Papa de la Roma afirmă că „Adam și Eva sînt o fabulă” iar „iadul nu este decît un mecanism literar”. El mai afirmă că „Biblia nu e bună” – prea veche pentru ziua de azi – și că trebuie să pună el la cale o alta. A operat modificări în Rugăciunea Tatăl Nostru care i-au scandalizat pînă și pe catolici. Acest personaj cu gîndire SATANISTĂ va macula, se pare, cu prezența-i murdară, teritoriul României în zilele de 31 mai – 2 iunie a.c. – De la https://sevedetot.ro

https://sevedetot.ro/decis-sa-anuleze-biblia-isi-propune-sa-creeze-o-noua-carte/?fbclid=IwAR1d9FutA3Po087fi4dc-MJetwpf8tYG4NI_EPu0wOfMgT3YIaadv60VObw

Papa Francisc a decis să anuleze Biblia îşi propune să creeze o nouă carte

1 februarie 2019 Admin Credinta

Papa Francisc a surprins lumea astăzi anunțând că Biblia este total depășită și are nevoie de o schimbare radicală, astfel încât Biblia este anulată oficial și este anunțată întâlnirea dintre cele mai înalte personalități ale bisericii unde va fi decisă cartea care o va înlocui , numele și conținutul acestuia. Unele nume sunt deja luate în considerare, iar cel care are mai multă putere este „Biblia 2000”, scrie infocrestin.com

„Nu putem continua să încercăm să vorbim publicul nostru într-o lume cu totul nouă, cu o carte care are mii de ani. Noi pierdem urmași și trebuie să mergem un pas mai departe în căutarea modernizării bisericii. să rescrieți Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă numai Vechiul Testament, în care există anumite pasaje, este mai bine să nu se repete. “ Vestea a căzut ca o bombă printre cei mai conservatori, care consideră această idee un indiciu definitiv al nebuniei Papei Francis, relateaza Thereisnews

In ultima vreme sunt sunt foarte atent la declaratiile care le face si incepand de anul trecut, 2017, a facut niste modificari in Rugaciunea „Tatal Nostru” si se pare ca nu vrea sa opreasca aici: „Biserica Catolica a adoptat o noua versiune a rugăciunii „Tatal Nostru”, ca să clarifice o neînțelegere dintre biserici, spunând că Dumnezeu nu conduce la păcat.

În rugăciunea Tatăl Nostru cu privire la a șasea rugaminte „Nu ne duce pe noi în ispită” sau „Nu ne supune ispitei”, se va schimba începând de duminica aceasta pentru că „nu este o traducere bună”, a spus Papa. Închinătorii din Franța se vor ruga ” Ne nous laisse pas entrer en tentation”, care înseamnă ” Nu ne lasa să intrăm în ispita” raporteaza The Times.

Papa Francis a spus că Biserica Catolică din Franța a decis să folosească fraza ca alternativă „nu ne lăsa să intram în ispită” și a sugerat că ar trebui să fie la nivel mondial. Rugăciunea, numită și „Rugăciunea Domnească”, face parte din cultura creștină și este memorată din copilărie de sute de milioane de creștini. Este o traducere din latina vulgată, ea a fost tradusă din greaca antică, care, la rândul ei, a fost tradusă din limba aramaică, limba vorbită de Isus. Mulți francezi preferă să revină la Liturghia latina care a predominat până în anii 1960. Aproximativ 60% din francezi se descriu ca fiind catolici, comparativ cu aproape 90% în 1970, dar numai 4% participă o dată pe luna la slujbă, fața de 20% în urmă cu treizeci de ani.

Dupa toate acestea el a declar ca „Iadul nu exista” urmariti cu atentia ce spune: „Nu există niciun iad în care sufletele păcătoşilor sunt condamnate să sufere pentru eternitate”, a declarat papa Francisc într-un interviu publicat joi de cotidianul italian La Repubblica, informează DPA. După moarte, sufletele oamenilor care se căiesc sunt iertate de Dumnezeu şi I se alătură în contemplare, „însă sufletele acelora care nu se căiesc, şi care din acest motiv nu pot fi iertaţi, dispar”, a adăugat suveranul pontif, citat de Agerpres. „Iadul nu există – ceea ce există este dispariţia sufletelor păcătoase„,a mai spus papa Francisc.

Liderul de la Vatican a fost intervievat de Eugenio Scalfari, un veteran jurnalist italian, ateu, care scrie cu regularitate articole despre credinţă şi religie şi care beneficiază de un acces special la conducătorul Bisericii Catolice. În trecut, veridicitatea citatelor pe care jurnalistul italian le-a atribuit papei a fost pusă sub semnul întrebării, în special după ce Eugenio Scalfari, în vârstă de 93 de ani, a recunoscut că nu a folosit niciodată un reportofon în timpul realizării interviurilor sale.

Cu toate acestea, Vaticanul nu s-a plâns niciodată despre articolele publicate de Eugenio Scalfari, iar papa Francisc a continuat să îi acorde interviuri. Tot anul trecut Papa Francisc a mai spus: ,,NU exista focul iadului”, Adam si Eva nu sunt reali” spune Papa Francisc Biserica nu mai crede într-un iad în care lumea trebuie să sufere – Un om care e pe cale să dezvăluie multe ”secrete vechi” ale Bisericii Catolice este Papa Francisc. Unele credințe care sunt promovate de Biserică dar care nu corespund naturii iubitoare a lui Dumnezeu au fost recent înlăturate de Papa care a fost numit recent Omul Anului de către revista TIME.

În ultimele sale revelații, Papa Francisc a spus: “Prin umilință, cercetarea sufletului și meditație, prin rugăciune, am reușit să înțelegem anumite dogme. Biserica nu mai crede într-un iad în care lumea trebuie să sufere. Această doctrină este incompatibilă cu iubirea infinită a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un judecător, ci un prieten și un iubitor al umanității. Dumnezeu nu caută să condamne, ci să îmbrățișeze. Ca și fabula despre Adam și Eva, iadul nu este decât un mecanism literar.

Iadul nu este decât o metaforă pentru sufletul izolat care, ca toate sufletele, va ajunge să se unească în iubire cu Dumnezeu”. Într-un discurs șocant care se răspândește în lumea întreagă, Papa Francisc a declarat că: Toate religiile sunt adevărate, pentru că sunt adevărate în inimile celor care cred în ele. Ce alt fel de adevăr există? În trecut, Biserica a fost dură cu cei pe care îi considera că greșesc din punct de vedere moral sau că păcătuiesc.

