dezastru! …Cam aceasta este învăţătura de minte, mesajul pentru liderii ţărilor mici şi mijlocii al spectacolului de la Târgovişte din 25 decembrie 1989.

Numai că asasinarea lui Ceauşescu nu avea niciun sens dacă România rămânea mai departe în posesia potenţialului economic la care o ridicaseră cei 25 de ani de dictatură ceauşistă. („Dictatură de dezvoltare”, după expresia lui Viorel Roman.) Aşa că după asasinarea aproape rituală a lui Nicolae Ceauşescu…..

[…. „aproape” rituală? Dar poate că a fost chiar DE-A DREPTUL o asasinare rituală, oare nu? CÎINELE CEAUȘESCU -DA, DA, DA! – A FOST ASASINAT DE CÎINII DIN JURUL LUI, foarte probabil, într-adevăr, la comandă externă! de unde știm noi ce jurăminte satanist-masonice nu va fi depus „cel mai iubit”…. în prostia lui de viclean dement megalomanic? Zicem prostie, pt că, în cazul în care va fi depus acele jurăminte satanist-masonice, a fost atît de prost încît să-și imagineze că o poate face fără consecințe pentru pielea personală! Ne amintim foarte bine de articole de presă din epocă care susțineau că „ceașcă” al nostru a fost membru al lojii masonice Pe Due! Ba se afirmă de către cunoscători că puțin înainte de 1989 a avut loc la București Congresul….Vrăjitoarelor! la care a prezidat însăși tovarășa de viață a „celui mai iubit”, dacă nu cumva ea îl va fi chiar convocat! Da, da, da! Iată „contextul” pe care îl invoci mai jos, stimate auctore!]

……s-a trecut la distrugerea rezultatelor dobândite prin politica acestuia[i.e., Ceaușescu], adică s-a trecut la demolarea sau înstrăinarea obiectivelor economice construite de români după 1965. Acesta a fost scopul ultim şi propriu zis al „Revoluţiei” din decembrie 1989. Sub pretextul privatizării s-a produs un jaf fără egal în istoria României.

Dar, atenţie! Nu jaful a fost scopul principal al privatizării. Când în casă îţi intră hoţii şi îţi fură un tablou, îţi rămâne speranţa că poliţia va recupera tabloul şi îl vei primi înapoi. În cazul României, marii profitori ai privatizării nu au avut onestitatea şi comportamentul normal al …hoţului cinstit, de dintotdeauna, care fură ca să se folosească de obiectul furat, substituindu-se proprietarului. Ci noii proprietari, majoritatea „investitori străini”, au cumpărat pe bani puţini fabrici, uzine, clădiri etc., iar după ce s-au văzut proprietari au trecut la demolarea rapidă a acestora, astfel că în momentul de faţă dacă statul român ar încerca să ia înapoi fabricile şi uzinele care s-au privatizat în mod fraudulos, vom constata că acele uzine falnice au fost demult demontate şi vândute la fier vechi, inclusiv utilaje de mare tehnologie care în 1990 reprezentau ce era mai nou şi mai performant în domeniu.

[În paragraful de mai sus auctorele face nici mai mult nici mai puțin decît ELOGIUL …„HOȚULUI CINSTIT”! Curat-murdar, parol, popor român! El își începe paragraful cu semaforicul: „Dar, atenție!” Nu care cumva, adică, să credem că „jaful cel fără egal în istoria României” a fost…. intenționat! Nu, el a fost, așa, ceva „marginal”, stimați concetățeni, nu care cumva să îndrăzniți să vă luați de….JEFUITORI!]

Suntem victimele unei diversiuni şi manipulări cinice atunci când peste tot se vorbeşte de marii corupţi care au cumpărat de la stat pe mai nimic complexe industriale inestimabile. Adevărata tragedie a României o constituie mulţimea de obiective economice care au fost scoase din funcţiune, producând astfel milioane de şomeri, iar după aceea au fost demolate, distruse, astfel că azi, dacă am vrea, nu mai avem ce re-pune în funcţiune.
Un hoţ normal, când te fură, o face din lăcomie, din dorinţa câştigului uşor, nemuncit. Dar cine îţi intră în casă şi pleacă cu mâinile în buzunar fără să ia nimic, dar lasă în urmă prăpădul, distrugând tot ce aveai mai de preţ în casă, acela nu este un ins corupt, un ins stăpânit de o josnică lăcomie nesăţioasă, ci este un individ care te urăşte! Care nu poate suporta să te vadă în rândul lumii, căruia orice succes al tău „îi stă în gât”!

[Manipulatorul auctore e plin de obrăznicie DRĂCEASCĂ atunci cînd etichetează dreapta greață a românului la adresa marilor corupți drept o consecință a „diversiunii” și „manipulării cinice…..(a cui, oare?)”! Românul, adică, să nu îndrăznească să-l ia de guler pe infractor, ci el doar să deplîngă că economia…. „a fost scoasă din funcțiune”! Aceasta fiind, în opinia auctorelui…„tragedia”! Ticăloase auctore, cum îndrăznești să te ascunzi în spatele unei construcții pasive – „… a fost scoasă …”, care escamotează, face pierdut adică, complementul de agent, în cazul nostru, pe înșiși criminalii infractori – , și a unei falsificări de termen, căci îndrăznești să numești ceea ce e propriu-zis CRIMĂ, nume incriminant care trimite imediat la CRIMINAL, cu un cuvînt: „tragedie” care înseamnă aci pur și simplu un cataclism natural declanșat independent de voința omului, neavînd nimic de a face cu CRIMELE ȘI CRIMINALII?! A fost „scoasă” economia din funcțiune de către CINE, onorabile? oare nu tocmai de către MARII CORUPȚI PENALI, CARE MERITĂ PEDEAPSA CU MOARTEA PT ACEASTĂ CRIMĂ, și pe care este evident că vrei să-i faci pierduți?! Fiind gata, pentru asta, să procedezi la o spălare la creier, prin limbaj falsificat și manipulatoriu, a celor care-ți citesc rîndurile? Ești SUSPECT, STIMABILE! Căci d.ta pui eticheta de „tragedie” pe distrugerea industriei românești TOCMAI PT A ÎMPIEDICA poporul să o numească așa cum și este: CRIMĂ, CRIMĂ și iar CRIMĂ ÎMPOTRIVA POPORULUI ROMÂN, în consecință pasibilă de PEDEAPSĂ, ȘI chiar de pedeapsa cu MOARTEA!]

Încă o dată: privatizarea de după 1990 s-a transformat în jaf neruşinat! De pe urma căruia s-au îmbogăţit o mână de „întreprinzători”. Dar nu din pricina acestor delapidatori am ajuns azi în situaţia de faliment al statului.

[Ați auzit ce subliniază auctorele „Încă o dată”? nu care cumva să învinuim delapidatorii! ….care și așa sînt…„doar o mînă”! ceva neînsemnat, acolo! Circulați, cetățeni români, nimic grav! nu din cauza jefuitorilor nerușinați „am ajuns în situația de faliment al statului”, ați înțeles?! –  O, ticăloase auctore! Cum poți fi atît de prost încît să-ți imaginezi că nu ți se vede ticăloșia manipulatorie?]

Azi statul român nu mai are de unde colecta la buget impozite şi alte dări către stat,….

[….ai văzut care e adevărata durere? asta e, domnule! Nu mai are „statul” – cel PARALEL ȘI ILEGAL, adică – de unde să-l mai jefuiască pe biet român săracul! Acest „stat”, care e COMUNIST-SATANIST, PARALEL ȘI ILEGAL ÎNCĂ DIN 1946, de cînd s-a instaurat PÎNĂ AZI LA PUTERE PRIN JAF, CRIMĂ, ȘI TEROARE! Da, da, da! Nu mai e nevoie să căutăm structurile cabbalei subterane, din simplul motiv că AGENTURILE EI SÎNT LA VEDERE….DE ATÎTEA amarnice ZECI DE ANI!]

…..azi statul român a ajuns să se împrumute la finanţa mondială ca să aibă din ce plăti pensiile şi salariile bugetarilor. Această catastrofă au produs-o acei „întreprinzători” care au sistat procesul de producţie, care au distrus sau au scos din ţară utilajele aflate în dotarea uzinelor vândute „cu un dolar”. Nu preţul mic cu care s-a vândut IMGB-ul contează cel mai mult, ci diminuarea producţiei acestui mare combinat industrial, al cărui aport la bugetul statului şi la fondul social a scăzut de zeci de ori. Singură producţia de şomeri a IMGB şi a întregii noastre economii a crescut după 1990 în cifre de neimaginat înainte de 1990.

[Observăm din nou manipularea auctorelui care vrea să-i facă scăpați pe infractori, prefăcîndu-se că de fapt îi dă pe față: el zice: „Nu preţul mic cu care s-a vândut IMGB-ul contează cel mai mult, ci diminuarea producţiei….” – care „diminuare a producției” însă tocmai prin acel „preț mic” a fost „diminuată”, acel „preț mic” al INFRACTORILOR CARE ASTFEL S-AU ÎMBOGĂȚIT OBSCEN pe ei înșiși! Observați și termanul: „diminuată”, care la acest auctore vrea să-l facă pierdut pe adevăratul termen: DISTRUSĂ! Care trebuie să figureze exact și conform adevărului în expresia: producție DISTRUSĂ de INFRACTORII care au vîndut producția PE HĂRTIE CU PREȚ DE NIMIC PENTRU A-ȘI PUTEA EI BĂGA în fapt, fără documente publice, ÎN BUZUNAR ADEVĂRATA SUMĂ LA CARE S-A FĂCUT TRANZACȚIA! Care sumă, deși INFIMĂ comparativ cu valoarea obiectivului, e COLOSAL DE URIAȘĂ ÎN BUZUNARUL acelor „o mînă de” MEGA-INFRACOTORI CRIMINALI pe care vrea să-i facă scăpați auctorele!]

Pe scurt, guvernanţii de după 1990 nu au urmărit privatizarea economiei româneşti, ci distrugerea acesteia

[ÎN FOLOSUL LOR STRICT, PROPRIU, ȘI URIAȘ – al acelora, adică, pe care prezentul auctore vrea să-i decriminalizeze în percepția publică prin mijloacele unei manipulări verbale GROSOLANE].

Dintr-o ţară industrială cu o economie autarhică prosperă, cu excedent în balanţa comerțului exterior, România post-decembristă s-a transformat într-o ţară bananieră de consum, piaţă pentru producţia de marfă a altor ţări, o ţară îndatorată până peste cap finanţei mondiale.

[Grație efortului neprecupețit și GRAS PLĂTIT AL ACELEI „MÎINI” DE MEGA-INFERACTORI ȘI CRIMINALI CARE AU VÎNDUT ECONOMIA ROMÂNEASCĂ PE UN LEU în contractul pe hîrtie – ȘI MULTE MEGA-MILIOANE ÎN PROPRIILE LOR BUZUNARE, și pe care prezentul auctore vrea să-i decriminalizeze în percepția publică prin mijloacele unei manipulări verbale GROSOLANE].

România este azi o colonie. Atât prin nivelul economiei, cât şi prin maniera în care este guvernată de partide şi politicieni aserviţi altor interese decât cele autentic naţionale

[„Aserviți”? Să vorbim mai clar: e vorba de politicieni VÎNDUȚI ALTOR INTERESE DECÎT CELE AUTENTIC NAȚIONALE. Ceea ce face din ei NIȘTE CRIMINALI VREDNICI DE PEDEAPSA CU MOARTEA, AVÎND ÎN VEDERE CĂ SÎNT VINOVAȚI DE GENOCIDAREA UNEI ȚĂRI, A UNUI NEAM ÎNTREG. Pe care, repetăm, repetăm, repetăm, prezentul auctore vrea să-i decriminalizeze în percepția publică prin mijloacele unei manipulări verbale GROSOLANE].

România este o ţară ocupată. Ocupată şi redusă la ascultare nu de armatele altor state, nu prin forţa armelor, ci prin forţa tratatelor şi contractelor semnate de guvernanţii noştri.

[ADICĂ DE CRIMINALI VREDNICI PEDEPSEI CU MOARTEA, pe care prezentul auctore vrea să-i decriminalizeze în percepția publică prin mijloacele unei manipulări verbale GROSOLANE].

Ei se menţin la putere cu sprijinul discret, dar atât de eficient, al celor care beneficiază de pe urma trădării, a vânzării de Neam şi Ţară.

[De aceștia din urmă, criminali și ei, se ocupă popoarele lor. Pe noi ne interesează să LICHIDĂM CRIMINALII NOȘTRI, tocmai pe aceștia pe care prezentul auctore vrea să-i decriminalizeze în percepția publică prin mijloacele unei manipulări verbale GROSOLANE].

