®Acta Diurna™

®registrul vieții românești™

Mitropolitul grec Ambrozie de Kalavrita condamnat la 7 luni de închisoare pentru că a vorbit împotriva sodomiei – se întîmplă ASTĂZI ÎN Țara Ortodoxă GRECIA – articol de la stiripentruviață.ro, de acum 3 zile (29 ian 19).

Mitropolitul grec Ambrozie de Kalavrita condamnat la 7 luni de închisoare pentru că a vorbit împotriva sodomiei – se întîmplă ASTĂZI ÎN Țara Ortodoxă GRECIA – articol de la stiripentruviață.ro, de acum 3 zile (29 ian 19).

https://stiripentruviata.ro/mitropolit-grec-condamnat-la-7-luni-de-inchisoare-pentru-o-predica-despre-pacatul-homosexualitatii/?fbclid=IwAR3jfIj4g50kSdBEP_TEwcj6kJm_Mhj-3aS4AVZGphiOIS-KTs9BdILh6pk

Sursă: OrthodoxChristian.com

Mitropolitul Ambrozie de Kalavrita din cadrul Bisericii Ortodoxe a Greciei a fost condamnat la 7 luni de închisoare cu suspendare, cu 3 ani termen de încercare, pentru incitare la ură față de homosexuali și abuz în serviciu.

Sentința a fost dată pe 28 ianuarie de Curtea de apel din Aigio. În martie anul trecut Mitropolitul Ambrozie fusese achitat în primă instanță, însă procurorii au făcut recurs. Înaltul prelat a fost acuzat pentru instigare la ură în urma unei postări de pe blogul personal din 2015 în care vorbea de păcatul homosexualității.

În articol, Mitropolitul condamna relațiile sexuale între persoanele de același sex și făcea un apel la credincioși să se opună acestora, numind homosexualitatea „o abatere de la legile naturii”. Postarea a venit în contextul în care parlamentul grec tocmai votase în favoarea parteneriatului civil pentru persoanele de același sex:

„Dumnezeu a creat bărbatul și femeia, și nu o anomalie a naturii. Voi lupta contra celor care sunt împotriva lui Dumnezeu. Homosexualii sunt frații și surorile noastre, dar nu sunt copiii lui Dumnezeu”, scria Mitropolitul Ambrozie pe blog.

Sunetul de doliu al clopotelor bisericilor din întreaga Grecie s-a auzit în semn de protest după pronunțarea sentinței: „Este cel mai important moment din viața mea, deoarece sunt persecutat pentru dragostea față de Hristos”, a declarat Mitropolitul Ambrozie la aflarea sentinței. Avocații săi vor ataca decizia la Curtea Supremă.


PRIGONIREA MONAHILOR DIN MUNTELE ATHOS DE CĂTRE PATRIARHIA CONSTANTINOPOLULUI PRIN DIFERITE “DREPTURI” CARE DE FAPT ÎNGRĂDESC LIBERTATEA – articol preluat de la www.aparatorul.md, nedatat, din păcate de mare actualitate. (Datările se pot desluși din context.)

PRIGONIREA MONAHILOR DIN MUNTELE ATHOS DE CĂTRE PATRIARHIA CONSTANTINOPOLULUI PRIN DIFERITE “DREPTURI” CARE DE FAPT ÎNGRĂDESC LIBERTATEA – articol preluat de la www.aparatorul.md, nedatat, din păcate de mare actualitate. (Datările se pot desluși din context.)

foto: Prigoana monahilor din Mînăstirea Esfigmenu, Muntele Athos.

https://www.aparatorul.md/prigonirea-monahilor-din-muntele-athos-de-catre-patriarhia-constantinopolului-prin-diferite-drepturi-care-de-fapt-ingradesc-libertatea

PRIGONIREA MONAHILOR DIN MUNTELE ATHOS DE CĂTRE PATRIARHIA CONSTANTINOPOLULUI PRIN DIFERITE “DREPTURI” CARE DE FAPT ÎNGRĂDESC LIBERTATEA

Actual

Drepturile omului în Muntele Athos  – Mărturia părintelui Maxim de la Marea Lavră

Părintele Maxim denunţă încălcările drepturilor omului comise în Muntele Athos:

,,Nu s-ar fi aşteptat [nimeni] să se întâlnească încălcări ale drepturilor omului într-o comunitate care are ca menire depăşirea limitelor omeneşti prin asceza creştină şi care caută, prin definiţie, să atingă un ideal care nu este uman, ci dumnezeiesco-uman. Din nefericire, realitatea este în opoziţie cu aceste năzuinţe; ea îngăduie [aceasta] chiar absolut fără iluzie. Astăzi, într-o epocă socotită ca înaintând cu paşi repezi către unitatea europeană şi cetăţenia europeană comună, într-una din ţările membre ale Comunităţii Economice Europene, adică Grecia, unele din drepturile esenţiale pentru subzistenţa întregii comunităţi umane sunt complet călcate în picioare în mod deschis. În special, sunt încălcate sau nu sunt respectate deloc, în ciuda constituţiei greceşti şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care le garantează, drepturile următoare: LIBERTATEA DE EXPRIMARE (Articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) Sub pretextul ascultării, notează părintele Maxim, există o cenzură inadmisibilă. Este cu neputinţă a spune ceva sau a publica ceva contrar opiniei autorităţilor, fără a te expune persecuţiilor şi expulzării din Muntele Athos, la simpla decizie a Sfintei Chinotite. Monahii trebuie să ceară, înainte de orice publicare pe subiecte teologice sau de altă natură, bun de tipărit din partea superiorilor care adeseori nu cunosc chestiunea tratată. Este o deviaţie sau mai curând o utilizare ilegitimă a ascultării monahale de către superiori, care se folosesc de ea în interesul lor. Potrivit adevăratei tradiţii monahale, ascultarea se face de bunăvoie şi stareţul nu are nici un drept să aducă atingere libertăţii ucenicului. Dacă totul ar fi mers cum trebuie potrivit idealului creştin, călugărul s-ar fi exprimat liber şi superiorii ar fi fost încântaţi, deoarece cuvintele lui ar fi fost rodul învăţăturii lor. Din roadă se cunoaşte pomul (Matei 12, 33), spune Mântuitorul în Evanghelie. Aceste măsuri poliţieneşti luate pentru a limita exprimarea personală, sub pretextul de a face să domnească ordinea şi ascultarea, nu au decât două raţiuni de a exista: a) Teama ca lumea exterioară să bage de seamă că unii călugări nu sunt ce se aşteaptă să fie nişte oameni care şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu; b) Conştientizarea acestei probleme şi necesitatea de a lua măsuri şi de a se feri, categoric nu pentru a o rezolva, ci pur şi simplu pentru a ascunde adevărul în faţa opiniei publice. Cei care au îndrăznit să-şi exprime opinia asupra chestiunilor vitale pentru Muntele Athos, în periodice sau cărţi, au fost persecutaţi şi adeseori au fost siliţi să facă apel la Curtea Supremă a Greciei pentru a obţine anularea expulzării lor ilegale. Cei care protestează împotriva acestei lipse a libertăţii de exprimare riscă să plătească scump. Spre deosebire de ce se întâmplă în ţările din est[1], dictatura din Muntele Athos nu a fost temperată de acţiunea nici unei asociaţii din Europa sau America. Dimpotrivă, societatea Prietenii Sfântului Munte funcţionează la Atena, cu subvenţiile Ministerului Afacerilor Externe, pentru susţinerea ,,neo-athoniţilor” şi a hotărârilor lor nedrepte. Cei mai oropsiţi sunt bineînţeles monahii care nu sunt greci. DREPTUL LA LIBERTATEA DE CONŞTIINŢĂ RELIGIOASĂ (Articolul 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) ,,Un alt fenomen neaşteptat în Sfântul Munte este astăzi suprimarea drepturilor elementare căreia îi cad victime ,,zeloţii” sau ,,vechii calendarişti”[2]. Ei s-au separat bisericeşte vorbind de ceilalţi monahi şi nu se împărtăşesc cu ei cu scopul de a-şi exprima opoziţia pe teme precum schimbarea calendarului, ecumenismul şi erezia athoniţilor neo-ortodocşi. În consecinţă ei au fost pedepsiţi”. Părintele Maxim enumeră câteva din abuzurile cărora le cad victime zeloţii: ,,Reprimarea punitivă aplicată zeloţilor a atins un asemenea grad, încât ei nu mai au nici măcar dreptul de a se atinge de banii pe care statul îi datorează mânăstirii lor, nici de a întreprinde pe socoteala statului lucrări, restaurări ale clădirilor sau reparaţii de interes general, nici de a achiziţiona chilii şi schituri cum fac ceilalţi monahi. Cel mai rău este faptul că ei au fost excluşi din Sfânta Chinotită, ceea ce înseamnă că ei nu mai au dreptul de a fi reprezentaţi sau de a-şi exprima punctul de vedere. Este o încălcare a mai multor articole din Carta Constituţională a Muntelui Athos, fără a mai aminti de constituţia greacă. În ciuda protestelor şi plângerilor scrise, din 1971 până astăzi, nu a avut loc nici cea mai mică intervenţie a autorităţii competente, şi anume a guvernatorului civil. Acest caz dovedeşte caracterul fascist al oprimării exercitate asupra tuturor minorităţilor sau a tuturor persoanelor care nu se aliniază. În cazul de faţă, actualul regim athonit nu poate să invoce Carta Constituţională, care interzice stabilirea schismaticilor în Sfântul Munte, deoarece zeloţii nu sunt veniţi din altă parte ca să se stabilească în Sfântul Munte, aşa cum au făcut neo-ortodocşii, ci sunt vechii athoniţi deveniţi zeloţi ca urmare a politicii bisericeşti nefericite a Patriarhiei Ecumenice. De altfel, Carta Constituţională interzice mai presus de toate stabilirea monahilor neortodocşi în Sfântul Munte. Cu toate acestea, zeci de grupuri de neo-ortodocşi organizaţi au prins rădăcini în multe din mânăstirile Sfântului Munte, fără a fi împiedicaţi, deşi cultura lor naţionalistă nu putea fi mai îndepărtată de tradiţia monahală athonită. Or, ei sunt conducătorii acestor neo-ortodocşi care conduc astăzi destinele Sfântului Munte”. DREPTUL LA CORESPONDENŢĂ ŞI TELEFON PARTICULARE (Articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) În multe mânăstiri, mai ales cele care au fost umplute de persoane tinere şi bătrâne din mediul universitar, aceste drepturi nu există. Egumenii mânăstirilor neo-ortodoxe deschid toate scrisorile destinate călugărilor şi nu le transmit decât ce li se pare lor că este bun; acelaşi lucru pentru scrisorile pe care vor să le trimită călugării, care nu au nici măcar dreptul de a şti dacă le-a fost transmisă corespondenţa. Nu este îngăduit nici un protest. Această cenzură nu este ascultare monahală, ci pricinuieşte, dimpotrivă, o bănuială reciprocă şi întreţine neîncredere în relaţiile dintre monahi şi egumeni. De ce se tem aceştia din urmă ? Dacă fiecare călugăr s-a pus cu toată voinţa sa în mâna egumenului său, acesta nu ar avea de ce să ia asemenea măsuri de precauţie. Un călugăr care ar scrie o scrisoare ar face cunoscut probabil conţinutul ei celui în care ar avea toată încrederea; şi dacă nu o face, aceasta nu ar reprezenta în nici un caz o ameninţare pentru egumen ! De asemenea, toate telefoanele sunt ascultate şi nu arareori unui monah i se cere să dea socoteală pentru un anume lucru pe care l-a spus la telefon, fără a avea dreptul de a şti cu ce drept a fost ascultat sau cine l-a ascultat. Acelaşi lucru este valabil pentru apelurile telefonice primite din afară de către călugări: monahul nu este informat că este sunat decât atunci când autorităţile sunt sigure că interesele lor vor rămâne neatinse. Când autorităţile cheamă monahul la telefon, o fac luând notă de conţinutul (convorbirii). De obicei însă, ,,autorităţile” răspund că monahul solicitat este ocupat; se face excepţie când cel care sună declară că intenţionează să devină călugăr. Atunci conversaţia poate dura peste o oră. Există şi situaţii mai rele: este foarte posibil să se înţeleagă cu poştaşii locali şi să şterpelească scrisoarea unui călugăr sau a unei mânăstiri înainte ca aceasta să ajungă la destinaţie. DREPTUL MINORITĂŢILOR (Articolul 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) Sfântul Munte a fost întotdeauna un centru monahal pan-ortodox. Această prezenţă non-greacă este nu numai o binecuvântare şi un rod al istoriei, dar încă ea este esenţială pentru împlinirea ţelurilor duhovniceşti ale Muntelui Athos. Tratatele internaţionale (Berlin 1878, Sevres 1913, Lausanne 1923) menţin şi protejează minorităţile non-greceşti, şi articolul 105 din actuala Constituţie acordă, în consecinţă, cetăţenia greacă tuturor călugărilor din Muntele Athos de origine străină. Or, începând cu junta (1967-1974), Ministerul grec al Afacerilor Externe face totul pentru a-i alunga, în mod anti-constituţional, pe monahii străini şi exercită presiuni asupra Patriarhiei Constantinopolului pentru a obţine consimţământul său. Scopul primar al guvernului grec era anti-comunismul: era vorba de izgonirea tuturor călugărilor originari dintr-o ţară a Pactului de la Varşovia[3] şi de a elibera astfel Grecia de obligaţiile sale internaţionale. Pe termen lung, statul grec vrea suprimarea autonomiei Muntelui Athos în folosul suveranităţii greceşti; acest transfer de suveranitate va avea consecinţe dezastruoase pentru toţi călugării, inclusiv pentru monahii greci, deoarece va permite statului să ia toate hotărârile pe care le va socoti convenabile fără ca Patriarhia sau monahii să poată protesta. Vor fi făcute posibile: 1. Naţionalizarea bunurilor athonite, chiar dacă bunurile athonite aparţin de drept Patriarhiei; 2. Dezvoltarea turismului în Sfântul Munte, prin desfiinţarea vieţii monahale, crearea de hoteluri, plaje şi alte întreprinderi comerciale; 3. Subordonarea Muntelui Athos Serviciului Arheologic şi transformarea mânăstirilor în muzee. Monahii străini şi tratatele internaţionale constituie obstacolul major pentru aceste proiecte. Iată de ce ei şi compatrioţii lor veniţi ca pelerini sunt prigoniţi. Este vorba în principal de grecii din Cipru, de români, ruşi, sârbi, bulgari şi călugări din alte ţări, cu excepţia celor din Comunitatea Europeană[4], care au drept de rezidenţă într-un stat membru. Să vedem cum procedează statul pentru a-i îndepărta pe cei ,,indezirabili”. Guvernatorul civil şi poliţia folosesc subterfugii pentru a împiedica sosirea acestor călugări străini. a) Îi privează de cetăţenia greacă, la care au dreptul pe deplin în virtutea articolului 105 din Constituţie. În loc să respecte acest articol şi să le dea o carte de identitate, guvernatorul civil o înlocuieşte, la ordinul Ministerului Afacerilor Externe, cu un permis provizoriu de şedere, care trebuie reînnoit o dată la 2 luni. b) Ei confiscă paşaportul monahilor străini pentru a-i sili să părăsească Sfântul Munte. Iată uneltirea. Un călugăr străin soseşte şi face dovada că a fost înscris într-o mânăstire din Muntele Athos şi, potrivit cu Constituţia, cere o carte de identitate. Poliţiştii cer să vadă paşaportul, îl confiscă şi declară că nu va fi înapoiat deţinătorului său decât la Uranopolis, primul oraş situat exact în afara frontierelor Muntelui Athos. Dacă monahul cade în capcană şi merge până la Uranopolis, i se dă paşaportul, dar nu este lăsat să se întoarcă în Sfântul Munte, sub pretext că fiind străin are nevoie de un nou permis pentru a intra. ,,Dacă aţi avea o carte de identitate, i se spune, aţi putea să vă întoarceţi”. Dacă monahul se întoarce atunci la Thessaloniki pentru a obţine de la minister un nou permis de intrare, i se spune că el a depăşit data marcată pe primul său permis, prevăzut pentru 4 zile, şi că el a rămas deja mai multe zile în Athos decât este permis vizitatorilor străini. Nu-i rămâne decât să se întoarcă în ţara sa. Atunci este arestat ca imigrant ilegal, declarat un pericol pentru securitatea naţiunii, şi totul este consemnat în paşaportul său într-un asemenea mod, încât să nu mai poată să revină pe viitor în Grecia; în fine, el este însoţit până la graniţă unde ei se asigură de expulzarea lui. Dacă monahul străin evită să ceară poliţiei o carte de identitate, el este arestat în Sfântul Munte şi expulzat sub pretextul că actele sale nu sunt în regulă ! În acest mod au fost izgoniţi mulţi monahi. Chiar simpli pelerini au fost îndepărtaţi prin manevre de tărăgănare. Au fost făcuţi să aştepte atât de mult la Thessaloniki, încât au fost siliţi să plece înainte de a primi permisul.   [1] Cartea părintelui Maxim a fost publicată în 1990. De la această dată, situaţia a evoluat în sensul unei liberalizări mai mari în ţările din est. Cu toate acestea, în Rusia actuală există încă persecuţii mai mult sau mai puţin grave. Astfel, la Sankt Petersburg, am văzut paraclisul Bisericii Ruse libere, care depinde de Mitropolitul Vitalie de New York, amenajat într-o peşteră deoarece Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei a cerut autorităţilor ex-comuniste din Sankt Petersburg să cauzeze un maximum de sâcâieli administrative acestei Biserici care nu vrea să depindă de Patriarhia Moscovei, ea însăşi compromisă foarte grav cu comunismul şi KGB-ul. [2] Adică, stilişti. [3] Cartea monahului Maxim a fost scrisă când comunismul oferea încă o justificare comodă pentru persecuţiile care îi vizau pe monahii veniţi din ţările din estul Europei. [4] N.tr.: Cartea este scrisă pe vremea când exista Comunitatea Europeană. Sursa: Catacombele Ortodoxiei

Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Prigonirea monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia Constantinopolului prin diferite “drepturi” care de fapt îngrădesc libertatea https://www.aparatorul.md/prigonirea-monahilor-din-muntele-athos-de-catre-patriarhia-constantinopolului-prin-diferite-drepturi-care-de-fapt-ingradesc-libertatea/

Biserica fortificată din Prejmer, Brașov. Cu titlu pur informativ, de la blogul Turist în Țara Mea.

Biserica fortificată din Prejmer, Brașov. Cu titlu pur informativ, de la blogul Turist în Țara Mea.

http://turistintaramea.blogspot.com/2013/10/biserica-fortificata-prejmer.html

Biserica fortificată Prejmer

Biserica fortificata Prejemer este probabil cea mai dezvoltată și complexă construcție de acest tip, motivul fiind poziția ei geografică. Aflată la sud-est de Brașov, localitatea Prejemer se află în prima linie, expusă tuturor invaziilor dinspre sud, pe Valea Teleajenului, sau dinspre est, prin Pasul Buzăului. Așa stând lucrurile, sașii din Prejemer au construit în timp cea mai bine aparată biserică fortificată, dotată cu mai multe rânduri de ziduri sși spații uriașe de depozitare pentru a putea rezista asediilor prelungite.
Zidurile sunt neobișnuit de înalte și de groase: 12 și respectiv 4 metri. Pentru a putea pătrunde în curtea principală trebuiau cucerite două tunele și două curți intermediare. Al doilea tunel este apărat de o formidabilă hersă din fier care putea fi prabușită peste potențialii atacatori. Legenda spune că a și folosit într-o astfel de manevră iar dintele care lipsește s-a înfipt în țeasta unui turc năvălitor. Poate este doar o legendă, dar cred că sistemul funcționa foarte bine. Partea superioară a zidurilor este prevazută cu un drum de strajă complet acoperit, cu guri de tragere și alte dispozitive defensive. Fortificația nu a fost niciodată cucerită.
Curtea este înconjurată de magazii, suprapuse pe 4 rânduri în unele locuri. Practic, cantități uriașe de grâne și alte resurse ale satului puteau fi adăpostite în incinta fortificației, împreună cu o parte dintre animale și bineînțeles populația. În prezent, unele magazii servesc drept muzeu, ca și la Hărman. Totuși, mie atmosfera de la Prejmer nu mi-a placut așa mult. Multitudinea aceasta de magazii construite pe zidurile înalte mi-a dat impresia unui stup, sau chiar a unui lagăr. Abia putea fi zarit cerul de înalte ce erau. Unghiul ideal pentru fotografierea bisericii este de asemenea greu de găsit. Cumva, perfecțiunea rece pe care a atins-o această cetate, construită de țărani, mi se pare de speriat.
Mult mai mult decât interiorul incintei, cam îngrămădită, mi-a plăcut biserica, în stil neogotic. M-a impresionat modul în care turnul octogonal se ridică parcă din neant. Parcă stă pe nimic, dar este susținută în cele patru colțuri de bolți ogivale din piatră masivă. Biserica este datată aproximativ din 1275 și astfel este printre cele mai vechi din Transilvania.
Fiind cel mai mare, mai bine păstrat și mai perfecționat ansamblu ecleziastic fortificat săsesc, Prejmer figurează din anul 1999 în lista UNESCO a patrimoniului universal. Împreună cu Biertan, este probabil cea mai faimoasă biserică fortificată din Transilvania.

Aici se încheie relatarea călătoriei, de fapt a concediului, din vara anului 2012. Două săptămâni care ne-au purtat prin cele mai frumoase locuri din Transilvania: Roșia Montană, Turda și împrejurimi, Cluj, palate aristocratice, Sovata, Sighișoara șibiserici fortificate săsești din Țara Bârsei. Cu cortul, la căsuțe și la prieteni, cu un mic ajutor de la magazine discount precum Lidl sau Penny, cele două săptămâni au revenit la foarte competitiva sumă de 2.200 de lei, semn că se poate pleca în vacanță cu buget rezonabil spre redus, și vedea o sumedenie de minunății.
Urmează o serie despre un weekend în Cadrilater, la Turtucaia și Silistra!