Partajează asta:

De mai multă vreme, Părintele Gabriel Cristea din Huşi a întrerupt pomenirea ierarhului locului, motivul fiind binecunoscut: abaterea acestuia de la Dreapta Credinţă. Stătătorul pe scaunul episcopal din Huşi a semnat documentele sinodului eretic din Creta, fapt care cade sub incidenţa Canonului 31 Apostolic şi al Canonului 15 al Sinodului I II de la Constantinopol. […]

via Mâine, Părintele Gabriel Cristea Îl va mărturisi pe Hristos în faţa ierarhului ecumenist — Ortodoxiaîncatacombe

Un securist ceaușist – și desigur analfabet după cum se vede din „scrieri” – pe numele predestinat de ZĂPÎRȚAN (sic!), care i-a învățat pe MILIȚIENII din IEPOCĂ cum să distrugă elitele – adică să le dea la cap cu re-educarea dar f probabil și cu ciomagul, pregătește actualmente vizita Papei (ăla de la Roma) în România. – Știre documentată de www.justițiarul.ro

http://www.justitiarul.ro/liviu-petru-zapartan-exterminator-de-elite-in-romania-acum-ambasador-la-vatican/?fbclid=IwAR3Z2CIpNYbjUus9mkVNg0P9DGehvFjs8Olw-Q8ncxB63msurcMPlftCDd8

Colimator

Liviu-Petru Zăpârțan, exterminator de elite în România, acum ambasador la Vatican

Posted by

justitiarul

4 hours ago

 

   Exterminator de elite în România, la curtea Papei

Un fost profesor al ofițerilor de Securitate și de Miliție din Cluj până în 1989 este acum ambasadorul României la Vatican și, cel puțin teoretic, trebuie să pregătească vizita Papei Francisc în România. Până în 1989 scria cărți despre necesitatea eliminării elitelor din societate, inclusiv ale elitelor Bisericii. Acum face parte din elita țării, nu? E moral? Nu distrugi vieți numai dacă apeși pe trăgaci. Cuvintele tale tipărite sau folosite ca învățământ politic într-un stat totalitar pot nimici destine. Se numește Liviu-Petru Zăpârțan. E intelectual, profesor universitar la Cluj, conducător de doctorate.

Până în 1989, pe când era asistent universitar, apoi lector, apoi doctor în științe socio-politice, a scris cărți despre elite. Mai precis, despre nocivitatea elitelor în societatea socialistă-comunistă multilateral dezvoltată a lui Nicolae Ceaușescu. În 1974, Zăpârțan și-a luat și doctoratul cu o astfel de temă de cercetare.

În paralel, era și profesorul de învățământ politic al Miliției și Securității din Cluj, instrumentele de represiune armată din perioada comunistă.

„M-am dus unde m-au trimis. Să știți că am predat învățământ politic nu numai la ei, ci și la Teatru și la Filarmonică” ne-a confirmat senin domnul Zăpârțan într-o discuție telefonică.

Addenda: Învățământul politico-ideologic era obligatoriu în școli și în toate instituțiile, în fabrici, uzine, cooperative agricole etc. Scopul era modelarea conștiințelor, de fapt, un fel de spălare a creierelor, de implantare a ideologiei comuniste, de punere în practică a dictonului stalinist „cine nu e cu noi, e împotriva noastră”.

    Contextul zămislirii lui Zăpârțan ca propagandist al totalitarismului

În 1971, odată cu „Tezele din iulie” lansate de dictatorul Nicolae Ceaușescu, în România a început „revoluția culturală”, după modelul copiat din China. În periplul său prin Asia, Ceaușescu a fost plăcut impresionat de cultul personalității lui Mao în China, iar în Coreea de Nord – de festivitățile faraonice dedicate conducătorului iubit. El a copiat disprețul față de intelectuali, reeducarea intelectualilor prin muncă (“să fie trimiși în sate!”) și festivitățile închinate propriei personalități.

Nemulțumit de prestația activului său de partid (în comparație cu cel chinez), Ceaușescu a cerut „îmbunătățirea și intensificarea activității politico-ideologice”.

În acest context, tânărul asistent universitar Liviu Petru Zăpârțan a fost racolat ca profesor de învățământ politico-ideologic. Numai un profesor cu un profil perfect calat pe cerințele timpului putea preda cursuri la Miliție și Securitate!

Ce îi putea învăța domnul Zăpârțan pe milițienii și securiștii din armata represivă a lui Ceaușescu?

Probabil, cum să identifice elitele pentru a le anihila influența nefastă pentru orânduirea socială a lui Ceaușescu deoarece dl. Zăpârțan era specialist în teoriile elitare și combaterea elitelor, potrivit lucrărilor sale publicate în acea perioadă.

Spre exemplificare luăm doar câteva fragmente din volumul „Contribuții la critica teoriilor elitare” – editura Dacia, 1979, semnat de Liviu-Petru Zăpârțan.

     Ce fac elitele în concepția lui Zăpârțan –  fragmente din „Contribuții…”

„Afirmarea rolului „elitelor” echivalează din acest unghi cu o încercare de a prezenta înstrăinarea, exploatarea umană din capitalism drept un dat universal al omului, al vieţii lui sociale.(… ) în lumina acestor constatări apare necesitatea de a face o critică marxistă a principalelor teze şi orientări care, în istoria gîndirii burgheze, au afirmat şi promovat rolul unei „elite” în societate”. (…) Ca orice ideologie, şi teoriile „elitelor” îşi propun să influenţeze practica social-politică în sensul „valorilor” proprii pe care le afirmă.”

Pericolos este și limbajul seducător al elitelor chiar și pentru marxiști! –  fragment din „Contribuții…”:   „Dificultatea de a descoperi conversiunea celor mai importante trăsături ale omului în opusul lor, prin elogiul relaţiilor antagoniste, săvîrşită nu o dată într-un seducător limbaj sociologic, filosofic, politologic, ar putea constitui un subiect care să atragă pe orice gînditor de formaţie marxistă.”

Motivele pentru care elitele trebuie identificate și combătute „cu fermitate” -fragment din Contribuții…”: „Constatarea permanenţei temei „elitelor” în gîndirea nemarxistă, tentaţia de a lumina ascunzişurile şi fundamentul de clasă al elitismului ne-au îndemnat spre cercetarea acestui subiect.
Peste ele însă s-a suprapus, odată cu adîncirea investigaţiilor, o motivaţie mult mai puternică, izvorîtă din conştientizarea dimensiunilor covîrşitoare ale proceselor pe care le trăieşte epoca noastră.
Este cu neputinţă să nu sesizezi astăzi voinţa omenirii de a-şi făuri o lume mai dreaptă, întemeiată pe deplina egalitate socială dintre oameni, pe folosirea resurselor globului pentru bunăstarea materială şi spirituală a tuturor.
Din perspectiva acestui sens profund al epocii se cere analizată poziţia care doreşte să conserve, să „rafineze” inegalităţile dintre oameni, să le dea nimbul unei necesităţi potrivit căreia realizarea personalităţii ar avea loc nu prin multiplicarea relaţiilor cu oamenii, ci prin detaşarea elitistă de marile colective umane.”

Zăpârțan își urmează modelul: Nicolae Ceaușescu, care a identificat cercurile reacționare în elitele țării!

„În acest sens –  continuă Zăpârțan în cartea sa –, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta în expunerea din 3 august 1978 (Expunere la şedinţa activului central de partid şi de stat, 3 august 1978- n.n.), că în ideologia nemarxistă se manifestă tendinţa unor cercuri reacţionare de a reînvia teorii de mult depăşite cu privire la rolul creatorilor de valori spirituale, consideraţi nişte „aleşi”, „cărora le-ar reveni monopolul înţelegerii a ceea ce este bun şi rău în lume, monopolul esteticii, al gustului.”

Rolul maselor ar fi –  potrivit acestor ideologii –  acela de a recepta pasiv şi absolut opiniile „elitei”: „În aceste poziţii, arată secretarul general al partidului nostru- după cum îl citează Zăpârțan- , se exprimă cu putere tendinţa proprie ideologiei celei mai reacţionare, a negării rolului maselor în viaţa socială, în făurirea istoriei, urmărindu-se totodată dezarmarea şi demobilizarea forţelor revoluţionare, ruperea culturii şi artei de aceste forţe, punerea creaţiei spirituale în slujba claselor exploatatoare.”