În acest context plasez răul pe care l-a provocat Petre Roman.

[Ca și cînd Petrică Roman ar fi singurul vinovat. Petrică, MEGA-VINOVAT, NU E SINGURUL mega-vinovat. Mai sînt mulți alții pe care prezentul auctore vrea să-i decriminalizeze în percepția publică prin mijloacele unei manipulări verbale GROSOLANE].

Ca prim ministru, Petre Roman a declanşat planul de distrugere a economiei româneşti. Planul acesta l-au întocmit probabil alţii, în alte cancelarii, din străinătate. Petre Roman s-a făcut unealta acestui plan criminal, dar a pus şi multă pasiune personală, astfel că deseori a ţinut să asiste personal la casarea unor utilaje de mare performanţă. Probabil că a făcut-o şi de teama ca nu cumva să să se găsească vreun român care să saboteze demolarea economiei româneşti declanşată de fiul cominternistului Valter Roman, agent dovedit al antiromânismului bolşevic! Dezvăluirile făcute de istorici ca Gheorghe Buzatu despre sensul profund antiromânesc al activităţii lui Valter Roman în Comintern ne obligă ca din această perspectivă, a anti-românismului funciar şi dezgustător, să analizăm şi prestaţia ca prim ministru a lui Petre Roman. Declaraţia sa despre „industria românească, o grămadă de fiare vechi”, descalificantă pentru un inginer, nu era decât expresia programului de distrugere a industriei româneşti la care se angajase cu o dăruire de netrebnic!

Distrugerea sistemului de irigaţii este tot opera sa! „Ne costă mai putin să importăm grâul, decât să-l irigăm!” a decretat marele economist în 1991… Ce căuta în fruntea guvernului României acest ins mediocru, activist slugarnic la Centrul Universitar PCR, fiu al unui duşman invederat al Neamului românesc?! De la cine primise curajul şi aplombul de a se cocoţa acolo unde nimeni nu-l aștepta?! Citește continuarea pe Ion Coja.

Distribuie si prietenilor

Multumim!

Mariana Cozma

Romania a fost distrusa de cei din interior, au facut-o cu intentia de a se i[m]bogati ei. Si noi am tacut, in mare parte pt ca am fost mintiti sau manipulati. Cate privatizari au fost facute in secret, gen combinatul de la Galati? Nici acum nu se stiu clauzele din contractul incheiat intre Nastase si Mittal. Toti cei care au contribuit la vanzarea industriei sunt foarte bogati, deci au avut interese personale pt a vinde.

Like · Reply · 25 · 6d

Nicoleta Ciornei

Au fost platiti sa distruga romania,avea ceausescu dreptate cu agenturile straine,avea informatii sigure,prost a fost ca nu si a atras poporul zicand adevarurile!!!!!

Like · Reply · 10 · 3d

Mihai Nazare

Mariana Cozma. Cei din interior in cârdașie cu cei din exterior. Care i-au mituit pe minstri români astfel incat multe fabrici să intre in faliment. Iata un exemplu de felul cum s-a procedat. Gazul metan s-a scumpit atat de mult incât combinatele chimice care foloseau gaz metan, din productia marfa vânduta nu mai puteau acoperi cheltuielile pentru un nou ciclu de producție si bine inteles pentru salariile personalului. Astfel majoritatea combinatelor chimice au intrat in faliment si au fost inchise iar salariații au disponibilizati.
Combinatul siderurgic Galati si laminorul la cald, consumau c…See More

Like · Reply · 2 · 4h

Attila Pall

Multumim occidentului pentru că ne a ajutat sa devenim o țară din lumea a treia asta s a și dorit eram incomozi , fara datorii ,creanțe de încasat, cu o populație culta bine pregătită profesional

Like · Reply · 2 · 1d

Mircea Dorin

Penru asta trebuie să le mulțumim trădătorilor de țară, începând cu Iliescu și continuând cu toți cei care s-au perindat la guvernare până la penalul Dragnea și guvernul său de marionete! Pentru toate astea există prevederi constituționale pe baza cărora vor fi condamnați!

Like · Reply · 1 · 14h

Elisabeta Blaga

De acord cu cele scrise in articol, dar cine este autorul? Noi cei care comentam aparem ca autori ai comentariilor, un minim de politete este sa fie reciproca relatia.

Iuliu Maniu, plătit de guvernul britanic ca să-l aresteze pe Ion Antonescu. Istoria loviturii de stat gândite de Winston Churchill în România. – Articol apărut în adevărul.ro/constanța, pe baza cercetărilor istoricului constănțean Marian Zidaru în arhivele britanice. – Să ne aplecăm cu sîrg asupra propriei noastre istorii și să o cunoaștem cu de-amănuntul.

https://adevarul.ro/locale/constanta/cati-bani-primit-iuliu-maniu-guvernul-britanic-sa-l-aresteze-ion-antonescu-istoria-loviturii-stat-gandite-winston-churchill-romania-1_5b236ae3df52022f752af3fa/index.html

16 iunie 2018, 08:35 de Mariana Iancu

cuvinte cheie: constanta iuliu maniu spion serviciul secret britanic nkvd lovitura de stat maresalul ion antonescu fondul romania arhive britanice marian zidaru rica georgescu

Istoricul constănţean Marian Zidaru a studiat de mai multe ori arhivele britanice ale Special Operations Executive (SOE), unde în fondul referitor la România a dat peste documente care atestă faptul că marele om politic Iuliu Maniu a fost finanţat de guvernul britanic, condus de Winston Churchill, pentru a da o lovitură de stat care să ducă la arestarea lui Ion Antonescu şi la ieşirea României din alianţa cu Germania. 

„În Arhivele britanice ale Special Operations Executive (SOE), se află fondul România (de la HS5 750 la HS5 870). De asemenea, există şi alte documente care se referă la implicarea românilor în diverse acţiuni cu serviciile secrete britanice împotriva germanilor şi a lui Ion Antonescu în alte fonduri: HS3, HS 7“, precizează istoricul constănţean Marian Zidaru, cel care a cercetat manuscrisele. 

Conform declaraţiilor istoricului, Iuliu Maniu a fost abordat de serviciul secret britanic (SOE) în anul 1940, după Dictatul de la Viena, prin intermediul omului de afaceri britanic Alfred George Gardyne de Chastelain. „În anul 1940, cei doi s-au întâlnit în casa lui Rică Georgescu, un inginer petrolist care era membru al reţelei britanice de spionaj. Prin intermediul acestui inginer, s-au realizat toate schimburile de informaţii până când a fost arestat pentru spionaj în vara anului 1941“, spune istoricul. Iniţial, Chastelain i-a propus lui Maniu să vină la Londra să facă un guvern în Exil, însă reprezentanţii Ministerului de Externe englez, în subordinea căruia funcţiona SOE, au declinat oferta iniţială. Scopul atragerii de colaboratori în România ai SOE era efectuarea de sabotaje împotriva nemţilor, propagandă de război şi susţinerea mişcărilor de rezistenţă în ţările unde serviciul activa. SOE urmărea şi sprijinirea mişcărilor subversive, ori, din punctul lor de vedere, Partidul Naţional Ţărănesc, care funcţiona clandestin, era o astfel de mişcare.    Îi interesa ca instalaţiile petrolifere să nu mai funcţioneze şi astfel să nu mai alimenteze maşina de război a nemţilor pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial, România, alături de URSS, fiind principalele furnizoare de carburant pentru tancurile germane. Maniu a evitat să organizeze sabotaje, însă a dus o campanie de propagandă care a avut succes. Astfel, spune Marian Zidaru, în ziarele clandestine se spunea că Germania şi nemţii vor să stăpânească lumea, că regimul nazist este unul criminal. Pentru aceste activităţi, Rică Georgescu a primit 150 de milioane de lei pentru aceste servicii, conform rapoartelor din fondul SOE România.

Document din arhiva din Marea Britanie furnizat de istoricul Marian Zidaru.           Secrete de stat date de englezi ruşilor.

Pe lângă cele două subiecte (sabotajele şi propaganda antinazistă) care erau cap de afiş al colaborării dintre Iuliu Maniu şi SOE, o seamă de informaţii vizau secrete de stat. Istoricul dezvăluie faptul că în anul 1942, britanicii cereau informaţii despre Armata Română care operează într-un anumit raion. „Aici cam seamănă a trădare, pentru că britanicii nu aveau nicio unitate militară care se lupta cu românii. Ce-i interesa câte tancuri sau câte tunuri avea Armata Română într-o anumită zonă? Problema este că ei transmiteau asemenea informaţii sovieticilor. Existau şi spioni sovietici, dar NKVD dorea să verifice informaţia din două surse“, spune Marian Zidaru.

NKVD avea încheiat un protocol de colaborare cu SOE, care presupunea existenţa unor reprezentanţe ale serviciului la Moscova (condusă de generalul de brigadă George Alexander Hill) şi NKVD la Londra (condusă de colonelul Ivan Chichaev).    Iuliu Maniu nu semna niciodată rapoarte, însă printre documente se află câteva scrisori adresate lui Alfred George Gardyne de Chastelain în care se abordau probleme politice şi îi cerea ajutorul în diverse probleme. Cele trei nume conspirative ale lui Maniu erau „Alecu“, „Miron“ şi „Tom“.

Maniu, plătit cu valiza unui contrabandist turc

Evident, Iuliu Maniu primea bani pentru serviciile sale, prin intermediul unui turc, folosit pe post de valiză diplomatică. Salvet Lufti Tozan era consulul onorific al Finlandei la Bucureşti şi avea paşaport diplomatic, însă se ocupa şi cu contrabanda cu arme. Fusese recrutat de serviciile secrete britanice în Primul Război Mondial şi acum era folosit şi în spaţiul românesc şi în cel unguresc. „Fiind consul onorific, nu-i deschidea nimeni valiza, nici măcar nemţii nu îndrăzneau s-o violeze, şi astfel putea să transporte în ea orice. Prin intermediul acestui turc, Maniu a primit 50.000 de dolari în două tranşe, diamante în valoare de 72.000 de lire, plus trei diamante mai mari a căror valoare nu o precizează britanicii“, spune istoricul. Într-un final, turcul a fost arestat în Ungaria pentru spionaj. Ce s-a întâmplat? Un agent al SOE ungur care fusese arestat a interpretat greşit parolele turcului şi l-a turnat, temându-se că este agent provocator al Siguranţei maghiare. Este posibil ca turcul să fi greşit parola, fiind cam analfabet. Cert este însă faptul că a scăpat de condamnarea la moarte, Serviciul secret britanic plătind pentru el 20.000 dolari şi 20.000 de franci elveţieni într-un cont din Elveţia, deschis pe numele şefului serviciului secret ungar.

Hitler a cerut arestarea lui Maniu

Relaţia lui Iuliu Maniu cu SOE a fost permanent monitorizată de serviciile secrete germane, care i-au făcut în cele din urmă dosar de spionaj. „Însuşi Hitler i-a prezentat lui Ion Antonescu dovezi despre colaborarea lui Maniu cu serviciile secrete britanice şi i-a cerut să-l aresteze, însă mareşalul s-a opus. Acesta a părut surprins, semn că nu se aştepta. Cert este faptul că mulţi dintre oamenii politici de seamă ai României din acea perioadă chiar dacă nu erau efectiv spioni, colaborau cu marile servicii secrete engleze şi franceze“, spune istoricul Marian Zidaru. Nici Siguranţa nu era străină de activitatea secretă a lui Rică Georgescu şi, mai apoi, a lui Iuliu Maniu, după arestarea primului, la 16 august 1941, direct din biroul său de la Societatea Româno-Americană. Procesul în care membrii reţelei lui Rică Georgescu au fost acuzaţi de spionaj nu s-a mai judecat, datorită intervenţiei lui Eugen Cristescu, şeful Serviciului Special de Informaţii al României, care a intervenit pentru ca ei să fie judecaţi fără să fie predaţi germanilor pentru interogatoriu, în ciuda presiunilor făcute de Misiunea Militară Germană şi de Abwehr.    În timpul anchetei, s-a constatat că fusese implicat şi Iuliu Maniu, în calitate de conducător. Însă, anchetatorii au refăcut declaraţiile înlocuind numele Iuliu Maniu cu Rică Georgescu.  Pe timpul detenţiei, în închisoarea din Calea Plevnei, Rică Georgescu a avut parte de un regim preferenţial. Soţia sa îl vizita în detenţie, făcea chefuri cu colegii de celulă, iar tratamentul stomatologic îl urma la o clinică din oraş. În drum, poposea pe acasă.