„Descoperirea” Raportului Comisiei Engleze despre Roșia Montană care „a fost găsit” (nu se specifică unde și de către cine, trebuie să cerceteze amarnic cititorul, pe baza informațiilor contextual-indirecte din text!): de la Identitatea Românească, din păcate nici datat (nu mai ieșim din nenorocita „atemporalitate mioritică” tocmai acolo unde se impune riguroasa identificare a parametrilor factuali de timp, spațiu și loc!). Presupunem că „descoperirea” va fi avut loc acum ceva mai puțin de un an – mai precis, „39 de săptămîni”, bazîndu-ne pe comentariile internauților. Articol semnalat de corespondenții ActaDiurna.

„Descoperirea” Raportului Comisiei Engleze despre Roșia Montană care „a fost găsit” (nu se specifică unde și de către cine, trebuie să cerceteze amarnic cititorul, pe baza informațiilor contextual-indirecte din text!): de la Identitatea Românească, din păcate nici datat (nu mai ieșim din nenorocita „atemporalitate mioritică” tocmai acolo unde se impune riguroasa identificare a parametrilor factuali de timp, spațiu și loc!). Presupunem că „descoperirea” va fi avut loc acum ceva mai puțin de un an – mai precis, „39 de săptămîni”, bazîndu-ne pe comentariile internauților. Articol semnalat de corespondenții ActaDiurna.

A fost găsit raportul specialiștilor englezi despre ROȘIA MONTANĂ. Raport ascuns de autoritățile române.

Acest raport a devenit un subiect fierbinte în zilele respective  /care or fi ele?/, Ministerul Culturii şi ministrul Daniel Barbu/clar, de identificat cînd a fost numitul Barbu ministru al culturii/ spunând că nu există un astfel de document la minister, în vreme ce reprezentanţii Pro Patrimonio au oferit date despre cine a realizat raportul (profesori arheologi de la Universităţile Oxford şi Leicester, care au vizitat Roşia Montană). Fundaţia a dat în judecată Ministerul Culturii, în baza legii 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, în încercarea de a obţine o copie a documentului.

La o zi după conferinţa Pro Patrimonio şi dezvăluirile privind raportul arheologic realizat de specialiştii britanici, fostul ministru al Culturii, Kelemen Hunor, a declarat că ştie despre document şi că acesta se află în posesia lui, nu a ministerului, deoarece nu a fost comandat de minister, ci a fost un studiu independent, sprijinit din resurse extra-ministeriale, care l-a ajutat în decizia de a nu radia Masivul Cârnic de pe lista monumentelor istorice (aici puteţi citi restul declaraţiei). „Cine caută raportul la minister, îl caută într-un loc în care nu există. Acest raport mi-a fost prezentat, a fost prezentat în faţa Comisiei Naţionale de Arheologie, ei cunosc cam ce conţine. M-a ajutat acest raport. Raportul britanicilor era un argument pentru a trimite dosarul Roşia Montană spre UNESCO, dacă totul era în regulă. (…) Raportul se află la mine şi la membrii echipei britanice care l-a întocmit. Asta a fost înţelegerea. Raportul îl păstrez, poate că îl voi publica la un moment dat”, declara Kelemen Hunor pe 24 septembrie, menţionând şi numele celor trei autori ai raportului – profesorii Andrew Wilson, David Mattingley şi Mike Dawson.

Am intrat în posesia acestui raport, pe care vă invităm să-l citiți integral la finalul articolului și care arată extrem de limpede că situl de la Roșia Montană are o importanță istorică deosebită, fiind perfect eligibil pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO. Dacă pentru a căpăta acest statut, un sit trebuie să îndeplinească cel puțin o condiție, zona Roșia Montană îndeplinește nu mai puțin de patru.  Mai jos, vă prezentăm câteva fragmente selectate din raportul referitor la importanța de patrimoniu a Roșiei Montane, după care vă invităm să parcurgeți întreg documentul, în varianta lui originală.

Prefață

Luarea de Poziție Privind Importanța Obiectivului Roșia Montană a fost scrisă într-un interval scurt, de-a lungul a două luni, între august și septembrie 2010. Autorii au integrat dovezile găsite la Roșia Montană în contextul internațional. Am examinat, de asemenea, și potențialul zonei, observând și dezvoltarea altor situri din Patrimoniul Mondial, după înscrierea lor în UNESCO, pentru a arăta că Roșia Montană are importanța și potențialul necesare de a deveni la rândul ei sit al Patrimoniului Mondial. Raportul a fost relansat în 2011, fiindu-i adăugat un Rezumat Executiv extins. Acesta nu reprezintă nicio schimbare de fond a raportului în sine. El pune laolaltă declarațiile scrise privind importanța specifică a principalelor zone investigate de RMGC și examinate de specialiști în timpul unui demers de trei zile în teren, în august 2011. Rezumatul subliniază însă interrelațiile acestor dovezi care pun în lumină semnificația unică a Roșiei Montane la cultura mondială. Această regiune nu este numai importantă pentru istoria Imperiului Roman și a provinciei Dacia, ci și pentru dezvoltarea mineritului de aur în Imperiul Austro-Ungar, ba chiar și mai târziu, în timpul regimului represiv din secolul 20. Coroborarea elementelor punctuale, ce vorbesc despre importanța specifică locului subliniază totodată natura investigației actuale. Raportul subliniază importanța unei abordări legate de patrimoniul Roșiei Montane care să ia în calcul peisajul. Mai arată, de asemenea, care sunt perioadele pentru care documentația actuală este fie săracă, fie inexistentă, cum sunt, de pildă, tranzițiile de la Dacia pre-romană, la provincia Romană, de la Dacia Romană, la Transilvania medievală timpurie, iar mai apoi la perioadele austro-ungare medievale târzii. Acest document susține explicit protejarea peisajului și conservarea, precum și punerea în valoare a unei valori universale excepționale.

Rezumat executiv

Luarea de Poziție privind Importanța Obiectivului, care se concentrează pe Masivul Cârnic de la Roșia Montană, constituie o parte mai amplă a peisajului cultural de mare importanță, comparabil, ca amploare, cu criteriile de ”valoare universală excepțională” din statutul Patrimoniului Mondial UNESCO. Dovezile despre mineritul roman de la Cârnic sunt parte dintr-un serie de complexuri miniere subterane foarte extinse și de mare importanță din cadrul Imperiului Roman. Din acest punct de vedere, este unic. Dovezile subterane legate de minerit, galeriile, abatajele și tehnologiile folosite capătă un surplus de valoare, atâta vreme cât sunt asociate unui peisaj cultural suprateran, care poartă încă dovezi ale metodelor de procesare, alezărilor, ritualurilor și comunităților. Alte dovezi, de la epigrafii, la tăblițe cerate, până la depozite arheologice precis datate sporesc semnificativ importanța Roșiei Montane, ca fiind unul dintre bunurile culturale excepționale ale patrimoniului mondial. Încă de la început, autorii aumaseră că Luarea de Poziție privind Importanța Obiectivului se va concentra, asemenea demersurilor Roșia Montană Gold Corporation, în principal asupra dovezilor din perioada romană. Inspectarea sitului, atât la suprafață, cât și în subteran, a reliefat imediat faptul că Roșia Montană reprezintă un peisaj de o complexitate, cel mai probabil, inegalabilă, de o mare importanță istorică și pentru alte perioade. În văile Corna și Roșia Montană, precum și în munții de la Cârnic, Cetate, Cârnicel și Jig-Vaidoaia, minele romane, medievale, de secol 18 și 19, precum și galeriile și instalațiile perioadei comuniste, au creat laolaltă un palimpsest unic al exploatării. Mai mult, fazele Daciei pre-romane și post-romane nu au fost studiate deloc. Chiar și la nivelul actual de înțelegere, ele reprezintă o resursă unică de semnificații.