Cum își motivează Zăpârțan alegea ca subiect de studiu combaterea elitelor:„Autorul lucrării s-a străduit să evidenţieze supe­rioritatea propriei noastre concepţii materialist-dialectice despre societate, contribuţia teoretică şi practică a partidului nostru la dezvoltarea creatoare a marxismului, ca ideologie antielitară. Am căutat să răspundem unui imperativ al vremii noastre, reliefat de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe care viaţa însăşi îl impune, acela ca, în numele forţelor social-politice progresiste, al partidelor comuniste şi muncitorești, alături de celelalte discipline socio-umane, politologia “să desfășoare o amplă și susținută activitate de clarificare politico-ideologică combătând cu fermitate și DEMASCÂND până la capăt toate ideile și tezele reacționare, atât cele vechi, cât și cele noi.

Acest lucru este cu atît mai necesar cu cît renaşte­ rea unor concepţii retrograde, cum sînt şi cele eli­ tiste, chiar şi atunci cînd autorii lor nu urmăresc scopuri apologetice, implică teza perpetuării rela­ ţiilor de inegalitate socială şi de exploatare umană.
De aceea, ele se cer analizate în dezvoltarea isto­ rică a argumentelor lor şi apreciate, în funcţie de spiritul conservator, antidemocratic, ca elemente componente ale arsenalului ideologic burghez orientat în primul rînd împotriva materialismului dialectic şi istoric.”

În sfîrşit, ca orice ideologie, şi teoriile „elitelor” îşi propun să influenţeze practica social-politică în sensul „valorilor” proprii pe care le afirmă.
Aşa se explică faptul că în numele elitismului se desfăşoară o serie de cercetări sociologice care decupează din realitatea socială, ca obiect de studiu, grupuri sociale (mici sau mari), reprezentanţi ai sistemului politic, instituţional în general, la diversele lui niveluri, ai aparatului de conducere din diferite sectoare ale societăţii, considerate a fi „elita”ei. Lucra rea noastră îşi propune să prezinte şi asemenea preocupări.

Sîntem conştienţi că cercetarea pe care am între­ prins-o în universul gîndirii elitiste, cu observaţiile pe care le înfăţişăm cititorului, e departe de a în­ chide discuţia asupra temei, de a formula aprecieri definitive la adresa acestei ideologii. Autorul îşi pro­ pune doar să deschidă schimbul de opinii asupra elitismului, de pe poziţiile concepţiei revoluţionare despre lume şi viaţă, în numele proceselor dinamice care caracterizează societatea contemporană”.

Cine erau exponenții „elitelor vechi”? Dar a „elitelor noi” așa cum le-a clasificat domnul Zăpârțan?

Istoria ne răspunde la aceste întrebări. Elitele „vechi” era cele arestate și apoi exterminate în închisori începând cu 1948, când România era sub ocupația tancurilor sovietice.

Prima mare epurare a elitelor a fost în noaptea de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestați peste 15.000 de intelectuali.
Între cei arestați atunci s-au aflat Nicolae Steinhardt, pastorul Richard Wurmbrand, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, părintele greco-catolic Tertulian Langa, politicianul Iuliu Maniu, poetul Radu Gyr și soția sa, scriitorul Mircea Vulcănescu, părintele Iustin Pârvu, politicianul Aurelian Bentoiu, teologii Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Nechifor Crainic. Nu numai episcopi, preoți, învățători, profesori, politicieni, scriitori, studenți au fost arestați atunci, dar și țărani care reprezentau elitele satelor. A fost marea epurare din perioada 1948-1958.

Atunci au lipsit argumentele „științifice”. Justificările erau publicate în oficioasele PCR, cum era „Scânteia”, care erau tribune ale Tribunalului Poporului.

Nici după această perioadă nefastă nu au încetat arestările pentru delictul de opinie, însă nu au fost arestări în grupuri mari de sute de intelectuali.

Al doilea caz de epurare masivă în vederea reeducării s-a întâmplat în 1982, adică exact în perioada în care domnul Zăpârțan era în plină glorie editorială cu teoriile domniei sale despre necesitatea demascării și anihilării elitelor vechi și noi.
Elitele “noi” erau cele contemporane cu ascensiunea socială a domnului Zăpârțan.

              Capcana întinsă de Securitate pentru anihilarea elitelor

În România, „elitele noi” erau coagulate, începând cu 1977, în ceea ce istoria a consemnat ca fiind „Mișcarea Transcendentală”, considerată „sectă religioasă” de către autoritățile comuniste.

Între 1977-1981, cu voie de la Partidul Comunist Român și de la Securitate, peste 350 de intelectuali au aderat la mișcare. Era vorba niște exerciții spirituale, de tehnici de meditație exersate chiar și în sediul Institutului de Cercetări Psihologice și Pedagogice de pe lângă Academia Română de Științe.
Această mișcare a fost anihilată în 1982 , când membrii mișcării, între care Andrei Pleșu, Aurora Liiceanu, Mihai Șora, Sorin Dumitrescu au fost trimiși la reeducare, la munca de jos în fabrici, uzine sau la sate ca muncitori necalificați. Astăzi se știe că experimentul „Mișcarea Transcendentală” s-a făcut pentru a-i identifica și a-i aduna la un loc pe intelectualii predispuși să iasă din tiparele ideologiei marxiste și pentru a-i putea anihila la momentul potrivit.

Era în perioada în care în Cehoslovacia se coagula disidența intelectualilor „Carta ‘77” (apărută în ianuarie 1977, printre fondatori fiind Václav Havel, Jan Patočka, Zdeněk Mlynář, Jiří Hájek și Pavel Kohout), iar în Polonia a apărut, în septembrie 1980, mișcarea de rezistență „Solidaritatea”.

Cei peste 350 de intelectuali din „Mișcarea Transcendentală”, care s-ar regăsi în gruparea elitelor noi conform teoriilor antielitare ale domnului Zăpârțan, au fost înfierați cu mânie proletară și în revista „Pentru Patrie”, editată de Ministerul de Interne.

Fragment de articol preluat din www.historia.ro: „Cei interesaţi ştiu bine ce urmăresc. Dumnealor visează dominaţia mondială şi printr-un alt fel de napalm ori bombe cu neutroni: cele care vor să ucida lumina raţiunii. Propovăduitorii sectei se consideră cei meniți să «guverneze întreaga lume». E de ajuns ca unu la sută din populaţia unui oraş să devină membri ai acestei secte, susţin ei, pentru ca întregul oraş sa fie guvernat de Meditaţia Transcendentală. Cu teoria elitelor au jonglat destui filosofi, sociologi şi istorici, înaintea pseudosavanților <<epocii luminării>>. Rezultatul a fost supraomul lui Nietszche, degenerat în monstrul fascist care a incendiat omenirea.” Textul seamănă cu teoriile antielitare postulate de domnul Zăpârțan în operele sale.

Mai precis, dl. Zăpârțan a combătut elitele „în dezvoltarea istorică a argumentelor lor” și le-a apreciat „în funcţie de spiritul conservator, antidemocratic, ca elemente componente ale arsenalului ideologic burghez orientat în primul rînd împotriva materialismului dialectic şi istoric”.

Experimentul Securității lui Ceușescu: Teoriile domnului Zăpârțan au fost confirmate de ce se întâmpla „pe teren”, adică de intelectualii- membri ai „Mișcării Transcendentale”.

Ce spunea dl Zăpârțan în 1978, în plin experiment al „Mișcării transcendentale”, în paginile volumului „Contribuții la critica teoriilor elitare”?

Fragment din volum: „Aşa se explică faptul că în numele elitismului se desfăşoară o serie de cercetări sociologice care decupează din realitatea socială, ca obiect de studiu, grupuri sociale (mici sau mari), reprezentanţi ai sistemului politic, instituţional în general, la diversele lui niveluri, ai aparatului de conducere din diferite sectoare ale societăţii, considerate a fi „elita”ei.”

