Nu au stiut cu cine s-au pus la Valea Uzului. Ei n-au stiut că Aici, la Dărmănești, Comănești, la doar câtiva km. de Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului sunt Oamenii Urs. Cum credeau că-i pot îngenunchea? Că-i pot opri cu-n lănțișor si trei lăcate, când EI sfârâmă-n pumni de mii de ani si lanturi si zăbrele si pietre de hotar ce ne-ngrădesc? La Valea Uzului, împreună cu Oamenii Urs, am spus clar si răspicat cu toții: Pe aici nu se trece! – Mihai Tîrnoveanu. Comentariul ActaDiurna: În fața URSULUI ROMÂNESC, ursul rusesc – ca să nu mai vorbim de cel maghiar (sau ce-o mai fi el) – e cazul să TREMURE CA VARGA. Colosalele fotografii datează, se pare, din februarie a.c.

Mihai Tîrnoveanu

16-17 iunie 2019, la Praznicul Pogorîrii Sfîntului Duh

Nu au stiut cu cine s-au pus la Valea Uzului. Ei n-au stiut că Aici, la Dărmănești, Comănești, la doar câtiva km. de Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului sunt Oamenii Urs. Cum credeau că-i pot îngenunchea? Că-i pot opri cu-n lănțișor si trei lăcate, când EI sfârâmă-n pumni de mii de ani si lanturi si zăbrele si pietre de hotar ce ne-ngrădesc?

ÎnToarcerea Timpului capătă rosturi, iar întâmplările de multe ori sunt semnele lui Dumnezeu pe care le poti citi de-abia mai târziu. În februarie, după Parastasul Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu, am ținut cu tot dinadinsul să ajung după mai bine de 20 de ani la Comănești, locul magic al copilăriei mele. Simțeam nevoia să merg din nou acolo. Voiam parcă să ating o clipă de Timp ce a stat locului si nu a fugit odată cu apele repezi ale Trotușului si ale Vremurilor. Bătăile tobelor si jocul de libertate al Urșilor, obicei păstrat din vremea dacilor îmi erau încă vii în minte. Când printre blocuri venea Ursul, zeci, câteodată sute de Oameni-Ursi, atunci când Cetele din Dărmănesti, Comănesti, Zăvoi, Asău, Dofteana, Leorda se uneau, efectiv te cutremurai de atâta putere care ti se transmitea din timpurile cele vechi ale Neamului ce niciodată nu va muri. Steagul Tricolor si Costumul Național Românesc erau acolo, era acolo toată Povestea transpusă într-o etnologie de o forță extraordinară. Amintirile vii ale locurilor si oamenilor care-mi năvăleau tulburător in minte atunci în februarie, imi tot spuneau că voi reveni curând aici, pe tărâmul Oamenilor Urs, că acele locuri mă cheamă din nou. Când am aflat mai apoi de lupta primarului din Dărmănesti pentru cinstirea memoriei Eroilor nostri, de ridicarea celor 52 de cruci si a monumentului si de împotrivirea străinilor care vor să maghiarizeze până si sângele românilor din morminte, am fost convins că moldovenii noștri nu se vor lăsa. I-am reîntâlnit la Valea Uzului, m-am îmbrățisat acolo cu vecini de bloc, cu fosti colegi de clasă sau de scoală, de ziceai că s-a organizat întâlnirea de ”nu stiu câti ani” de la terminarea scolii sau liceului. Toți, dar absolut toți aveau lacrimi de bucurie în ochi uitându-se la marea de oameni din întreaga țară care veniseră acolo să fie alături de ei. A fost de fapt Întâlnirea Românilor, a celor în care Instinctul Național este viu. Si nu am fost singuri, zeci de mii de alți oameni care nu au putut să fie fizic acolo, au fost prezenți, ne-au încurajat, ne-au susținut, au făcut care cum au putut cunoscută Cauza noastră, Cauza Eroilor nostri.
La Valea Uzului, împreună cu Oamenii Urs, am spus clar si răspicat cu toții: Pe aici nu se trece!