Document din arhiva din Marea Britanie furnizat de istoricul Marian Zidaru

Dacă lui [Rică Georgescu] îi era bine în detenţie, reţeaua avea de suferit. La scurt timp după arestarea lui, membrii reţelei  s-au trezit în imposibilitatea de a mai transmite informaţii. Aparatul FTT al lui Rică Georgescu a fost ridicat, iar nemţii au instalat la graniţa turco-bulgară un post de control foarte puternic, monitorizând orice, astfel că diverşii curieri care transmiteau informaţii au fost supuşi la grele încercări. Se pare că Iuliu Maniu mai avea un TFF, dar nu ştia să-l folosească, el nefiind spion profesionist. Activitatea lui se limita la a  coordona acţiunile de propagandă, în calitate de lider de partid.

Iuliu Maniu, presat să dea lovitura de stat

În două rânduri, britanicii au încercat să îi forţeze mâna lui Iuliu Maniu să declanşeze o lovitură de stat. Prima dată în august 1943, britanicii au trimis în România prin Iugoslavia, pe mr. David Russel, de la serviciul secret britanic, care era şi comandantul misiunii, şi pe Nicolae Ţurcanu, un român stabilit în Canada, pentru a-l forţa pe Maniu să dea lovitura de stat împotriva mareşalului Ion Antonescu. Aceştia au venit prin Iugoslavia, cu o călăuză sârbă. În august, în timp ce se îndreptau spre Bucureşti, Russel a fost asasinat. Britanicii i-au bănuit pe cei doi însoţitori şi după război a fost un interogatoriu foarte dur, dar nu s-a dovedit nimic.

Nicolae Ţurcanu a ajuns la Bucureşti şi Iuliu Maniu a stabilit, prin intermediul lui, câteva contacte, prin TFF, cu Cairo. În iulie 1944, şi Nicolae Ţurcanu a fost arestat ca urmare a folosirii excesive a TFF-ului. „Nemţii făceau filaj gonio printr-o maşină care se plimba pe străzi şi detecta semnalele, ori ei transmiteau chiar din casa lui Barbu Ştirbei, care era supravegheată şi de SSI, şi de nemţi.    Eugen Cristescu chiar l-a avertizat o dată: «Domnule Maniu, aveţi un aparat TFF?». El l-a luat peste picior şi i-a zis: «Poate am unul, poate am două… Nu se ştie niciodată», conform memoriilor lui Eugen Cristescu“, spune istoricul constănţean.    O a doua încercare a britanicilor de a-l forţa pe Maniu să dea lovitura de stat a avut loc la scurtă vreme, în perioada Crăciunului din anul 1943. Atunci au fost paraşutaţi în România Alfred George  Gardyne de Chastelain, Silviu Meţianu, un român emigrat în Anglia, şi căpitanul Ivor Porter. Au fost prinşi însă de autorităţi după ce s-au paraşutat într-un alt loc decât în cel în care erau aşteptaţi de oamenii lui Iuliu Maniu. Ţăranii care i-au văzut au anunţat şeful de post şi au fost prinşi.   Fiind consideraţi prizonieri de război, ei au fost aduşi în Bucureşti şi găzduiţi într-un apartament din sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei. Pe 2 aprilie 1944, a avut loc o întrevedere secretă între Chastelain şi Iuliu Maniu, cu acordul tacit al mareşalului Antonescu. Întâlnirea dintre Maniu şi Chastelain a avut loc în pădurea Andronache de lângă Bucureşti, când englezul i-a zis să dea lovitura de stat, însă Maniu a spus că mai aşteaptă câteva săptămâni. Nu au mai dat-o decât la 23 august 1944.

SOE a vrut să-l însărcineze pe Iuliu Maniu să-i facă scăpaţi, dar a renunţat la plan după ce Mihai Antonescu, ministru de Externe, le-a dat asigurări că nu vor fi predaţi germanilor pentru a fi interogaţi. Şi astfel ofiţerii britanici au rămas în România până în seara zilei de 23 august 1944, când Chastelaine a plecat spre Turcia. Aşa a eşuat ceea ce a rămas în istorie sub denumirea de „Operaţiunea Autonomous“. Peste mulţi ani, Ivor Porter a povestit experienţa într-o carte intitulată „În România în vreme de război“.    Reţeaua SOE a funcţionat în România până la 23 august 1944, când Chastelain a făcut raport de abandonare. A rămas doar serviciul clasic, MI6. Curios, spune istoricul Marian Zidaru, pe lista finală, apar şi doi comunişti de seamă ca fiind membri ai reţelei. Unul este Lucreţiu Pătrăşcanu şi celălalt, Ion Gheorghe Maurer, care fusese trimis la Istanbul cu o misiune. „Dacă despre primul nu am găsit şi alte informaţii, despre Maurer se spune că era agent dublu. Probabil a dat informaţii şi lui Cristescu, dar sigur britanicii îl considerau ca fiind de-al lor.“

Document din arhiva din Marea Britanie furnizat de istoricul Marian Zidaru.          Maniu, un „veşnic opoziţionist“

    Pentru nehotărârea sa, Iuliu Maniu era numit britanici „veşnic opoziţionist“, care evita să se implice activ în preluarea puterii. Istoricul Marian Zidaru spune că acest lucru practic, ne-a salvat, întrucât dacă s-ar fi dat lovitura de stat când încă divizia blindată germană se afla în România, ţara noastră ar fi fost ocupată de germani. La începutul lui august, divizia era cantonată în Polonia. Pe de altă parte, actul de la 23 August trebuia făcut. Conform unui raport al diplomatului Grigore Gafencu, care la rândul lui a dat informaţii britanicilor, acesta povestea că în 1943 s-a întâlnit cu reprezentantul neoficial al NKVD-ului în Elveţia, Vladimir Sokolin. Acesta i-a zis clar: „Basarabia o pierdeţi. Dacă nu faceţi un pas concret să fiţi primii, pierdeţi întreaga Moldova. Şi dacă ungurii fac pasul înaintea voastră pierdeţi şi Transilvania“.

Spioni în jurul regelui

Iuliu Maniu a participat la pregătirea loviturii de stat, dar nu s-a implicat foarte tare, mai ales în perioada 23 august, când a dispărut câteva zile la tratament în clinica doctorului Jovin. Britanicii au numit lovitura de la Palat „Schema colonelului Black“, care consta în infiltrarea unor oameni cheie la Palat, la Ministerul de Externe şi la Guvern. Practic, Regele Mihai I era un tânăr total lipsit de experienţă politică, dar care însă era manipulat de un grup de sorginte filo-britanică, format din Alexandru Ioaniţiu, Ioan Mocsony-Stârcea, Victor Pogoneanu Rădulescu şi Grigore Niculescu-Buzeşti. Mai mult decât atat, documentele arată faptul că Eugen Cristescu ştia de lovitura de stat de la începutul lunii august. Conform delaraţiei unui ofiţei german, Wilhelm Hoettl, Cristescu a transmis SD-ului (serviciul de securitate nazist) informaţia despre iminenţa loviturii de stat. Spre norocul conspiratorilor români, baronul Manfred von Killinger reprezentantul german în România, nu i-a crezut pe cei de la SD.

Vă mai recomandăm:   De ce n-au mai venit americanii în 1947. „Lumea trebuie să-şi dea seama în România că ajutorul american este în funcţie de intensitatea rezistenţei“

Destinul tragic al generaţiei Marii Uniri. Cum au aranjat comuniştii procesul lui Iuliu Maniu: „Să convingeţi credincioşii să ceară executarea lui“

Citeste totul despre: constanta iuliu maniu spion serviciul secret britanic nkvd lovitura de stat maresalul ion antonescu fondul romania arhive britanice marian zidaru rica georgescu

Onor Min. Ed. Naționale a emanat „noua strategie națională” de REEDUCARE, NU DOAR A COPIILOR, CI ȘI A PĂRINȚILOR de copii din România! Aceștia din urmă e musai să se „eSprime” asupra „docomentului” pînă acușica, la începutul lui iulie, că în caz contrar se va socoti că sînt de acord cu el! (deci știu ei emanatorii doc.ului că de fapt părinții români nu au cum să fie de acord cu așa ceva). Dincolo de (macabra) glumă la CE ALTCEVA te poți aștepta de la un minister condus de un rectoraș obscur al unei oarecari universități din provincie, cînd bine știut este că UNIVERSITATEA ROMÂNEASCĂ în general (ba chiar și în amănunt) nu e decît o OFICINĂ SECURIST-SOROȘISTĂ a GLOBALISMULUI SATANIST?!

18 iunie 2018

NOUA STRATEGIE NAȚIONALĂ DE (re)EDUCARE A PĂRINȚILOR

Filed under: apologetica,atitudine,educația sexuală,homosexualitate,sexualizarea excesiva,sexualizarea precoce,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:29

NOUA STRATEGIE NAȚIONALĂ DE (re)EDUCARE A PĂRINȚILOR

REEDUCA, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație.

Ministerul Educației Naționale a publicat zilele trecute o propunere privind Strategia Națională de Educație Parentală. Ea este supusă dezbaterii publice până în data de 10 iulie 2018.

Motivul acestei strategii: rezolvarea problemelor copiilor din România. Soluția? Implementarea unui sistem național de educare a părintilor și implicit a copiilor. Totul sună bine, până la viziunea centrala ce se desprinde din strategie: o NOUĂ concepție despre FAMILIE și valorile ce urmează a fi transmise către părinți si copii.

Se sugerează că toate problemele existente sunt generate de o viziune actuală eronată, o educației greșită, ce trebuie eradicată, urmând a fundamenta FAMILIA pe un nou set de valori și principii.

SE PREFIGUEAZĂ O NOUĂ (RE)EDUCARE A SOCIETĂȚII ÎN CEEA CE PRIVEȘTE VALORILE ESENȚIALE DIN JURUL INSTITUȚIEI FAMILEI?

Ce consideră Ministerul că este ERONAT în EDUCAȚIA FAMILIALĂ prezentă?

* Modelul familiei naturale (mama, tata și copiii), în care tatăl se dăruiește mamei, mama se dăruiește tatălui și aceștia își dăruiresc viața copiilor lor, nu trebuie să le mai fie prezentat noilor generatii ca fiind modelul ideal, care poate genera cel mai înalt grad de relaționare interpersonală (Pagina 4 a Strategiei)

* Părinții trebuie să renunțe la mentalitătile conservatoare. La nivelul percepției largi, în accepțiunea conservatoare, respectarea legilor morale produce efecte pozitive, nerespectarea lor produce efecte negative. Această viziune trebuie eliminată. (Pagina 3)

* Valorile transmise în mod tradițional, în interiorul familiei, trebuie revizuite și înlocuite, putând fi perimate în contextul actual. În opinia multora, printre valorile transmise în mod tradițional se pot înțelege inclusiv cele legate de viziunea existentială creștină. (Pagina 3)

Care sunt punctele cheie ale NOII EDUCAȚII FAMILIALE propuse?

* Copiilor li se va prezenta o nouă idee de familie, care poate insemna ORICE combinație de persoane, eliminând modelul natural, întrucat familia este “o constelație de idei, imagini si terminologii, creată si recreată permanent de practicile socio-culturale”. (Pagina 3)

* Se va pune accent pe respectarea și promovarea “drepturilor omului”, în conformitate cu standardele ONU. Aria fiind extinsă, drepturile legate de sexualitate, care în viziunea organizației internaționale implică și educatia sexuală intensivă, de la varste mici, probabil vor veni și ele la pachet. În noua viziune internațională, plăcerea sexuală este un drept, fiind normal a fi experimentată de oricine, la orice vârstă. (Pagina 23)

* Copiii trebuie sa aibă “respect pentru diversitate”. Prin conceptul extins de diversitate se va putea înțelege și mult vehiculata idee de diversitate sexuală: comportamentul heterosexual si homosexual vor fi prezentate ca două alegeri valide de viață, fără nici o diferentă între ele. (Pagina 23).

* Este necesară o încurajare activă a “egalității de gen” si “eliminarea stereotipurilor de gen”. Prin eliminarea stereotipurilor de gen se înțelege crearea de personalității ‘androgine”, teorie prin care se neagă diferențele de aptitudini native între femeie și bărbat. Apoi, de la eliminarea stereotipurilor de gen până la acceptarea treoriei identității de gen (să devii din femeie bărbat și din bărbat femeie) nu mai e decât un singur pas. (Pagina 23)

CONCLUZII

Strategia propusă pune în centrul ei o viziune asupra familiei total decuplată de valorile firești, validate istoric și larg acceptate de societatea românească.

Primul și cel mai important element în stabilirea unei strategii de educație parentală, este direcția / viziunea existențială pe care ea o promovează. Avem 2 opțiuni:

* viziunea fireasca, naturala, conservatoare: există legi morale, obiective, există modele universale, validate istoric; omul este liber să aleagă dacă dorește să le urmeze sau nu; dacă le va urma, există consecințe pozitive, dacă nu le va urma, există consecințe negative

* viziunea progresistă: omul și valorile sociale sunt concepte care se scriu și rescriu în functie de stadiul istoric; omul are capacitatea de a “re-inventa” legile existenței, făurindu-și singur viziunea existențială; nu există “tabuuri”, nu există moralitate.