A fost „Mișcarea Transcendentală” un experiment al Securității, o „cercetare sociologică”? Întrebarea este legitimă deoarece între cei 371 de membri ai Mișcării Trancendentale pot fi identificați reprezentanți “„ai unor grupuri sociale”, inclusiv ai „sistemului politic” ceaușist sau „instituțional, la diversele lui niveluri”, așa cum teoretiza dl Zăpârțan.
Concret, între cei pedepsiți din „diverse niveluri”, în afara intelectualilor puri s-au aflat și ministrul Învățământului, Aneta Spornic, vicepreședintele Academiei Române, Ștefan Milcu, directorul Institutului de Cercetări Psihologice și Pedagogice, Virgil Radulian. Au mai fost demiși vicepremierul Ilie Verdeț și prim-vicepremierul Cornelia Filipaș.

                 Când minte și când spune adevărul dl. Zăpârțan

În discuția telefonică, dl Zăpârțan a susținut inițial că a scris o singură carte înainte de 1989 și un text pentru Academia de Științe Sociale și Politice „Ștefan Gheorghiu ( era academia Partidului Comunist Român). După ce i-am citat peste 10 titluri de lucrări publicate înainte de 1989, titluri găsite în arhivele bibliotecilor din țară, domnia sa a admis că le-a scris.

Dl Zăpârțan a susținut că a ajuns să combată elitele doar pe ultima pagină a volumului “Contribuții la critica teoriilor elitare” și doar pentru ca să i se publice cartea. Domnia sa a admis contrariul abia după ce i-am adus adus aminte că în interiorul volumului „Contribuții la critica teoriilor elitare”, a formulat teorii apodictice, a făcut demonstrații și a tras concluzii (așa cum șade bine unei lucrări științifice!), concluzii care toate duceau într-o singură direcție: identificarea elitelor, demascarea și combaterea acestora.

De ce dl Zăpârțan a fost profesorul de învățământ politic al structurile represive ale statului totalitar?

Pentru că, ne-a spus dl. Zăpârțan, „Mă duceam unde mă trimitea șeful de catedră. Am fost și la Miliție, și la Securitate, și la Teatru, și la Filarmonică. Am fost foarte des trimis pentru că eram tânăr și puteam merge.”

De ce a scris până și despre „Activitatea, ideologică și educativă pentru formarea conștienței socialiste a locuitorilor din țara Oașului”?

Pentru că, spune dl Zăpârțan, „mi-a cerut academicianul Pascu, era o cercetare pentru UNESCO.” Greu de crezut că UNESCO era interesată de conștiința socialistă a locuitorilor dintr-o anumită zonă din România!

Hilar a fost și răspunsul dat cu privire la modul în care lucrările sale erau folosite de structurile represive ale statului communist ca argument știintific pentru eliminarea elitelor, inclusiv a intelectualilor din „Mișcarea Trancendentală”: „Dacă faceți o cercetare serioasă veți vedea că și eu am fost interzis începând cu 1985”.

Când i-am spus că nu a fost interzis deoarece i-au fost publicate lucrări și după 1985 și după ce i-am enumerat titlurile publicate în 1985 și 1988 ca argumente împotriva minciunii sale, dl Zăpârțan a avut replica: „Nu era nici o problemă să ți să spună că ești interzis și pe de altă parte să fii folosit.”

Întrebarea care a urmat era de bun simț: „De ce v-ați lăsat folosit, domnule Zăpârțan?”

Drept răspuns ne-a închis telefonul nu înainte de a argumenta solemn : „Discuția nu are nici un rost, eu sunt în misiune!”.

          În loc de epilog sau cum s-a rătăcit Zăpârțan în diplomație

Liviu Petru Zăpârțan este în misiune, este ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun şi Ordinul Suveran Militar de Malta. A mai fost ambasadorul nostru în Luxemburg, între 1995-2000. Ambasador la Vatican a fost numit în această înaltă funcție în 2016, de către președintele Klaus Iohannis, cu toate că în anii ‘70-‘80 a contribuit, direct sau indirect, la „demascarea și combaterea cu fermitate a elitelor”, între care i-a enumerat în lucrările sale și pe reprezentanții bisericilor.

„În rîndurile „elitei” s-au putut înscrie, de-a lungul timpurilor, reprezentanţii aristocraţiei, ai oligarhiei financiare, deţinătorii celor mai înalte funcţii din serviciile publice, figurile bisericeşti, înalţii co mandanţi de arme, gloriile academice şi literare.”, scria dl Zăpârțan la pagina 237 din volumul “Contribuții la critica teoriilor elitare”, ca să dăm doar un exemplu.

Atunci, ca și acum , dl. Zăpârțan ne poate spune senin: „Am căutat să răspundem unui imperativ al vremii noastre, reliefat de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe care viaţa însăşi îl impune.”

Lucrări împotriva elitelor

Redau câteva titluri de lucrări semnate de Liviu Petru Zăpârțan (unele netrecute în CV), culese din arhivele Bibliotecii Naționale a României și ale Bibliotecii Universității Babeș-Bolyai: „Caracterul atotcuprinzător al democrației socialiste”, „Teoriile elitelor. Contribuții la critica teoriilor elitare”, „Teoria elitelor”, „Omogenizarea structurii sociale”, „Viitorul omenirii în conștiința contemporaneității”, „Critica elitismului – modelul politic al teoriilor elitare”.

După cum se observă sunt variațiuni pe aceeași temă (spre ex „Teoriile elitelor: contribuţii la critica marxistă a elitismului social-politic”, operă apărută în 1974, seamănă cu volumul publicat în 1979 și denumit „Contribuții la critica teoriilor elitare”).

În acei ani, nu numai elitele erau țintele lui Zăpârțan, ci și oamenii simpli, după cum am găsit în titlul lucrării “Activitatea politică, ideologică și educativă pentru dezvoltarea conștiinței socialiste a locuitorilor din Țara Oașului”.

Din amintirile lui Mircea Miclea (fost ministru al Educației), despre Zăpârțan:  „Toți îl priveam, sincer, cu oarecare invidie. Era singurul care avea voie să scrie despre elite. Noi eram cu gândul la adevăratele elite ale României, exterminate în închisorile comuniste. Despre noile elite, elitele tinereții noastre, nici nu se putea vorbi, deși în Cluj aveam oameni mari de cultură.(…) Ei, eu nu am citit lucrările lui Zăpârțan pentru că nu putea scrie decât din perspectiva marxist-leninistă, făcând apologia comunismului. Știam că era apropiat de activiști PCR, de ofițeri de Securitate și Miliție. Era profesorul lor.”

                                                                   

 

Istoria secretă a industriei filmului de la Holywood: conexia cu CIA-MK Ultra, și cu o inginerie socială în vederea căreia la o dată precisă anume s-a inaugurat (s-a „născut”) ideologia de gen și homosexuală, devenite azi mișcarea LGBT. Urmărirea peliculei (doar în engleză, publ. în 2014 pe youtube) necesită răbdare, avînd în vedere că cercetătorul intervievat, etnic vorbitor de spaniolă, are o pronunție anevoioasă în lb. engleză. Mesajul, cu toate acestea, este deosebit de clar și de documentat.