rosiamontanaAcest raport, produs pe baza muncii de teren și a literaturii de specialitate, în august-septembrie 2010, plasează Roșia Montană în contextul său internațional.Concluzionăm că peisajul cultural de la Roșia Montană este de o importanță internațională excepțională. Minele romane de la Roșia Montană reprezintă cel mai extins și mai important complex de mine aurifere subterane din perioada romană cunoscut în lume. Totodată, amenajările subterane, peisajul de suprafață din zone de procesare a minereurilor, așezările, locurile religioase și cimitirele, precum și istoria documentată a zonei aferente, constituie o istorie extraordinar de bine documentată a exploatării miniere din perioadele romană, mediavelă, din modernitatea timpurie și din perioada comunistă. Dat fiind potențialul adițional de a pune în lumină tranziția de la perioada pre-romană, la cea post-romană, ele constituie o bază solidă pentru a considera minele de la Roșia Montană ca având o importanță echivalentă cu a siturilor incluse în Patrimoniul Mondial. Confruntată cu setul de criterii pentru stabilirea valorii universale excepționale (dintre care numai unul trebuie satisfăcut pentru ca un sit să fie eligibil pentru statutul de sit al Patrimoniului Mondial), regiunea Roșia Montană întrunește fără îndoială următoarele patru criterii:

(ii) arată o relație importantă de schimb al valorilor umane, de-a lungul unei perioade îndelungate sau într-o zonă culturală a lumii, în ceea ce privește dezvoltarea arhitecturii sau a tehnologiei, a artelor monunentale, planificării urbaniste sau a concepției peisagistice;

(iii) poartă o mărturile unică sau cel puțin excepțională a unei tradiții culturale sau ale unei civilizații, care încă există sau a dispărut;

(iv) este un exemplu deosebit pentru un anume tip de ansamblu sau peisajarhitectural sau tehnologic, care ilustrează o etapă importantă din istoria umanității;

(v) este un exemplu deosebit pentru o așezare umană tradițională, pentru folosirea pământului sau a mărilor, reprezentativ pentru una sau mai multe culturi, pentru interacțiunea umană cu mediul, mai ales când acesta a devenit vulnerabil sub impactul schimbărilor ireversibile.

Masivul Cârnic, în deosebi, conține cele mai extinse complexuri miniere subterane din zona Roșia Montană, iar acestea trebuie conservate ca ansamblu, în totalitate.

 Evaluarea făcută de noi asupra semnificației elementelor individuale din peisaj se configurează după cum urmează, însă ănainte de toate este esențial să aducem la cunoștință că semnificația totală a peisajului minier ca ansamblu este mai mare decât suma părților sale. Permiterea dezintegrării arheologice a unuia dintre aceste situri ar constitui un prejudiciu ireparabil adus integrității peisajului minier ca ansamblu.

***

În cele ce urmează, vă prezentăm câteva dintre precizările specialiștilor care au realizat acest raport, în legătură cu obiective particulare din zona Roșia Montană, fiecare dintre ele fiind evaluat individual, în funcție de semnificația istorică și relevanța în materie de patrimoniu mondial. Totodată, observațiile acestora referă nu doar la valoarea zonelor relevante pentru perioada pre- și post-romană, ci și importanța lor pentru istoria medievală și a modernității timpurii, analiza experților mergând până în secolul 20.

***

Hăbad (așezare romană și clădiri religioase)

Foarte important: Așezarea Hăbad cuprinde  vestigiile clădirilor, importante de reținut, dar poate nu merită conservare și prezentare. Totuși, zonele religioase Hăbad Brădoaia sunt o altă chestiune, întrucât clădirile de aici sunt asociate cu altare care oferă informații importante  despre comunitatea minieră și credințele religioase, precum și toponime antice și informații despre bresle. Comparația cu valea Nanului sugerează că mai există, în apropiere, și alte structuri religioase și altare. Nu este sigur dacă excavațiile au explorat complet aceste zone, iar legătura dintre zonele sfinte și așezările de aici nu este clară.

Valea Nanului (sit roman religios)

Foarte important. Structurile religioase din Valea Nanului au o importanță culturală foarte mare, atât în context românesc, cât și în context european. Există complexuri de “temple” romane extraordinare și neobișnuite, cu o pleiadă de zei reprezentați în mai multe altare ridicate aici. Din punct de vedere al arheologiei romane, siturile sunt foarte neobișnuite. Publicarea completă a acestor situri va fi de foarte mare importanță și e posibil ca și alte structuri și inscripții să fi rămas de descoperit.

Carpeni (lucrări subterane romane, clădiri de suprafață)

Foarte important. Dealul Carpeni a fost pe bună dreptate identificat ca având o importanță extrem de mare în cadrul întregului complex de la Roșia Montană. Steampurile  sunt o descoperire unică și excepțională, iar clădirile cu hypocaustum (încălzire în pardoseală, n.r.) de pe deal sunt, până astăzi, cele mai prestigioase complexuri arhitecturale din timpurile romane, chiar dacă interpretarea lor nu este clară încă. Este nevoie de investigații suplimentare.

Cârnic (lucrări subterane romane)

Foarte important. Acesta este cel mai extins și cel mai important sistem minier roman din tot Imperiul. În plus față de complexitatea și întinderea lucărilor miniere subterane de aici, galeriile romane din masivul Cârnic conțin cel puțin trei tipuri de lucrări unice: camere de lucru sprijinite de piloni, galerii cu scări în spirală și spații de lucru verticale. Un al patrulea tip – galerii de comunicare de coborâre – se mai regăsește la Țarina și la Kosmaj, în Serbia. Lucrările romane de la Cârnic sunt de o importanță excepțională internațională și trebuie conservate in situ în întregime.

Cercetările arheologice subterane din perioada 2000 – 2006 sunt prezentate în rapoarte ca fiind “o cercetare topografică aproape completă privind lucrările subterane din zona de sud a masivului, reprezentând 16 kilometri de lucrări, dintre care 4 km sunt romane (12 km reprezintă lucrări moderne deschise cu ajutorul explozibililor și datând din secolul al XVII-lea până la începutul secolului al XX-lea)”. Aceste rezultate sunt cu adevărat impresionante, dar partea de nord a masivului nu pare să fi fost supusă explorărilor. Este posibil să mai existe lucrări romane în această parte neexplorată a masivului. Nu e nicio îndoială că e posibil ca, în viitor, noi cunoștințe despre tehnologia minieră romană și ulterioară romanilor să sugereze interpretări alternative și reconstrucții. Dar distrugerea acestor zone ar face această revizuire imposibilă.