Câteva mii de ani de istorie și recenta experiență a comunismului în Romania, în care s-a dorit crearea OMULUI NOU, rupt de firescul lucrurilor, ar trebui să fie concludente. Disoluția ideii de familie în Europa Vestica, cu tragedia apariției noilor generații de copii debusolați, este de asemenea un alt exemplu pentru a considera varianta progresistă (propusă prin strategie), ca fiind de natură a agrava problemele de la nivelul societății românești.

Este nevoie de o strategie pentru o VIAȚĂ DE FAMILIE firească, așa cum istoria a validat-o: familia este locul în care tatăl se dăruiește mamei, mama se dăruiește tatălui și împreună copiilor, asumându-și, din dragoste pentru ei, jerta propriilor vieți. A avea o familie nu este un lucru usor … dar este principala maniera în care omul se transformă din individ în persoană, capabil să-i asume pe cei de lângă el ca pe sine însuși, atingând cel mai înalt grad de comuniune interpersonală.

Copii care, aflați în situații conjuncturale nefericite, nu au avut parte de experimentarea acestei pradigme, nu trebuie lipsiți de prezentarea modelului, arhetipului ideal al familiei naturale. Ei trebuie ajutați să treacă peste momentele grele în care se află și ghidați în direcția corectă.

Departe de a “critica” orice încercare a instituțiilor statului de a rezolva problemele curente, prezentei strategii i se aplică proverbul “a sări din lac în puț”. Aceste eforturi și resurse umane imense (65 milioane de euro, 7.500 de educatori si 2.500.000 de parinti implicati) trebuie utilizate având în centru o viziune naturală, firească, validată istoric și nu o inginerie socială, un progres “dictat de sus în jos”.

Să fie strategie, să fie bani alocați, să fie oameni implicați, dar în direcția corectă!

CE E DE FACUT?

În viziunea Ministerului, lipsa de reacție a părinților va fi interpretată ca o acceptare a strategiei propuse. Daca vă pasă, exprimați-vă opiniile la adresa de email unde Ministerul așteaptă opiniile voastre: claudia.teodorescu@edu.gov.ro

Fără a fi o încercare de dramatizare, lipsa de implicare a fiecăruia dintre noi poate însemna validarea unui proiect național de (RE)educare.

CITEȘTE, EXPRIMĂ-ȚI OPINIILE CATRE MINISTER ȘI DĂ UN SHARE!

SURSE

Linkul de unde se poate descărca strategia în forma integrală    https://edu.ro/consultare-public%C4%83-strategia-na%C8%9Bional%C4%83-de-educa%C8%9Bie-parental%C4%83-2018-2025-proiect

Extrase din Strategie

• “Deseori noile ideologii promovate in special in domeniul protecției copilului întâlnesc mentalități conservatoare, un sistem de valori ale familiei ce trebuie regândit in contextul unor informații noi cu privire la nevoile de dezvoltare ale copiilor” (pag 3)

• “De aceea familia in societatea actuală are nevoie din ce in ce mai mult de sprijin extern pentru a se adapta acestor cerințe…. in conditiile in care părintii rămân atașați valorilor care s-au transmis tradițional, pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaționare intrafamiliară. Această din urmă atitudine este prezentă si in discursurile profesioniștilor care idealizează familia tradițională pe care o consideră o formă perfectă de organizare” (pag. 3)

• “Strategia național de educatie parentală are ca fundament abordarea teoretică conform căreia familia nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural, “o constelație de idei, imagini si terminologii” creată si recreată permanent de practicile socio-culturale” (pag.3)

• “A susține părintii in interesul superior al copilului inseamnă a crea o nouă cultură familială” (pag. 4)

• “Politicile care privesc inițierea, formarea si dezvoltarea competentelor parentale trebuie să pornească de la respectarea modelelor familiale si educaționale existente in realitate, fara a impune modele unice considerate ideale” (pag. 4)

• “Educatia timpurie poate fi o pârghie esențială de reducere a inegalităților sociale” (pag. 13)

• “…atrăgând familia alături de scoală la vârstele timpurii ale copilului, putem “educa” si familia” (pag. 13)

• “A devenit o necesitate imediată crearea unui sistem de educatie parentală centrat …..si pe stimularea interesului pentru o nouă cultură familială…” (pag. 13)

• “Perioada timpurie a dezvoltării copilului… sistemul de educatie parentală trebuie să vină in sprijinul dezvoltării unor principii esențiale ce vizează promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate si incurajarea activă a egalității de gen” (pag. 18)

• “Strategia are la bază următoarele principii:… promovării diversității…stilurile parentale trebuie revizuite din perspectiva relaționări cu copiii si inlăturării stereotipurilor de gen care influentează traseele de viață diferite (pag. 23)

Andrei Manea

SURSA: Coaliţia pentru Familie

 

Citiți și :

Corectitudinea politică își face loc și la Ministerul Educației Naționale: Părinții și copiii români ar putea fi „educați” să accepte „o nouă cultură familială” și „respect pentru diversitate și încurajarea egalității de gen”

OPT SUTE PATRU copii au fost părăsiţi în maternităţi şi spitale în 2017 în patria noastră creștin-ortodoxă, ROMÂNIA! Ne e și frică să ne mîniem, întrebîndu-ne dacă nu cumva trebuie să ne bucurăm și să zicem: bine cel puțin că nu au fost omorîți, uciși în pîntece, sau vînduți! Oare cînd ne vom hotărî să ne apărăm cu prețul vieții aurul nostru, copiii noștri?! Cînd ne vom hotărî să ne aruncăm la picioarele Domnului Dumnezeu implorîndu-l să ne scape de nevolniciile noastre, să ne curețe de CRIMELE noastre?! De aceea ne calcă în picioare toți și ne omoară cu zile!

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/peste-800-de-copii-au-fost-parasiti-in-maternitati-si-spitale-in-2017-948875

Peste 800 de copii au fost părăsiţi în maternităţi şi spitale în 2017

Un număr de 804 copii au fost părăsiţi în maternităţi şi în alte unităţi sanitare în 2017, conform datelor publicate pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA).

Foto Shutterstock

Dintre aceştia, 573 au fost părăsiţi în maternităţi, 187 în secţiile de pediatrie, iar 44 au fost lăsaţi în alte secţii de spital.

De asemenea, 755 de copii au fost externaţi în perioada ianuarie-decembrie, din care 320 s-au reîntors la familiile lor, trei au fost plasat la familia extinsă, 33 plasaţi la familii/persoane şi 328 la asistenţi maternali.

Totodată, 22 de copii au fost încadraţi în centre de plasament, 19 copii în centre de primire în regim de urgenţă, iar 30 copii se regăsesc în alte situaţii, conform datelor ANPDCA.

Sursa: Agerpres

Se vede tot, într-adevăr! Iată știre veche de PESTE o lună, privind JAFUL NECURMAT AL ROMÂNIEI! Cum că Britanicii vor extrage [conform articolului, la ora la care vorbim, deja extrag!] 30 de tone de aur si argint pe luna dintr-o mina din Suceava! Așa pierde România toate bogățiile! „Așa”, adică cum?! Adică prin CIOCOIMEA VÎNDUTĂ DE LA GUVERNARE, ÎN HAITĂ CU GLOBALIȘTII SATANIȘTI, care își umplu reciproc buzunarele pe spinarea și pe gîtul biet românului săracul! Cînd ne vom hotărî să punem odată capăt acestui dezastru?!!

sevedetot.ro

Distribuiți masiv! Britanicii vor extrage 30 de tone de aur si argint pe luna dintr-o mina din Suceava! Uite asa pierde Romania toate bogatiile!

11 mai 2018Admin Stiri

Distribuie pe Facebook

Britanicii vor extrage 30 de tone de aur si argint pe luna dintr-o mina din Suceava! Uite asa pierde Romania toate bogatiile!

Suntem in repetate randuri incapabili sa profitam de bogatiile naturale vaste ale Romaniei! Rand dupa rand, strainii ne cumpara tara.

Producătorul de minereu Vast Resources, avand intre actionari fonduri de investiţii precum Barclays, preconizează că din luna mai va incepe să extragă lunar din mina de la Mănăila (Suceava) aprox 30 de tone de concentrat de aur şi argint.

Producătorul a demarat deja in acest sens primele teste in vederea procesarii metalelor preţioase, aur şi argint. Compania a mai declarat că nu va folosi substanţe chimice la procesarea minereului, ci va separa metalele pretioase de restul materialelor prin centrifugare si zdrobire.

Andrew Prelea, director executiv şi preşedintele Vast Resources România declara :

„La mina din Mănăila am avut anul trecut experţi care au găsit soluţiile necesare pentru separarea concentratului de zinc şi cupru, dar au văzut şi potenţialul de separare a celui de aur şi argint. Astfel, vom putea avea din acest an o producţie importantă de concentrat de aur şi argint în fiecare lună”
Producătorul a strâns 8 mil. de dolari la începutul acestui an din vânzarea participaţiilor sale la două mine de aur din Africa şi contractarea unui împrumut, bani pe care îi vor folosi, in principal, pentru dezvoltarea afacerilor miniere din România.

Compania a obţinut de asemenea 4 mil. de dolari din vânzarea a 49,99% din participaţia sa de 50% în cadrul a două mine de aur din statul Zimbabwe, Africa. Cumpărătorul a fost firma cu capital american SSCG African Holdings, care pe lângă această achiziţie a oferit Vast Resources un împrumut de 4 mil. de dolari pe o perioada de patru ani la o dobândă de 1% pe lună. Decizia de vânzare a activelor din Africa vine pe fondul incertitudinilor politice şi economice din Africa.

Sumele incasate urmeaza sa fie folosite de Vast Resources pentru dezvoltarea celor două mine detinute in România, Mănăila şi Băiţa-Plai.

„Investiţiile în cele două mine pe care le deţinem în România au ajuns la 5,5 mil. euro în 2016”
declara un reprezentant al companiei.

În iulie 2015, Vast Resources a achizitionat 50,1% din Sinarom Mining Group, care controleaza cariera Mănăila, care deţine 1,8 milioane de tone de minereu polimetalic.

Intre acţionarii Vast Resources, companie listată pe piaţa alternativă a Bursei de la Londra, se regăsesc firme de renume international precum Hargreaves Lansdown, Barclays sau Investec Wealth & Investment.

Britanicii au mai cumpărat în vara lui 2015 şi 80% din compania Mineral Mining, aflată în insolvenţă. Suma de achizitie fost evaluată la 1,35 mil. dolari şi a inclus preluarea activelor minei Băiţa-Plai din Bihor. Cariera respectiva conţine 1,9 milioane de tone de minereu (plumb, tungstenaur, argint, zinc,cupru şi molibden).
Distribuie prietenilor
Multumim!

Sursa:tetelejurnal.ro

Dragi ROMANI , haideți sa facem ceva !!! Ceea ce se întâmplă nu este bine deloc !

ATENTIE !! Asteptam pe toti oameni cu inima buna si cu Ganduri bune in grupul nostru  Intra AICI  SI ALTURATE GRUPULUI NOSTRU CLIK AICI !

 

Sinaxa Inter-Ortodoxă de la Negrești Oaș din 19 mai 2018 [Sîmbătă, ajunul Duminicii a 7a după Sff Paști, a Părinților Sinodului Întîi Ecumenic]

← Din cauza informatiilor mincinoase aparute pe internet cu privire la faptul ca Mihai Chirila si pr Ioan Ungureanu ar fi ucenicii parintelui Antim , parintele ne-a confirmat ca cei doi nu s-au mai spovedit la sfintia sa din Postul Craciunului

Cuvântul părintelui Hariton despre preoție: „Preoția nu este nici a episcopului, nici a preotului, preoția este a Bisericii. Numai Biserica însăși poate să ia harul preoției de la episcop și preot, când există anumite motive. Până să se alcătuiască un Sinod care să îl caterisească pe preotul sau episcopul eretic, preotul și episcopul respectiv au preoție” →

Sinaxa Inter-Ortodoxă de la Negrești Oaș (19 mai 2018)

Publicat pe mai 22, 2018de Invataturile Sfintilor

Hristos S-a înălțat!