Scrisoarea Preasfințitului Longhin Jar de Bănceni către Mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Sucevei, din toamna anului 2016. De la www.apologeticum.ro, cu comentariile internauților.

https://www.apologeticum.ro/2016/11/ps-longhin-jar-catre-mitr-teofan-savu-cu-ce-scop-ati-venit-sa-slujiti-ucraina-ca-sa-aratati-lumii-dreptatea-voastra-si-sa-spurcati-si-aici-turma-lui-hristos-cu-invataturile-voastre-eretice/

VREDNIC ESTE! PS Longhin Jar către mitr. Teofan Savu: “Cu ce scop aţi venit să slujiţi în Ucraina? Ca să arătaţi lumii dreptatea voastră şi să spurcaţi şi aici turma lui Hristos cu învăţăturile voastre eretice?” Mustrare către toți ierarhii români!

Share this…

Înalt Preasfinţia Voastră,
Înalt Preasfinţite Mitropolit Teofan,

Îndurerat şi prigonit popor ortodox român,

Noi, românii ortodocşi din Ucraina, avem sufletele pline de durere pentru voi toţi: preoţi, monahi, monahii şi credincioşi din România, care mărturisiţi Dreapta Credinţă, fiind fii adevăraţi ai Bisericii noastre ortodoxe, păstrând cu sfinţenie tot ce aţi primit de la Sfinţii Părinţi prin cele şapte Sinoade Ecumenice: dogme, canoane, Tradiţie, şi iubindu-vă mult Biserica-mamă. Voi, cei ce vreţi să rămâneţi statornici în credinţa strămoşească, sunteți astăzi tratați cu atâta răutate şi prigoniri, sunteţi alungaţi şi scoşi în drum, din mănăstiri şi biserici!

Acestea le pătimiți pentru că nu recunoaşteţi ereziile blestemate, nu sunteţi de acord cu sinodul tâlhăresc şi eretic din Creta. Aţi ajuns astăzi să fiţi loviţi chiar de arhiereii și preoţii voştri, mai rău decât în vremurile comuniste.

Preasfințiți arhierei, nu V-aţi săturat să vărsaţi sângele creştinilor noştri, sau vreţi să-i asemănaţi mai mult cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos?

Se ştie destul de bine că Voi, toţi cei ce aţi semnat documentele eretice din Creta şi toate nebuniile cu care V-aţi dus la acest sinod (de care ne e ruşine să pomenim), aţi mers împotriva Adevărului Domnului nostru Iisus Hristos; dar dacă sunteţi sinceri, descoperiţi-le Voi înşivă creştinilor aceasta!

Acceptând acest sinod tâlhăresc, aţi renunţat la tot ce am avut mai sfânt până acum, aţi batjocorit învăţăturile Sfintei Biserici, Una, Sobornicească şi Apostolească, singura mântuitoare, pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul Hristos, şi vă închinaţi „bisericilor” eretice.

De multe ori m-am întrebat: De ce oare e pedepsit în continuare poporul nostru român, care a trecut prin atâtea suferinţe, răbdând prigoane şi ani grei de închisoare? Căci sângele mărturisitorilor nu s-a uscat nici până acum de pe pereţii închisorilor.

Dar astăzi înţeleg că nu e pedeapsă, ci e o mare binecuvântare ca cei care doresc să-L urmeze curat pe Mântuitorul Hristos să fie prigoniţi, loviţi şi urâţi chiar de păstorii lor, care au lăsat calea spre Hristos şi au luat drumul blestemat al ereziei ecumeniste.

Iubite suflete îndurerat, ce doreşti să păşeşti pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos, vreau să-ţi spun că a venit vremea de a mărturisi Adevărul!

Să nu vă înspăimânte nimic! Loc pentru Sfânta Liturghie veţi găsi sub cer, prin case, păduri, peşteri sau catacombe, dar să rămâneţi mărturisitori, statornici şi neclintiţi în dreapta Credinţă Ortodoxă!

Iar Voi, „ierarhilor”, cei care aţi început să loviţi fără îndurare în copiii lui Dumnezeu şi ai Maicii Preasfinte, de ce Vă bateţi joc şi prigoniţi preoţii, monahii şi monahiile, şi-i scoateţi în drum? Chiar nu Vă este milă, V-aţi pierdut chiar şi bunul-simţ omenesc?

Înalt Preasfinţia Voastră, cu ce scop aţi venit să slujiţi în Ucraina? (n.n. în jurul datei de 25 nov. mitr. Teofan întors de prin mitropolia ecumenistului notoriu Serafim Joantă, a cutezat să meargă la Bănceni și să slujească cu PS Longhin Jar, ca să sucească mințile celor care vedeau în PS Longhin un luptător împotriva “sinodului” din Creta. La fel cu a reușit să-l compromită pe IPS Ierotheos Vlachos. Însă, la Bănceni nu i-a mers, nefiindu-i permis să slujească, fiind considerat un trădător al Ortodoxiei. Pe cei de la Lavra Pecerska a reușit să-i infesteze).

Ca să arătaţi lumii dreptatea Voastră şi să spurcaţi şi aici turma lui Hristos cu învăţăturile Voastre eretice? Poate aţi uitat cuvintele Prea Fericitului Mitropolit Onufrie, când V-a spus la Mănăstirea din Cernăuţi: „să păstraţi Credinţa Ortodoxă curată”? Dar Înalt Prea Sfinţia Voastră nu-i lăsaţi nici pe alţii să-L urmeze pe Hristos şi să se mântuiască.

Opriţi-Vă din drumul nebun al ecumenismului! Renunţaţi la sinodul eretic din Creta!

Aduceţi pocăinţă lui Dumnezeu!

Îmbrăţişaţi poporul român mult încercat, căruia nu i-a fost uşor să treacă prin tot ce-a trecut de-a lungul istoriei!

Iubitul meu popor ortodox, fraţi şi surori întru Domnul, toţi cei ce păstraţi curăţia Ortodoxiei, ştiu că Dumnezeu n-o să vă lase niciodată!

Eu, păcătosul şi nevrednicul, vreau să vă rămân alături în această vreme de grea încercare,vreau să sufăr cu voi, să rabd, să plâng cu voi, să ne rugăm unii pentru alţii. Deoarece, chiar dacă am fost înstrăinaţi, am suferit mult unii fără alţii, ne-a fost tare greu, dar ne-a întărit și unit Adevărul Sfânt, căci avem aceeaşi credinţă, avem acelaşi sânge şi suntem acelaşi neam. Vreau să vă slujesc pe toţi care sunteţi prigoniţi pentru Adevărul Sfânt şi să vă rog: păstraţi Dreapta Credinţă, chiar dacă va trebui să plătiţi cu preţul vieţii voastre.

În vremurile acestea atât de dificile pentru credincioşi să ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului nostru: „Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui” (Marcu 13,13).

Înalt Preasfinţia Voastră, am scris aceste cuvinte cu durere, din suflet, dorind să ştiţi că poporul de aici suferă împreună cu credincioşii de dincolo.

Rugăm să opriţi prigoana împotriva celor ce-şi iubesc Biserica, Adevărul şi singura credinţă mântuitoare, Credinţa Ortodoxă.

Şi pentru Voi, cei ce aţi luat parte la sinodul mincinos din Creta, este o şansă de a Vă întoarce de la rătăcirile ecumeniste, aducând pocăinţă în faţa lui Dumnezeu, ca să putem merge cu toţii spre Cerul Sfânt.

Şi dacă-i numiţi pe aceşti fii „fanatici”, „schismatici”, „neascultători”, cum numiţi atunci cele patru Biserici care nu au luat parte la sinodul mincinos din Creta şi pe cei treizeci şi trei de arhierei prezenţi la sinod, dar care nu au semnat şi nu au fost de acord cu hotărârile de acolo?