Alte zone de importanță semnificativă: zona Corna, Coș-Lety, Jig-Vădoaia (cimitire romane și situri de procesare a aurului), Țarina (cimitir roman, zone de procesare a aurului, probabil așezări), Orlea (lucrări subterane romane). (…)

***

rosia-montana-050RExploatările de subteran din perioada cuprinsă între secolele 17 – 19 au o foarte mare importanţă. Este vorba de una dintre cele mai vaste exploatări miniere din Imperiul Austro-Ungar şi s-au păstrat multe dintre uneltele şi tehnologiile folosite atunci, precum şinele de lemn, spre exemplu, care ilustrează tehnica mineritului din acea epocă (era modernă timpurie – n.r.). Un aspect crucial al perioadei a fost folosirea explozibililor în galerii deschise, ceea ce permitea o pătrundere mai adâncă şi mai extinsă a rocii decât până atunci. Analiza detaliilor din această perioadă ar putea ajuta la înţelegerea organizării şi dezvoltării sectorului minier în perioada Imperiului Austro-Ungar.

Mineritul din perioada începutului epocii moderne merită o analiză detaliată. În Masivul Cârnic, cele mai multe dintre galeriile aparţinând acestei perioade au rămas neexplorate şi neînregistrate, ceea ce reprezintă o omisiune arheologică gravă. Este clar că, şi numai pe acest motiv, acordarea descărcării de sarcină arheologică pentru regiune ar fi problematică. Ar implica distrugerea unei bucăţi semnificative de moştenire arheologică industrială, fără ca aceasta să fie analizată şi înregistrată, ceea ce ar ridica semne de întrebare asupra aplicării strategiei conservării (prin înregistrare).

Per ansamblu, peisajul minier al epocii moderne timpurii are o semnificaţie deosebită, iar Roşia Montană şi împrejurimile sale pot ilustra în detaliu moştenirea minieră românească din acea perioadă. Acest lucru nu este realizat prin lucrările din prezent şi datele adunate până acum. Până când nu se va realiza o muncă mai aprofundată, este dificil de etichetat fiecare componentă a unui sit cu un grad mai mare sau mai scăzut de importanţă, dar, în mod clar, Roşia Montană, Corna şi alte sate asimilate celor două centre sunt de importanţă ridicată. La fel sunt şi cimitirele, unde monumentele funerare şi inscripţiile ar trebui înregistrate pentru a se vedea evoluţia comunităţii (faze, cronologie, compoziţie).

Nici spaţiile de procesare a minereului nu au fost explorate corespunzător şi suficient, spre exemplu iazurile artificiale (tăurile) sau canalele care aduceau apa care punea în funcţiune steampurile. Extragerea şi procesarea altor minerale, precum argintul, mai ales, trebuie să fie investigate arheologic pentru a ajuta la o mai bună înţelegere şi cunoaştere a tehnologiilor implicate atunci în minerit.

În ceea ce priveşte secolul 20, industria minieră din perioada comunistă nu a fost cercetată din perspectivă arheologică şi componentele ei dispar rapid, pe măsură ce clădirile se degradează, instalaţiile se distrug şi minele sunt ameninţate cu dispariţia. Şi această perioadă face parte din istoria mineritului în România şi reprezintă a treia fază de mare importanţă în istoria exploatării miniere de la Roşia Montană, iar tehnicile folosite merită studiate în detaliu. În viitor, interesul istoric se va concentra pe această perioadă şi este important ca sursele documentare să fie însoţite de înregistrări şi dovezi arheologice. Un program mai ambiţios de colectare a datelor privind aceste mine şi tehnologia de minerit ar trebui să fie demarat, urmând, spre exemplu, modelul muzeului mineritului din Bochum (Germania), unde fiecare perioadă din istoria mineritului este prezentată ca având semnificaţie egală.

Publicăm aici raportul integral: Raport-Oxford-Rosia-Montana-MD1

Florica Ungureanu

Mi-a placut foarte mult articolul merita citit !
Haus Viorica

Cei mai mari dușmani ai României sunt guvernanții – guvern și parlament. Numai ei nu vor să înțeleaga și sa protejeze aceste valori inestimabile ale țării. Noroc cu legile UE. care ne mai pot apară de incompetenta și lipsa de patriotism a decidentilor politici.
Done Eugen

ar trebui in primul rand sa spuna articolu asta despre exploatarea Dacica si siturile Dacice, istoria Daciei si apoi despre hoti si invadatori
Îmi placeRăspunde439săpt
Gifei Gabriela

Investigatia si articolul este comandat de fostii invadatori austro -ungari, asa ca ei spun ce doresc si apara ce doresc ei sa apere. Invadatori si hoti au fost si cei din Imperiul Roman, dar cumva pe acestia ii putem accepta ca ne-au fost si strabuni. Probabil ungurilor le este ,,frica” sa nu ramana fara aurul de la Rosia Montana, inainte de a reusi sa puna mana pe Transilvania, asa cum spera.
Îmi placeRăspunde739săpt
Done Eugen

Gifei Gabriela cine sunt strabunii nostri ? romanii ? cred ca glumesti
Îmi placeRăspunde339săpt
Roman Liliana

O importanta deosebita o are atitudinea fiecaruia dintre noi!
Cu cat facem mai cunoscut acest Raport, reactiile celor din jur se amplifica si devin de o importanta deosebita pentru factorii dedecizie din aceasta tara.
Astfel, poate deveni ceva palpabil si nu va ramane la nivel de discutii … la rubrica diverse.
Mult succes tuturor si curaj de a infrunta nepasarea!
Kiss-Meirosu Serbana

Foarte interesant!
Merita citit cu atentie!
Multumim pentru distribuire, publicare!
Silvia Bordea

Incredibil ce moștenim si nu se știe ,tot ce trebuia sa se știe din generație in generație sa ținut secret ,se putea face un loc de câștigare bani pentru tara aducă excursioniști ce se plătea si era un profit pentru regiunea de acolo ,nu lăsați sa distrugă tot ce e frumos si natura e un păcat sa vina străini sa prindă profitul ce noi romani avem tot dreptul la el ,tare masi bucura sa fie un roman cu inițiativa sa îmbogățească comunitatea nu cei de afara sa ducă folosul ce ne revine noua ,faceți ceva si nu lăsați sa se distrugă este plangator la cer !!!!!
Neculai Voinea

AU VIDUT TOT CE?? NU DAT-I REZOLOLVARI–RUSINE-RUSINE -ROMANIA–conducatorilor=p. par. dep. jud.––-s.a.m.=SL. ORGA,=MAF.
Marius Gelu Giurgiu

Din text aflăm,încă de la început despre”regimul represiv din sec XX”!!! Regimul austro-ungar sa-ntelegem ca era unuu…,foarte democrat și blând!!!! Mai departe … e clar că aurul și ”alte mărunțișuri ”, ce mai sânt p’acolo ar fi bine să le exploateze alții,nu românii!!! Băieții ăștia încă mai visează c-o să ne ”fure” Transilvania ! Vă dăm o veste proastă băieți , nu mai merge cum mergea…Nici eu nu sunt de acord cu cianurile…Poate se gasesc metode mai blande cu mediul …

SINGAPORE: ilustru exemplu de guvernare și adminisrare națională pentru orice țară de pe planetă, în frunte cu ROMÂNIA – de la corespondenții ActaDiurna

SINGAPORE: ilustru exemplu de guvernare și adminisrare națională pentru orice țară de pe planetă, în frunte cu ROMÂNIA – de la corespondenții ActaDiurna