Sâmbătă, 19 mai 2018, a avut loc Sinaxa Inter-Ortodoxă de la Negrești-Oaș (județul Satu Mare). Au participat clerici, monahi și monahii (30 în total), precum și mireni (peste 180) din România, Moldova, Rusia, Grecia și Serbia, având bucuria de a avea în mijlocul nostru atât de părinții athoniți români mărturisitori, cât și trei athoniți greci: Gheron Hariton Kariotul, Gheron Sava Lavriotul și Gheron Alipie Kapsaliotul. Gazda noastră a tuturor a fost pr. Emanuel Oros și fiii săi duhovnicești, iar organizarea Sinaxei a fost foarte bună, deci le mulțumim din suflet și Dumnezeu să îi răsplătească înmiit.

Duhul de desfășurare al Sinaxei a fost foarte pașnic (cu doar câteva excepții, mai ales al vociferărilor din sală – cu toate că a putut lua cuvântul oricine a dorit – care însă au înțeles totuși în final că scopul întâlnirii noastre nu este unul războinic, ci pașnic, de dialog și de ucenicie față de Sfinții Părinți).

Au luat cuvântul: părintele Emanuel, în calitate de gazdă a Sinaxei, părintele Efrem Prodromitul (care a dat citire studiului lui Gheron Sava Lavriotul, atașat la finalul acestui articol), părintele Spiridon Roșu (care a citit un mesaj al unui ieromonah Evghenie din Rusia, cu al cărui cuprins însă Sinaxa nu a fost întru totul de acord, căci vorbea despre Taine invalide, calendar etc), subsemnatul (studiul meu este atașat în final), pr. Ioan Miron (care și-a expus pe larg teoria despre invaliditatea Tainelor în B.O.R.), Gheron Sava Lavriotul (care a dat răspunsuri canonice și patristice, cu operele Sfinților Părinți pe masă, la controversele teologice apărute), Gheron Hariton, care a făcut o frumoasă sinteză despre preoție, Taine și har; apoi cuvântul de salut al părinților veniți din Serbia, s-a răspuns la întrebări din sală, iar în final părinții din Serbia ne-au invitat pe toți să participăm la Sinaxa națională anuală ortodoxă din Serbia, care va avea loc în data de 3 iunie (anunțul oficial va fi atașat în final).

Ne-am bucurat că am avut ocazia de a discuta cu cărțile pe masă, sincer, frumos, cu calm, dar ne-am și întristat că cei ce mărturisesc ideea „părtășiei la erezie” s-au ținut de promisiune și nu au participat la Sinaxă. Nicio problemă, îi așteptăm data viitoare (probabil în data de 18 august 2018, lângă Brașov, când sperăm să lansăm două cărți: una a sintezei luptei de doi ani de zile a părinților români și greci, iar a doua fiind cea bazată pe Actele Sinoadelor Ecumenice, în traducere din limba greacă). Iar dacă ne cheamă la vreo sinaxă, mergem să discutăm cu ei, însă fără condiții umilitoare pe care le-au dat publicității în urmă cu câteva zile.

Câteva idei din cadrul Sinaxei:

– accentul principal s-a pus pe sinodalitatea Bisericii, precum și pe faptul că noi nu vrem să ne unim cu nimeni din afara României, nici cu sârbii, nici cu grecii, nici cu altcineva (din punct de vedere al jurisdicției canonice), ci să fim uniți doar în mărturisirea adevărului de credință;

– s-a purtat o largă discuție referitoare la două idei: ereticii nu mai fac parte din Biserică și că ereticii nu mai au Taine;

– canoanele aduse în discuție de cei care au trecut pe calendarul vechi și propovăduiesc dispariția BOR-ului oficial și inexistența Tainelor ei au fost canonul 1 și 2 al Sinodului VI Ecumenic. Răspunsul dat de Gheron Sava a arătat că la toate Sinoadele, când Sfinții Părinți dădeau anathema, spuneau: „să fie anathema!” Acest conjunctiv prezent arată că de ACUM ei sunt sub anathema, deci singurul care are puterea de a da anathemei este sinodul. În consecință, noi atragem atenția că ecumeniștii se întinează – datorită cugetului lor eretic – când se împărtășesc cu Sfintele Taine (adevărate, reale), nu Tainele însele se întinează, ci omul își ia osândă datorită stării sale interioare și a minții întunecate de erezie – de asemenea, întrerupem orice comuniune cu ereticii, dar nu spunem că ei sunt caterisiți automat (doar pentru că mintea lor a acceptat o erezie), pentru că un asemenea mod de caterisire nu există în realitate, ci așteptăm ca un viitor sinod să rezolve și această problemă (desigur că este de dorit ca înaintea judecății sinodale ereticii să se pocăiască de erezia lor și pacea să revină în Biserică). Adică noi tragem semnalul de alarmă, dar nu facem revoluție în Biserică. Altfel, vom ajunge ca așa cum 10 patriarhi au semnat în Creta, fără a mai lua în seamă pe ceilalți, precum și întreaga pleromă a Bisericii, tot așa acum câțiva preoți și monahi vor să recreeze Biserica, motivând că aceasta nu mai există oficial și că trebuie puse baze noi pentru ea, iar împreună cu acest demers trec la calendarul vechi etc;

– a fost trist faptul că, cu toate că s-au prezentat argumente canonice, teologice, dogmatice, patristice, logice etc, în repetate rânduri, totuși frații noștri nu au putut să se urnească din neînțelegerea lor, iar cel mai trist a fost că argumentarea teologică pe care au folosit-o a fost foarte subțire, neconvingând pe nimeni, adeseori argumentele aduse fiind ele însele potrivnice ideilor pe care voiau să le sprijine pe ele. S-a arătat clar că instituția sinodalității – iar aici am fost absolut toți de acord – este intrinsecă Bisericii, este modul ei de existență, deci nu poate nimeni de capul lui să hotărască în locul vreunui sinod, nici măcar când are ispita că nu va mai fi niciodată vreun sinod ortodox. Să nu uităm că nu omul, nici satana, nici masoneria, nici ecumeniștii nu conduc istoria, ci Hristos o conduce și El știe cel mai bine cum să reîntoarcă la adevăr mădularele bolnave ale Bisericii;

– s-a pus insistent întrebarea dacă ereticii mai sunt mădulare ale Bisericii. Răspunsul patristic a fost foarte clar: există eretici necondamnați și eretici condamnați. Cei necondamnați fac întotdeauna parte din Biserică, ei provin din Biserică, mintea lor este amăgită de erezie, Biserica face tot ce îi stă în putință spre a-i întoarce la adevăr; dacă ei nu vor cu niciun chip, nici măcar în fața unui sinod, atunci Biserica îi dă, cu durere, anathemei, iar atunci ereticii sunt tăiați de la Trupul Bisericii, nădăjduindu-se însă ca până la moarte să se reîntoarcă totuși la adevăr. Așa cum un membru bolnav al trupului face parte din trup până la tăierea lui definitivă, așa și ereticii – ca mădulare bolnave ale Bisericii – fac parte din ea (și se osândesc împărtășindu-se cu Hristos fiind ei în stare de erezie) și Biserica face totul ca ei să se întoarcă la adevăr;

– argumentul prezentat de unii că acum ereticii ecumeniști clerici trebuie primiți înapoi, dacă se pocăiesc, prin Mirungere și mai ales că nu mai pot fi niciodată clerici nu are nicio bază patristică și canonică; acest lucru – al caterisirii definitive – se realizează numai prin hotărâre sinodală și prin anathemă. Așadar, nu suntem deloc potrivnici Bisericii Ortodoxe Române, ci suntem fii ai acesteia, prigoniți împreună cu Hristos de către trădătorii ei, dar nu luăm lupta în mod personal, pieptiș, ci ne mișcăm, gândim, spunem și scriem așa cum au făcut Sfinții Părinți, nici mai mult, nici mai puțin; nu inventăm nicio soluție nouă, nu ne lăsăm cuprinși de slavă deșartă, ci slujim lui Hristos așa cum ne-au lăsat moștenire Sfinții, gândindu-ne la propria moarte și judecată;

– vă invităm să ascultați cu atenție cuvântul lui Gheron Hariton despre preoție, un cuvânt clar ce arată că Tainele sunt săvârșite prin puterea Preoției, nu a omului, a persoanei (arhiereul sau preotul respectiv), deci atâta vreme cât o persoană nu este caterisită – iar caterisirea se face doar de către Sinod – prin ea se lucrează Tainele, desigur, ori spre osândă, dacă este eretic sau nevrednic, ori spre mântuire, dacă este ortodox și mărturisitor al adevărului, trăitor al virtuții și al pocăinței pentru propriile păcate.

– am subliniat faptul că cu toții avem încă mult de învățat de la Sfinții Părinți. Analiza făcută de Gheron Sava acestui Canon 15 al Sinodului I-II Constantinopol, pe baza căruia am întrerupt pomenirea, arată toate valențele lui, dar și limitele, căci nu ne dă voie să facem schismă, nici să caterisim pe cineva, ci doar să ne opunem ereziei, lăsând ca la vremea hotărâtă de Hristos să se întrunească un sinod ortodox, care să hotărască referitor la: ecumenism, calendar, hirotonii, Taine, eretici etc, așa cum s-a întâmplat întotdeauna la nevoie în istoria Bisericii.

Această relatare este una personală, nu este în numele tuturor participanților. Cine vrea să și-o asume, slavă Domnului. Cine nu, slavă Domnului. Scopul ei este doar de a prezenta pe scurt ceea ce s-a întâmplat, iar toate porțile dialogului sunt deschise în continuare cu frații noștri. Ne pare rău că unii nu au vrut să se roage cu noi la începutul Sinaxei, că au plecat supărați în finalul ei, numindu-ne „fărădelege”, că nu au vrut să stea la masă cu noi, le cerem iertare dacă i-am supărat sau smintit cu ceva și rămânem în studierea și mai profundă a Sfinților Părinți, ferindu-ne de ispita Reformei, a existenței unui lider, a calomniei, a minciunii și a toată lucrarea celui rău, căci lupta pe care ne-am asumat-o nu este împotriva aproapelui nostru – chiar și eretic de ar fi – ci împotriva tatălui minciunii (adică diavolul) și a tuturor uneltirilor lui.

Personal, am subliniat încă o dată faptul că probabil Hristos așteaptă cu durere de la noi o atitudine mult mai hotărâtă împotriva unor practici blasfemiatoare la adresa Tainei Preoției, a Tainei Spovedaniei și a Tainei Împărtășaniei, prin practica împărtășirii la cutiuță de către mireni, fără preot, a „spovedaniei” prin telefon sau bipuri și alte asemenea pe care românii le-au mai auzit în ultima vreme.

Nădăjduim că această mică referire la Sinaxa aceasta să nu fie folosită de unii frați pentru noi calomnii împotriva noastră. Doar își fac păcate. Să nu fie. Noi nădăjduim ca la următoarele sinaxe să ne întâlnim cu pace, să fim uniți în lupta împotriva ereziei, nu numai prin cuvinte, ci mai ales prin fapte.

Anexe:

Studiul teologic ortodox despre Canonul 15 al lui Gheron Sava Lavriotul la Sinaxa de la Negresti Oas (19 mai 2018)

Pr Ciprian – Cuvant despre acrivie si iconomie la Sinaxa Ortodoxa de la Negresti Oas (19 mai 2018)

1. Cuvântul părintelui Hariton despre preoție:

2. Cuvânt-sinteză a celor trei căi: iconomie exagerată, acrivie nepatristică și cale patristică:

3. Cuvântul dinainte de finalul sinaxei al părintelui Sava Lavriotul:

4. Cuvântul părinților sârbi din final, cu invitația la Sinaxa din Serbia (3 iunie 2018):

5. Invitația la Sinaxa Națională din Serbia (3 iunie 2018):

Sursa

Gheron Sava Lavriotul – răspunsuri la întrebări și îndemn la mărturisirea credinței – Sinaxa de la Satu Mare, 19 mai 2018

← Cuvântul părintelui Hariton despre preoție: „Preoția nu este nici a episcopului, nici a preotului, preoția este a Bisericii. Numai Biserica însăși poate să ia harul preoției de la episcop și preot, când există anumite motive. Până să se alcătuiască un Sinod care să îl caterisească pe preotul sau episcopul eretic, preotul și episcopul respectiv au preoție”

Publicat pe mai 24, 2018

Pe vremea Sfântului Maxim Mărturisitorul nu mai exista niciun episcop ortodox, ceea ce înseamnă că Sfintele Taine nu se mai săvârșeau niciunde. Cine reprezenta Biserica?