Şi atunci de ce aveţi atâta râvnă şi evlavie să slujiţi împreună cu cei ce au fost împotrivă???

Opriţi-Vă! Căci dacă nu, Vă opreşte Dumnezeu.

Întoarceţi-Vă la altarul Ortodoxiei şi aduceţi jertfa curată pe care ne-a lăsat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Ne cerem iertare, dacă V-am greşit cu ceva.

Iar pentru poporul nostru creştin ortodox român, rugăm pe Bunul Dumnezeu în Treime Slăvit, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe toate Puterile Cereşti şi pe toţi Sfinţii, să vă dea puterea de a rămâne tari şi statornici în sfânta noastră Credinţă Ortodoxă, de a mărturisi Adevărul până Ia sfârşit! Fiţi binecuvântaţi, şi Harul Ceresc să vă întărească pentru a merge curat pe această Cale. Amin!

Cu dragoste în Hristos şi multă durere în suflet,
păcătosul Longhin, Episcop de Bănceni

| ApărămOrtodoxia

Finanțele SUA la nivel federal operează în afara Constituției americane și în afara legii. De 30 de ani, faptul acesta afectează viața și bunăstarea fiecărui om din întreaga lume, nu doar a cetățenilor americani. Efectul acesta crește progresiv și devine exploziv pe măsură ce datoria guvernului american crește. – Catherine Austin-Fitts, The Solari Report, 31 ian 2019.

Asistăm la o nouă formă de reeducare: modificarea personalităţii Preotului Ortodox. În reeducarea comunistă din temniţe, persoana trebuia să ajungă să afirme tot ceea ce era cerut de ierarhia comunistă [adică de „organe” – alea „de partid și de stat”] . Acum preotul este nevoit să accepte tot ceea ce este cerut de ierarhia bisericească [care, interesant, tot „organe” își spune – găsim permanent formula: „ORGANELE de conducere ale Bisericii”] – Din scrisoarea Asociației Neamul Românesc către Preoțimea Creștin-Ortodoxă de Mir din România, după cum constatăm, datînd de acum 4 ani (cf. data din link).

http://emiliacorbu.ro/2015/11/ridica-te-preot-roman/

De ce nu explici, preot de mir, cine încasează beneficiile financiare ale parohiilor? De ce nu explici că eşti forţat de ierarh să pari în faţa propriilor enoriaşi ca unic beneficiar al banilor ceruţi şi adunaţi în parohie? De ce nu explici credincioşilor despre adevăratele drepturi de care trebuie să beneficieze în parohiile lor?

Preote Ortodox de Mir din România, de ce nu explici societăţii româneşti problemele din Biserica noastră?

Acum Biserica sunt doar membrii ierarhi ai Sinodului BOR, iar ceilalţi clerici şi mireni trebuie să fie doar supuşi ascultători slugarnici ai ierarhilor sinodali?

Post navigation

← Previous Next →

Ridică-te PREOT ROMÂN!

Posted on November 17, 2015

Asociaţia NEAMUL ROMÂNESC

Petru Vodă, judeţul Neamţ

Telefon 0766.266764

e.mail: neamul_romanesc@yahoo.com

facebook

                                  Ridică-te PREOT ROMÂN!

Adresez acest îndemn oricărui preot de mir care se regăseşte sau are cunoştinţă despre vreuna din ipostazele prezentate. Rog ierarhul sau preotul care nu se regăseşte în ipostazele de mai jos să înţeleagă că nu va putea rosti niciodată aceste adevăruri.

Îţi adresez aceste cuvinte ţie, preot de mir ortodox român.

Ai îndurat atâtea mizerii pe care la început de drum nici nu bănuiai că pot exista.

Ai plecat pe drumul preoţiei încrezător că Dumnezeu te va ajuta, crezând că toate le vei face în numele lui Dumnezeu.

Ai muncit în seminar şi la facultate şi ai gândit că anumite atitudini necreştine întâlnite acolo, pe care le descopereai deja, sunt întâmplătoare şi trecătoare.

Ai fost învăţat că Iisus Hristos a venit şi a aşezat în Biserică: ierarhi, preoţi şi diaconi pentru îndrumarea şi slujirea credincioşilor creştini.

Ai aflat în timpul studiilor teologice cum pedepseau Sfinţii Părinţi ai Ortodoxiei preoţii şi episcopii care dădeau şi primeau daruri pentru hirotonirea ca preot şi pentru parohie.

Ai început să te frămânţi la gândul că va veni ziua când şi tu vei fi nevoit să faci ceva pentru a ajunge preot şi mai ales pentru a obţine o parohie.

Conştiinţa îţi spunea că tu nu vei face simonie – cumpărare de har. Dar unii ţi-au explicat că este foarte bine dacă tu, candidat, vei “ajuta” Biserica printr-o donaţie consistentă. Te-au convins că vei primi o parohie din care vei câştiga banii care să-ţi acopere “ajutorul iniţial” de câteva mii sau zeci de mii de euro. Pe deasupra vei primi gratuit o casă parohială în care vei locui cu familia.

Dacă nu ai avut posibilitatea să donezi “ajutorul” necesar bisericii, cu siguranţă ai primit cu mari eforturi o parohie mai săracă, eventual fără casă parohială.

Dacă ai dat “ajutorul”, ai fost nevoit să ceri taxe mai mari de la credincioşi. Banii de donaţie, împrumutaţi de la familie, trebuiau recuperaţi.

Din păcate, odată ajuns în parohie, ai aflat că banii de salariu, alocaţi de la bugetul Statului, nu vor ajunge în buzunarul tău.

Semnezi pentru bani, dar trebuie să faci rost de salariu din banii credincioşilor.

Toţi românii ştiu că Statul îţi dă salariu, dar la protopopiat ţi se iau impozite echivalente cu salariul tău, sau mai mari decât salariul. Atunci mai duci ceva bani de acasă.

Credincioşii din parohie te judecă pe nedrept: „Uite, popa nu se mai satură de bani!”

Tu, preot român, nu poţi spune nimic. Dacă află ierarhul că te plângi, te dă afară.

În parohie ai aflat că nu numai salariul tău trebuie să ţi-l câştigi.

De sus ţi-a venit cota de lumânări pe care trebuie să o consume credincioşii. Dacă nu poţi face cota de lumânări, nu eşti vrednic ca preot în faţa ierarhului tău.

Apoi ţi-a venit cota de publicaţii: ziare, cărţi, calendare şi altele, pe care trebuie să le plăteşti indiferent dacă le cumpără credincioşii sau nu le cumpără. Iar ai scos bani din buzunar, ca să plăteşti la protopopiat acele publicaţii impuse de ierarhi.

Mai nou, a mai apărut o cotă. Cota de bani pentru Catedrala de la Bucureşti. Alţi bani. Alte chitanţe tăiate pentru a mulţumi ierarhul.

Toţi banii aceştia de unde vin? De la bietul credincios, din taxe pentru serviciile religioase.

Eşti nevoit ca la fiecare Sf. Liturghie să faci apeluri pentru bani de la credincioşi.

Credincioşii, neştiind adevărul, iar te judecă pe nedrept: “Uite, popa nu se mai satură de bani!”

Iar tu, preot român, nu poţi spune nimic. Dacă vociferezi şi află ierarhul, poţi să fii dat afară. Acum nu mai ai voie să dai nici un interviu la ziar sau la televiziune fără binecuvântarea ierarhului. Nu ai voie să scrii o carte şi nici să faci vreo asociaţie în nume propriu, fără binecuvântare. Iar ierarhul nu-ţi dă binecuvântare.

De cele mai multe ori ierarhul îţi dă sarcina să ridici o nouă biserică, sau să aduci îmbunătăţiri la cea existentă, să ridici vreun spaţiu pentru pomeniri sau vreo cantină socială.

Uneori acestea sunt cerute chiar de credincioşii din parohie sau de necesitatea situaţiei.

Te angajezi la cheltuieli, la administrarea unor construcţii, de voie de nevoie devii ctitor.

Nu ai dreptul, ca preot de mir, să rămână mărturia istorică a jertfei tale. Spre deosebire de bisericile mânăstireşti, preotul de mir nu are voie să fie pictat la ctitori.

De unde ai adunat banii? Nu interesează pe nimeni.

Poate ai fost nevoit să faci înţelegeri cu politicienii locali, care-ţi promit bani de la bugete în schimbul unor “recomandări” în campaniile electorale.

Poate ai fost nevoit să semnezi înţelegeri ilegale cu afacerişti veroşi care doresc o spălare a banilor printr-o formă acoperită de creştinism milostiv.

Poate ai fost nevoit să te faci preş în faţa unor oameni înstăriţi, numai să obţii ajutorul lor mai consistent.

Nici protopopul şi nici ierarhul nu te-au întrebat vreodată ce ai făcut pentru a obţine banii.

La sfârşitul ctitoriei muncite de tine, preot român, ai chemat ierarhul. Pentru aceasta îţi trebuie bani pentru agapă şi pentru deplasarea ierarhului. Eventual bani şi pentru un antimis nou.

Iar eşti nevoit să te umileşti şi să cerşeşti bani. Nu poţi explica enoriaşilor pentru ce iar ai nevoie de atât de mulţi bani.

Din nou, mirenii din parohie te judecă pe nedrept: “Uite, popa nu se mai satură de bani.” Bani, bani şi iar bani.

Desigur nu vei comenta nici de această dată. Ai îndurat atâtea, şi acum la sfârşit să pierzi totul!

Dacă Dumnezeu te ajută, de acum vei sta liniştit în biserica ctitorită de tine şi te vei ocupa şi de familia ta, eventual de o casă pentru ieşirea la pensie. Nimeni nu te mai ţine în casa parohială după momentul pensionării.

Nici ierarhul, nici mireanul credincios nu se preocupă ce vei face după pensie.

Dacă vei face o casă pentru familia ta, toată lumea te va judeca: “Uite, popa nu se mai satură, acum îi trebuie şi casă!”

Dacă nu te ajută Dumnezeu, vine o zi când, la terminarea bisericii ctitorite de tine, eşti anunţat că trebuie să părăseşti parohia. Din varii motive. “Fraţi” care să te ajute să-ţi facă un asemenea “bine” se vor găsi în Biserică.

Eşti obligat să faci ascultare de episcopul tău şi să pleci în parohia în care ai fost trimis.

Acolo ai şanse să o iei de la început şi să fii judecat pe nedrept, a câta oară, pentru că nu te mai saturi.

Dacă nu „asculţi” de ierarhul tău, cu siguranţă vei fi caterisit şi dat afară din Biserică. Atunci eşti iremediabil pierdut. Jertfa ta nu va fi recunoscută niciodată. Vei fi tratat ca un marginal şi un paria pentru că ierarhul ţi-a dat anatema pe veci.

În tot acest timp eşti ocupat cu parohia iar de familie nici nu mai ai timp. Soţia te înţelege, dar până la un punct. Copiii tăi nu te mai întreabă nimic. Încep să creadă că aşa este Biserica.

Tensiunile şi discuţiile din familie, cu soţia preoteasă sau copiii, nu interesează pe nimeni. Tu eşti nevoit să taci, pentru că singur ţi-ai ales crucea. Dar această cruce nu este a ta, preot român. Crucea preoţiei tale trebuia să fie una frumoasă şi demnă.

Ascultarea necondiţionată faţă de ierarh a atins limitele absurdului. Personalitatea preotului este anulată total în numele ascultării.

Unde este demnitatea şi identitatea persoanei umane creştine aprofundată de Sfinţii Părinţi?

Unii confraţi preoţi, dorind să fie plăcuţi de ierarh, acceptă şi aprobă orice în numele ascultării. Dar sinodalitatea ortodoxă ar trebui să se manifeste şi la nivel local. Preotul ar trebui să aibă un cuvânt de spus în faţa ierarhului său.

Dacă Sf. Apostol Pavel a îndrăznit să-l contrazică pe Sf. Apostol Petru în primul sinod creştin, oare un preot nu poate să-l contrazică pe ierarhul său?

Din păcate asistăm la o nouă formă de reeducare – modificarea personalităţii preotului ortodox.

În reeducarea comunistă din temniţe, persoana trebuia să ajungă să afirme tot ceea ce era cerut de ierarhia comunistă. Acum preotul este nevoit să accepte tot ceea ce este cerut de ierarhia bisericească.

Oricine te iartă în România, dar Biserica (a se citi ierarhul) te va ierta foarte greu. Poate niciodată! Sunt rare cazurile de iertare şi reabilitare a preoţilor excluşi din Biserică.

Două cazuri celebre sunt: Părintele Arsenie Boca şi Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa caterisiţi de ierarhi ai Bisericii. Părintele Arsenie a rămas caterisit în ultimii 30 de ani de viaţă. A fost reabilitat după moartea sa, formal şi fără sens.

Miile de preoţi din temniţele comuniste au fost abandonate de ierarhia bisericească. Jertfa lor nu este recunoscută nici acum. Canonizarea celor care au murit martiric în închisori se amână pentru vreo două sute de ani.

Atunci justificarea era simplă: „Au cerut comuniştii!” Dar acum cine o cere?

Tu, preot român ce modele să mai ai?

Cine te judecă în consistorii? Fraţii tăi preoţi, la comanda ierarhului. Preoţi care trebuie să facă ascultare de ierarhul lor. Sentinţa este dată dinainte de ierarh, dacă ai ajuns într-un consistoriu bisericesc. Dreptul la apărare şi toate celelalte drepturi îţi sunt încălcate. Ai parte de un simulacru de proces bisericesc. Eşti condamnat dinainte de a fi trimis la judecată. Contestaţia nu o poţi face decât tot la ierarhul care te-a condamnat dinainte. Ştiai că nu mai ai dreptul să conteşti în vreo instanţă civilă decizia unei instanţe bisericeşti?

Mai rău decât pe timpul comuniştilor!

În timp ce tu eşti judecat pe nedrept, sunt alţi preoţi cu abateri mult mai grave nepedepsiţi. Probabil că ei au suplimentat donaţiile către Biserică. Tu n-ai mai avut de unde pentru că deja ai dat ultimul bănuţ.

Din anul 2008 a fost emis un nou Statut privind organizarea şi funcţionarea Bisericii.

Ai fost consultat, ca preot de mir, în ceea ce priveşte elaborarea noului Statut? Ai avut posibilitatea să contribui la îmbunătăţirea unor articole din Statut?

Nu. Ai aflat, poate peste ani, că a fost emis un Statut elaborat şi aprobat de Sinodul ierarhilor Bisericii. Ai aflat atunci, sau poate nici acum, că potrivit Statutului, tu preot mirean nu ai nici un drept. Ai doar obligaţii şi responsabilităţi. Ai dreptul să taci pentru că dacă vei vorbi vei fi exclus din Biserică.

Ai aflat din Statut că nici mirenii credincioşi din parohia ta nu au nici un drept. Au obligaţii şi responsabilităţi pentru sprijinirea necondiţionată a Bisericii. Mirenii au obligaţia să-şi facă din banii lor propria biserică parohială, dacă nu au ridicat strămoşii lor una, dar nu au nici un drept de proprietate asupra propriei biserici.

Mirenii au obligaţia să întreţină cu banii lor toate cheltuielile invocate până acum dintr-o parohie, dar nu au dreptul să-şi spună părerea despre preotul impus de ierarh. Mirenii au obligaţia să plătească toate birurile bisericeşti, dar nu au dreptul să ceară ierarhului un anumit preot în parohia lor. Un preot căruia să i se cânte din inimă de către toţi mirenii credincioşi: „Vrednic este!”

Mirenii au foarte multe obligaţii, dar nici un drept real. Nici măcar nu au avut dreptul să aprobe, sau nu, vreo prevedere din Statutul sau Regulamentul bisericesc.

Nu au dreptul să ştie că sunt adevăraţii coproprietari ai bisericilor parohiale.

Cine cunoaşte numele membrilor mireni ai Adunărilor eparhiale? Unde sunt afişate listele cu membrii Adunării Naţional Bisericeşti? Cine cunoaşte componenţa nominală a membrilor Consiliului Naţional Bisericesc?

Cine îi alege pe aceşti mireni în forurile superioare de conducere ale Bisericii? Sunt numiţi de ierarhi fără consultarea credincioşilor din parohii.

Aceşti mireni cu identităţi ultrasecrete au vreun cuvânt de spus despre viaţa Bisericii? În afară de aprobarea unor bugete (adică bani), se mai implică în vreun fel aceşti mireni din forurile superioare bisericeşti în propria lor Biserică?

Dacă mirenii din parohii nu au nici un cuvânt de spus, dacă preotul mirean este redus la tăcere, dacă mirenii din forurile de conducere bisericeşti nu pot spune nimic, atunci cine este Biserica?

Cine hotărăşte dacă un Statut sau un Regulament este bun pentru viaţa Bisericii? Numai Sinodul Bisericii.

Cine conduce Biserica formată din zeci de milioane de mireni credincioşi? Numai ierarhii componenţi ai Sinodului BOR.

A fost emis un nou Regulament bisericesc, aprobat de Sinodul Bisericii în februarie 2015. Au fost introduse noi sancţiuni şi noi abateri sancţionate pentru preoţii de mir şi pentru personalul bisericesc mirean.

Te-a întrebat cineva ce părere ai despre acest Regulament? Ai văzut proiectul acestui Regulament? În Introducerea Regulamentului se specifică faptul că acesta a fost trimis spre consultare în eparhii în perioada 01 martie – 15 aprilie 2014.

Cine a hotărât pentru tine, preot mirean ortodox? Desigur ierarhul.

Cine poate aduce o acuză unui ierarh al Bisericii? Nimeni din România.

Ai fost intoxicat preot român cu afirmaţii de genul: “Numai Papa este infailibil.” Realitatea crudă din România arată că fiecare ierarh ortodox este infailibil. În România, fiecare ierarh este mai mult decât Papa. Ierarhul nu pot fi judecat de nici o instanţă bisericească sau lumească. Ierarhul se poate judeca doar pe sine însuşi.

În timp ce Papa este vicarul lui Dumnezeu, ierarhul român este un mic Dumnezeu pe pământ.

Dar cine este acest ierarh în Biserică? De unde vine el? Înainte de a fi înalt ierarh, orice episcop a fost un simplu călugăr. Ierarhul este recrutat dintre călugării români.

Iată ce i se spune la intrarea în călugărie, conform Molitfelnicului Bisericii: „leapădă semeţia vieţii lumeşti, în boli nu te împuţina, să nu te întorci de la sărăcie, nici de la greaua suferinţă, nici de defăimarea oamenilor, suferă răul ca un bun ostaş al lui Hristos. Căci ai să fii şi flămând şi însetat, şi gol, şi dosădit, şi batjocorit şi defăimat şi prigonit…şi când vei pătimi toate acestea, bucură-te, zice Domnul, că plata ta este multă în ceruri, întru Iisus Domnul nostru.”

Călugărul făgăduieşte că va respecta voturile castităţii, sărăciei şi ascultării şi va face toate acestea de bunăvoie. La intrarea în călugărie i se subliniază: „Însuşi Mântuitorul … să-ţi răsplătească ţie, nu după ceea ce vei făgădui şi mărturisi, ci după cum vei păzi cele ce vei făgădui.”

Acum ierarhul, cu votul sărăciei depus, are funcţia asimilită unui demnitar de Stat şi salariul plătit integral, fără returnare de impozite din buzunar.

Spre deosebire de călugăr, ce trebuie să respecte un preot de mir?

Preotul nu depune la hirotonie nici vreo făgăduinţă a castităţii, nici făgăduinţa sărăciei şi nici făgăduinţa ascultării până la moarte de mai marele său.

În Biblia sau Sfânta Scriptură tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a PF Părinte Teoctist- Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sinodului BOR, Bucureşti 1997, găsim cerinţele scripturistice pentru un preot.

I Timotei, cap.3: „2. Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, 3. Nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, 4. Bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa; 5.Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta de grijă de Biserica lui Dumnezeu?”

Acestea sunt întărite de descrierea preotului din Tit, Cap1: „5. Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit: 6. De este cineva fără de prihană, bărbat al unei singure femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători. 7. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât. 8.Ci iubitor de străini, iubitor de bine, drept, cuvios, cumpătat…”

Lăsăm deoparte sinonimitatea preotului cu denumirea de episcop, care la acea vreme era numit mai marele preoţilor. Lăsăm deoparte şi Sfintele canoane apostolice şi ecumenice care fac referire la episcopii căsătoriţi, canoane valabile întrucât nu au fost abrogate de nici un alt sinod ecumenic.

Atunci de unde această denigrare nemeritată a preotului de mir?

De ce nu explici, preot de mir, cine încasează beneficiile financiare ale parohiilor?

De ce nu explici că eşti forţat de ierarh să pari în faţa propriilor enoriaşi ca unic beneficiar al banilor ceruţi şi adunaţi în parohie?

De ce nu explici credincioşilor despre adevăratele drepturi de care trebuie să beneficieze în parohiile lor?

De ce nu explici societăţii româneşti problemele din Biserica noastră?

Acum Biserica sunt doar membrii ierarhi ai Sinodului BOR, iar ceilalţi clerici şi mireni trebuie să fie doar supuşi ascultători slugarnici ai ierarhilor sinodali?

Nu cerem o democratizare a Bisericii. O ierarhie trebuie să existe. Recunoaştem şi ascultarea, fără de care nu poate exista Biserica. Dar tipul de dictatură, ce s-a introdus acum în Biserica noastră românească, nu este de sorginte creştină.

Tu, preot român eşti îngenuncheat de toate acestea şi altele ştiute numai de tine.

Eu nu te îndemn la răzvrătire, preot mirean român. Nu te îndemn nici la neascultare. Nu te îndemn nici să-ţi părăseşti ierarhul sau Biserica.

Te îndemn să te ridici la demnitatea de preot al Bisericii Dumnezeului Sfintei Treimi. Te îndemn să te ridici la demnitatea de preot al Neamului Românesc.

Ridică-te preot român! Ridică Neamul Românesc odată cu tine!

Fii demn, fii curajos, fii alături de mirenii credincioşi – oile păstorite de tine, păstor ortodox.

Biserica este a mirenilor credincioşi şi a preoţilor mireni. Biserica este a tuturor românilor ortodocşi.

Biserica este a Neamului nostru Românesc!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Cu respect, preşedintele Asociaţiei Neamul Românesc

Vasilică Militaru