Singapore – oficial Republica Singapore – este un stat-oraș insular și cea mai mică țară din Asia de Sud-Est. Este situat în sudul Peninsulei Malay și a statului malaysian Johor, la 137 km nord de ecuator. Statul Singapore a fost înfiinţat în 1965, cuprinzând 63 de insule cu o suprafață totală de aproape 700 de km pătraţi. Bucureştiul cu Zona metropolitană are 900 km pătrați. Insula principală măsoară cca 570 de kmp şi este legată cu un pod de uscat. Când s-a declarat stat independent, în 1965, Singapore a primit de la Marea Britanie, cu titlu de împrumut, suma de 30 de milioane de dolari. În 2010 avea disponibilă pentru investiţii, suma de 310 miliarde de dolari

În SingaporeNu există: om fără locuinţă, şomeri, dar nici pensionari. Nu ai voie pe stradă: să scuipi, sau dacă ai facut-o înseamnă că te distrezi şi eşti amendat -100 de dolari; cu cât scuipi mai departe cu atât amenda e mai mare. Când au construit metroul au prevăzut o sumă de 12 miliarde. Fiindcă a costat doar 10,5 diferenţa s-a împărţit la populaţie sub forma de acţiuni. Fiindcă aveau prea mulţi puşcăriaşi, i-au împuşcat şi spânzurat pe recidivişti, consideraţi irecuperabili, iar restul sunt disciplinaţi. 

S-a întâmplat în Singapore: Un militar, cu mână de fier, şi-a asumat conducerea ţăriiÎn şase luni, din circa 500.000 de deţinuţi, au ramas doar 50 . Toţi ceilalţi (criminali recunoscuţi) au fost împuşcaţi.

Toţi oamenii publici (politicieni, poliţişti, judecători, magistraţi etc.) corupţi au fost împuşcaţi. (Existau mii de probe contra lor). Toţi funcţionarii hoţi au fost împuşcaţi sau au fugit repede din ţară . Multitudinea de drogaţi, care rămâneau dormind pe stradă, au fugit disperaţi în Malaezia, să scape de împuşcare sau de muncă forţată. După ce a curăţat ţara , reorganizând sistemul politic, legal şi penal, acest militar a convocat alegeri directe şi a candidat la preşedenţie. A câştigat cu 100% de voturi! Astăzi, Singapore este una din ţările cu cel mai sigur trai decent.  Este una din cele mai dezvoltate şi este mult mai sigura de cât Statele Unite, Anglia şi Israel , la un loc…! Deja în avion, foaia de îmbarcare are un anunţ “MOARTE” cu litere mari şi roşii şi explicaţia că este pedeapsă pentru posesia de droguri.Orice drog, orice cantitate transportată, cel care a fost detectat cu acestea, să fie împuşcat sau condamnat la închisoare pe viaţă cu muncă silnică. 

Un surfist brazilian a încercat să intre în Singapore cu o planşă de surf plină de cocaină. Bineînţeles că îşi dorea propria moarte. Mama tânărului traficant a apărut la TV cerând să se intevină pentru fiul ei; nu a servit la nimic. Nici mama, nici protestele nu au reuşit să împiedice aplicarea legii. În hoteluri, “Ghidul oraşului” are o pagina care explică: poliţia din Singapore garantează integritate fizică a oricarei femei, timp de 24 de ore din zi (asta pentru că în vechiul Singapore , fără legi şi ordine, femeile care ieşeau singure erau violate şi/sau asasinate). 

Anul trecut /?2018?/, secretara unui prieten, care lucra peste program, la întoarcerea acasă a fost urmărită de un echipaj de poliţie. Când a ajuns acasă şi a scos semnalizarea ca să intre în edificiu, i-au cerut să se oprească. Unul din poliţişti s-a apropiat atunci de geamul maşinii şi îi spuse: “Doamnă, aşa cum ştiţi, suntem în campania de civilizare a traficului, amendând infractorii şi premiindu-i pe cei care conduc corect. Şi dv., doamna, pe tot drumul până aici nu aţi comis nici o contravenție sau infracțiune. FELICITĂRI! Aveţi aici un cec de 100 dolari singaporezi (echivalent cu 80 dolari US ) şi vă cerem să semnaţi de primire, vă rog”… 

Ţi se pare o mână prea dură? NU. Drepturile umane reale sunt pentru cetăţenii oneşti şi muncitori, care aduc riguros aportul lor statului, care trăiesc în pace, respectuos şi solidar cu semenii lor.

Poate n-ar strica şi la noi, în ROMÂNIA,  ceva asemănător

 

Calea Neamului

Mihai Tîrnoveanu a distribuit o postare.
1 oră

Cât timp am fost blocat pe acest cont, prietena noastră de la Satu-Mare,Corina Ramona Ana Stanciu a construit un film despre acțiunile desfășurate anul trecut pe Calea Neamului. Filmările făcute în acțiunile noastre nu sunt realizate cu aparatură performantă, dar cu siguranță, cu foarte mult suflet; sperăm ca acest suflet să vi-l transmitem și vouă, alături de toată recunoștința noastră, căci fără voi dragi prieteni nu am fi putut face nimic. Alături de noi în multe dintre aceste activități ce au avut drept menire întărirea identității naționale au fost și bunii noștri prieteni din Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Dumnezeu să vă răsplătească frați și surori!
Doamne ajută!

Calea NeamuluiÎţi place

Pe Calea Neamului în 2018, Credință și Acțiune.
Mergem cu Dumnezeu înainte și anul acesta!
La Mulți Ani, Frați Români!

Film realizat de Corina Ramona Ana Stanciu; începe cu ,,Ne vom întoarce intr-o zi” de Radu Gyr, cântat atât de frumos de Grupul Tronos al Patriarhiei Române.

Mărturisitoarele: Fiicele lui Radu Gyr și Mircea Vulcănescu vorbesc – interviu din 2015, de la pagina www.marturisitorii.ro – adăugăm și o filmare cu muzicianul Radu Popa-Gyr (Filarmonica Timișoara), nepotul Poetului Radu Gyr.

Mărturisitoarele: Fiicele lui Radu Gyr și Mircea Vulcănescu vorbesc – interviu din 2015, de la pagina www.marturisitorii.ro – adăugăm și o filmare cu muzicianul Radu Popa-Gyr (Filarmonica Timișoara), nepotul Poetului Radu Gyr.

http://www.marturisitorii.ro/2015/05/18/marturisitorii-vorbesc-fiicele-lui-mircea-vulcanescu-si-radu-gyr-catre-tineri/

m.vulcanescu&radu gyr.jpg

Porumbei voiajori, porumbei militari, porumbei „spioni” – un articol interesant (nedescărcabil) de la www.omofon.com.