Gheron Sava: Această întrebare sau prilejul oferit de ea ne arată că nu există Taine invalide dacă nu a avut loc o caterisire prin Sinod. Sfântul Maxim Mărturisitorul a dus lupte pentru a avea loc un Sinod ortodox, ca să înțeleagă episcopii erezia care exista și să plece ereticii din Biserică și ortodoxia să strălucească din nou. Și acest lucru s-a și întâmplat. Nu au avut loc hirotonii sau rehirotonii ca să facă alți episcopi și alți preoți și desigur, mulți episcopi care au luat parte la Sinoade erau eretici în vremea aceea. Însă, și-au înțeles greșeala și au revenit la ortodoxie. Deci, ei, din moment ce au căzut în erezie și apoi și-au revenit, au fost caterisiți în mod automat și apoi și-au revenit tot în acest mod?

Încă un lucru pe care l-am spus de la început: Există aici cu noi preoți care au întrerupt pomenirea după o anumită perioadă după Sinodul din Creta. Aceștia și-au pierdut preoția pentru că a existat această perioadă între Sinod și întreruperea pomenirii?

 

Hotărârile Sinoadelor nu sunt ale oamenilor, ci ale Duhului Sfânt. Considerând că nu mai este nevoie de un Sinod ortodox, oare nu se hulește împotriva Duhului Sfânt? Este vorba despre cei care spun că nu va mai fi cu siguranță un Sinod ortodox.

Gheron Sava: Considerând că nu mai este nevoie de un Sinod ortodox, se hulește cu siguranță Duhul Sfânt. Așa cum a fost hulit Duhul Sfânt la Sinodul din Creta. Acolo, în Creta, ei ce au hotărât, în esență? Au anulat sistemul sinodal al Bisericii. Atunci au hotărât 10 patriarhi, iar acum vin 1, 2, 5, 10 monahi și preoți și spun că aceștia nu au har. Așa cum acolo au hotărât 10 patriarhi, așa acum hotărăsc 10 preoți.

Singurul lucru pe care noi trebuie să-l facem și nimic mai mult, este întreruperea comuniunii cu ereticii. Dacă toți vor întrerupe pomenirea veți vedea că toți vor reveni la ortodoxie. Vă puteți închipui cum ar fi fost ca toți să întrerupă pomenirea: toți preoții și mirenii? Pentru că episcopii nu se tem de Dumnezeu, dar se tem de popor, dacă poporul ar fi întrerupt pomenirea lor, s-ar fi întors și ei la ortodoxie.

 

Cei ce au fost la Roman, i-au numit eretici pe cei ce sunt în erezia ecumenistă sau Sfinții Părinți și Sinoadele au hotărât acest lucru?

Gheron Sava: Nu spunem nimic de la noi. Tot ceea ce spunem este stabilit de către Sfinții Părinți.

 

Referitor la un proiect de rezoluție ce a avut loc la Orășeni – sunt unii care spun că nu sunt nici cu o tabără, nici cu alta, ci sunt cu Sfinții Părinți. Întrebarea este: Poate exista adevărul la cei care sunt oarecum neutri, spunând că ei sunt cu Sfinții Părinți, dar fără să arate cu care învățături concrete ale Sfinților Părinți sunt ei?

Gheron Sava: Desigur, nu se poate ca să fie cineva neutru și să spună ceva, așa, doar la modul general, că este cu Sfinții Părinți. La sinaxa de la Roman, am vorbit în general despre episcopi și despre preoți. Și am spus că nici episcopii, nici preoții nu mai pot să facă iconomie referitor la această problemă. Ne-am referit cu numele la doi episcopi din Grecia, care sunt considerați tradiționaliști, anti-ecumeniști: mitropolitul Serafim de Pireu și mitropolitul Ierotei de Nafpaktos. Când a venit mitropolitul Ierotei în România, în 2017, a spus poporului român să-i urmeze pe episcopii români pentru că aceștia sunt ortodocși. Mitropolitul Ierotei a semnat documentul – a circulat o broșură, „Către popor” se numește. A semnat această broșură a Sinodului, în care tot Sinodul Greciei este de acord cu Sinodul din Creta, așa cum a semnat-o și mitropolitul Serafim de Pireu. Și unii susțin că, de vreme ce acești episcopi susțin despre ei înșiși că sunt anti-ecumeniști, ei ar fi de fapt cu adevărat ortodocși.

Însă, despre acești episcopi și preoți care spun că sunt în cuget ortodocși, noi am spus că sunt de fapt ecumeniști. Au trecut aproape doi ani de la Sinodul din Creta. Trebuie ca fiecare din noi să luăm atitudine, deja este târziu. Adevărul este că toți cei care pomenesc episcopi eretici, sunt și ei căzuți în erezie.

 

Părintele Antim a dat un comunicat către ucenici, în care zicea că nu mai este duhovnicul părintelui Ioan și al lui Mihai-Silviu. Considerați că părintele Antim și ucenicii lui ar trebui să se dezică și de proiectul de rezoluție al lui Mihai-Silviu Chirilă, de semnatari și de învățătura greșită a părtășiei la erezie și de cei implicați în cadrul ei, pe care în mod indirect o acceptă (o acceptă în sensul că nu se dezice) ?  

Gheron Sava: Pentru faptul că părintele Antim a dat acest răspuns că nu se mai spovedesc la el părintele Ioan și fratele Mihai-Silviu, se subînțelege că nu este de acord cu învățătura pe care o urmează aceștia. Însă, părintele Antim nu vrea război, nu vrea probleme și de aceea merge mai încet, mai moale. Însă asta înseamnă de fapt: faptul că nu îi mai primește și nu îi mai spovedește, înseamnă că nu e de acord cu ceea ce ei spun.

Noi l-am așteptat astăzi și pe Mihai-Silviu Chirilă să vină aici să vorbim, așa cum am vorbit și cu părintele Ioan Miron. Noi vrem cu toți să vorbim, nu numai cu unul sau cu altul, inclusiv cu PS Longhin. Vrem să vorbim deschis lumii, ca să vadă lumea care este adevărul. Noi nu spunem nimic de la noi, îi urmăm pe Sfinții Părinți și ce spunem, spunem doar din scrierile lor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, scopul nostru este să continuăm pe drumul acesta.

 

Părintele Andrei: Am fost acuzați că la Roman noi am făcut tot poporul român eretic și îl rugăm pe Gheron Sava să dea dezmințire în acest sens, pentru că mulți dintre mireni s-au smintit și fac tot felul de comentarii.

Gheron Sava: Noi, la Roman, am vorbit în principal despre episcopi și preoți și am spus că episcopii și preoții ecumeniști îi conduc pe credincioși în erezie. Există mulți mireni care nu știu încă ce s-a întâmplat. Nu putem să-i acuzăm pe cei care nu știu încă ce s-a întâmplat că sunt eretici, însă trebuie să-i informăm pentru ca ei să se îndepărteze de erezie. Și aici este iconomia pe care o facem. Pe de altă parte, părintele Efrem ne spune că cei care sunt cei mai duri, mai aspri, ne acuză că băgăm erezia în ortodoxie. Însă, iconomia trebuie să o facem așa cum trebuie. Nu putem să spunem că avem episcopi ortodocși, doar pentru că vorbesc ortodox. Acesta este lucrul pe care ei nu-l acceptă. Însă, când e vorba de mireni care nu știu ce se întâmplă, cu ei trebuie să facem iconomie, să îi informăm, să afle ce se întâmplă. Și atunci trebuie să hotărască și ei ce vor face. Acolo facem iconomie, nu în altă parte. Cred că suntem foarte clari în ceea ce spunem. Și încă un lucru: noi nu forțăm, nu obligăm pe nimeni să facă ceva, noi spunem ce fac Sfinții, ce trebuie să facem noi ca să îi urmăm pe Sfinții Părinți și să Îl mărturisim pe Hristos. Mărturisirea nu este un drum ușor. Majoritatea preoților și monahilor de aici deja au fost prigoniți. Părintele Elefterie a fost caterisit, părintele Ciprian și atâția alții. Noi am fost dați afară din mănăstiri. Monahiile sunt date afară din mănăstiri. Nu este ușor drumul mărturisirii, este unul de răstignire. De aceea ne aflăm aici.

Din păcate a fost dat un anunț la Bănceni, pe care l-au preluat și alții, să nu vină nimeni la această sinaxă. De ce? Spunem ceva eretic? Nu suntem împotriva ecumenismului? Am spus vreodată că nu mai există Taine în Biserică? Am spus ceva eretic? Ceea ce facem noi nu este o voce ortodoxă? Unde greșim noi, în ce punct greșim? Potrivit acestora care ne acuză, noi greșim pentru că vorbim – ei, de fapt, vor să ne astupe gura.

Sfântul Grigorie Palama spune despre diavol, că diavolul intră în Biserică prin erezie și că diavolul iese din Biserică atunci când poporul este informat despre erezie. Acesta este lucrul pe care trebuie să îl facă episcopii și preoții. Unde sunt aceștia? Noi vom continua să facem aceasta, nu este posibil să ne închidă gura, suntem de acord cu dialogul cu oricine vrea, care este însă bine-intenționat și numai cu argumente patristice. Iar dacă noi greșim undeva, punem metanie, cerem iertare. Însă, ați văzut astăzi, că părintele Ioan nu a avut niciun argument și cu toate acestea, a rămas tot la ideile lui. De aceea noi vom continua să vorbim, cu ajutorul lui Dumnezeu, lucru pe care trebuie să-l faceți și voi.

Trebuie să înțelegem un lucru: Mulți zic: când va avea loc un Sinod, dacă va avea loc un Sinod… Au înțeles că trăim anii de pe urmă? Așa cum a început Biserica, tot așa se încheie. Este turma cea mică. Nu ne interesează cantitatea. Bine ar fi fost ca toți creștinii ortodocși să fie cu adevărul. Pe noi nu ne interesează să avem adepți, nici să spunem că noi avem adevărul. Adevărul îl avem, adică îl mărturisim pentru că îl demonstrăm, îl spunem. Iar adevărul este că vrem să rămânem lângă Hristos. Trăim în vremea mărturisirii și peste puțin timp va fi nevoie să mărturisim și cu sângele nostru. Deja ies și sunt impuse încet-încet actele electronice, un subiect despre care aproape nimeni nu vorbește. De aceea trebuie să ne pregătim cu rugăciune, trebuie să ne pregătim cu dragoste și cu post și cu toate virtuțile pe care ni le dă Hristos, dar în principal să ne pregătim prin mărturisirea de credință. Să cerem de la Sfinți și de la Maica Domnului să ne dea putere ca să putem să Îl mărturisim pe Hristos. Acesta este lucrul pe care îl urmărim. Ne bazăm pe Sfinții Părinți, Îl mărturisim pe Hristos și în felul acesta ne putem mântui. Cu ajutorul lui Dumnezeu, noi nu ne vom opri să vorbim, iar alții vor încerca să ne oprească. Lucrurile acestea noi am ținut să le spunem. Vă cerem să ne pomeniți în rugăciunile dumneavoastră și vă transmitem rugăciunile părinților din Sfântul Munte.

Sinaxa Națională din Serbia (cu participare grecească și românească) care a avut loc Duminică, 3 iunie 2018 în localitatea Loznița de lîngă orașul Ceaceak (zona Moravița, centrul Serbiei), organizată de Eparhia Rașka-Prizren și Metohia în Exil. – De la blogul invataturilesfintilorparinti.wordpress.com.

← Premierul Israelului subliniază importanța istorică a reconstruirii Templului lui Solomon

Sinaxa Națională din Serbia

Publicat pe iunie 6, 2018de Invataturile Sfintilor

Prin purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu, duminică, 3 iunie, anul Domnului 2018, la prăznuirea Tuturor Sfinților, în localitatea Loznica de lângă orașul Cacak a avut loc Sinaxa Națională din Serbia, organizată de Eparhia Rașka/Prizren și Metojiha în Exil.

Au fost prezenți în jur de 2000 de participanți, lucru îmbucurător. Creștinii din Serbia sunt tot mai conștienți de necesitatea îngrădirii de erezia ecumenistă, fiind un exemplu pentru alte țări ortodoxe. În Eparhia de Rașka și Prizren în Exil din Serbia sunt peste 25 de mănăstiri, întemeiate chiar de cei îngrădiți de erezie, care primesc cu bucurie pe monahii și monahiile care au fost alungați din mănăstirile lor de ecumeniști pentru mărturisirea lor. Sunt speranțe că activitatea misionară va spori și din ce în ce mai mulți credincioși din Serbia și de pretutindeni le vor urma exemplul și vor întrerupe comuniunea cu cei care acceptă panerezia ecumenistă, având Canonul 15, I-II Constantinopol drept temei canonic.

Liturghia arhierească, oficiată de Înaltpreasfințitul Artemie a început la ora 10. Împreună cu Înaltpreasfinția Sa au slujit horepiscopii Maxim, Naum și Nicolae, dimpreună cu un sobor de ieromonahi, preoți de mir, ierodiaconi și diaconi, în număr de până la 50. La sfârșit, a predicat horepiscopul Naum.

După terminarea Liturghiei a început desfășurarea Sinaxei. Vlădica Artemie și-a deschis cuvântarea prin evocarea Sfinților Mucenici Romanovi, care ne-au arătat calea Jertfei în acest ultim secol plin de ateism, apostazie și prigoană. A evidențiat faptul că, spre deosebire de alte prigoane, care în realitate întăreau Biserica, creștinii bucurându-se să mucenicească și să aibă biruință în Ceruri, erezia ecumenistă este o cumplită prigoană din interior, care duce la moarte veșnică.

La Sinaxă au asistat și părinți și credincioși din Rusia, România și Grecia.

Au mai luat cuvântul: ctitorul mănăstirii din localitatea Cacak, un preot din Rusia, precum și alte persoane, clerici și laici, participanți la Sinaxă.

Într-o convorbire particulară cu Înaltpreasfințitul Artemie, s-au clarificat câteva probleme cu care se confruntă în prezent rezistența anti-ecumenistă și anume:

1.Cei care nu s-au îngrădit de ecumeniști, dar se laudă că mărturisesc credința, însă nu și prin fapte, sunt chiar mai periculoși decît ecumeniștiideoarece îi trimit pe credincioși înapoi în comuniune cu erezia.

2.Despre situația celor care chipurile din neștiință sunt în comuniune cu ecumeniștii, vlădica Artemie a spus că nu există justificare deoarece acest lucru înseamnă nepăsare, nedemnă de un creștin. Una este să nu știi, și alta este să nu vrei să afli. În Evanghelia de la Luca, capitolul 12, se menționează că vor fi pedepsiți și cei care nu știu, chiar dacă cei care știu vor fi pedepsiți mai aspru decât ei.

3.Deoarece ierarhii români acceptă ecumenismul și poporul a rămas fără păstorirea lor, pentru a nu cădea în schismă, trebuie să îi urmăm pe Sfinții Părinți. Vlădica Artemie îi sfătuiește pe preoții români prigoniți, să își găsească fiecare un loc, o casă, o bisericuță în care să slujească. Întreruperea comuniunii cu ecumeniștii este de ajuns. De aceea avem Canonul 15. Sfântul Maxim Mărturisitorul a rămas singur, dar a mărturisit în continuare credința și nu a fost creată în acest timp o altă ierarhie. Să nu deznădăjduim dacă ierarhii noștri ne-au trădat. Dacă rămâne un singur om în Credință, acela va fi Biserica.

4.Cu privire la dușmanii ortodoxiei care îl acuză de schismă pentru că a hirotonit horepiscopi, i-am arătat Înaltpreasfințitului Artemie că am luat la cunoștință că horepiscopii, pe teritoriul României, în zona Maramureșului sunt amintiți până în secolul 18. Pentru a ne face o imagine despre rolul horepiscopilor, ieromonahul Xenofont din Serbia l-a amintit pe horepiscopul Alexandru, Sfânt prăznuit pe 30 august, care l-a reprezentat la Sinodul I Ecumenic pe Sfântul Ierarh Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului, deoarece acesta era foarte bolnav și nu a putut veni. Găsim acest lucru consemnat în Viețile Sfinților pe luna mai: „Şi neputând Sfântul Mitrofan, întâiul patriarh al Constantino­polului – Roma cea nouă să vină el însuşi la soborul acela din cauza bătrâneţii şi a slăbiciunii sale, a trimis în locul său pe horepiscopul său Alexandru, bărbat cinstit, sfânt şi bătrân, care a suferit multe osteneli în Tracia şi în Iliric, pentru pacea Bisericii. Acesta a ţinut în sobor locul patriarhului Mitrofan şi s-a nevoit împotriva lui Arie. Iar după ce s-a sfârşit acel Sinod a toată lumea, dreptcredinciosul împărat, marele Constantin, a rugat pe toţi arhiereii să meargă cu dânsul la PreaSfinţitul patriarh Mitrofan şi să-l cerceteze pe el, fiind bolnav pe patul morţii.”

Pentru lucrarea de propovăduire a credinței a hirotonit și vlădica Artemie horepiscopii, pentru a-i fi de ajutor la vârsta la care se află, conform Canoanelor și Tradiției Bisericești.

Vlădica Artemie a remarcat ceea ce putem cu toții observa în aceste vremuri potrivnice Ortodoxiei: Episcopii noștri schimbă literatura noastră. Tot ce nu e în duhul Noii Ere va fi interzis. Deja s-au scos versetele despre iudei din Prohodul Domnului în edițiile recente și în curând va fi interzisă și cântarea lor în biserici.

Dușmanii credinței noastre vor să demonstreze în mod mincinos că horepiscopii au fost destituiți de Sinodul de la Laodiceea, dar aceasta este o minciună nerușinată, o hulă și o insultă la adresa Istoriei Bisericii și neamului nostru. Deoarece după retragerea aureliană, Dacia a fost ruralizată, horepiscopii și între timp și periodeuții, un fel de exarhi misionari, au avut cel mai mare rol de propovăduire timp de aproape un mileniu, până prin secolul 12. Odată cu primele descălecate din Transilvania, în secolul 9, instituția horepiscopilor a început treptat să devină necorespunzătoare pe teritoriul țărilor române, odată cu suprapunerea administrativă laică, episcopul stabilindu-se în orașele-reședință.

Horepiscopii ajutau la propovăduire și erau însărcinați de episcop să înscăuneze preoți, să se asigure că sunt respectate Canoanele, să aducă la cunoștință clerului și poporului hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale și să îi catehizeze. Deoarece Valahia a fost o societate rurală, scaune episcopale nu existau decât la Tomis, și în sudul Dunării. Un candidat la hirotonie din teritoriile mai îndepărtate ar fi trebuit să își primejduiască viața într-o călătorie anevoioasă la Constantinopol sau în Grecia. Pentru a se evita expunerea la tot felul de amenințări și primejdii în acea perioadă marcată de invazii barbare și instabilitate politică, episcopul cetății din Tomis sau episcopii din sudul Dunării hirotoneau fiecare câte un horepiscop, pe care îl trimiteau în teritoriu, horepiscopul hirotonindu-se de episcopul uneia din cetăți, conform Canonului 10 de la Antiohia. Întrucât Canonul 6 Sardica interzice așezarea de episcopi la sate și în târguri mici, rolul de propovăduire în această perioadă l-au avut prin excelență horepiscopii. Găsim toate aceste lucruri menționate în „Istoria Bisericii Ortodoxe Române” de Mircea Păcurariu, Vol. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991.

O altă menționare a instituției horepiscopilor se face chiar și mult mai târziu, în Maramureș, zonă rurală prin excelență:

La anul 1704, il avem pe horepiscopul (episcop misionar) Iosif din Maramureșcare a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.

Apoi, un şir de horepiscopi, sau episcopi de ţară, au rezidat în Mănăstirea Peri şi în mănăstirile existente în Maramureş până la 1762, când cele mai multe au fost distruse de generalul Bucow, din ordinul Mariei Tereza. Deci, rădăcinile episcopiei coboară până la 1391. Sunt pomeniți, apoi şi identificaţi, peste 40 de horepiscopi care rezidau în mănăstirile din Maramureş.

Falsificarea și interzicerea istoriei neamului și a  tradiției creștine de elita ocultă sunt o realitate din ce în ce mai aprigă.

5.Cu privire la credincioșii care merg în bisericile unde sunt pomeniți ecumeniștii, aducând justificare faptul că nu a fost schimbat nimic în Crez și că vor lua atitudine atunci când vor vedea că s-a schimbat ceva, vlădica Artemie a subliniat că tocmai aceasta e viclenia cea mai mare a ecumeniștilor: a le lăsa credincioșilor tot: slujbe, sfinte icoane, rânduieli bisericești etc. numai să fie în comuniune cu ei și astfel să îi piardă.

6.Despre aceia care spun că vor amâna îngrădirea de erezie până când se va ajunge la potir comun cu papistașii și cu alți eretici, a arătat de asemenea că nu există în Pidalion Canoane care să spună că întreruperea comuniunii trebuie amânată până când se va ajunge la potir comun, ci chiar rugăciunile împreună cu ereticii sunt de ajuns pentru a întrerupe comuniunea cu aceia care le practică.

7.Despre preoții care dezleagă pe cei cu păcate opritoare de la Sfânta Împărtășanie fără a-i canonisi după Canoane, Înaltpreasfințitul Artemie a arătat că vor avea o răspundere foarte grea și că trebuie să înceteze să încalce Canoanele, afirmând: Dar mai sunt ei oare duhovnici (cu adevărat) dacă ei nu păstrează credința, dacă nu cred? Domnul spune: „Oricâte veti lega pe pământ, vor fi legate și în Ceruri și oricâte veți dezlega pe pământ  vor fi dezlegate și în Ceruri” (Matei 18, 18). Ei ar trebui să și lege, nu doar să dezlege. Toți mor duhovnicește dacă procedează altfel.

8.Vlădica Artemie a clarificat de asemenea, faptul că nu se menționează nicăieri că Tainele celor care nu s-au îngrădit de erezie sunt invalide după ce erezia este propovăduită cu capul descoperit de ierarhi. Canonul 15, I-II Constantinopol nu vorbește despre invaliditatea Tainelor, ci arată că întreruperea comuniunii este de ajuns. A adăugat că nimeni nu menționează că pe vremea lui Arie și Nestorie au fost repetate botezurile lor până la condamnarea sinodală a acestora.

9.Cununiile cu eterodocși nu sunt valide. Trebuie ca ereticul să treacă la ortodoxie prin Taina Botezului, apoi se face din nou Taina Cununiei în mod canonic.

 

Au consemnat un grup de ieromonahi, monahi și credincioși români prezinți la Sinaxă.

 

Tînără bucureșteancă, extrem de credincioasă, ucenica Părintelui Sofian Boghiu, ucisă în bătăi și medicație neuroleptică de diagnostic inventat – de către tatăl ei, medic. Motivul? Credința mare a fetei și dorința ei de a se călugări. – Articol apărut în Revista ATITUDINI (Petru Vodă), nr 6.

Mărturii zguduitoare din viaţa muceniţei Daniela din Bucureşti: „Am visat, Părinte, icoana Maicii Domnului. Şi am văzut că icoana prinde viaţă, şi Maica Domnului mă privea atent”

Această floare aleasă a răsărit pe pământul românesc în anul 1967. De micuţă era foarte apropiată de Dumnezeu. Când ieşea de la şcoală trecea totdeauna pe la biserică. Pentru aceasta era mustrată foarte aspru de tatăl ei: „Unde ai fost? Toata ziua la biserică? La popii tăi? Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu?” Iar ea nu zicea nimic, numai lacrimile îi curgeau pe obraji.

Era evlavioasă şi stătea mult timp la rugăciune. La banchetul de la sfârşitul liceului n-a vrut să se ducă. Diriginta ei o ruga: „Hai, Dănuţa, vino şi tu cu noi!”, însă ea a zis: „Nu pot, dar să ştiţi că eu vă iubesc foarte mult pe toţi, însă la banchet nu pot veni…iertaţi-mă…”. Era foarte blândă şi foarte bună cu toţi. Îi ajuta pe colegi la lecţii; stătea şi noaptea să scrie pentru ei. Învăţa foarte bine, atât la şcoală, cât şi la facultate. Îi plăcea foarte mult să lucreze. Toate hăinuţele ei erau făcute de ea.

A fost fiică duhovnicească a Cuviosului Părinte Sofian de la Sfânta Mănăstire Antim.

Studentă fiind, avea în grijă o bătrână paralizată, uitată de toţi – mama Ioana. Cuvioasa Daniela se ducea zilnic la ea: dimineaţa, înainte de facultate şi seara. Era drum destul şi osteneală multă. O spăla, o îngrijea, îi făcea cumpărăturile. Din bursa ei punea deoparte şi pentru mama Ioana. Îi spăla hainele, îi citea, îi cânta şi aducea bucurie în sufletul bătrânei.

Era foarte blândă şi foarte milostivă. Se vedea în ea blândeţea Părintelui Sofian. N-a fost niciodată supărată pe cineva. Se acuza întotdeauna pe sine, iar pe ceilalţi îi scuza.

Odată, cineva a bătut-o tare pe cuvioasa Daniela, deşi aceasta nu era vinovată. După ce a răbdat în tăcere bătaia, s-a aplecat până la pământ, a îngenunchiat şi a sărutat piciorul care o lovise cu sălbăticie.

Anumite persoane din familie încercau să o convingă să se mărite, iar ea spunea: „Nu, nu. Eu vreau să rămân cu Dumnezeu”. „Dar poţi să fii cu Dumnezeu şi măritată” – i se spunea. „Da, dar dacă mă mărit, înseamnă că-L dau puţin pe Dumnezeu la o parte, şi eu nu pot asta, nu vreau. Eu vreau să-I dau totul lui Dumnezeu”.

Stătea multe ore noaptea să-şi facă pravila. Niciodată nu s-a culcat fără să-şi facă pravila. Iar fraţii ei strigau la ea: „Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu? Că ne-ai acrit cu popii tăi. Ce-ţi face credinţa ta? Că tata îţi dă de mâncare… De ce ai făcut facultatea, ca să te duci la mănăstire”?

Când a terminat facultatea a fugit la mănăstire. Tatăl ei a căutat-o mult timp, a găsit-o, a bătut-o şi a adus-o acasă. A fugit de mai multe ori. De fiecare dată a fost adusă cu forţa acasă şi bătută cumplit.

Odată, în noaptea de dinainte de ultima plecare a sa la mănăstire, a plâns şi s-a rugat fără încetare. A făcut 1000 de metanii, cu lacrimi multe, cerând luminare de la Maica Domnului. Spre ziuă a adormit. Când s-a trezit, a luat iconiţa cu Maica Domnului pe care o primise de la Părintele Sofian. A făcut cruce, a sărutat iconiţa şi foarte hotărâtă şi-a strâns lucrurile pentru plecare. Apoi a lăsat unei prietene o scrisoare pentru Părintele Sofian. Iată conţinutul:

Am visat, Părinte, icoana Maicii Domnului. Şi am văzut că icoana prinde viaţă, şi Maica Domnului mă privea atent şi eu mă rugam în faţa ei şi o întrebam: „Ce să fac”?. Şi am văzut cum mă privea cu multă durere. Şi am văzut lacrimi pe obrazul Ei. Şi, deodată, şi-a întins mâinile la rugăciune şi o lacrimă din ochii ei a picurat pe mâna mea. Şi ea, cu mâinile ridicate în sus, se ruga şi plângea. Când m-a atins lacrima Ei m-am trezit. Şi m-am hotărât să plec.

Şi a plecat. Pe drumul Crucii, pe urmele Mântuitorului Hristos.

Însă tatăl ei a găsit-o şi de data aceasta. Când a adus-o de la mănăstire, a bătut-o cumplit. Apoi i-a tăiat veşmintele monahale cu foarfeca şi i le-a aruncat la gunoi. I-a smuls de la gât cruciuliţa şi a strigat la ea: „Popii, popii şi biserica…”. Atunci ea a leşinat. Şi când s-a trezit, aşa se ruga de tatăl ei: „Te rog, lasă-mi icoanele. Eu nu pot trăi fără ele. Te rog…”. Şi el le-a pus sub picior, a călcat pe ele şi apoi le-a luat pe toate. Atunci ea a zis: „Bine, mi-ai luat totul, dar sufletul nu poţi să mi-l iei, aici e totul”.

Şi de atunci numai aşa se ruga: „Maica Domnului, ajută-mă, nu mă părăsi! Doamne Iisuse Hristoase…”.

Văzând tatăl ei că nu o poate abate de la calea vieţuirii ortodoxe, a născocit o rezolvare diabolică. A găsit nişte medici asemenea lui şi i-au stabilit diagnosticul de „schizofrenie paranoidă cu delir mistic”. Până la sfârşitul vieţii sale pământeşti a fost obligată să ia medicamente „care s-o liniştească”. Ultimii doi ani i-a petrecut prin spitale, cu perfuzii. Din cauza medicamentelor era aproape tot timpul inconştientă. Tatăl ei o păzea de la prima oră până noaptea la orele 22 – 23, ca să nu poată lua legătura cu persoane binecredincioase.

Imobilizarea în pat şi medicamentele primite de la psihiatru i-au provocat o paralizie aproape completă şi un ileus paralitic (pseudoobstrucţie intestinală). În aceste chinuri a trecut către Domnul, marţi 6 aprilie 2004, în Săptămâna Mare. Aceasta s-a întâmplat la ora 10. Şi pentru că tatăl ei n-ar fi acceptat chemarea unui preot, a rânduit Dumnezeu în chip minunat să afle despre ea Părintele Constantin. Ajuns la spital la ora 11, acesta i-a făcut slujba de înmormântare. Pentru prima dată, tatăl ei lipsea, deşi dimineaţa fusese văzut în spital…

La cinstitul său mormânt au început să se facă minuni.

Prima minune cunoscută este vindecarea unui tânăr care suferea de opt ani de pseudoobstrucţie intestinală cu crize repetate. Acesta a dobândit tămăduire în ziua de miercuri, 12 mai 2004. De atunci, tinerele binecredincioase care au aflat despre vieţuirea şi pătimirea mucenicească a surorii lor, au dobândit şi mai multă evlavie şi râvnă duhovnicească pentru cinstirea şi pomenirea ei. A doua minune este vindecarea unui student de o afecţiune vasculară (2004), iar a treia este vindecarea unui tânăr care venise cu criză de apendicită (2005).

Pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Muceniţe Daniela, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, întăreşte-ne şi pe noi pe calea Ortodoxiei şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Mormantul sfintei Daniela se gaseste in cimitirul Andronache, cartierul Colentina din Bucuresti.

Un articol de Ioan Vladuca,

Extras din revista Atitudini, nr. 6

…doresc să mă delimitez, să mă depărtez, clar, deplin și definitiv de orice aduce întinare credinței noastre ortodoxe celei dulci, smerite, prigonite și veșnice…

← Scrisoarea de mărturisire a sorei Eugenia Andone adresată Maicii Iustina, Stareța Mănăstirii „Paltin” („Petru-Vodă”)

Mărturisirea publică de credință a ieromonahului Teofan Andone – Mănăstirea Petru Vodă

Publicat pe iunie 14, 2018de Invataturile Sfintilor

Către

Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Hariton Negrea

Starețul Mînăstirii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

„Petru Vodă” („Hașca”), jud. Neamț

 

Prea Cuvioase Părinte Stareț,

 

Subsemnatul, ieromonah Teofan Andone, în vîrstă de 64 ani, viețuitor al mînăstirii „Petru-Vodă”, jud. Neamț în perioada 23 martie 2010 – 28 aprilie 2017, vă aduc la cunoștință următoarele:

Nu cu mult timp în urmă mi-a fost predată o lecție de ortodoxie, de „bărbăție duhovnicească” și de curaj, cum nu mi s-a mai întîmplat niciodată. De către cine? De către sora Eugenia Andone, care s-a retras de la mînăstirea „din vale” („Paltin”) și s-a îngrădit de erezia ecumenismului. Amintind aici de sora Eugenia Andone, nu mă îndoiesc că știți bine de cine este vorba și de ce purtăm același nume de familie. Această lecție aspră și usturătoare mă îndeamnă să vă scriu astăzi și să vă readuc în atenție cele pe care le-am discutat împreună, în mai multe rînduri, fie în cancelaria stăreției, fie în chilia dvs. Ele s-au referit cu precădere la situația creată de hotărîrile „adunării cretane” (iunie 2016) și cele ale Sfîntului Sinod al B.O.R. (oct. 2016), care m-au îndemnat și pe mine, ca și pe mulți alții, la îngrădirea de erezia ecumenismului și la oprirea pomenirii ierarhului locului (Vlădica Teofan) la sfintele slujbe.

De altfel, vă este foarte bine cunoscut faptul că, după o scurtă perioadă de „iconomie”, începînd din ziua de 07 decembrie 2016, nu am mai participat la programul liturgic al mînăstirii. Aceasta, pînă în ziua de 28 aprilie 2017, cînd după așteptare zadarnică și (probabil) naivă, în nădejdea că lucrurile se vor îndrepta, am decis să mă retrag din mînăstire.

Pînă la data la care vă scriu aceste rînduri, nu am cunoștință ca situația să se fi schimbat, adică obștea mînăstirii să procedeze la îngrădirea de erezie și la încetarea pomenirii arhiereului.

Întîrzierea cu care fac public cunoscute toate acestea, evident că, nu mă onorează. Se afirmă adesea că „…mai bine mai tîrziu decît niciodată…”, deși este dovedit faptul că, de nenumărate ori, acest „prea tîrziu” a devenit „foarte tîrziu” sau „mult prea tîrziu”. Sper că, nu se întîmplă astfel, și cu mine, acum.

De aceea, nu mai întîrzii a vă mărturisi dvs., întregii obști a mînăstirii, precum și tuturor celor ce vor citi aceste rînduri că socotesc „adunarea cretană” (iunie 2016) ca fiind un sinod tîlhăresc, mincinos, ecumenist și eretic. Pe cale de consecință nu primesc și nu accept hotărîrile și documentele elaborate acolo, mă scîrbesc de ele și le lepăd ca fiind neortodoxe, viclene și pline de hule. Numai faptul că acordă recunoaștere instituțională și legalitate panereziei ecumenismului și așa-zisului „consiliu mondial al bisericilor”, că provoacă în chipul cel mai vădit și scandalos caracterul eclesial al înșelărilor și al ereziilor, sînt suficiente și mai mult decît suficiente, pentru orice ortodox cu mintea sănătoasă ca să se depărteze și să se îngrădească de astfel de erezii și, mai mult, să se oprească la a avea comuniune bisericească și de orice alt fel cu cei ce le popovăduiesc ori le acceptă.

Astăzi, documentele și hotărîrile eretice ale acestei „adunări cretane”, precum și concluziile formulate în ședința de lucru a Sfîntului Sinod al B.O.R. (oct. 2016) sînt arhicunoscute și sînt supuse, aproape fără întrerupere, unor interpretări, analize și dezbateri ample, care par a nu mai avea sfîrșit.

S-a impus, însă, fără nici cea mai mică îndoială, faptul că, ne aflăm în plină și intensă etapă de răspîndire și consolidare a acestei panerezii a ecumenismului.

Ori, eu, unul, nu voiesc, în nici un chip, să mă fac părtaș la toate acestea, ci, dimpotrivă, doresc să mă delimitez, să mă depărtez clar, deplin și definitiv de orice aduce întinare credinței noastre ortodoxe celei dulci, smerite, prigonite și veșnice, precum și Bisericii dreptmăritoare strămoșești. Ceea ce, de altfel, și fac și întăresc acum, din nou, prin această mărturisire, care nu se vrea nici trufașă și nici înfățișîndu-se ca un act de bravură.

Așadar, ca să nu vă obosesc cu lungimea epistolei (aproape că) închei aici, neascunzîndu-mi marea durere și multa amărăciune, constatînd că, nici pînă acum, obștea mînăstirii nu s-a îngrădit, (așa cum de altfel obligă canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861) și canonul 31 al Sfinților Apostoli) de această panerezie spurcată a ecumenismului ce a fost impusă oficial ca doctrină eclesiologică și politică misionară în Biserica Ortodoxă. Mai mult, obștea mînăstirii continuă să pomenească pe arhiereul locului, deși acesta a participat nemijlocit la „adunarea cretană”, a semnat toate documentele și și-a însușit și asumat hotărîrile eretice și hulitoare ale acesteia (și de care nu s-a delimitat public și fără echivoc nici pînă acum).

V-am spus și cînd m-am retras din mînăstire și vă scriu și acum că, rămînerea mea în obște devenise imposibilă, pentru că, în circumstanțele date, aș fi recunoscut că și eu sunt ecumenist și eretic.

Vicleana „linie roșie” a „potirului comun” nu cred că va mai reuși să amăgească în continuare pe mulți dintre cei care „cu multă înțelepciune” și „cu profund discernămînt”, așteaptă izbăvirea, ci am mari nădejdi că destui părinți și frați ai mînăstirii vor înțelege, pînă la urmă, ce au de făcut pentru a dobîndi darul veșnic al mîntuirii.

Așadar, pînă cînd un Sfînt Sinod Ortodox nu va avea loc în mod oficial și nu va condamna „adunarea cretană” și toate ereziile introduse de aceasta în viața Bisericii Ortodoxe și nu va condamna pe toți cei care le propovăduiesc ori le acceptă, sînt dator să mă îngrădesc de toate ereziile acestea spurcate și să mă țin cît mai departe de orice comuniune bisericească cu cei învinovățiți de erezie.

Mai mult de atît ce pot să vă mai scriu, că nu mă pricep? Ca fost milițian și (pentru scurt timp) polițist la „circulație”, nu mă rușinez și – ce să fac? – admit că nu am la îndemînă abilitățile lexicale adecvate, menite să înfrumusețeze epistola. Așa, încît, mă opresc aici și semnez fără rezerve,

 

ieromonah Teofan Andone

 

astăzi, 12 iunie 2018

 

Prea Cuviosului Părinte Arhimandrit Hariton

Starețul Mînăstirii „Sfinții Arhangheli Mihail

și Gavriil”, „Petru Vodă” („Hașca”),

jud. Neamț