Porumbei voiajori, porumbei militari, porumbei „spioni” – un articol interesant (nedescărcabil) de la www.omofon.com.

https://www.omofon.com/soldatii-frontului-invizibil-cum-au-fost-folositi-porumbeii-ca-spioni-si-postasi-in-razboaie

Spicuim din cuprinsul articolului:

  • Porumbeii voiajori (poștași) au fost folosiți încă din antichitate
  • În sec. al XIX-lea în Franța a existat serviciul poștal intitulat: „Poșta cu porumbei”.
  • Britanicii și olandezii au folosit și ei cu succes porumbeii curieri pentru informații sensibile la distanțe lungi.
  • Porumbeii poștași au avut un rol deosebit în Primul Război Mondial, dar și în al Doilea. Chiar dacă se folosea deja radioul, porumbeii au rămas cel mai sigur mod de a transfera informații valoroase.
  • În 1907 germanul Julius Neubronner a propus folosirea porumbeilor poștași ca spioni. Un aparat foto miniatural era atașat de pasăre, care făcea fotografii automat în teritoriul inamicului. Au fost folosiți foarte mult de armata germană în Primul Război Mondial.
  • În 1942 sovieticii au descoperit porumbei care aveau seturi complete de echipamente. Comandanți americani au raportat și ei că trupele fasciste au folosit porumbei și cîini pt a face fotografii în teritoriul inamicului.
  • În timpul debarcării din Normandia porumbeii au furnizat informații valoroase despre locația unor trupe germane, transmițătoarele radio nefiind folosite din motive de securitate.
  • Porumbei special instruiți au fost folosiți în scopuri militare vreme îndelungată după cel de al Doilea Război Mondial. În Elveția serviciul de porumbei a existat pînă în 1994. În timpul Războiului din Golful Persic (începutul anilor 1990) armata irakiană a folosit porumbei pt comunicare.
  • Proiecte care utilizează porumbei au existat și în cadrul CIA, însă informațiile pe această temă sînt în mare parte secrete. Este deci posibil  ca porumbeii să fie utilizați în scopuri militare chiar și în ziua de azi.

Interesant, nu?porumbel1.jpgporumbei2.jpgporumbei5.jpgporumbei6.jpgporumbei1.jpgporumbei7.jpg

Ce-ți doresc eu ție, Dulce Românie, Țara mea de Glorii, Țara mea de Dor!/ Ca la Zile Sfinte să-ți cinstești Poetul ce Dumnezeu trimis-a/ În Veci ca să-l ai Pildă demnă de Urmat! – Rugăm cititorii să ne ierte aceste versuri șchioape, pornite cu toate acestea din focul inimii: dacă nu ne Cinstim cu Prăznuire mare Înaintașii care ne-au lăsat moștenire o Țară și o Limbă Creștin-Ortodoxă, înseamnă că merităm toate relele care se abat asupra noastră – ceea ce să nu fie! Publicăm, la 169 de la Nașterea Poetului nostru Național în Ipoteștii Botoșanilor, un mic și neprețuit film documentar despre el, Veronica și Creangă, datînd din 1914, care cunoaște o mare răspîndire pe internet, chiar dacă nu și pe platformele „forurilor culturale”, nemaivorbind de cele media, școlare sau univesitare! – Cu un șir de cuvinte pline de putere, pornite din Dragostea pentru Eminescu, ale Românilor, exprimate acolo unde pot și ei: pe FB.

Ce-ți doresc eu ție, Dulce Românie, Țara mea de Glorii, Țara mea de Dor!/ Ca la Zile Sfinte să-ți cinstești Poetul ce Dumnezeu trimis-a/ În Veci ca să-l ai Pildă demnă de Urmat! – Rugăm cititorii să ne ierte aceste versuri șchioape, pornite cu toate acestea din focul inimii: dacă nu ne Cinstim cu Prăznuire mare Înaintașii care ne-au lăsat moștenire o Țară și o Limbă Creștin-Ortodoxă, înseamnă că merităm toate relele care se abat asupra noastră – ceea ce să nu fie! Publicăm, la 169 de la Nașterea Poetului nostru Național în Ipoteștii Botoșanilor, un mic și neprețuit film documentar despre el, Veronica și Creangă, datînd din 1914, care cunoaște o mare răspîndire pe internet, chiar dacă nu și pe platformele „forurilor culturale”, nemaivorbind de cele media, școlare sau univesitare! – Cu un șir de cuvinte pline de putere, pornite din Dragostea pentru Eminescu, ale Românilor, exprimate acolo unde pot și ei: pe FB.

Textul fotografiei din fundalul acestui articol: „Copiii români sunt încărcați cu materii atît de multe și atît de diverse, încît nici profesorii, nici școlarii nu se pot orienta în capetele lor./ Acești copii nu învață nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu și judecata copilului n-au jucat nici un rol./ Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui, e sila și scîrba copilului pentru carte./ La acest rezultat au ajuns aproape toate școalele de la noi./ Vezi tineri care au învățat latinește, grecește, istoria universală, logică și psihologie, științe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul și… cu toate astea, nu știu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit școala, au uitat tot.” – Mihai Eminescu, ziarul Timpul din 25 octombrie 1878.

Mihai Târnoveanu (FB): Nu vom uita nicio luptă, nicio lacrimă, niciun legământ făcut de el pe Pământul de oase și sânge al strămoșilor; ochii lui vor fi în ai noștri, cu toate visele trimise-n zări si în luceferi. Suntem si vom fi acolo, în aceleași tranșee, pe aceleași redute cu el, cu Mihai Eminescu,
Cuvântul din Sabia lui Iancu Avram,
Versul din Coroana Voievozilor români,
Rugăciunea din Lanțurile Martirilor.

Fotografia postată de Mihai Tîrnoveanu.

“Două inimi când se-mbină,
Când cufund pe tu cu eu,
E lumină din lumină,
Dumnezeu din Dumnezeu.”

Mihai Eminescu

Fotografia postată de Maria Ioana.
  • Vasile Urzica Frumos eseu****
  • Nadia Iordan

  • Sonia Andronic Din ce poezie sunt versurile, daca vreti sa-mi spuneti?
  • Maria Ioana Catren!
    • Sonia Andronic Multumesc.

      Îmbătrânit e sufletul din mine
      Ca un bordei pustiu în iarnă grea.
      Unde te-ai dus, pe cari căi străine
      O, tinereță, tinereța mea!
      Suspine n-am ­ ah, de-aș avea suspine,
      De-aș avea lacrimi, plânge de-aș putea!
      Durerea cea mai crudă, cea mai mare,
      Aflând o formă, află ușurare.

      Nimic, nimic! Cântarea spăimântată,
      Popoare ce-o ridic la Dumnezeu.
      Imnuri de glorii pe mărimi ce-mbată,
      Amorul blând și dulce glasul său,
      Ah! toată lumea este fermecată
      De umbra unui dor… și numai eu
      Mă furișez o umbră și nu pot
      Să scap de ea… de mine… și de tot!

      Oricine-a plâns și spune că ferice
      În lume nu-i, acela e-un nebun.
      Ce știe el ce sunt dureri când zice
      Că-ntr-al lui suflet armonii răsun ­
      Căci armonie-i orice plâns aice,
      E-o împăcare plânsul… e un bun.
      Cel ce nu poate plânge, acela știe
      Ce-i viața moartă, ce e moartea vie?
      …………………..

      Mihai Eminescu

      Fotografia postată de Maria Ioana.
Editura-National Bucuresti

Comandă online Ediţie integrală Mihai Eminescu (11 volume) la pret redus: 350 lei

Editura Naţional are plăcerea şi onoarea de a vă prezenta ediţia integrală Mihai Eminescu, alcătuită din 11 volume, care cuprinde întreaga operă a poetului nostru naţional, ediţie critică îngrijită de regretatul istoric literar Acad. Dimitrie Vatamaniuc, a cărui contribuţie deosebit de importantă aduce un plus de valoare ediţiei de faţă, situând-o într-o poziţie privilegiată în peisajul cultural actual.

#EdituraNational #De20AniÎmpreuna #ColectiaMihaiEminescu#MihaiEminescu

%d blogeri au apreciat: