®Acta Diurna™

®registrul vieții românești™

Prima mănăstire ortodoxă din Scoţia din ultimul mileniu este ctitorită de un monah român

Prima mănăstire ortodoxă din Scoţia din ultimul mileniu este ctitorită de un monah român

Prima mănăstire ortodoxă din Scoţia din ultimul mileniu este ctitorită de un monah român

„Cred că era timpul ca o mănăstire ortodoxă să fie fondată din nou în acele insule, iar Dumnezeu nu a găsit altă persoană dispusă şi m-a păcălit pe mine”, a declarat părintele Serafim Aldea, cu o notă de umor, într-un interviu despre proiectul primei mănăstiri ortodoxe din ultimii 1000 ani de pe insula Mull.

Mănăstirea va fi închinată Tuturor Sfinților Celți.

Pe insula scoţiană a funcţionat o veche vatră monahală ctitorită probabil de Sfântul Columba sau de unul dintre călugării de pe insula Iona. Mănăstirea românească este organizată în jurul Bisericii „Sfinților Ninian și Cuthbert”, aflată la marginea localității Kilninian de pe insulă. Lăcaşul de cult a fost donat Bisericii Ortodoxe Române în anul 2009 pentru a fi înfiinţat un aşezământ monahal.

Cum a ajuns părintele Aldea să se ocupe de acest proiect? El a povestit într-un interviu că se afla la mormântul Părintelui Sofronie Saharov şi a primit un telefon de la preotul comunităţii din Glasgow care i-a spus despre această biserică.

„Mă aflam chiar în cripta în care părintele este înmormântat și mă rugam pentru o direcție. Și Dumnezeu mi-a trimis biserica asta, complet abandonată, cu acoperișul ruinat, care necesita multă muncă și mulți bani”.

Procesul restaurării lăcaşului de cult este unul anevoios din cauza legislaţiei în vigoare.

„Am descoperit că structura acoperişului, partea din lemn, este cea originală din 1755”, a spus părintele, fapt pentru care materialele utilizate pentru refacerea lui trebuiau să fie din aceeaşi perioadă.

„Pentru acoperiş a trebuit să căutăm şindrilă care datează din secolul 18, deoarece nu ne permit să folosim materiale actuale”.

„Practic, trebuie să mergi de la biserică la biserică (din acel secol) şi să strângi cât mai multe materiale pe care ei le-au păstrat şi să le foloseşti la clădirea ta”.

Biserica din Kilninian. Foto credit: Life.ro

Deşi în trecut insula a fost vie din punct de vedere al vieţii monahale, în prezent părintele Aldea este singurul monah ortodox din insulă.

Părintele a explicat că „în primul mileniu, când creștinismul era unul și nu exista niciun fel de ruptură între ortodocși și catolici, în aceste insule erau sute de mănăstiri, mii de călugări și de maici”.

Însă vremurile au făcut ca viaţa monahală să dispară din aceste locuri.

„De la sfârșitul primului mileniu și până acum nu a mai existat niciun fel de prezență monahală de acest gen în Hebride. Sunt singurul călugăr ortodox al acestor locuri”.

Insula Mull este a doua ca mărime din cadrul Arhipelagului Hebridelor şi are o populaţie de 1000-2000 de oameni. Capitala este Tobermory (‘Fantana Mariei’, in cinstea Bunei-Vestiri), un sat de aproximativ 700 de locuitori.

Părintele a vorbit şi despre greutatea locuirii pe insulă din cauza condiţiilor climatice. El a evidenţiat că iernile sunt lungi, umede şi întunecoase.

„Este foarte întuneric, umiditatea este crescută şi dacă ai cea mai mică tendinţă spre depresie te va ucide”.

Singurul monah ortodox de pe insula scoţiană a spus că iubeşte clima şi condiţiile de trai.

„Sunt precum o ciupercă, iubesc umiditatea şi întunericul. Este perfect pentru mine. Mă ajută şi fizic, deoarece am suferit de migrene încă de la vârsta de 16 ani. Astfel că soarele îmi este inamic, deoarece activează migrenele. Pentru că văd soarele o dată la şase luni este foarte bine pentru mine”.

Cum se ajunge la mănăstire?

„Ar trebui să zburați până în Edinburgh, de acolo să mergeți vreo 3-4 ore până în portul de unde se iau vapoarele către insulele din Arhipelagul Hebridelor. Faceți apoi o călătorie de încă o oră cu vaporul, apoi trebuie să traversați insula pe partea opusă, către ocean, unde se află mănăstirea”.

Părintele Serafim Aldea

Părintele Serafim Aldea a fost tuns în monahism în anul 2005 la Mănăstirea Râşca.

În perioada 2004 a absolvit studiile masterale la Departamentul de Literatură Engleză şi Comparată la Universitatea din Warwick. Doctoratul l-a urmat la Universitatea Durham sub coordonarea părintelui profesor Andrew Louth.

În anul 2010 a înfiinţat o parohie românească în Newcastle.

Din ianuarie 2014 lucrează la Departamentul de Teologie al Universitatii Oxford.

Foto credit: Facebook/Mănăstirea Tuturor Sfinţilor Celţi

Cei care au condus închisorile, lagărele de muncă, ministerele în ROMÂNIA ani/lor/ 1945-1964 au fost jidanii. Ei trebuie să le plătească românilor persecutați despăgubiri pentru „holocaustul“ românilor, pentru genocidul comis contra lor. Aproape toți acești torționari au plecat în Israel. Deci, Israelul este obligat să plătească României „daune de holocaust“. Unii autori au calculat că ne-ar datora minimum 200 de miliarde[14] de euro. – Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu

Cei care au condus închisorile, lagărele de muncă, ministerele în ROMÂNIA ani/lor/ 1945-1964 au fost jidanii. Ei trebuie să le plătească românilor persecutați despăgubiri pentru „holocaustul“ românilor, pentru genocidul comis contra lor. Aproape toți acești torționari au plecat în Israel. Deci, Israelul este obligat să plătească României „daune de holocaust“. Unii autori au calculat că ne-ar datora minimum 200 de miliarde[14] de euro. – Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu

Avîntul SIONISMULUI se manifestă și în România, nu doar în SUA și în general pe glob. Secretarul de Stat POMPEO și mega-denominațiunile așa-zis „creștine” din SUA – în fapt, armată de propagandă sionistă, v. http://www.trunews.com – au decretat recent în mod public că cine nu e cu sionismul este anti-semit. – Citiți în continuare un studiu hiper-documentat apărut în presa on-line acum un an, dar de fierbinte ACTUALITATE și azi.

Cei care au condus închisorile, lagărele de muncă, ministerele în ROMÂNIA ani/lor/ 1945-1964 au fost jidanii. Ei trebuie să le plătească românilor persecutați despăgubiri pentru „holocaustul“ românilor, pentru genocidul comis contra lor. Aproape toți acești torționari au plecat în Israel. Deci, Israelul este obligat să plătească României „daune de holocaust“. Unii autori au calculat că ne-ar datora minimum 200 de miliarde[14] de euro.
O fi /minoritarul parlamentar S. Vexler/ vreun mare legislator, ca Solomon, Nabucodonosor, Solon, Pericle sau măcar ca Caragea?! NU! Ci pentru că, după cum a relevat Cornel-Dan Nicolae, pe care l-am citat în alt material[34], Silviu Vexler a fost „propteaua“ care i-a însoțit pe Liviu Dragnea și Gabriela Firea, în ianuarie 2016, în Israel, și le-a făcut „lipeala“ cu liderii Israelului pentru a le cere sprijinul să cîștige alegerile locale și parlamentare! Și le-au „cîștigat“ prin manevrarea sistemelor electronice de votare! Iar acum iud€l€ autohtone[35] îi cîntă în strună, ca să se achite de obligații: Gabriela Firea îi oficiază căsătoria civilă, Liviu Dragnea[36] îi joacă mireasa la nuntă!
Români! Nu așteptați alegerile viitoare ca să vă rupeți lanțurile. Din 1990 încoace, toate alegerile au fost măsluite! Și așa vor fi și alegerile care vor veni! Faceți ca islandezii: alungați trădătorii, alungați bancherii străini, care vă cămătăresc la sînge, „ardeți de tot“ – holocaustați! – „cozile de topor“, alungați „Coloana a cincea“ insinuată la Putere, care aplică toate directivele sataniste ale Uniunii Europene, anticreștine, antinaționale, antiromânești!!!

Biciul Prigonirii Românilor Este în Mâna Jidanilor!

Biciul Prigonirii Românilor Este în Mâna Jidanilor!

Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu
Incorect Politic
Aprilie 16, 2018

Cred că dacă s-ar face un sondaj de opinie corect referitor la cine a fost cel mai patriot premier al României postdecembriste – care a făcut ceva realmente pozitiv pentru țară –, pe primul loc ar ieși Nicolae Văcăroiu, la mare distanță de ceilalți.

Iar premierul care a făcut cel mai rău – mai ales comparativ cu așteptările oamenilor – a fost, fără îndoială, Adrian Năstase.

Pe lîngă alte fapte reprobabile, ca de exemplu vînzarea celei mai profitabile întreprinderi, PETROM, pe un preț de nimic unei firme austriece de mîna a treia, OMV, care, se pare, este o firmă paravan –, Năstase a comis două crime politice impardonabile:

1) a emis H.G. nr. 1194/12 dec. 2001, cu privire la înființarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.)[1], prin care a pus la dispoziția minorităților posibilitatea de a denigra România și 2) a promulgat O.U.G. nr. 31/28 martie 2002, fățuită, apoi, prin Legea nr. 107/2006 și Legea nr. 217/2015, prin care a îngenuncheat România în fața ofensivei jidănești pe tema pretinsului holocaust[2], numit de unii autori occidentali holohoax[3] sau, cum relevă Norman Finkelstein, în Industria holocaustului, holocash. Ambele acte juridice emise de Adrian Năstase sunt ilegale – fiindcă nu au fost dezbătute în Parlament, care, de fiecare dată, era în sesiune –, ilegitime – fiindcă nu exista o situație de fapt care să necesite asemenea reglementări juridice „urgente“ –, denigratoare – fiindcă aruncă un oprobriu internațional asupra poporului român, care astfel, este expus în fața lumii ca un popor barbar, necivilizat și intolerant –, anticonstituționale – fiindcă încalcă art. 29 și 30 din Constituție privind libertatea cuvîntului și, esențialmente antinaționale și antiromânești!

Promulgarea Legii nr. 217/2015 a provocat un veritabil șoc printre intelectualii de diverse orientări politice[4], dar, din păcate, acesta s-a amortizat repede ba chiar, mai rău, nu a avut nici o consecință în apărarea demnității României. E-adevărat, a apărut inițiativa de lansare a petiției pentru desființarea I.N.S.H.R.-E.W.[5], dar românii sunt deja prea terorizați de O.U.G. nr. 31/2002 și legile pendinte, astfel încît s-au înscris prea puțini pentru ca petiția să aibă vreun efect.

Această letargie a românilor – ca și în cazul lipsei unor acțiuni pentru contracararea ofensivei hungariste – le-a dat curaj jidanilor să șarjeze mai departe, avîndu-l ca „matador“ pe proaspătul jidan ales deputat, în 2016, Silviu Vexler[6]. Acesta e vinovat de comiterea a 17 propuneri legislative, dintre care 7 au fost deja promulgate ca legi[7]. Spre comparație, răposatului senator Corneliu Vadim Tudor, în cele două mandate ale sale, nu i s-a acceptat nici un proiect de lege!

Într-un „documentar“ postat în 2 august 2017, de un anume Sergiu Klein, intitulat „PSD PARTIDUL RUSINII-DEPUTATUL SILVIU VEXLER“ (episoadele 1 și 2), cu subtitlul „PAGINĂ DE LUPTĂ A IZRAELIENILOR ORIGINARI DIN ROMÂNIA ÎMPOTRIVA ANTISEMITISMULUI ȘI NEGAȚIONISMULUI PSD“[8], sunt invocate unele cercetări ale Parchetului, printre care figurează și plîngerea lui Aurel Vainer referitoare la cartea mea, HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Editura Tempus, 2014.

Comentatorul se lamentează că Parchetul General nu a soluționat cum voia F.C.E.R.-C.M. plîngerea cu pricina și îl somează pe deputatul Silviu Vexler să-l interpeleze pe procurorul general Augustin Lazăr/TORȚIONAR CEAUȘIST LA AIUD ÎN ANII 1980/ cu privire la soluția dată de C.N.C.D. cu nr. 114/25 febr. 2015 la petiția cu nr. 20653/23.12.2014, prin care fusesem „dezvinovățit“ prin viciu de procedură! Sincer să fiu, eu am aflat de acest eșec al lui Aurel Vainer abia acum, ascultînd „documentarul“ însăilat atât de tendențios al lui S. Klein! Totuși, spre cinstea lui, spre deosebire de jigodia jidănită Sabin Orcan-Imprecatoru’, care a dat imaginile fără sonor[9], Sergiu Klein a dat cîteva pasaje cu sonor din expunerea mea la lansarea cărții la Librăria „Mihai Eminescu“[10].

Ba aș putea să presupun că Sergiu Klein este un antisemit disimulat, fiindcă îmi face favoarea să expună, în pasajele reproduse, fragmentul în care eu arăt auditoriului cartea lui „Gerard Menuhin, nepot de rabin, care afirmă aici că holocaustul este cea mai mare minciună din Istoria Universală“ (sic)! Nu știu ce măsuri sau inițiative legislative va lua Silviu Vexler de acum încolo, după reproșul făcut de Sergiu Klein pe YouTube, dar să trecem în revistă pe cîteva dintre cele de pînă acum.

Într-o ședință a Biroului Permanent al Camerei Deputaților, din octombrie 2013, „deputatul Aurel Vainer a declarat că Legislativul trebuie să mărească indemnizațiile evreilor supraviețuitori ai Holocaustului“[11]. Și li le-a mărit. Dar deputatul Aurel Vainer a fost înlocuit în Parlament cu agresivul S. Vexler.

Printre altele, Silviu Vexler s-a remarcat prin legea de majorare a indemnizațiilor de holocaust. Astfel, cu prilejul comemorării de către Senat a 74 de ani de la criminalele bombardamente ale aviației anglo-americane asupra Bucureștilor – care constituie crimă contra umanității, imprescriptibilă, din 04.04.1944 – și în cinstea acestor bombardamente, „Senatul a adoptat, marţi, un proiect de lege privind majorarea indemnizaţiilor pentru supravieţuitorii Holocaustului din România, ca măsură reparatorie, sumele alocate acum fiind de patru ori mai mari. Senatul a adoptat propunerea cu o largă majoritate, toate grupurile parlamentare fiind de acord cu iniţiativa deputatului minorităţilor Silviu Vexler. (În plus, Parlamentul a aprobat cumpărarea, cu circa 4,5 miliarde de euro, a unor rachete Patriot, la mîna a doua, de la Israel – n.n., V.I.Z.)!

Proiectul prevede acordarea unei indemnizaţii de 400 de lei lunar pentru fiecare an de deportare sau detenţie, câte 300 de lei lunar pentru fiecare an de strămutare, muncă forţată sau de evacuare din propria locuinţă. De asemenea, celor care au supravieţuit trenurilor morţii li se acordă o indemnizaţie lunară de 400 de lei. Sumele iniţiale, prevăzute în Ordonanţa de Guvern 105/1999, erau stabilite la 100 de lei“[12].

Evreii sunt „mai cetățeni“ români decât românii?! Dar românii care au fost deportați cu domiciliu obligatoriu[13], închiși în lagărele de concentrare, băgați în închisoare și ținuți cu anii fără să fie judecați, nu au dreptul la despăgubiri?! Descendenții românilor care au murit în pușcării nu au dreptul la despăgubiri ?!

Sau întrucât genocidul contra poporului a fost comis de regimul jidano-bolșevic acest genocid nu contează?! Evident, goiymii nu contează în fața „poporului ales“!

A venit vremea ca nici jidanii să nu mai conteze în fața poporului român! A venit vremea ca întregul popor român să devină filosionist: toți jidanii să fie trimiși în Israel! Cine nu vrea să plece, să fie lichidat fiindcă este antisionist, deci este antisemit! Pînă atunci, cuvîntul de ordine este cel dat de Ion Creangă: „Nici un ac de la jidani!“

Jidanii din Ardeal, trimiși în lagăre de către regimul horthyst în timpul Dictatului de la Viena, care s-au înapoiat, primesc despăgubiri de „holocaust“ tot de la statul român! De ce?! Din cauza ipocriziei hrăpărețe a jidanilor și a lichelismului guvernanților români! Iar escrocul internațional Elie Wiesel acuza România că „a ucis!, a ucis!, a ucis!“ Dintre acești deportați din Transilvania, cei mai mulți s-au dus în Vest – unul dintre aceștia a fost chiar impostorul Elie Wiesel, ajuns cel mai mare apologet holocau$ti$t – miștocizat de jidani onești ca Norman Finkelstein, Isaac Asimov ș.a.!

Cei care au condus închisorile, lagărele de muncă, ministerele în anii 1945-1964 au fost jidanii. Ei trebuie să le plătească românilor persecutați despăgubiri pentru „holocaustul“ românilor, pentru genocidul comis contra lor. Aproape toți acești torționari au plecat în Israel. Deci, Israelul este obligat să plătească României „daune de holocaust“. Unii autori au calculat că ne-ar datora minimum 200 de miliarde[14] de euro.

Jidanii din Ungaria, transportați în lagărele de muncă din Germania, nu „au fost duși de pe peron direct în cuptoarele de gazare“ – cum mint apologeții holocaustului, ca jidăniții mercenari Paul Johnson și Antony Beevor, după cum am arătat în cartea mea –, ci s-au întors aproape toți. Ba, mai mult, jidanii – în special cei budapestani – i-au cerut jidanului Tivadar Soros să le dea averile înapoi. Acesta, beneficiind de înalta sa poziţie în ierarhia comunităţii jidoveşti, numite Judenrat, le-a oprit averile, mințindu-i pe jidanii amărîți trimiși în Germania că li le va restitui cînd se vor întoarce de la muncă – deși el știa precis că vor muri în lagăre și va rămîne, bine-mersi, cu averile lor.

Tivadar Soros s-a făcut „că plouă“, jidanii amărășteni, dar furioși, l-au reclamat la autoritățile sovietice de ocupație, iar Tivadar Soros a „spălat putina“ în Occidentul „atotcuprinzător“ – cum perora, ironic, un senator jidan american, Joe Lieberman. Dar, mai înainte, l-a trimis pe fi-su în Anglia: acest fiu și-a luat numele de George Soros, care, acum ne asasinează discret făcînd-o pe „filantropul“, pe „investitorul strategic“ și pe sponsorul diverselor ong-uri antiromânești, chiar și al ex-guvernului Cioloș.

Bate la ușă vremea prezisă de George Coșbuc: „/O, VOI UCIGAȘILOR AI ROMÂNIEI/ nu veți scăpa nici în mormînt!“

Același Silviu Vexler[15] a propus – și s-a aprobat prompt! – dublarea, de la 1 martie 2018, a salariilor denigratorilor de la I.N.S.H.R.-„E.W“, o categorie cu totul aparte de funcționari, în timp ce altor categorii profesionale salariile li s-au micșorat.

Ascensiunea politică a jidanului Silviu Vexler trebuie oprită!

Agresivul deputat jidan Silviu Vexler, văzînd că e de neoprit, dă lovitura!

Pe data de 29 martie 2018, a fost depus la Senatul României, la Biroul Permanent, proiectul de lege cu nr. B135/2018. Iniţiator este deputatul Silviu Vexler.

Textul proiectului de lege este următorul:

„LEGE privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului”

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. — Prezenta lege are ca scop stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului.

Art. 2. — În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

  1. a) prin antisemitism se înțelege atât percepția referitoare la evrei exprimată ca ură împotriva acestora, cât și manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor, îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor (s.n. – V.I.Z.) ori a proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești sau lăcașurilor lor de cult;
  2. b) prin organizație cu caracter antisemit se înțelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care își desfășoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepțiilor sau doctrinelor antisemite. În această categorie pot fi incluse organizațiile cu sau fără personalitate juridică, partidele și mișcările politice, asociațiile și fundațiile, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte persoane juridice care intră sub incidența prezentei.
  3. c) prin simboluri antisemite se înțelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum și orice alte asemenea însemne, care transmit idei, concepții sau doctrine care promovează antisemitismul;
  4. d) prin materiale antisemite se înțelege: imagini, mesaje text, conținut audio-video, precum și orice alte asemenea reprezentări, care transmit idei, concepții sau doctrine care promovează antisemitismul.

Art. 3. – Fapta persoanei de a promova, în public, în orice mod, idei, concepții sau doctrine antisemite se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 4. – Distribuirea sau punerea la dispoziția publicului, prin orice mijloace, de materiale antisemite constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani.

Art. 5.– (1) Confecționarea, vânzarea, răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri antisemite se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și utilizarea în public a simbolurilor antisemite.

(3) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la alin. (l) sau (2), dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației sau în scopul dezbaterii unor aspecte de interes public.

Art. 6.– (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter antisemit, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(3) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute la alin. (l), dacă denunță autorităților existența organizației, înainte ca aceasta să fi fost descoperită și să se fi început săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul grupului.

(4) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute la alin. (1) și (2) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

EXPUNERE DE MOTIVE

Deși ar trebui să fie doar o amintire a tragediilor care au însoțit cele mai întunecate momente ale istoriei umanității – ideile, concepțiile și doctrinele antisemite își păstrează în continuare efectele nocive, descoperă noi adepți dispuși să le promoveze și într-un mod de neînțeles sunt prezente în anumite segmente ale societății actuale.

Antisemitismul, în mod frecvent, acuză evreii de conspirații pentru a face rău umanității, iar evreii sunt, de obicei, învinuiți pentru lucrurile care merg rău/greșit. Această idee este exprimată în discursul public, în scris, în forme de expresie vizuală sau acțiuni și pot include stereotipuri calomnioase și însușiri cu caracter negativ.

În perioada martie 2016-martie 2017, România a exercitat președinția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance/IHRA).

Cu ocazia primei reuniuni plenare a IHRA din România, organizată la București, în perioada 23-26 mai 2016, a avut loc un intens proces de negociere între cele 31 de state membre ale organizației, condus de România și finalizat cu adoptarea Definiției de lucru a antisemitismului, prezentată în Anexa 1 la prezenta Expunere de Motive. Decizia a fost luată pe fondul creșterii infracțiunilor pe bază de ură, în special în Europa, și vizează crearea celor mai eficiente mecanisme care să asigure protecția și apărarea drepturilor omului.

Ulterior, în Ședința de Guvern din 25 mai 2017, a fost adoptată Declarația Guvernului României de asumare a aplicării Definiției de lucru a antisemitismului, adoptată de Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului.

La 1 iunie 2017, Parlamentul European a adoptat „Rezoluția referitoare la combaterea antisemitismului“ (2017/2692(RSP), prezentată în Anexa 2 la prezenta Expunere de Motive, care menționează că „întrucât combaterea antisemitismului este o responsabilitate (corect: obligație – n.n., V.I.Z.) a întregii societăți“, iar „numărul incidentelor antisemite în statele membre ale UE a crescut în mod semnificativ în ultimii ani, după cum relatează, printre altele, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA)“, și având în vedere „atacurile teroriste violente care i-au vizat pe membri ai comunității evreiești și care au avut loc în ultimii ani în mai multe state membre“,

„subliniază că discursurile de incitare la ură și toate formele de violență împotriva cetățenilor europeni de origine evreiască sunt incompatibile cu valorile Uniunii Europene“,

„invită statele membre și instituțiile și agențiile UE să adopte și să aplice definiția operațională a antisemitismului a Alianței Internaționale pentru Comemorarea Holocaustului (IHRA) pentru a sprijini autoritățile judiciare și de aplicare a legii în eforturile acestora de a identifica și urmări în justiție atacurile antisemite în mod mai eficient și mai eficace“.

„Antisemitismul care s-a manifestat în România între cele două războaie mondiale a crescut direct din semințele sădite în evenimentele majore ale dezvoltării țării începute la jumătatea secolului al XIX-Iea. Din motive care puteau diferi de la o persoană la alta sau de la un grup la altul, în viața politică, culturală și spirituală a societății românești au existat, în forme variate și cu diverse intensități, puternice curente antisemite“ (Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România).

Potrivit Definiției de lucru a antisemitismului adoptată de IHRA, unele exemple contemporane de antisemitism în viața publică, media, în școli, la locul de muncă și în sfera religioasă pot include, luând în considerare contextul general, dar fără a se limita la acestea:

Instigarea la uciderea sau prigonirea evreilor, în numele unei ideologii radicale, al unei poziții extremiste sau religii, complicitatea la acestea sau încuviințarea lor.

Promovarea unor acuzații mincinoase, dezumanizante, ce demonizează evreii, a unor afirmații stereotipe despre evrei sau despre așa-zisa putere exercitată colectiv de evrei – așa cum ar fi, în mod special dar nu exclusiv, mitul despre o conspirație mondială a evreilor sau despre controlul de către evrei al mijloacelor de informare în masă, al economiei, al guvernelor sau al altor instituții ale societății.

Acuzarea evreilor ca popor ce ar fi vinovat pentru fapte reale sau imaginare comise de un singur evreu sau de un grup de evrei sau chiar pentru fapte comise de ne-evrei.

Acuzarea cetățenilor de origine evreiască că sunt mai loiali Israelului sau presupuselor priorități mondiale ale evreilor, decât intereselor propriilor lor națiuni.

Negarea dreptului poporului evreu la autodeterminare, de exemplu prin susținerea faptului că existența Statului Israel este o acțiune rasistă.

Aplicarea de standarde duble asupra poporului evreu, prin solicitarea ca acesta să aibă o conduită ce nu este așteptată sau solicitată a se manifesta din partea oricărei alte națiuni democratice.

Utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu, acuzații că evreii l-ar fi ucis pe Isus sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri rituale).

Compararea politicii contemporane a Israelului cu cea a naziștilor.

Atribuirea colectivă către evrei a vinovăției pentru acțiuni ale statului Israel.

Manifestările pot include vizarea statului Israel, conceput ca o colectivitate evreiască. Cu toate acestea, criticarea Israelului, în mod similar cu cea adusă oricărui alt stat, nu poate fi, în sine, considerată ca antisemitism.

Necesitatea adoptării unui act normativ distinct care să introducă măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului decurge și din faptul că propagarea în public a ideilor, concepțiilor și doctrinelor antisemite, precum și a simbolurilor sau materialelor antisemite, în special pe Internet și prin intermediul rețelelor de socializare, nu au putut fi combătute prin intermediul mijloacelor legislative aflate la dispoziție în prezent.

Nota Editorului: Kvetchul jidanilor că nu au putut controla discursul pe internet arată că fabricarea consimțământului nu mai funcționează, iar oamenii s-au obișnuit, ba chiar au devenit dependenți de a se exprima liber online. Să încerci să le iei lucrul ăsta prin legi totalitare nu este cea mai înțeleaptă idee… – S.C.

În același timp, promovarea luptei împotriva antisemitismului trebuie să fie avută în vedere într-un context mai larg, alături de lupta împotriva intoleranței, discriminării, rasismului, xenofobiei etc.

În calitate de stat care a deținut președinția IHRA, la momentul adoptării definiției de lucru a antisemitismului, adoptarea de către Parlamentul României a prezentei legi va transmite un mesaj puternic tuturor partenerilor de dialog ai României, respectiv va aduce claritate și va consolida politica de eliminare a oricăror forme și manifestări antisemite.

Este important de menționat că în 2018 se împlinesc 80 de ani de Ia introducerea în România a legilor rasiale și antisemite, care au constituit catalizatorul Holocaustului pe teritoriul românesc.

În acest moment simbolic, adoptarea ”Legii privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului”, va reprezenta atât un instrument legislativ esențial cât și o expresie a puternicului angajament politic de a acționa hotărât împotriva tuturor formelor de manifestare ale acestei percepții, bazată pe ură împotriva evreilor, iar prestigiul României va fi puternic consolidat în plan internațional.

Anexa 1 la Expunerea de Motive

Definiţia de lucru a antisemitismului

Pe 26 mai 2016, Plenara I.H.R.A. de la București a decis să

Adopte următoarea definiție a antisemitismului, neobligatorie din punct de vedere juridic:

„Antisemitismul reprezintă o anume percepție referitoare la evrei, care poate fi exprimată ca fiind ură împotriva evreilor. Manifestările verbale și fizice de antisemitism sunt îndreptate împotriva evreilor și ne-evreilor și/sau proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești și locațiilor lor religioase“.

Pentru a orienta I.H.R.A. în activitatea sa, următoarele pot fi ilustrative:

Manifestările pot include vizarea statului Israel, conceput ca o colectivitate evreiască. Cu toate acestea, criticarea Israelului, în mod similar cu cea adusă oricărui alt stat, nu poate fi, în sine, considerată ca antisemitism. Antisemitismul, în mod frecvent, acuză evreii de conspirații pentru a face rău umanității, iar evreii sunt, de obicei, învinuiți pentru lucrurile care merg rău/greșit. Această idee este exprimată în discursul public, în scris, în forme de expresie vizuală sau acțiuni și includ stereotipuri calomnioase și însușiri cu caracter negativ.

Exemple contemporane de antisemitism în viața publică, media, în școli, la locul de muncă și în sfera religioasă pot include, luând în considerare contextul general dar fără a se limita la acestea:

Instigarea la uciderea sau prigonirea evreilor, în numele unei ideologii radicale, al unei poziții extremiste sau religii, complicitatea la acestea sau încuviințarea lor.

Promovarea unor acuzații mincinoase, dezumanizante, ce demonizează evreii, a unor afirmaţii stereotipe despre evrei sau despre așa-zisa putere exercitată colectiv de evrei așa cum ar fi, în mod special dar nu exclusiv, ‘nitul (?!) despre o conspirație mondială a evreilor sau despre controlul de către evrei al mijloacelor de informare în masă, al economiei, al guvernelor sau al altor instituţii ale societăţii.

Acuzarea evreilor ca popor ce ar fi responsabil pentru fapte reale sau imaginare comise de un singur evreu sau de un grup de evrei sau chiar pentru fapte de ne-evrei (sic)» etc., etc. (…).

Celelalte baliverne agresive pot fi citite pe site-ul prof. Ion Coja[16].

După cum se vede, proiectul are multe paragrafe, copiate după O.U.G. 31/2002.

Iată, deci, o nouă lege liberticidă[17], prin care se dă liber prigonirii noastre de către jidani, inițiată de premierul Adrian Năstase, care tocmai venise din S.U.A., unde fusese impulsionat de congresmenii jidani Tom Lantos, Christopher Smith și Alfonso d’Amato să se impună cele două legi liberticide indicate anterior.

Am subliniat, mai sus, sintagma „împotriva evreilor sau ne-evreilor“ pentru simplul și binecuvîntatul motiv că este de-a dreptul idioată! Despre ea a scris prima dată un vechi și constant denigrator al României, William Totok (despre care o scriitoare nemțoaică din România, căreia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură, afirma că fusese „turnător al Securității“[18]! Bravo lui!). Redau partea semnificativă a textului său, cu greșelile de rigoare:

«După Marea Britanie, România, Austria şi Israel a preluat şi guvernul german definiţia antisemitismului, propusă de IHRA – Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului. În Germania s-a propus acum şi înfiinţarea unui post guvernamental care să monitorizeze antisemitismul şi redactarea periodică a unui raport privind acest fenomen.

„Antisemitismul este o anumită percepție (corect: percepere – n.n., V.I.Z.) a evreilor care se poate manifesta ca ură împotriva evreilor. Antisemitismul este îndreptat, în cuvînt sau faptă, împotriva indivizilor evrei sau neevrei și/sau împotriva proprietății lor, precum și împotriva instituțiilor comunității evreiești sau a instituțiilor religioase“.

Această definiţie a antisemitismului a fost adoptată de guvernul federal german. Definiţia aparţine Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance – IHRA).

Alianţa este o organizație interguvernamentală, înfiinţată în 1998, al cărei obiectiv constă în promovarea activităților educative, comemorative și de cercetare pe tema Holocaustului. Din organizație fac parte 31 de state: Argentina, Austria, Belgia, Canada, Croația, Republica Cehă, Danemarca, Elveția, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Israel, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Spania, Suedia, SUA, Ungaria, Serbia (sic), Irlanda, Slovenia. În 2016, România a deţinut, timp de un an, preşedinţia IHRA. (Evident, i-au ieșit 31 de state fiindcă el a numărat Serbia, ca Pristanda steagurile, de două ori – n.n., V.I.Z.)

Definiţia elaborată şi propusă de IHRA a fost preluată, pînă în prezent, de 4 ţări: Anglia, România, Austria şi Israel. Germania este acum cel de-al 5-lea stat. Se aşteaptă ca în viitorul apropiat, definiţia să fie preluată şi de ţările din Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Adoptarea definiţiei nu înseamnă că ea devine operativă în domeniul justiţiei. S-a subliniat că este doar orientativă şi urmează să ghideze poliţia, procurorii, judecătorii sau profesorii în activitatea lor, adică să le uşureze depistarea şi identificarea fenomenului.

Comentînd adoptarea definiţiei, ministrul de intene (sic), creştin-democratul Thomas de Maizière, a spus că în Germania combaterea antisemitismului este parte integrantă a raţiunii de stat. Ministrul familiei, social-democrata Katarina Barley, a atras atenţia asupra faptului că fenomenul se poate depista în straturi diverse ale societăţii germane şi, în ultimul timp, a devenit din nou vizibil. Constatările lui Barley sînt confirmita (sic) de raportul privind fenomenul antisemitismului în Germania, dat publicităţii în iunie.

La începutul lunii septembrie, ziarul Die Welt a relatat că în prima jumătate a anului în curs au fost monitorizate 681 de infracţiuni cu tentă antisemită. Din raportul amintit, întocmit de un grup de experţi, rezultă că fenomenul se află în creştere. Într-o primă reacţie, Consiliul Central al Evreilor din Germania a cerut atunci executivului să înfiinţeze postul unui responsabil guvernamental care să se ocupe de această problemă»[19].

La acest articol postasem și eu comentariul următor:

  • «Vasile Zărnescu 19 minute în urmă Stai, se așteaptă aprobarea de către RFI Romania.
  • Dincolo de greșelile gramaticale existente în text, trebuie să relev că Germania este, sub raport politic, economic și cultural, sub presiunea S.U.A., care, cum se știe, de la faimosul președinte Woodrow Wilson încoace, sunt conduse de jidani. În Germania, toate instituțiile, întreprinderile, organismele guvernamentale sunt conduse de jidani, care, din „tradiție“, poartă nume nemțești. Cam așa este și în România, cu diferența că jidanii de aici se ascund sub nume românești.

Cît despre definiția adoptată și expusă aici, ea este ilogică și, deci, se autoanulează din cauza acestei precizări de-a dreptul imbecile: „ANTISEMITISMUL ESTE ÎNDREPTAT, ÎN CUVÎNT SAU FAPTĂ, ÎMPOTRIVA INDIVIZILOR EVREI SAU NEEVREI ȘI/…”! Cum adică „evrei sau neevrei”?! Adică împotriva tuturora?

Dacă împotriva mea, care nu sunt jidan, acționează un jidan – de ex., Maximilian Marco Katz, care este jidan-sadea, adică jidan așkenaz, dar are și dublă cetățenie, română și izraeliană și, de aceea, are dosare penale mușamalizate pentru escrocheriile comise în duty-free-urile din Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Otopeni (cf. http://www.cotidianul.ro/maximilian-katz-intre-spaga-pentru-duty-free-si-chestiunea-evreiasca-in-romania-i-267680/ ) –, atunci jidanul Maximilian Marco Katz – pe numele său din buletin Marcu Moise Katz – este antisemit?!

Vedeți la ce idioțenie se ajunge?

Să sperăm că „şi partidul naţionalist Alternativa pentru Germania (AfD)” se va dezvolta și va ajunge la putere în Germania, cînd se va termina și cu diabolica propagandă holocaustică. Deja Gerhard Menuhin, nepotul marelui rabin Moshe Menuhin, a scris că „holocaustul este cea mai mare minciună din istoria universală”, confirmînd ceea ce scrisesem și eu în cartea mea HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ, pe care vă recomand s-o citiți. Marco K. Katz încă mai citește la ea: vedeți aici http://www.rfi.ro/social-86207-fost-ofiter-sri-reclamat-la-parchet-pentru-o-carte-care-neaga-holocaustul».

Firește, comentariul meu, din 21 septembrie 2017, nu a fost publicat; probabil că încă „se așteaptă aprobarea de către RFI Romania“.

Fiind de meserie lichea, William Totok scrie această frază antologică: „Alianţa este o organizație interguvernamentală, înfiinţată în 1998, al cărei obiectiv constă în promovarea activităților educative, comemorative și de cercetare pe tema Holocaustului“.

Așadar, I.H.R.A. are ca obiectiv și „activități de cercetare pe tema Holocaustului“. Eu am făcut o solidă, extinsă și documentată cercetare pe tema Holocaustului“, dar care i-a deranjat tare la rînză pe jidani și acum apelează la Parchet, la Poliție, la C.N.C.D., la Departamentul de Stat al S.U.A. – probabil că apelează și la Iehova – ca să mă bage la gherlă! Vedeți ce „toleranți“ sunt?! Numai că Silviu Vexler a uitat să menționeze și acest obiectiv al I.H.R.A. referitor la „cercetarea Holocaustului“. În mod evident, a subînțeles, implicit, că este vorba doar de cercetări care să facă apologia Holocaustului – fiindcă s-au cam încurcat în termeni: o fi fost Holocaust sau o fi fost Shoah?! Nu se știe; se fac „cercetări“…

Dar, fără îndoială că W. Totok a tradus corect textul definiției, de vreme ce, în aceeași formă, a fost preluat și de S. Vexler, care a inclus-o în proiectul său, și a fost acceptată și de iudele din Parlament care o susțin.

Sintagma „EVREI SAU NEEVREI“ constituie ceea ce în logica formală se numește disjuncție absolută: „Sau A sau non-A, tertium non datur“. Adică nu pot fi valabile și judecata A și judecata non-A (diametral opusă lui A) în același timp și sub același raport! Altfel sare în aer toată logica. Evident, un idiot poate susține așa ceva, fiindcă este idiot: dar cu el nu te poți înțelege. NU poți lua ca premisă într-o discuție o propoziție contradictorie, care se subminează pe sine: „Și ALBUL și NEGRUL au aceeași frecvență electromagnetică“! E un nonsens! Nu poți construi un silogism cu nonsensuri. Dar, dacă îl construiești, atunci înseamnă că vrei, în mod deliberat, să păcălești auditoriul – adică să îl dezinformezi.

Este ceea ce face jidanul farsor Silviu Vexler prin acest proiect de lege. Și va avea cîștig de cauză, fiindcă el este tăiat-împrejur la penis – adică este membru al „poporului ales“ –, iar ceilalți sunt circumciși la creier, adică sunt lichele. Numai că dezinformarea este faptă penală! Auzi juristule Șerban Nicolae?! Sau ai lipsit la cursul ăsta de la facultate, căci acum, după cum se vede, excelezi în drept-curmeziș!

Categoric, idioți sunt, alături de inițiatorul Silviu Vexler, și parlamentarii care-i țin isonul. Dar sunt acei „idioți utili“ despre care vorbea Lenin și de care s-a servit el în marea manipulare numită „Marea Revoluție Socialistă din Octombrie“, care nu a fost decît o mîrșavă, dar bine instrumentată lovitură de stat jidănească, mascată într-o glazură „rusească“: pentru că așa o știe majoritatea cititorilor de istorie – că ar fi fost „rusească“. Fals! Absolut fals! A fost eminamente jidănească. A jidanilor așkenazi, adică proveniți din (k)hazari, care aveau de plătit mari polițe rușilor, și, în primul rînd, familiei imperiale ruse, care a fost ucisă mișelește și aruncată într-o mină părăsită. Prin expresia „idioți utili“ Lenin se referea, caustic, la lichele, cu care faci ce vrei dacă știi să le manevrezi.

Care sunt „idioții utili“ – utili altora, dar dăunători nouă! – care au achiesat propunerii rușinoase a lui Silviu Vexler?!

Semnatarii proiectului, 10 deputaţi (inclusiv iniţiatorul, Silviu Vexler) şi un senator, sunt următorii: Silviu Vexler – deputat F.C.E.R. (minorități); Şerban Nicolae – senator P.S.D., pînă de curînd șef al Comisiei Juridice a Senatuui; Petru Gabriel Vlase – deputat P.S.D.; Vasile-Daniel Suciu– deputat P.S.D.; Varujan Vosganian – deputat A.L.D.E.; Ovidiu Victor Ganţ – deputat F.D.G.R. (minorități); Nicolae Neagu – deputat P.N.L.; Varujan Pambuccian – deputat U.A.R. (minorități); Cristian-Gabriel Seidler – deputat U.S.R.; Szabó Ödön – deputat U.D.M.R.; Eugen Tomac – deputat P.M.P.[20]

Rețineți că, dintre cei 11 semnatari, trei sunt din partea Puterii, iar opt sunt dintre minoritarii politici, etnici, religioși sau sexuali. Amintiți-vă, că, nu demult, farsorul Varujan Vosganian plîngea, la propriu, în Parlament, și se ruga de colegii săi parlamentari – sau, vorba răposatului Adrian Păunescu, „mîrlanmentari“! – să nu i se ridice imunitatea parlamentară ca să nu intre pe mîna procurorilor. Acum s-a văzut iarăși pe cai mari și iată ce face: atentează la libertatea noastră.

Despre Cristian-Gabriel Seidler trebuie știut că, în ciuda numelui săi cu glazură germană, este și el tăiat-împrejur. Iată ce precizează, în 10 aprilie 2018, imbatabilul Cornel-Dan Niculae: «Iar Cristian Gabriel Seidler (Cristian Seidler, pe scurt), semnatar al acestui proiect de lege, este fiul lui Andrei Seidler, directorul centrului comunitar evreiesc orădean (JCC Oradea) de la sinagoga Zion. Cristian Seidler este şi vice-preşedinte al Uniunii Salvaţi România. Este membru în Grupul parlamentar de prietenie cu Statul Israel.

Deputatul Seidler nu are nici un bun pe numele său (și nici prea mulți bani în conturi – ce o face cu ei?), în schimb lucrează la Barnett McCall Recruitment și la italienii de la Gi Group (patronii Barnett, totodată), de unde încasează anual un salariu de circa 80.000 lei, în afară de veniturile de la Parlament sau, înainte, de la Consiliul Local al Primăriei sector 1 Bucureşti. Este cel mai bun prieten politic al lui Nicușor Dan (poreclit și Mucușor Dan – n.n., V.I.Z.), care l-a susţinut ca înlocuitor al lui la şefia partidului. Astfel „salvează“ ei România??? Cristian Seidler este și secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor»[21].

Trebuie reamintit că, după proiectul legislativ, înaintat de deputatul Bogdan Diaconu, privind desființarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.), pe motiv „că funcționează ca o instituție antiromânească și antinațională, fiind un instrument în mâna UDMR și a altor grupuri de interese, de a anula valorile românești, valorile tradiționale creștine și drepturile românilor în propria lor țară“. Proiectul a fost aprobat de Camera Deputaților prin aprobare tacită[22], dar C.N.C.D. a scăpat de desființare din cauza intervenției acestui demagog Șerban Nicolae[23]. Și astfel am rămas cu această formă de agresare a poporului român, C.N.C.D. fiind supranumit, recent, „Inchiziția României“[24].

Mai trebuie precizat că despre insanitatea parlamentară numită Șerban Nicolae s-a scris obiectiv-descriptiv, ținînd pagina întîi în presă: că este un parvenit[25] al regimului postdecembrist, de la tinichigiu ajungînd avocat[26] după absolvirea unei facultăți de drept la o universitate de mîna a doua, că a fost șoferul generalului-pușcăriaș Cătălin Voicu[27], ține-servietă lui Ion Iliescu, intrigant[28], plagiator de duzină[29], protector al corupților[30], demagog[31], și, culmea!, avocat-mîrlanmentar la tribuna Parlamentului:

«Senatorul PSD Șerban Nicolae a primit miercuri un avertisment din partea Consiliului Național pentru Combaterea Dicriminării (sic) (CNCD) pentru jignirile aduse deputatei USR Cosette Chichirău, în timpul dezbaterilor pe legile justiției.

Scandalul din plenul Camerei Deputaților a fost intens mediatizat la finalul anului trecut, în contextul în care în conflictul dintre Chichirău și Nicolae s-a ajuns la replici precum „Hoţ”/„Nesimţită”; „Am poză că sunteţi şofer”/„Am poză în care faceţi sex anal”.

Serban Nicolae

Așadar, Șerban Nicolae s-a ales cu un simplu avertisment, hotărârea fiind adoptată cu unanimitate de voturi a membrilor colegiului director al CNCD, potrivit B1tv. Reprezentanții Consiliului arată că, în decizia privind sancțiunea, s-a avut în vedere că „cele două părţi şi-au adus acuze şi jigniri reciproce“ și că senatorul PSD a prezentat scuze publice în urma acestui episod.

În comparație, reprezentanții Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării au decis, în urmă cu o săptămână, ca jurnalistul Cirstian (sic) Tudor Popescu să primească o amendă contravențională de 1.000 de lei după ce a comparat coafura premierului Viorica Dăncilă cu figura unui pavian cu mantie.

„Afirmația domnului senator Şerban Nicolae, adresată doamnei deputat Cosette Chichirău, conform căreia ”eu am o poză în care dumneavoastră faceţi sex anal”, reprezintă discriminare şi încalcă dreptul la demnitate, conform art. 2, alin. 1 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (…)»[32].

Chiar dacă i-a dat o pedeapsă prea blîndă pentru măgăriile proferate la adresa unei doamne sub cupola Parlamentului, fără îndoială că șmecherașul Șerban Nicolae regretă, acum, că se opusese desființării C.N.C.D.-ului! Să sperăm că Pronia Cerească îi va rezerva și alte pedepse, m/ai pe/ măsura fariseismului său; de exemplu, ar putea să-l calce avionul cînd ar zbura prin dormitorul său; că prea ne agresează, pe ecran, cu mutra lui de îmbuibat.

Se pare că românii au cam uitat de proverbele lor: cel potrivit aici pentru minoritarul pușcăriabil Varujan Vosganian este „Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești!“; iar cel potrivit acum pentru minoritarul Silviu Vexler este „Cînd șarpele îți iese în drum, trebuie să-i strivești capul!“

Vrînd să dea o replică la această lege liberticidă, prof. Ion Coja, titrează un articol astfel: «Nu se potolesc trădătorii din Parlament?! „Nu văd niciun motiv să luați în serios acest proiect de lege, al cărui efect sigur va fi unul singur: încurajarea antisemitismului!”»[33]. Dar uită să precizeze că pedeapsa dată trădătorilor de către toate popoarele și în toate timpurile a fost aceeași: spînzurătoarea!

Dar de ce are atît de mare succes legislativ acest Silviu Vexler? Pentru că, așa cum vedeți din ilustrația de aici, are un craniu de Homo neanderthalensis, de parcă ar avea două creiere în el?! Și are glagorie de membru al „poporului ales“?!

O fi vreun mare legislator, ca Solomon, Nabucodonosor, Solon, Pericle sau măcar ca Caragea?! NU! Ci pentru că, după cum a relevat Cornel-Dan Nicolae, pe care l-am citat în alt material[34], Silviu Vexler a fost „propteaua“ care i-a însoțit pe Liviu Dragnea și Gabriela Firea, în ianuarie 2016, în Israel, și le-a făcut „lipeala“ cu liderii Israelului pentru a le cere sprijinul să cîștige alegerile locale și parlamentare! Și le-au „cîștigat“ prin manevrarea sistemelor electronice de votare! Iar acum iud€l€ autohtone[35] îi cîntă în strună, ca să se achite de obligații: Gabriela Firea îi oficiază căsătoria civilă, Liviu Dragnea[36] îi joacă mireasa la nuntă!

Asta, la vedere; pentru că, în mod ocult, Parlamentul dominat de P.S.D.-A.L.D.E. le facilitează obținerea a tot felul de bunuri mobile și imobile, prin care continuă să fraudeze statul român! Și, după cum veți vedea, le va aproba și proiectul de lege nr. B135/2018, la care au subscris și patru parlamentari trădători de la alianța nocivă P.S.D.-A.L.D.E., plus cei șapte parlamentari trădători de la „minorități“.

E important să distingem la proiectul de lege cu nr. B135/2018 cîteva aspecte esențiale, dar care nu ies în evidență în mod deosebit, fiindcă ni se aruncă în față petarda cu antisemitismul.

  1. Astfel, în O.U.G. nr. 31/2002 și în legile pendinte, este vizată o plajă mai mare de aspecte ideologice care sunt incriminate: nu doar antisemitismul, ci și fascismul, comunismul, legionarismul, xenofobia, șovinismul, rasismul, crime contra umanității etc. Legea nr. 217/2015 pune accent, în plus, cum am arătat anterior (cu trimitere la studiul meu „Reacția bumerang…“), pe combaterea sechelelor Mișcării Legionare – de aceea a și fost supranumită „legea antilegionară“.
  2. Spre deosebire de O.U.G. nr. 31/2002 și legile care o fățuiesc, proiectul de lege cu nr. B135/2018 are ca obiectiv exclusiv antisemitismul – dar înțeles doar ca antievreism, adică, în exprimare corectă, ca antijidănism. Pentru că, în fond, și arabii, în general, și palestinienii, în special, sunt semiți. Mai mult, fizicianul atomist Arthur Koestler, jidan așkenaz de felul lui, dar cinstit, în cartea sa faimoasă Al Treisprezecilea trib, afirmă – mergînd pe urmele savantului jidan onest Abraham N. Poliak, autorul cărții Khazaria[37], publicată în 1943 la Tel Aviv – că, în cvasitotalitatea lor, jidanii de azi – The Jews, în terminologia lui Koestler – sunt descendenții (k)hazarilor, veniți din stepele din nordul Mării Caspice, care erau un neam turco-mongol și ai căror urmași, deci, jidanii așkenazi, nu au nici o legătură genetică cu jidanii de pe malurile Iordanului, descendenți din Abraham, Moise, Iacob, Iuda, Levi et comp.! Barbarul popor (k)hazar și-a apropriat cultul talmudic, redenumit, pentru fățuire, iudaic și, astfel, hazarii au devenit „iudei“ – în limbajul actual jidani.
  3. Dar poți fi și antirus, antigerman, antiamerican (și ăștia sunt din ce în ce mai mulți în lume!), antiturc, antiarab, antifrancez, antibritanic, antimagnetic, antiacvatic, antisovietic, antidanez, antinorvegian, antipolon, antibelgian, antiolandez (mai ales!), antichinez, antitabagic, antiromân, antialcoolic, antimaghiar (îndeosebi aici, în România!), antițigan, antișoc, antipederast, antisîrb, antipoponar, antikosovean, antisodomist, antiafrican, antigăozar (Băsescu dixit!), antidrog, antiatomic, antiorice, antioricui, antinatural, contra-naturii etc. – nu contează! Pentru jidani, poți fi anti-toate-acestea, pentru că pe ei nu-i interesează: deși „toate neamurile sunt de la Dumnezeu“ și, deci, sunt îndreptățite să existe, toate aceste neamuri pot fi hulite, urîte, persecutate, bombardate cu muniție cu uraniu sărăcit, jefuite de firmele transfrontaliere: nu are nici o importanță pentru jidani, deoarece ei le disprețuiesc pe toate – toți ceilalți oameni nu sunt oameni pentru jidani, ci sunt goiymi.
  4. Problema este numai să nu fii antijidan! De ce?! Pentru că jidanii se consideră buricul pămîntului. Pentru că dacă ești „antievreu“, atunci „ți-ai dat foc la valiză!“ Ai dat în „poporul ales“?! Atunci, vorba țiganului, „Ales-bules!“
  5. Toată poliloghia din textul proiectului nr. B135/2018, propus de deputatul „român“ Silviu Vexler, susținut de iud€l€ autohtone, are în subtext dogma „poporului ales“, născocită de leviți și devenită dogma principală a Torei, dogma principală a doctrinei politico-militare a talmudismului (bazat pe Pentateuh), menținută și acum ca dogmă principală a sionismului, pe care s-a construit, în mod ilegal, statul denumit în mod fraudulos Israel – deși trebuie să se numească Jidania! Sionism care, trebuie să repetăm tot timpul, a fost condamnat pînă nu demult de O.N.U. ca doctrină eminamente rasistă și teroristă.
  6. Și, cu tupeul lor funciar – chutzpah, cum îl numea, în idiș (limba jidanilor așkenazi), mama lui Norman Finkelstein –, jidanii se mai miră că „în Occident și, îndeosebi, în statele din Europa Centrală și de Est crește continuu curentul antisemit“. Ce-or avea toate popoarele Ioropei de le crește pipota antisemită în ele?! Ce-o avea Polonia cu bieții jidani – așa li se spune acolo: „jydovski“ – de au dat, în februarie 2018, legea cum că cine vorbește de „lagărele de exterminare polone“ va fi băgat urgent la pușcărie?! Ce-o avea Ungaria cu bieții jidani, de este Ungaria pe primul loc în Europa la antisemitism?! Numai „idioții utili“ din Parlamentul României votează legi filosemite și antiromânești!

Români! Nu așteptați ca acest Parlament năimit să vă pună lațul de gît, aprobînd „legea lui Vexler“, similară cu legea Fabius-Gayssot[38], în Franța!

Biciul Prigonirii Românilor Este în Mâna Jidanilor!

Români! Preluați din Occident, pe lîngă mărfurile proaste, alimentele degradate, medicamentele expirate, vaccinurile toxice, și „atitudinea antisemită în creștere“! Vă asigur că această atitudine vă va face bine: antisemitismul vă va reduce colesterolul, vă va reduce stresul, vă va crește energia, vă va scoate din letargie, vă va revigora și veți gîndi pozitiv!

În al treilea Considerent al Declarației Universale a Drepturilor Omului, adoptată de O.N.U. în 1948, se stipulează:

„…Considerând că este esențial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluție extremă, la revolta împotriva tiraniei și asupririi,…“[39].

Așadar, dacă omul nu este ocrotit de autoritatea Legii, atunci are dreptul să se revolte contra tiraniei și asupririi!

După cum vedeți, Parlamentul este la cheremul jidanilor – prin intermediul jidănitului Liviu Dragnea și al acoliților lui din P.S.D.-A.L.D.E., prin intermediul parlamentarilor minorităților în frunte cu Sorin Vexler – și confecționează legi tiranice, prin care dă frâu liber prigoanei contra noastră!

Nu așteptați alegerile viitoare ca să vă rupeți lanțurile. Din 1990 încoace, toate alegerile au fost măsluite! Și așa vor fi și alegerile care vor veni! Faceți ca islandezii: alungați trădătorii, alungați bancherii străini, care vă cămătăresc la sînge, „ardeți de tot“ – holocaustați! – „cozile de topor“, alungați „Coloana a cincea“ insinuată la Putere, care aplică toate directivele sataniste ale Uniunii Europene, anticreștine, antinaționale, antiromânești!!!

Rupeți-vă lanțurile acum, cît mai aveți vlagă să ieșiți în stradă!

Biciul Prigonirii Românilor Este în Mâna Jidanilor!

Apărați valorile naționale!

15 aprilie 2018, Duminica a doua după Paști




[1] Cf. https://lege5.ro/Gratuit/gmydemru/hotararea-nr-1194-2001-privind-organizarea-si-functionarea-consiliului-national-pentru-combaterea-discriminarii

[2] Cf. https://lege5.ro/Gratuit/gm4tkoby/ordonanta-de-urgenta-nr-31-2002-privind-interzicerea-organizatiilor-simbolurilor-si-faptelor-cu-caracter-fascist-legionar-rasist-sau-xenofob-si-a-promovarii-cultului-persoanelor-vinovate-de-savarsirea

[3] Cf. http://www.holohoax101.org/

[4] Cf. https://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/48537-reactia-bumerang-contra-legii-nr-217-2015.html

[5] Vezi Petitie: „Desfiintarea Institutului Elie Wiesel, institut care promoveaza ura si dezinformarea opiniei publice romanesti”, pe https://petitieonline.net/petitie/08306149

[6] Cf. https://baabel.ro/2016/12/schimb-de-stafeta-silviu-vexler-noul-candidat-al-fcer-pentru-parlamentul-romaniei/

[7] Cf. http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=317&cam=2&leg=2016

[8] Accesibile aici: https://www.youtube.com/watch?v=fTXIRyl5nCQ; https://www.youtube.com/watch?v=nyyUmiJYng0&t=1s

[9] Cf. https://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/53603-iudele-autohtone-propaga-holocaustul.html

[10] Pentru audierea integrală a expunerii, accesați linkurile: https://www.youtube.com/watch?v=uI_nKfxEVe0; https://www.youtube.com/watch?v=_0oXG9gE4Uk ; https://www.youtube.com/watch?v=nJtih2kj5ak; https://www.youtube.com/watch?v=GyczOG1KkeQ ; https://www.youtube.com/watch?v=ra_8pl8BsEQ. Sergiu Klein a redat cîteva pasaje din partea a doua, accesibilă mai prompt aici: https://www.youtube.com/watch?v=zdOkjdNj1GE.

[11] Cf. Cristi Georgescu, „Camera Deputaților a adoptat o Declarație privind comemorarea Holocaustului“, ziaruloval.ro, 8 oct. 2013, pe http://ziaruloval.ro/camera-deputatilor-adoptat-o-declaratie-privind-comemorarea-holocaustului/771/.

[12] Ștefan Pană, „Senatul a decis majorarea indemnizaţiilor pentru supravieţuitorii Holocaustului“, news.ro, 04.04.2017, pe https://www.news.ro/politic-intern/senatul-a-decis-majorarea-indemnizatiilor-pentru-supravietuitorii-holocaustului-1922405804202017041116888575; vezi și: http://www.romaniatv.net/senatul-a-decis-majorarea-indemnizatiilor-pentru-supravietuitorii-holocaustului-cati-bani-vor-primi_349287.html.

[13] http://adevarul.ro/locale/calarasi/drama-deportatilor-baragan-suprinsa-imagini-expozitie-fotografii-document-muzeul-dunarii-jos-1_5a1172a15ab6550cb8505fca/index.html

[14] Cf. https://raduiacoboaie.wordpress.com/2016/03/16/statul-roman-sa-ceara-despagubiri-evreilor-si-israelului-de-circa-200-de-miliarde-de-euro-pentru-holocaustul-savarsit-de-evreii-comunisti-impotriva-romanilor-miscarea-pentru-apararea-ortodoxiei-16/; vezi și: Ion Măldărescu, „Complot diabolic la adresa României“, art-emis.ro, 21 noiembrie 2010, pe http://www.art-emis.ro/editoriale/160-complot-diabolic-la-adresa-romaniei.html; Metin Cerchez, „Mafia masonica evreiasca-MOSSAD conduce serviciile secrete din Romania. Mai sunt romani in Romania?“, metincerchezblog.ro, 6 martie 2015, pe https://metincerchezblog.blogspot.ro/2015/03/mafia-masonica-evreiasca-mossad-conduce.html; http://ioncoja.ro/doi-ani-de-cand-israel-a-cumparat-romania/ ; https://saccsiv.wordpress.com/2014/04/09/stirile-zilei-09-04-2014-familia-ponta-la-familia-netanyahu-minimalizezi-holocaustul-puscarie-simboluri-legionare-puscarie-70-de-ani-de-la-bombardarea-bucurestiului-de-catre-americani-punge/; http://www.miscarea.net/holocaustul-evreilor-impotriva-romanilor.htm; https://www.hotnews.ro/stiri-international-19607655-grecia-cere-germaniei-despagubiri-500-miliarde-euro-pentru-doilea-razboi-mondial.htm

[15] Cf. http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=317&cam=2&leg=2016; vezi și: https://www.click.ro/news/national/liviu-dragnea-si-iubita-cu-30-de-ani-mai-tanara-invitati-de-seama-la-nunta (e vorba de nunta lui Silviu Vexler!); http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2018/cd041_18.pdf, art. V; vezi, de ex., și: Iulia Roșca, «Angajații Institutului “Elie Wiesel” vor primi salarii duble din luna martie – comisia de munca», HotNews, 6 martie 2018, pe https://www.hotnews.ro/stiri-politic-22326870-angajatii-institutului-elie-wiesel-vor-primi-salarii-duble-din-luna-martie-comisia-munca.htm

[16] Vezi, pe larg, textul Expunerii de motive, cu Anexele 1 și 2, aici: http://ioncoja.ro/in-parlament-solidaritatea-antiromaneasca-este-deplina-prin-reprezentantii-ei-de-mai-mare-rusinea-nicolae-serban-senator-psd-gant-ovidiu-victor-deputat-fdgr-minorita/

[17] Pentru o replică la această lege liberticidă, vezi Ion Coja, «Nu se potolesc trădătorii din Parlament?! „Nu văd niciun motiv să luați în serios acest proiect de lege, al cărui efect sigur va fi unul singur: încurajarea anti-semitismului!”», 6 aprilie 2018, pe http://ioncoja.ro/nu-se-potolesc-tradatorii-din-parlament-nu-vad-niciun-motiv-sa-luati-in-serios-acest-proiect-de-lege-al-carui-efect-sigur-va-fi-unul-singur-incurajarea-anti-semitismului/

[18] Cf. https://www.curentul.info/actualitate/william-thomas-totok-omul-care-o-spiona-pe-laureata-nobel-herta-muller/

[19] William Totok, „Noua definiție a antisemitismului“, rfi.ro, 21 sept. 2017, pe http://www.rfi.ro/social-97954-definitie-antisemitism.

[20] Cf. https://www.senat.ro/Legis/lista.aspx?nr_cls=b135&an_cls=2018

[21] Cf. *** „Deputatul evreu Silviu Vexler vrea românii în pușcării și coreligionarii lui musai eroi în Războiul Întregirii Neamului!“, Justițiarul, 10 aprilie 2018, pe http://www.justitiarul.ro/19267-2/#comment-26090.

[22] Cf. https://www.dcnews.ro/tablet/desfiin-are-consiliul-na-ional-pentru-combaterea-discriminarii-camera-deputa-ilor-a-adoptat-proiectul_534181.html.

[23] Cf. http://m.ziare.com/politica/senatul-a-respins-unanim-desfiintarea-consiliului-pentru-combaterea-discriminarii-1457431-font2.

[24] *** “Inchiziția României” – CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, 18 ianuarie 2018, pe https://armoniamagazineusa.com/2018/01/18/inchizitia-romaniei-consiliul-national-pentru-combaterea-discriminarii/ ; http://ortodoxinfo.ro/2018/03/06/consiliul-national-pentru-combaterea-discriminarii-de-mana-cu-homosexualii-impun-ideologia-de-gen-romania-cu-orice-pret/; vezi și: Ion Coja, „Cenzura perversă și anti-constituțională de la CNCD“, pe http://ioncoja.ro/cenzura-perversa-si-anti-constitutionala-de-la-cncd/.

[25] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98erban_Nicolae

[26] Cf. https://m.romanialibera.ro/politica/partide/tinichigiii-dreptului–presedintii-comisiilor-juridice-din-parlament–serban-nicolae-si-eugen-nicolicea–sunt-extrem-de-discreti-cu-studiile-lor–cei-doi-se-afla-in-prima-linie-in-chestiunea-gratierii-coruptilor—-analiza-448440

[27] Cf. http://adevarul.ro/news/eveniment/cum-e-caracterizat-senatorul-puscarias-catalin-voicu-generalul-dan-voinea-In-comunitatea-academica-si-a-castigat-prestigiu-profesional-remarcabil-1_56aa43265ab6550cb8363647/index.html

[28] Cf. https://www.dcnews.ro/stenograme-cex-psd-schimb-de-replici-intre-dragnea-i-erban-nicolae_542464.html; https://www.dcnews.ro/erban-nicolae-schimbat-de-la-comisia-juridica-surse_542456.html

[29] Cf. https://romanialibera.ro/special/dezvaluiri/serban-nicolae–carte-copy—paste-si-un-grad-universitar-care-nu-exista–senatorul-proaspat-demis-de-la-sefia-comisiei-juridice-isi-tine-lucrarea-de-doctorat-la-secret-449473

[30] Cf. http://www.romaniacurata.ro/cine-e-serban-nicolae-ingerul-coruptilor/

[31] Cf. https://www.bugetul.ro/surpriza-unde-lucreaza-sotia-lui-serban-nicolae-cel-care-vrea-sa-scoata-toti-coruptii-din-inchisoare-si-ce-avere/

[32] Jeanina Năstase „SCANDALUL dintre Șerban Nicolae și Cosette Chichirău tranșat la Consiliului pentru Combaterea Dicriminării. Cu ce s-a ales senatorul PSD după SCANDAL“, Evenimentul zilei, 7 februarie 2018, pe http://evz.ro/serban-nicolae-cosette-avertisment.html

[33] Ion Coja, «Nu se potolesc trădătorii din Parlament?! „Nu văd niciun motiv să luați în serios acest proiect de lege, al cărui efect sigur va fi unul singur: încurajarea anti-semitismului!”», 6 aprilie 2018, pe http://ioncoja.ro/nu-se-potolesc-tradatorii-din-parlament-nu-vad-niciun-motiv-sa-luati-in-serios-acest-proiect-de-lege-al-carui-efect-sigur-va-fi-unul-singur-incurajarea-anti-semitismului/

[34] Cf. http://www.trezirealarealitate.ro/2018/01/vasile-zarnescu-suporteri-antiromani-ai-holocaustului-2/; http://www.noidacii.ro/Nr.%20105,%202018/$UPORT%E2%82%ACRI%20ANTIROM%C3%82NI%20-%20articol%20(1)corectat.pdf; http://www.justitiarul.ro/16532-2/

[35] Cf. https://www.incorectpolitic.com/mlastina-mass-media-si-musca-de-gunoi-sabin-orcan/

[36] Cf. și http://www.justitiarul.ro/dragnea-este-un-tradator-serveste-interesele-strainilor-ca-si-iohannis/

[37] Cf. https://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/46697-a-n-poliak-si-khazaria.html; https://ro.wikipedia.org/wiki/Hazar; https://romaniabreakingnews.ro/legatura-dintre-triburile-de-khazari-si-maghiari/; https://www.efemeride.ro/adevarul-despre-originea-evreilor; https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/03/08/dosare-secrete-o-istorie-nestiuta-triburile-de-khazari-poporul-alessi-maghiarii/; http://frumoasaverde.blogspot.ro/2015/10/khazarii-de-ieri-evreii-de-azi.html; https://www.youtube.com/watch?v=PGC4muerXiI.

[38] Cf. http://bindiribli.ro/2014/02/20/in-jur-de-160-000-de-francezi-si-15-000-de-germani-au-strigat-pe-strazi-jos-masoneria-jos-homosexualitatea-jos-pedofilia/; http://ioncoja.ro/negarea-holocaustului-a-fost-dez-incriminata-in-franta-va-fi-spre-binele-evreilor/; https://fr.wikipedia.org/wiki/Loi_Gayssot; https://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/46822-franta-jidovita.html; http://www.justitiarul.ro/israele-israele-x/; http://www.phdn.org/negation/gayssot/24bis.html; http://www.ziarulnatiunea.ro/2017/01/26/in-romania-se-practica-legi-neconstitutionale/;

[39]Cf. http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/declaratia_drepturilor_omului/

Mormîntul și Moaștele celui între Sfinți Părintelui nostru Cosma Etolul, Mucenicul și Întocmai cu Apostolii (+24 aug 1779). De la www.johnsanidopoulos.com. Trad. din engl. & cercetarea materiilor: ActaDiurna. Adăugăm și articolul aferent din Wikipedia, care prezintă, asemenea articolului tradus, amănunte istorice extrem de interesante (doar în engleză).

Mormîntul și Moaștele celui între Sfinți Părintelui nostru Cosma Etolul, Mucenicul și Întocmai cu Apostolii (+24 aug 1779). De la www.johnsanidopoulos.com. Trad. din engl. & cercetarea materiilor: ActaDiurna. Adăugăm și articolul aferent din Wikipedia, care prezintă, asemenea articolului tradus, amănunte istorice extrem de interesante (doar în engleză).

https://www.johnsanidopoulos.com/2012/08/the-tomb-and-relics-of-st-kosmas-aitolos.html

Un articol de John Sanidopoulos

În satul albanez numit Kolikontasi din Epirul de Nord [azi Kolkondas, în sudul Albaniei, ținutul Fier, municipiul Libofshë], pe malul Rîului Apson [azi Seman] , într-o zonă de cîmpie numită în epoca Sfîntului Cosma Etolul Megalomouzakia /v. https://en.wikipedia.org/wiki/Myzeqe/, în istorica Biserică a Intrării Maicii Domnului în Biserică, se află mormîntul Sfîntului Cosma Etolul cel Întocmai cu Apostolii. Astăzi Mînăstirea aferentă bisericii este cunoscută sub numele de Mînăstirea Sfîntul Cosma /v. https://en.wikipedia.org/wiki/St._Cosmas%27_and_St._Mary%27s_Church,_Kolkondas/

Mînăstirea a fost ridicată între august 1813 și iunie 1814 de către Ali Pașa /etnic albanez/ din Tepelena pe vremea cînd dobîndise conducerea pașalîcului Berat. Intrînd în Berat, Ali Pașa și-a amintit de Sfîntul Cosma Etolul, cel ce-i prorocise că va ajunge Pașă de Berat, și l-a îndemnat pe Mitropolitul Ioasaf al II-lea al Beratului să zidească o mînăstire cu hramul Sfîntului în care să-i aducă sfintele moaște, pentru că Pașa îl socotea pe Sfîntul Cosma – pe care îl cunoscuse personal – un adevărat om al lui Dumnezeu.

Actualmente /s-a afirmat în 2012/ moaștele Sfîntului Cosma Etolul odihnesc la Arhiepiscopia Tiranei din motive de securitate. Racla este una simplă, din lemn. Craniul Sfîntului a fost furat în 1917 de către austro-ungari și foarte probabil se află azi în vreun muzeu din Viena. Mandibula se află la Mînăstirea Sfîntului Nicolae din Insula Andros /la sud de Evvia, în arhipelagul Cicladelor/. Mîna sa dreaptă se află în Mînăstirea Sfîntului Nicolae din Konița /la granița Greciei cu Albania/. De asemenea, părți ale sfintelor sale degete de la mîini și de la picioare odihnesc în multe alte locuri, cum ar fi Mînăstirea Dousikou din Ioanina. Părți de sfinte moaște au fost dăruite de către Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei Bisericii Greciei, acestea odihnind în prezent în Catedrala Mitropolitană din Atena, și la Mînăstirea Sfîntului Cosma Etolul din Aitoloakarnania.

În anul 1984 Profesorii Panaghiotis Christopoulos și P. B. Paschou au cercetat biserica arhiepiscopală din Tirana cu permisiunea regimului comunist albanez de atunci, și au adus în conștiința publică faptul că acolo se află moaștele Sfîntului Cosma Etolul.

Referitor la felul în care Sfintele Moaște ale Sfîntului Cosma Etolul au rezistat în mod atît de miraculos sălbaticelor epurări ale regimului comunist albanez condus de Enver Hoxha, domnul Christos Mitros din orașul albanez Fieri are de spus următoarele:

„În 1968 s-a dat o lege care interzicea absolut orice manifestare creștină, și de la Tirana venise ordinul distrugerii totale a locurilor de pelerinaj, bisericilor și crucilor din cimitire. Comandantul poliției din Fieri a luat cu el o echipă foarte experimentată în acest sens și au venit la Mînăstire pentru a o distruge. Cunoscînd evalvia grecilor față de Sfîntul Cosma, el a dat ordinul ca mai întîi și mai întîi să fie distrusă cripta Sfîntului. Cînd lucrătorii au dat prima lovitură de cange în piatră, un zgomot asurzitor ca de explozie a spart liniștea locului, iar din mormînt a izbucnit o vîlvătaie de foc. Cei prezenți au fugit îngroziți și nu au mai revenit niciodată, în pofida amenințărilor Tiranei, și în pofida asigurărilor pline de convingere ale comandantului de poliție potrivit cărora explozia ar fi provenit de la un obuz rămas din vremea celui de al Doilea Război Mondial. Sfintele moaște ale Sfîntului Cosma Etolul au rămas astfel neatinse de profanarea comunistă, din ele izvorînd har vindecăor și binecuvîntări pentru poporul creștinesc, cel mereu trăind în nădejdea bunătăților ce au să fie. (După Arhim. Timotei Iliaki, The Supplication Canon to Saint Kosmas the Aetolian, New Philadelphia 1997, p. 61).

V. și:

https://saintcosmas.org/

https://en.wikipedia.org/wiki/Cosmas_of_Aetolia (art. excelent)

Cosmas of Aetolia

From Wikipedia, the free encyclopedia

Jump to navigationJump to search

Saint Cosmas of Aetolia
Kosmas Aitolos.jpg

Icon of Saint Cosmas
Equal to the Apostles and Teacher of the Greek Nation
Born c. 1714
Aetolia
Died 24 August 1779
Kolkondas, Pashalik of Berat in the Ottoman Empire, now in Fier District, modern Albania
Venerated in Eastern Orthodox Church
Canonized 20 April 1961
Major shrine Metropolitan Cathedral of Athens
Feast 24 August

Cosmas of Aetolia, sometimes Kosmas of Aetolia orCosmas/Kosmas the Aetolian or Patrokosmas „Father Cosmas” (Greek: Κοσμάς Αιτωλός, Kosmas Etolos; born between 1700 and 1714 – died 1779), was a monk in the Greek Orthodox Church.

Saint Cosmas, the „Equal to the Apostles,” was officially proclaimed a Saint by the Orthodox Church of Constantinople on 20 April 1961. His feast day is celebrated on 24 August, the date of his martyrdom.

Life[edit]

Cosmas was born in the Greek village Mega Dendronnear the town of Thermo in the region of Aetolia.[1] He studied Greek and theology before becoming a monk after a trip to Mount Athos where he also attended the local Theological Academy.

After two years Cosmas left Athos. He studied rhetoric in Constantinople for a time.[1] In 1760 he was authorized by Patriarch Serapheim II (who had marked anti-Ottoman tendencies) to begin missionary tours in the villages of Thrace – later extended to what would form the areas of both West Greece and Northern Greece. The Patriarch had been reportedly worried at the increasing rate of Christians converting to Islam in these areas.

Over sixteen years, Cosmas established many church schools in villages and towns.[2] He called upon Christians to establish schools and learn Biblical Koine Greek, that they might understand the Scriptures better and generally educate themselves.

After the Orlov Revolt of 1770 in the Peloponnese (which was provoked by the Orlov brothers with the support of Catherine II of the Russian Empire), Cosmas started to preach in what is now SouthernAlbania,[1] then under the rule of Ahmet Kurt Pasha, governor of the Pashalik of Berat.

His preachings had aroused the opposition of the rich and powerful and others who felt their position threatened, such as the kotsampasides (Greek „village elders” whose power and influence was bound up with the Ottoman power).[3]

Cosmas was also viewed with suspicion by officials of the Venetian Republic, then in its final stages of decline, which ruled parts of the territory where he was active. For example, in 1779 he is said to have visited the Venetian-ruled town of Preveza and founded there a Greek school, which would be the only school of the city during the 18th century – an act which the Venetian authorities might have considered as undermining their rule.[4] The Venetians’ suspicions are attested in spy reports about Cosmas preserved in the Venetian archives. In contrast, Cosmas had considerable support from other Christians and even from some Turks.

In his sermons Cosmas often refers negatively to the Jews. Nevertheless, in one of his preachings he stated specifically that: „Those who wrong Christians, Jews or Turks would be paid back for the injustice they committed”.

One effect of his preaching was to transfer the holding of the weekly bazaar (fair) from Sunday to Saturday, which brought economic losses to Jews – barred by their religion from engaging in business on Sabbath. Some researchers believe that for that reason, Jews in Epirus were involved in his conviction by the Ottoman authorities.

Accused of being a Russian agent, he was seized by Ottoman authorities. On 24 August 1779, he was executed at Kolkondas, Fier District, near the mouth of the Seman river (in present-day Albania). There were no formal charges brought against him, nor was he put on trial before being executed – leading to various theories, persisting up to the present, about who might have wanted him dead.

Legacy[edit]

In 1813 Ali Pasha, the de facto independent Muslim Albanian ruler of Ottoman Epirus, southern Albanian and Macedonia, and an enemy of the Sultan – managed to have a church built near the site of Cosmas’ execution, in which the remains of Cosmas were placed.[5] Ali Pasha went as far as having a date of celebration set in Cosmas’ honor. Some other Muslims disliked Ali Pasha’s „giving too much honor to a giaouri„, to which the Pasha reportedly replied: „Bring me a Muslim like him, I would kiss his feet.”. From different French and English writers of his time he was known as a friend and a sustainer for Father Cosmas.

Later, in 1984 the remains were transferred from the St. Cosmas’ Monastery in Kolkondas, where he was killed, to the Archaeological Museum of Fier. Other relics of the saint are kept in the Metropolitan Cathedral of Athens. Saint Kosmas’ pilgrimage is also revered by some Greek nationalist circles.[6][5]The later being associated with the Northern Epirus issue and support the annexation of this region to Greece.[7][5][6] Although a hellenizer, Saint Cosmas of Aetolia is still highly regarded by Orthodox Albanians for the message that he gave.[5]

There are numerous popular religious texts attributed to St. Cosmas. Best known are the five „Didaches” and the „Prophecies”. There survive, however, no original manuscript of these texts written personally by St. Cosmas, and none can be dated with certainty. His writings are known only from second or third-hand transcriptions.[8] It is believed that these texts are based on Cosmas’ preachings but were written and copied mostly after his death.

References[edit]

  1. ^ Jump up to:a b c „Saint Cosmas of Aetolia, Equal to the Apostles”, Greek Orthodox Archdiocese of America
  2. ^ „Repose of the New-Hieromartyr Cosmas of Aitolia, Equal of the Apostles”, Orthodox Church in America
  3. ^ Tassos A. Mikropoulos, „The Muslim Presence in Epirus and Western Greece”, [1]
  4. ^ Sakellariou M.V.:”Epirus, 4,000 years of Greek history and civilisation”, Ekdotikē Athēnōn, 1997,ISBN 978-960-213-371-2, p. 306
  5. ^ Jump up to:a b c d Elsie, Robert (2000). A dictionary of Albanian religion, mythology, and folk culture. New York University Press. p. 60. ISBN 978-0-8147-2214-5. Retrieved 2010-06-23. „”Other relics of Saint Cosmas are kept in a special shrine at the main Metropolitan Cathedral in Athens, where some Northern Epirotes come to pray for the annexation of southern Albania by Greece. Though a purveyor of Hellenic culture, Cosmas Aitolos is still highly regarded among Orthodox Albanians in Albania and in the United States for the profound spiritual message and encouragement he gave.”
  6. ^ Jump up to:a b Elsie, Robert (2000). „The Christian Saints of Albania”. Balkanistica. 13 (36): 48. „Other relics of Saint Cosmas are kept in a special shrine at the main Metropolitan Cathedral in Athens, where some Northern Epirotes come to pray for the annexation of southern Albania by Greece. Though a purveyor of Hellenic culture, Cosmas Aitolos is still highly regarded among Orthodox Albanians in Albania and in the United States for the profound spiritual message and encouragement he gave.”
  7. ^ Giakoumis, K. (2013). „An Enquiry Into the Construction, Deconstruction, Transubstantiation and Reconstruction of Christian Pilgrimages in Modern-Day Albania”. Ηπειρωτικό Ημερολόγιο. 32 (32): 187. Retrieved 16 September 2017. … was particularly revered by a Greek nationalist milieu.
  8. ^ Eustathiou G. (2010) Father Kosmas Aitolos and the homiletical approach of his teaching, p. 12-16.Aristotle University of Thessalonike, School of Theology, reviewed by Prof. D. Koukoura. In Greek language with English abstract.

External links[edit]

Tainele paftalelor de argint bulgărești – doar în engleză.

http://bnr.bg/en/post/101157763/bulgarian-belt-buckles-and-the-secrets-they-hold?fbclid=IwAR0RuryPa6ueJ0ulPl2pOHZTmHFX7keDzE_Cqd1hb4FWy_HoM0rkmYhnPic

Bulgarian belt buckles and the secrets they hold

published on 8/21/19 11:36 AM

One of the most striking elements of the female national costume in Bulgaria are, without doubt, the belt buckles (pafti). Made out of different metals they are ornate, elaborate, decorated with quaint figures and patterns, and are regarded as a symbol of femininity. Yet to begin with, they were an attribute of the clothes worn by men.


“During the Middle Ages in Bulgaria, belt buckles were a mark of a man’s social standing. They were worn by military commanders, and the decorations on the buckles denoted the man’s military rank,” says Grozdelina Georgieva from the Regional Ethnographic Museum in Plovdiv. “When Bulgaria was conquered by the Ottoman Empire in the 14th century, Bulgarians lost their state and their army. For this reason during the National Revival belt buckles gradually made the transition to the female costume, to become “guardians” of the most important part of the body – the childbearing organs. The social role of men as protectors was lost, and it was up to women, who carried on the bloodline, to keep state and people alive.”

Belt buckles were a sign of social standing, defining the passage of the girl into a different social group – that of married women. She received it as a betrothal gift from the boy’s family but unlike the head or chest pieces, the rings and the bracelets, which were also part of the betrothal gifts, belt buckles were a mandatory attribute, to be worn as a sign that she is already married. That was why unmarried girls were not allowed to wear buckles.

As all other pieces of jewellery, buckles were attributed magical properties. There was a reason why they were made out of metal and why craftsmen preferred to use silver – because silver is white and capable of reflecting the “evil eye” like a mirror and turning it back on itself. Unlike national costumes, belt buckles are not strictly regional.

“Besides the purely protective function, buckles were also decorative because women treasure any grain of beauty, they want it to be seen, and to demonstrate their own beauty,” Grozdelina Georgieva says.

The diversity of patterns and subjects depicted on belt buckles is striking.

“Living in the Ottoman Empire, Bulgarians adopted some of the elements of their costumes and the accessories,” Grozdelina Georgieva explains. “That is why pafti decoration included the ornamentation permitted in Ottoman iconography like flowers, leaves, grapes, fruit, patterns, geometrical elements. Baroque-style elements even appeared in the late 18th century, infiltrating from the eastern markets.”


The mother-of-pearl inlays on buckles, depicting saints or Christian feasts are simply fascinating. They were brought by pilgrims from the Holy Land and were often gifted to priests who wore pafti under their cassocks.

“That is why some big Bulgarian monasteries, like Rila and Bachkovo monastery, have such incredible collections of buckles.”


As city fashion made its way, before the country’s liberation (1878), into big cities where various cultures mingled, belt buckles receded because city dresses required a different kind of accessories. Belts were now very delicate, made of silver or gold, and the buckle was shaped like a ribbon or a spiral. There were still places where the old-style buckles were worn, but they too were beginning to change, growing smaller, changing shape with added mother-of-pearl and inlays. What other secrets do the old-time belt buckles hold?

“Perhaps the biggest secret is the belief that they will protect you. It was believed that the human body was divided into an upper and a lower part, and that the midriff – where the waist-band or belt goes – is the most vulnerable. A woman was supposed to safeguard her pafti because if they fell into evil hands they could be used to cast the evilest of spells.”


Photos: private library,

Regional Ethnographic Museum Plovdiv

and Ani Petrova /BNR

“Țara noastră este în primejdie, iar credința se află sub asediu” – a afirmat răspicat Mitropolitul grec Ambrozie de Kalavryta Duminică, 19 august 2019 în cadrul Sfintei Liturghii, ocazie cu care și-a anunțat și DEMISIA, după 41 de ani de arhierie. ORTODOXIA se află sub asediu nu doar în Grecia, ci în întreaga lume, inclusiv ROMÂNIA. Doar că în țara noastră nu mulți Arhierei strigă tare de la amvon în contra nelegiuirii DE SĂ RĂSUNE ȚARA – de fapt, ne întrebăm dacă este vreunul. Slavă Domnului pentru Preoția mărturisitoare, pentru Monahii și Monahiile mărturisitori! Aceștia de peste 3 ani bat război cu nelegiuirea, punînd la mijloc propria lor viață, iar în cazul Preoților, și pe a familiilor lor. Ceea ce arată că în România tot OPINCA e baza – ar trebui să o facem drapel, așa cum a fost cînd EA a eliberat Budapesta&Ungaria de comunismul satanist, acum 100 de ani.

“Țara noastră este în primejdie, iar credința se află sub asediu” – a afirmat răspicat Mitropolitul grec Ambrozie de Kalavryta Duminică, 19 august 2019 în cadrul Sfintei Liturghii, ocazie cu care și-a anunțat și  DEMISIA, după 41 de ani de arhierie. ORTODOXIA se află sub asediu nu doar în Grecia, ci în întreaga lume, inclusiv ROMÂNIA. Doar că în țara noastră nu mulți Arhierei strigă tare de la amvon în contra nelegiuirii DE SĂ RĂSUNE ȚARA – de fapt, ne întrebăm dacă este vreunul. Slavă Domnului pentru Preoția mărturisitoare, pentru Monahii și Monahiile mărturisitori! Aceștia de peste 3 ani bat război cu nelegiuirea, punînd la mijloc propria lor viață, iar în cazul Preoților, și pe a familiilor lor. Ceea ce arată că în România tot OPINCA e baza – ar trebui să o facem drapel, așa cum a fost cînd EA a eliberat Budapesta&Ungaria de comunismul satanist, acum 100 de ani.

Mitropolitul grec Ambrozie de Kalavryta a demisionat: “Țara noastră este în primejdie, iar credința se află sub asediu”

Mitropolitul grec Ambrozie de Kalavryta a demisionat: “Țara noastră este în primejdie, iar credința se află sub asediu”

orthodoxianewsagency.gr

Mitropolitul Ambrozie de Kalavryta al Bisericii Ortodoxe din Grecia, cunoscut pentru criticile sale aspre fata de nelegiuirile din Biserică și societate, și-a anunțat demisia duminica în cadrul Sfintei Liturghii, relatează Romfea.

Demisia sa, după 41 de ani de slujire arhierească, a fost transmisă oficial Sfântului Sinod pentru a începe procesul de nominalizare a succesorului său.

Mitropolitul Ambrozie in octombrie 2017 a cerut preoților din eparhia sa să bată clopotele zilnic, a jale, împotriva votării iminenta a parteneriatelor civile pentru cuplurile de același sex. A condamnat deseori politicienii Greciei, acuzându-i că ar fi predat țara “invadatorilor străini”.

A scris Patriarhului Ecumenic Bartolomeu despre erezia ecumenismului legiferată la Sinodul din Creta din 2016 și nu i-a fost teamă să-l critice public nici pe primul ministru.

A criticat constant Patriarhia Ecumenică, lucru ce a dus, in final, la întreruperea comuniunii dintre ss Bartolomeu și Mitropolit.

De asemenea a vorbit împotriva invaziei anti-canonice pe teritoriul Bisericii Ortodoxe Ucrainene de către Patriarhia de Constantinopol.

Mitropolitul Ambrozie în scrisoarea de demisie a subliniat: “țara noastră este în primejdie, iar credința se află sub asediu”.

Ierarhul în vârstă de 82 de ani a suferit uneori dispreț și persecuții pentru pozițiile sale ortodoxe stricte. El a fost chemat în instanță și condamnat la 7 luni de închisoare cu  suspendare pentru „discurs de ură și instigare la violență” împotriva homosexualilor,  într-o postare pe blogul personal din 2015 în care a condamnat stilul de viață nefiresc (parlamentul grec a votat 193 -56 în favoarea parteneriatelor civile homosexuale).

În scrisoarea de demisie , mitropolitul Ambrozie a mulțumit lui Dumnezeu pentru oportunitatea de a fi persecutat de dragul Său.

În continuare despre „Caracal”, care nu este un „caz”, ci o CARACATIȚĂ, din familia CARACATIȚEI mondiale de care vuiește acum, după ce Epstein a fost „sinucis” în pușcărie, întregul mapamond. În așa-zisul „caz CARACAL” sînt implicați: POLIȚIA&JANDARMERIA;JUSTIȚIA română (pe post de „beneficiari” ai traficului de carne vie și pe post de practicanți ai pedofiliei), manageri austrieci, soldați americani /i.e., baza NATO de la DEVEȘELU/ și…DIPLOMAȚI&MARI INDUSTRIAȘI CHINEZI ÎN ROMÂNIA. „Dramele Luizei și Alexandrei sunt efectul unui lanț de violuri nepedepsite/i.e., al unei REȚELE DE CRIMĂ ORGANIZATĂ/, la care Poliția, magistrații și comunitatea din Caracal sunt complici, încă din 2012/cel puțin/!” – www.libertatea.ro

În continuare despre „Caracal”, care nu este un „caz”, ci o CARACATIȚĂ, din familia CARACATIȚEI mondiale de care vuiește acum, după ce Epstein a fost „sinucis” în pușcărie, întregul mapamond. În așa-zisul „caz CARACAL” sînt implicați: POLIȚIA&JANDARMERIA;JUSTIȚIA română (pe post de „beneficiari” ai traficului de carne vie și pe post de practicanți ai pedofiliei), manageri austrieci, soldați  americani /i.e., baza NATO de la DEVEȘELU/ și…DIPLOMAȚI&MARI INDUSTRIAȘI CHINEZI ÎN ROMÂNIA. „Dramele Luizei și Alexandrei sunt efectul unui lanț de violuri nepedepsite/i.e., al unei REȚELE DE CRIMĂ ORGANIZATĂ/, la care Poliția, magistrații și comunitatea din Caracal sunt complici, încă din 2012/cel puțin/!” – www.libertatea.ro

https://www.libertatea.ro/stiri/16-minore-caracal-fortate-sex-cu-romani-manageri-austrieci-si-soldati-americani-diicot-2720213?utm_source=facebook&fbclid=IwAR13FIREEnACPclOFpwNzAE13TekLXQ_-JPNPED6QN2R63VylQ0JWhXR2dw

16 minore din Caracal forțate să facă sex cu români, manageri austrieci și soldați americani!

De Maria Andrieș, Delia Marinescu, Alexandra Nistoroiu, Adriana Oprea, Cătălin Tolontan,
Luni, 12 august 2019, 06:54

Cum i-a scăpat DIICOT pe militarii din Deveselu, deși au cumpărat de la traficanți sex cu fete de 14-16 ani

Una dintre victimele din 2012 povestește pentru Libertatea cum le spunea clienților că e minoră și se ruga să facă ceva, dar aceștia ”îşi făceau treaba, plăteau şi plecau”.

  • Să cumperi fete traficate e o crimă pentru că ”folosirea serviciilor unei persoane exploatate” este infracțiune pedepsită cu închisoarea conform Codului Penal românesc.
  • Legile din România, UE și SUA înăspresc pedeapsa pentru această infracțiune când victimele exploatării sunt copii.
  • În dosarul celor 16 minore traficate la Caracal, judecat între 2012 și 2017, DIICOT i-a iertat pe bărbații care au cumpărat de la traficanți serviciile fetelor obligate să se prostitueze!
  • Comisarul Nicolae Alexe a anchetat cazul din 2012, ca polițist pentru DIICOT.
  • El i-a audiat pe managerii și angajații austrieci ai firmei Bauschutz Gmbh & Go, care lucrau pentru hidrocentrala de pe Olt, dar pe soldații americani de la Deveselu DIICOT nici măcar nu i-a chemat, să-i vadă la față.
  • Alexe a fost avansat, a devenit în 2019 adjunctul IPJ Olt și a coordonat operațiunea eșuată de salvare a Alexandrei, colaborând cu interlopii.
  • În 2014, într-un alt dosar, când a fost vorba tot de rețelele din Caracal, același DIICOT Olt a inculpat 17 bărbați care au făcut sex cu minorele exploatate, unii find condamnați la închisoare cu suspendare.
  • Diferența: clienții din al doilea dosar erau doar cetățeni români
  • În primul caz, suferința victimelor sechestrate, bătute și violate de către clan a fost mai puțin importantă decât dorința politică de a nu deranja pe cei mari.
  •  Mușamalizarea seamănă frapant cu cea comisă tot de DIICOT în cazul de trafic de persoane Shanghai, când oficialii Ambasadei Chinei și alți chinezi importanți au fost ”săriți” din dosarul în care fete de 13-16 ani erau abuzate sexual și obligate să se prostitueze.
  • Operațiunea de rasolire a dosarului de la Caracal a lăsat însă multe piste necercetate de autorități. Echipa de investigații Libertatea & GSP a descoperit în stenograme discuții între traficanți și un anume Vasilică Măceșanu, când ei aranjau cum să ducă noaptea minorele la clienți.
  • Vasilică Măceșanu locuiește pe Strada Craiovei 131, la câteva sute de metri de casa lui Gheorghe Dincă.
  • Fetele au crescut mari și s-au întors ca să-i arate pe bărbații care le-au abuzat . ”A tras drugul la ușă și, apoi, m-a bătut cu pumnii și picioarele, ca să fac sex cu el și după aceea cu clienții”, a povestit M. polițiștilor.
  • M. era din Deveselu și avea 16 ani, aceeași vârstă precum Oana*, victima din Dioști, satul Luizei, care a decis să discute cu Libertatea, ”ca să se știe adevărul”.  Oana, cu spatele la obiectiv, a acceptat ca mărturia sa să fie filmată. Aici, în dialog cu reporterul Libertatea, Delia Marinescu
  • Minorele le-au povestit încă de atunci anchetatorilor cine erau clienții la care le pasau traficanții, după ce interlopii le băteau și le șantajau. ”M-a filmat făcându-i sex oral cu telefonul și a spus că o să trimită CD-ul la părinți dacă nu mă duc la clienți”.
  • Când plăteau traficanților pentru sexul cu fete abuzate și minore, clienții înșiși comiteau o infracțiune.
  •  „Clienţii pe care cei doi îi aduceau erau de regulă cetăţeni americani şi austrieci care lucrau pe raza municipiului Caracal – cetăţenii austrieci, la consolidat diguri, şi pe raza comunei Deveselu – cetăţeni americani, la baza militară” –Declaraţie a victimei C., 16 ani, în dosarul 3357/104/2012*
  • Când au pornit dosarul, cei de la DIICOT Olt au explicat judecătorilor, în cererea de arestare a clanului ”Cocoș”, că cele 16 fete minore exploatate sexual erau livrate nu doar românilor, ci și multor cetățeni străini.
  • „Printre clienții doritori de servicii sexuale se aflau în mod frecvent cetățeni străini de naționalitate austriacă și americană, care erau detașați în legătură cu serviciul pe raza municipiului Caracal și Deveselu” – Fragment din sentința penală nr. 30, 12 iulie 2013 a Tribunalului Olt
  • Cocoș, liderul grupării de traficanți care a exploatat zeci de fete, alegea cu predilecție minore. Foto: gazetanoua.ro
  • Ce s-a întâmplat însă cu toate aceste informații pe care procurorii le aveau de la victime, de la martori și din interceptări?
  • ”No Name”, locul unde soldații americani făceau sex cu fetele minore ”No name” este un restaurant curat, cu camere la primul etaj, aflat chiar la ieșirea din Caracal spre Deveselu. Are aerul unui motel de autostradă din SUA. La 10 kilometri găsești baza militară americană, aflată în proces de modernizare în 2012 și devenită apoi bază NATO, parte a scutului antirachetă din Europa.

Restaurantul „No Name”, aflat chiar la ieșirea din Caracal spre Deveselu

În față la ”No name”, steagul României și cel al SUA flutură umăr la umăr, un fel al proprietarilor de a spune că locul este centrul distracției americanilor în Caracal.

Când, în 2012, au descins aici, comisarul de la Crimă Organizată Nicolae Alexe și colegii săi, procurori DIICOT Olt, l-au găsit pe patronul Marius Județ gata să recunoască.

Nicolae Alexe, așteptând să intre la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, pentru a fi audiat în cazul Caracal. Foto: Vlad Chirea / Libertatea

Județ a apărut în declarațiile minorelor ca beneficiar al rețelei, nu doar pentru că făcea sex cu acestea în casa sa din spatele hotelului, ci și pentru că intermedia afacerea pentru străinii doritori de fete.

Bărbatul a mărturisit. ”Din declarația martorului Județ Marius, din municipiul Caracal, a rezultat că acesta îl cunoaște pe inculpatul Bogdan Daniel Marinel, zis Cocoș, de mai mult timp”.

Ca deținător al hotelului NO NAME din Caracal, Județ Marius a fost contactat de mai mult ori de inculpat, care era interesat de clienți ai hotelului, de naționalitate străină, respectiv cetățeni austrieci și americani, întrucât inculpatul i-a făcut cunoscut faptul că plasează mai multe tinere ca prostituate, în vederea întreținerii de raporturi sexuale contra unor sume de bani – Completul pentru cauze cu minori, Tribunalul Olt
Registrul de cazări din 2011-2012 avea 100 de file. L-au luat și nu l-au folosit

Din documentele publice consultate de echipa de investigații a Libertatea la Tribunalul Olt rezultă că DIICOT a ridicat de la patronul ”No name” chiar și registrul de cazări, cu numele celor care s-au înregistrat. L-au returnat însă, numindu-l ”deteriorat”.

„La 18 mai 2012 am procedat la predarea următoarelor bunuri domnului Judeţ Ştefan Marius, administrator al hotelului No Name din Caracal: un registru deteriorat privind evidenţa persoanelor cazate la hotelul No Name în 2011 – 2012, ce conţinea 100 de file”. Documentul e în pagina 248, volumul II, din dosarul de Urmărire Penală. Peste 10 zile a început procesul.

Din acel moment, în ciuda declarațiilor inițiale ale victimelor și ale martorilor, din documentele de la dosarul public rezultă că pe americani nu i-au căutat niciodată și nici nu le-au întrebat pe fetele minore numele vreunuia dintre militarii de la Deveselu sau ale celor care făceau legătura cu ei.

Cu austriecii s-au comportat altfel.

”Vine șeful ăla al nostru, Vic, îl știi, cel cu unghiile făcute”

Întâi, DIICOT l-a căutat pe translatorul managerilor și muncitorilor austrieci, ”Oli” din stenograme.

Oli: Pe 10 aprilie vine șeful ăla al nostru, Vic, îl știi, cel cu unghiile făcute. Putem aranja o vizionare?

Cocoș: Da, da. Sună-mă când vrei. Am ceva nou. El face vizionarea?

Oli: Da, e întâi.

Oli a fost identificat drept Oliver Nicula, oficial translator şi, în plus, mediator între traficanţi şi clienţii austrieci. Vorbitor de germană, Oliver Nicula era angajat la Bauschutz Gmbh & Go, o firmă austriacă ce are ca profil de activitate întreţinerea şi repararea hidrocentralelor.

De la Oliver și din declarațiile fetelor, pe care le-au îndemnat să le dea nume de clienți austrieci, polițiștii și procurorii au ajuns la trei nume: Ludwig Golubich, Manuel Obkircher şi Peter Hans Glaser.

Fotografiile din dosar

Numele acestor clienți apar publice pentru prima oară. Fetele bătute și violate au crescut mari și vor să vorbească pentru a face praf lumea bărbaților care au știut și au tăcut.

Imaginile victimelor din dosar sunt tulburătoare. Răsfoiești pagină cu pagină și vezi fotografii cu fetele râzând, după care vin imagini îngrozitoare cu ele machiate grosolan și haine strident sexy, și, apoi, ajungi la fotografiile de buletin, însoțite de fișele lor de la proces. ”Data nașterii: 1996”. ”Data nașterii: 1997”. ”Data nașterii: 1996”. ”Data nașterii: 1996”.

Majoritatea aveau între 14 și 16 ani.

Le spuneau clienților că sunt minore, abuzate și ei ”nu făceau nimic, plăteau și plecau”

În casa ei dintr-un oraș îndepărtat românesc, Oana*, fata din Dioști care avea atunci 16 ani, povestește prin ce a trecut. Și-a refăcut viața, are o familie. ”După ce-am scăpat din rețeaua lui Cocoș, eram traumatizată, nici în sat nu ieșeam. Nu m-a căutat nimeni de la Protecția Copilului, nu mi-a oferit nimeni sprijin psihologic. Eram spre sfârșitul clasei a X-a”.

Oana* n-a avut clienți străini, care plăteau și cel mai bine, 100 de euro. ”Știu că pe unele fete le ducea la NATO, la Deveselu. În casă auzeam tot felul de discuții despre americani. Inclusiv pe celelalte două fete cu care stăteam eu în casă le duceau la străini”.

Banii erau luați de către traficanți, doar o mică parte le revenea fetelor.

– Le spuneai clienţilor că eşti captivă?

– Da. Fiecăruia, inclusiv unuia dintre acei poliţişti (n.r. – printre clienții fetei erau și polițiști din Caracal) , i-am spus că sunt ţinută cu forţa, că nu-mi dă voie să plec şi îi rugam să facă ceva, să mă ajute ca să scap de acolo. La toţi le spuneam să mă ajute, plângeam. Şi niciunul n-a făcut nimic.

– Ce-ţi spuneau ei, când le cereai ajutorul?

– Ziceau că o să mă ajute, îmi promiteau că o să facă ceva să mă scape de acolo. Dar ei, de fapt, îşi făceau treaba, plăteau şi plecau.

Urmăriți VIDEO cu acest fragment din discuția purtată de fata traficată cu reporterul Libertatea: v. https://www.libertatea.ro/stiri/16-minore-caracal-fortate-sex-cu-romani-manageri-austrieci-si-soldati-americani-diicot-2720213?utm_source=facebook&fbclid=IwAR13FIREEnACPclOFpwNzAE13TekLXQ_-JPNPED6QN2R63VylQ0JWhXR2dw

DIICOT i-a audiat pe austrieci, dar nu a dat adresele lor ca să fie chemați în instanță

Dacă soldații americani și cei care le intermediau minorele au fost complet evitați în dosar, Manuel-Sigmund Obkircher, născut la Lienz, fiul lui Sigmund și al Magdalena, cetățean austriac, a fost audiat pe 11 mai 2012.

Ce a spus austriacul în declarație?

”Sunt manager de lucrare la firma Anlangentechnik din Austria, locuiesc în Caracal, la adresa Bld. Antoniu Caracalla 24, și am ajuns să cunosc câteva femei de cetățenie română”. Manuel Obkircher recunoaște că s-a culcat cu fetele de 15-16 ani, dar spune că ”nu am avut cunoștință că sunt minore, am crezut că au vârsta de 18-20 de ani”.

E suficientă scuza pentru ca procurorii DIICOT să nu înceapă urmărirea penală și să-l transforme în martor, pe el, și pe ceilalți angajați austrieci audiați. /Adică DIICOT a făcut din criminali simpli martori/

Şi judecătorul a vrut să-i citeze ca martori în proces pe consultanții și lucrătorii de la hidrocentrală, dar DIICOT nu l-a ajutat.

Reprezentantul Ministerului Public nu a furnizat relaţii referitoare la identificarea si verificarea cu privire la adresa la care locuiesc în acest moment martorii Golubich Ludwig, Obkircher Manuel şi Glaser Hans Peter –  Fragment din dosarul public 3357/104/2012*

În tot acest timp, cercetarea referitoare la americani a fost stopată înainte de a începe.

Protejați au fost și polițiștii din Caracal despre care Oana* spune că au fost implicați.

La fel au protejat oficiali români și chinezi în cazul Shanghai

Mușamalizarea seamănă în mod frapant cu dosarul Shanghai, publicat și el de echipa de investigații Libertatea & GSP.

În acest dosar pornit 2005, zeci de fete, multe dintre ele minore, au fost racolate de o rețea de mafioți chinezi din România și exploatate sexual pentru bani, dar și pentru a-i răsplăti pe protectorii români ai rețelei.

Fetele de 13-15 ani au recunoscut în fața procurorilor DIICOT fotografiile a nu mai puțin de 10 ofițeri, pe care anchetatorii i-au identificat ca oameni cu funcții din poliție, Gardă Financiară, SRI și magistratură. Unele victime au vorbit și despre oficiali ai Ambasadei Chinei la București.

Chinezul Wang Yan din dosarul de trafic de minore „Shanghai”. Pe numele său românesc Alexandru Ioan, care trecea drept „Senatorul” în discuțiile înregistrate de procurori

După ce, inițial, a motivat că-i va cerceta pe protectori într-un dosar disjuns, DIICOT a clasat cazul! Când procurorul general Augustin Lazăr s-a sesizat din presă, el a recunoscut într-un comunicat oficial că dosarul a fost închis fără să se facă cercetări în el.

Dar aici s-au oprit, în 2018, toate acțiunile autorităților, iar echipei de jurnaliști care relatează acum cazul Caracal i-au fost intentate trei procese de către mafioții chinezi și ofițerii care i-au protejat!

Aici puteți vedea toată investigația jurnalistică Shanghai /linkul și conținutul sînt reproduse la finele articolului de față/.

Victimele din dosarul Shanghai, recunoscând mai mulți ofițeri pe fișele puse la dispoziție de procurori

17 clienți români au fost inculpați tot de DIICOT Olt pentru că au cumpărat fete de la aceeași rețea

Nu la fel de norocoși precum chinezii din 2005 și americanii din 2012 au fost următorii clienți ai unei rețele de trafic de minore.

În 2014, același DIICOT a trimis în instanță o rețea tot din Caracal, din care făceau parte 7 inculpați, o parte dintre ei apărând și în primul dosar.

DIICOT a trimis în judecată și 17 bărbați români care au profitat de victimele minore, cumpărând de la traficanți aceste servicii sexuale. Cei 17 au fost acuzați de DIICOT de săvârșirea infracțiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate, faptă prevăzută și pedepsită de art. 216 din Cod Penal.

13 bărbați inculpați și-au recunoscut fapta

Din cei 17 inculpați, trei au fost achitați de Tribunalul Olt, pentru că probele care îi incriminau au fost insuficiente. 10 inculpați au fost condamnați cu suspendare, iar patru la pedepse cu închisoarea, cuprinse între 1 și 2 ani.

Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui Fragment din motivarea sentinței date de Tribunalul Olt

Dar, Curtea de Apel Craiova a decis, în cazul a trei dintre ei, suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, iar unuia i-a fost înlocuită condamnarea la 1 an de închisoare cu pedeapsa de 10.000 lei amendă penală / oare cine o fi „unul” ăsta?!/

14 clienți au fost condamnați în dosarul de trafic de persoane din 2014. Nici unul dintre ei nu a făcut închisoare

Taximetristul de pe aceeași stradă cu Dincă /din „cazul” CARACAL, răpitorul Alexandrei, nepoata JiURNALISTULUI Cumpănașu de la Antena 3/

La două minute după miezul nopții, pe 6 martie 2012, pompierul Țeculescu, unul dintre capii rețelei ”Cocoș” sună la numărul de telefon 0766.541.447. DIICOT identifică numărul ca fiind al lui Vasilică Măceșanu, (doar o coincidență de nume cu cel al Alexandrei și al vecinului lui Dincă audiat /v. https://www.libertatea.ro/stiri/cazul-caracal-vecinul-lui-gheorghe-dinca-audiat-ca-martor-dupa-ce-a-povestit-ca-a-primit-o-cartela-prepay-de-la-acesta-2717933/), strada Craiovei numărul 131 din Caracal.

Ei se feresc să discute pe față, dar dialogul se referă la fetele minore pe care Țeculescu  le plimba prin oraș, pentru clienți.

Țeculescu: Poți s-o iei pe cealaltă sau nu poți?

Vasilică: Gata, uite, în cinci minute te sun și îți spun.

În dosar există mai multe discuții între Țeculescu și Vasilică Măceșanu, din care rezultă că ultimul era un soi de ajutor pentru „taximetrie neagră” al lui Țeculescu, care, la rândul lui, intrase în rețea pe post de șofer de taxi care căra fete, le sechestra și le viola.

Adresa lui Vasilică Măceșanu, strada Craiovei 131, este la câteva sute de metri de casa lui Gheorghe Dincă, criminalul din Caracal.

Atât în cazul polițiștilor despre care victimele minore vorbesc, cât și în cazul lui Vasilică Măceșanu, dar și în cazul altor persoane implicate în rețea, nu au fost continuate cercetările nici în perioada 2012-2017 și nici acum, după dispariția Luizei și a Alexandrei.

Actualul patron al restaurantului ”No name”, fratele lui Marius Județ, a spus că ”nu am nici o legătură cu fratele meu, am muncit să pun afacere pe roate. Astăzi, restaurantul este respectabil că vine și comandantul bazei NATO aici / -deci departe de a fi vorba  de simpli „soldați” -/ , vă dau în judecată dacă apare numele și poza barului”.

Vasilică Măceșanu n-a putut fi contactat, iar socrul lui, Gheorghe Măceșanu, care locuiește la aceeași adresă, a spus că ”nu ne temem de nimic, nu am făcut nimic, nu avem nimic de ascuns”.

Investigația Libertății continuă.

Oana* nu e numele real al fetei care a stat de vorbă cu Libertatea, după cum numele reale ale tuturor victimelor, care apar în dosarul public, nu sunt menționate în articol pentru ca ele să fie protejate.

Citiți și:  Dramele Luizei și Alexandrei sunt efectul unui lanț de violuri nepedepsite, la care Poliția, magistrații și comunitatea din Caracal sunt complici, încă din 2012!
la: https://www.libertatea.ro/stiri/dramele-luizei-si-alexandrei-sunt-efectul-unui-lant-de-violuri-nepedepsite-la-care-politia-magistratii-si-comunitatea-din-caracal-sunt-complice-inca-din-2012-2718544

CUPRINS: TOATE CAPITOLELE DIN INVESTIGAȚIA GSP ÎN CAZUL „SHANGHAI” – i. e., afacerea de trafic de carne vie, PEDOFILIE și corupție China-România, în 31 (treizeci și unu) de capitole grele!

marți, 23 ianuarie 2018, 6:10

de la: https://www.tolo.ro/2018/01/23/cuprins-toate-capitolele-din-investigatia-gsp-cazul-shanghai/

  1. STENOGRAME: Bandă de polițiști interceptați de DIICOT cum protejau o rețea de prostituție de minore! Unul a fost șeful Poliției Parlamentului până acum cinci luni: comisarul Ion Craiu! Cine i-a scăpat?
  2. RECUNOAȘTERI LA DIICOT: Marius Olteanu Felician, procuror șef de secție la Curtea de Apel Militară, a fost indicat de o victimă de 16 ani drept prezent la discuții, când minora a fost obligată de chinezi să satisfacă un polițist. Victima scrie că procurorul a rămas în timpul acela cu o altă fată!
  3. „Mamă, sunt sechestrată în strada Brândușelor, apartamentul …”! Mama fetei de 15 ani a sunat la poliție, iar ofițerii nici măcar n-au intrat în apartamentul unde mafioții țineau minorele!
  4. Gabriel Predoiu, fratele șefului SIE, recunoscut la DIICOT de către una dintre victimele rețelei de trafic sexual! Fata: ”I se spunea Gabi SRI”
  5. NOI STENOGRAME – Comisar: ”Hai, mă, ce face fata aia, mă, că o aștept aici!”. Traficant: ”Ea, săraca, e speriată și plânge. Dar o trimit, vine!”
  6. Procurorul General recunoaște că dosarul polițiștilor și procurorilor care i-au protejat pe pedofili a fost clasat fără să se facă cercetări! El mai anunță: ”Faptele s-au prescris!”
  7. ”Omul cu lanț gros de aur”. Am discutat cu unul dintre polițiștii pedofili identificați de DIICOT
  8. Chinezul ”Mihai” îl angaja pe Doru Viorel Ursu, iar DIICOT lăsa minorele să vină să depună mărturie pe banii traficanților!
  9. Ei sunt cei 10 ofițeri pe care i-au recunoscut la DIICOT fetele, în dosarul de pedofilie și de trafic de persoane
  10. Ambasada Chinei scria către Înalta Curte că traficantul Mihai este ”cunoscut cu un profil social-moral corespunzător”. Mihai și Sam sunt azi bine mersi în România!â
  11. Polițistul Mândroc, cel recunoscut de o minoră obligată să facă sex cu el, a ajuns șeful firmei care asigură paza Stadionului Național!
  12. „Polițistul Brînduș, alt ofițer recunoscut la DIICOT de fetele abuzate, a ajuns în Secretariatul General al Guvernului și acum la Compania de Autostrăzi!” este blocat Polițistul Brînduș, alt ofițer recunoscut la DIICOT de fetele abuzate, a ajuns în Secretariatul General al Guvernului și acum la Compania de Autostrăzi!
  13. Lovitură de teatru: doi generali din serviciile secrete urmăriți de DIICOT, Crimă Organizată și SRI în dosarul Shanghai!
  14. DIICOT secretizează numele procurorului care a clasat, fără să cerceteze, dosarul generalilor SRI, M.A.I. și al fratelui șefului SIE, recunoscuți de minorele abuzate sexual la ”Shanghai”!
  15. Rețeaua ofițerilor pedofili și-a conservat puterea! Comisarul George Cioclea veghează azi peste 140 de milioane de euro pe an ca director economic la Primăria Sectorului 4!
  16. Inspecția judiciară: S-au prescris faptele procurorilor care au clasat cazul ”Shanghai”! Statul e disperat să secretizeze afacerea de sex și corupție China – România!
  17. De 13 ani, filmări cu zeci de importanți ofițeri și funcționari români care fac sex cu minore sunt în posesia unor mafioți chinezi conectați la Ambasada Chinei!
  18. Mafiotul chinez Wang, căruia i s-a retras în 2014 cetățenia la cererea SRI ca ”pericol pentru siguranța națională”, are azi contract pe 100% din producția de minereu de cupru a României!
  19. La fel ca în cazul ”Shanghai”: Ambasada Chinei a sprijinit compania mafiotului Wang Yan, declarat ”pericol pentru siguranța națională”, însoțind-o chiar în biroul directorului Cupru Min!
  20. AUDIO: Cum s-a jucat mafiotul Wang cu statul român. În 2013 i s-a retras cetățenia ca ”pericol pentru siguranța națională” și în 2014 i-am dat drept de ședere pe 5 ani!
  21. Wang ne amenință cu judecata! E foarte bine, asta e diferența dintre România și China
  22. DOCUMENTE SECRETE: De când s-a semnat contractul cu Wang-pericol-la-siguranța-națională, cuprul din Apuseni conține, subit, mai puțin aur!
  23. DIICOT îl nominalizează judecătorilor de la Secția pentru Minori pe Gabi Predoiu, colonel SRI și fratele directorului SIE, drept ”sprijin al grupului chinez de criminalitate organizată și proxenetism infantil”!
  24. CE AU ASCUNS: Cum arată Ordonanța prin care procurorii DIICOT au mușamalizat coruperea ofițerilor români de către Mafia chineză în cazul ”Shanghai”!
  25. ”Lider al unei grupări de criminalitate organizată”, Wang Yan se apără în fața judecătorilor cu relațiile sale la vârful statului chinez: ”În 2010, l-am însoțit pe Xi Jinping în Suedia și Finlanda”. Xi este acum președintele Chinei!
  26. NOTĂ SRI: Politicienii și magistrații care se pregăteau să pună mâna pe DNA dădeau informații secrete spionului chinez Wang!
  27. Spionii de la Beijing și de la Chișinău aveau o judecătoare de la Înalta Curte care îi alerta după ce semna mandatele SRI pe siguranță națională!
  28. Spionul Wang a promis în scris că ”Mă angajez să păstrez cu strictețe secretul de serviciu”! Și a intrat la Cupru Min!
  29. Firma care a montat microfonul în casa ministrului Dan aparține fetei generalului Bujor Florescu, fost adjunct al DIPI, angajat la pensie de către spionul chinez Wang Yan!
  30. Chinezul Wang din Dosarul Shanghai, ”pericolul pentru siguranța națională a României” care a semnat contractul cu Cuprumin, cere ziariștilor de investigație prejudicii de 5 milioane de euro!
  31. Chinezul Wang din dosarul de trafic de minore ”Shanghai” ne-a dat în judecată, cerând 5 milioane de euro și invocând Legea Presei din Republica Socialistă România!

COMENTARII (2)Adaugă comentariu

Druckerul din Mehala  •  2 februarie 2018, 4:11

Ce sa se prescrie ?…s-au prescris faptele , dar cei care i-au ajutat sa scape trebuie pedepsiti , daca nu , dupa viitoarele alegerivor inra toti la parnaie …Elena Udrea ii condamnata din martie 2017 la 6 ani cu executare , dar ea ii libera , ce se asteapta , sa se prescrie faptele de frauda ?…a fraudat totusi mai multe de 5 mil euro , dupa alegeri nu vor fi uitati nici judecatorii astia , nu se poate uita , mai sunt cativa care vor fi prescrisi , Alina Bica , Mazare , ghita …etc .

Daniela  •  12 august 2019, 19:12

Doamne câte fapte au comis acești oameni care aveam încredere în ei 😢😢😢sa se facă dreptate odată pt totdeauna sa terminam cu acești viermi sa facă pe viață puscarie și sa sufere și familiile lor Cum și noi am suferit 😢😢😢

COMENTEAZĂ

INCEPUTUL VANZARII ROMANIEI. Desecretizarea /de către guvernul american/, a scrisorii din 1990 a guvernatorului BNR Mugur Isarescu catre FEDERAL RESERVE (SUA) – articol datînd de cel puțin 7 ani, aproape total dispărut din presa on-line. ActaDiurna mai adăugă și 2 articole despre TRĂDĂTORUL ISĂRESCU preluate de la www.justitiarul.ro/, datînd din 2017.

INCEPUTUL VANZARII ROMANIEI. Desecretizarea /de către guvernul american/, a scrisorii din 1990 a guvernatorului BNR Mugur Isarescu catre FEDERAL RESERVE (SUA) – articol datînd de cel puțin 7 ani, aproape total dispărut din presa on-line. ActaDiurna mai adăugă și 2 articole despre TRĂDĂTORUL ISĂRESCU preluate de la www.justitiarul.ro/, datînd din 2017.
Nota ActaDiurna: știrea, publicată inițial de http://www.ziuanews.ro, NU se mai găsește pe pagina acestui sit. La ora la care scriem ea se mai află doar, după cîte știm, la adresa http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/inceputul-neoliberalismului-romania-scrisoare-isarescu-fed/ (datată 12-07-2012) și la https://cultural.bzi.ro/romania-vanduta-pas-cu-pas-desecretizarea-scrisorii-din-1990-a-guvernatorului-bnr-mugur-isarescu-catre-federal-reserve-sua-67397 (datată 3 apr 2018), care NU menționează apariția ei inițială la portalul http://www.ziuanews.ro.  Aceeași știre se află ȘTEARSĂ și de la https://www.stiri-extreme.ro/inceputul-vanzarii-romaniei-desecretizarea-scrisorii-din-1990-a-guvernatorului-bnr-mugur-isarescu-catre-federal-reserve-sua/(datată joi, 24 iulie 2014) de unde ne-am salvat-o inițial.

***

ZIUAnews vă prezintă o scrisoare primită de la guvernatorul BNR, de Banca Federală • În documentul declasificat de americani, datat, cel mai probabil, la începutul anilor ‘90, Mugur Isărescu își expune intențiile pe termen lung cu privire la România • În planul lui Isărescu, este schițată privatizarea economiei românești • Șeful BNR vorbește despre intențiile sale privind “reformarea sistemului economic și bancar” din România și Europa de Est.

O scrisoare adresată de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, către conducerea Trezoreriei SUA (Federal Reserve – FED), filiala Kansas, a fost, recent, declasificată. Tonul folosit de guvernatorul BNR în document trădează curtoazia acestuia. Isărescu prezintă starea naţiunii şi a economiei româneşti în perioada post-decembristă, subliniind şi angajamentele pe care guvernatorul BNR și le-a asumat în fața celor de la FED. În document se vorbeşte despre privatizări, despre asistenţa acordată României de FMI şi BM, dar şi despre politicile monetare care vor fi aplicate monedei naţionale. Citind documentul, nu am putut să tragem decât o singură concluzie: această scrisoare este primul înscris care atestă începutul vânzării României către puterile occidentale sau, dacă nu vânzarea, măcar punerea la dispoziţia marilor puteri a economiei româneşti, a politicilor fiscale şi, implicit, a celor sociale. Interesant este faptul că scrisoarea a apărut pe site-ul FED New York, zilele acestea, motivul desecretizării regăsindu-se, credem noi, în prevederile legislaţiei americane.

ZIUAnews vă prezintă, în exclusivitate, traducerea integrală a scrisorii:

“În primul rând, permiteți-mi mie și domnului Urdea (n.r. – predecesorul lui Mugur Isărescu la conducerea BNR) să mulțumim Federal Reserve Bank of Kansas City pentru această imensă oportunitate. Participarea, de anul trecut, la o conferință internațională în care s-a discutat despre reformele radicale din sistemul economic și bancar din România a fost nu numai peste posibilitățile noastre, ci și peste visurile noastre.Subiectul despre care discutăm acum este foarte complex și eu nu pot pretinde să îl tratez în mod comprehensiv. Prefer, în loc, să vă prezint câteva idei personale despre conceptul nostru de convertibilitate. În același timp, o să încerc să încep prin reformarea sistemului economic și bancar, nu numai în România, ci, de asemenea, și în statele din Europa de Est. Împărtășim opinia potrivit căreia diferențele economice și situațiile politice din țările din Europa Centrală și de Est necesită abordări diferite.

În ceea ce privește situația României, credem că singurul mod efectiv în care s-ar putea face, în mod real, o tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață, ar trebui să fie axat pe trei planuri. În primul rând, trebuie să dezmembrăm instituțiile centrale de planificare și controlul lor rigid asupra prețurilor, salariilor, precum și asupra altor variabile economice și să punem în locul lor instituțiile de piață potrivite. În acest sens, în opinia noastră, este esențială reforma radicală a sistemului bancar.În al doilea rând, trebuie să convertim proprietatea (bunurile) și să promovăm sectorul privat. Aici, în opinia noastră, esențial în acest proces este transformarea companiilor de stat. În al treilea rând, trebuie să construim plasa de siguranță în sistemul de asigurări sociale, potrivită pentru mecanismele unei economii de piață. Pentru România, acesta este un punct cu atât mai important, pentru că populația României a suferit prea mult, mai ales în ultima decadă – decada nebuniei – și suntem foarte siguri că orice tranziție de succes către o economie de piață depinde de evitarea producerii de noi suferințe populației din România. În ceea ce privește convertibilitatea, suntem întru totul de acord cu conceptul prezentat de domnul Bergsten și de domnul Williamson, cu privire la modalitatea actuală de convertire și importanța convertirii valutei (circulație monetară) pentru economiile de piață emergente din Europa de Est. Un aspect bun, subliniat de autori, este că planificarea centralizată a fost caracterizată nu doar prin imposibilitatea de a converti moneda, dar și de imposibilitatea de a converti bunurile. Ar trebui să adaug că inconvertibilitatea în România a atins un adevărat vârf în ultimii ani ai regimului anterior. Biletele de bancă au devenit din ce în ce mai mult bilete de loterie. Cu noroc și multă răbdare, se presupunea că vor cumpăra ceva bunuri, de multe ori nu chiar pe cele dorite.

Abordarea noastră legată de convertibilitate este corelată cu secvențele generale din reformele economică și bancară din România. Prefer abordarea secvențială, în locul celei de “bing bang” sau a celei graduale. Pentru aceasta, trebuie să ținem cont de prioritățile României. România a fost, cu excepția Albaniei, cea din urmă țară din Europa de Est care a mers spre democrație și spre o economie de piață. Am început, în decembrie 1989, cu cel mai centralizat și mai rigid sistem economic și cu o adevărată dictatură. Apoi, am avut o revoluție însângerată, care, din nefericire, a fost urmată de șase luni de vid politic și neliniști sociale. Dacă e să privesc partea pozitivă a revoluției din România, am descoperit că dispariția Partidului Comunist, în cea mai fierbinte zi din decembrie, a eliminat toate obstacolele ideologice împotriva cărora am luptat. Există un consens național pentru democrație și pentru o economie de piață. Guvernul nou ales este puternic determinat să acționeze rapid în această direcție.

Ce am făcut, deja, până în acest moment? Actul de Conversie a întreprinderilor de stat a fost dezbătut și a trecut acum câteva luni prin noul Parlament al României. În concordanță cu acesta, trei sferturi din întreprinderile de stat au devenit companii comerciale, a căror privatizare este dorită în totalitate, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, începând, cel mai probabil, din această toamnă. Ultimul sfert din întreprinderile de stat, dintre care, cele mai multe asigură utilități publice, au devenit companii autonome, deținute de stat. Mai devreme, în martie acest an, alte două legi majore au fost trecute prin Guvernul provizoriu. Una a permis și a promovat înființarea unor companii noi, private, iar cealaltă a relaxat, în mod semnificativ, regulile cu privire la investițiile străine în România. Ce ne așteaptă în viitorul apropiat? Construim legi privind reformarea radicală a sistemului bancar românesc – avem asistență de la Banca Mondială și FMI în acest capitol. Sperăm că legea privind reforma sistemului bancar va trece nu mai târziu de sfârșitul acestui an. De asemenea, pregătim proiectul de lege cu privire la plasa de siguranță în sistemul de asigurări. Obținerea convertibilității monezii României este văzută în acest context, al reformei economice interne și al reformei sistemului bancar. Instituțiile specifice și cadrul general legal pentru convertibilitate vor fi create, în principal, prin reforme bancare. În plus, împărtășim opinia domnului Bergsten și pe aceea a domnului Williamson cu privire la faptul că introducerea, deopotrivă, a convertibilității bunurilor și a convertibilității monedei, în mod conexat, este o idee bună. De aceea, eu consider că legea Conversiei întreprinderilor de stat este critică. Abordarea noastră cu privire la convertibilitate, gradualism rapid, este bazată pe licitație de monedă și retenție de conturi. Cadrul legal pentru stabilirea retenției conturilor a fost deja fixat prin Actul de Conversie și prin Actul Antreprenorilor Privați. Potrivit acestor legi, companiile românești au voie să rețină 30 la sută din profiturile schimbului internațional iar, din februarie anul viitor, 50 la sută. Probabil că mai avem nevoie de niște calificări tehnice, în acest moment. Ne pregătim pentru cadrul legal pentru schimburile internaționale prin licitație, pe care plănuim să le ținem de două ori pe lună, începând cu luna octombrie a acestui an. Companiile românești care au nevoie de valută vor cumpăra de la cei care o au. Rata de schimb la licitație, în opinia noastră, nu va afecta (și vom încerca să nu afecteze) rata oficială de schimb sau alte tranzacții comerciale.Permiteți-mi să detaliez puțin această chestiune, care a fost mult dezbătută de economiștii români și a beneficiat de sfatul FMI. În opinia noastră, ambele instrumente au potențial, dacă sunt utilizate corect și temporar, pentru că introduc o marjă mare de liberalizare a schimbului și a sistemului de schimb valutar, pavând drumul spre convertibilitate. Consider că următoarele condiții sunt necesare pentru îndeplinirea acestui scop:

Pentru conturile curente:

Să asigurăm un nivel de menținere substanțial, cel puțin 30 la sută sau poate 50 la sută (acesta a fost un punct dezbătut).

Să fie nediscriminatoriu, să se aplice în mod egal în mai multe domenii ale economiei și

Să exceptăm de la regulile de licențiere acele importuri care sunt finanțate de retragerile din aceste conturi

Pentru licitațiile de schimburi străine:

Să fie considerat un corelativ necesar al conturilor obișnuite, pentru a asigura o alocare mai rațională a schimburilor străine rareSă evităm barierele administrative la cerere (de exemplu, prin limitarea persoanelor care pot licita sau sumele care pot fi limitate), evitând, astfel, corupțiaSă limităm diferența dintre rata de schimb oficială și cea de la licitații și Să extindăm licitațiile cât de repede se poate, cu misiunea de a le utiliza ca o sursă cheie de informații pentru stabilirea unei rate de schimb unice.

Desigur, pentru a obține convertibilitatea pentru moneda națională a României, trebuie să continuăm ceea ce deja am început, de la începutul acestui an – aceasta este corectarea supraevaluării substanțiale a monedei naționale. Am fost devalorizați semnificativ o dată și poate vom mai fi în această situație în această toamnă. În același timp, trebuie să stabilim un regim al ratei de schimb valutar potrivit. În opinia mea personală – dezbătută până acum în România – aceasta poate fi făcută prin aranjarea (stabilirea) unui coș de monede, dar vreau să spun, o aranjare (stabilire) foarte flexibilă”.
Ce este Federal Reserve

Constituţia americană de la 1787 interzice explicit înfiinţarea unei Bănci Naţionale a Statelor Unite.Dar, la începutul secolului trecut, s-a forţat crearea unei Bănci Centrale numite Federal Reserve (FED), invocându-se stabilitatea economică.Astfel, FED a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de bancherul J. P. Morgan. În 1907, acesta a început să răspândească zvonul că băncile au difficultăţi şi nu vor mai putea face rambursări.

S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanţ (aproape 5.400 de bănci au dispărut atunci). Apoi, Congresul american a demarat o anchetă, pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi omul celor mai puternici bancheri americani.Aldrich a propus, ca soluţie “salvatoare”, crearea unei Bănci Centrale care să apere SUA de dezastru. În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani, aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi, documentul i-a fost dat lui Aldrich, care l-a prezentat Congresului. La început, nu a avut sorţi de izbândă, dar, în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba, fără să clipească, constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA. Senatorul Louis McFadden spunea, în 1932, în Congresul american: “Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat controlat de bancherii internaţionali, care acţionează împreună, pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat Guvernul”.

Bogdan PANȚURU / Viorica ISPAS

Nota noastra/ziuanews/:

Scrisoarea este un document istoric care arata ce stiam: guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, este pivotul aplicarii politicilor neoliberale, de vanzare a companiilor publice, de liberalizare (a monedei si preturilor) si de intrare intr-un sistem de asigurari specific economiei de piata. Semnificativ este faptul ca viziunea nu este deloc restransa la probleme de moneda, macrostabilitate financiara sau curs, asa cum te-ai astepta cand e vorba de guvernatorul BNR, ci priveste economia in intregul ei. Este o prima atestare a“naratiunii” neoliberale care a ocupat exclusiv spatiul public romanesc, in care“economia de piata”, “privatizarea”, “liberalizarea” si toate celelalte au fost prezentate drept noile dogme infailibile care acopereau un jaf national.

De asemenea, este de remarcat cum, de la bun inceput, se punea problema“reformarii radicale a sistemului bancar”. Ca acum, acelasi Isarescu sa se planga ipocrit ca lipseste capitalul romanesc!

Miza, ca si in celelalte tari estice de atunci, era alegerea politicilor prin care state centralizate, planificate, cu companii exclusiv de stat, sunt transformate in uriase piete de resurse, mana de lucru ieftina, in debusee si, in general, in ceea ce am ajuns astazi: colonie. In care “suferinta oamenilor”, invocata ipocrit la un moment dat, a devenit foarte, foarte ieftina pentru guvernatorii nostri de tot felul si de toata speta…

Trebuie remarcat faptul ca, de pilda, in Polonia s-a aplicat chiar o terapie de soc, nu doar un gradualism secvential rapid, cum preconiza Isarescu in anii ’90. Cum-necum, insa, Polonia, cu toata terapia de soc, adica aplicare de schimbari structurale care sa genereze rapid tranzitia de la economia planificata de stat la cea “de piata“, are o economie mult superioara celei romanesti. Si nu din cauza resurselor sau oamenilor, ci, fireste, din cauza politicilor si a strategiei economice folosite. De altfel, aceeasi Polonie nu a trecut prin criza pentru ca banca lor centrala a tinut din scurt creditul privat si nu s-a intamplat ce s-a intamplat la noi, unde Mugur Isarescu a “uitat” robinetul creditelor deschis la maxim, ca sa aiba apoi pretext pentru acordul sinistru incheiat cu FMI in 2009, alaturi de Traian Basescu.

Poate merita mentionat si faptul ca a existat o tentativa a lui Ion Iliescu de a-l schimba din functie pe Mugur Isarescu, in 2000, repede lasata balta in urma unor “indicatii” primite de foarte de sus. Si ca Mugur Isarescu face parte din Comisia Trilaterala.

v. și:

Colimator

Trădătorul Mugur Isărescu ne ia de proști

    UN SECRET RUŞINOS DESPRE MUGUR ISĂRESCU ŢINUT ASCUNS TIMP DE 20 DE ANI   Aşa a început trădarea. […]

UN SECRET RUŞINOS DESPRE MUGUR ISĂRESCU ŢINUT ASCUNS TIMP DE 20 DE ANI

Aşa a început trădarea.

În 1998, lucram împreună cu Nicolae Văcăroiu la o carte care s-a vândut ca pâinea caldă, iar acum nu se mai găseşte nici măcar în anticariate. România, jocuri de interese, despre care puteţi afla mai multe aici, s-a bucurat de o mare apreciere şi în Europa, fiind o lucrare adeseori citată şi prezentă în bibliogafia unor lucrări de doctorat.

Vă miră ? Probabil, fiindcă Nicolae Văcăroiu a fost şi el demonizat precum toţi cei care au încercat, de-a lungul timpului, să atragă atenţia că Vestul încearcă să ne cumpere la preţ de matineu.România, jocuri de interese cuprinde previziunea tuturor evenimentelor economice şi sociale care s-au derulat în ultimii 20 de ani.

Ei bine, lucrând la această carte, Nicolae Văcăroiu mi-a spus multe lucrui şi despre mulţi cu rugămintea să rămână off record şi aşa au rămas. Probabil că dacă aş scrie încă o carte cu ceea ce am aflat atunci, fără permisiunea de a publica, ar roşi mulţi.

Voi divulga doar un scurt episod, scurt dar de o mare încărcătură simbolică.

O fac din două motive. Peste câteva săptămâni, Nicolae Văcăroiu iese la pensie, îşi încheie astfel cariera. Pe de altă parte, personaul despre care voi vorbi, Mugur Isărescu, continuă şi după un sfert de veac să ne ia de proşti, vorbindu-ne în derâdere. Fiindcă nu poţi caracteriza altfel recenta declaraţie că băncile nu plătesc impozit fiindcă nu fac profit.

Nicolae Văcăroiu: „România era într-o situaţie delicată, vapoarele cu motorină aşteptau pe mare să achităm factura. M-am gândit să iau un împrumut de la Nomura, erau condiţii avantajoase şi nu mi se cerea nimic în schimb. L-am chemat pe Mugur Isărescu şi l-am informat despre intenţia mea. Era pe la prânz. A doua zi când am ajuns la birou, la ora 7, mă aştepta reprezentantul FMI. Omul nostru mă trădase, sunase la Washington şi mă dăduse în primire.”

Din astfel de mici sau mari episoade s-a plămădit amara trădare a României.

                 Gheorghe SMEOREANU                                                            Sursa: Criterii.ro

v. și:
Lichele

Mugur Isărescu, trădătorul instalat ca guvernator-faraon la BNR până la sfârșitul zilelor și dincolo de moarte

Autor: Dan Cristian Ionescu

Am scris de multe ori că dacă în România ar mai exista dreptate și pedeapsa cu moartea, toți președinții și prim-miniștrii țării din ultimul sfert de veac ar trebui executați pentru trădare.

Desigur, eu văd trădarea într-un cadru mult mai larg decît cel la care a fost limitat de parlamentarii români.

Pentru mine, să distrugi economia națională fiindcă așa au vrut unele puteri străine, este un act de trădare – pentru parlamentari, nu.

Pentru mine, să-ți obligi cetățenii români să-și părăsească țara, să-i conduci la sinucidere ori la moarte prin inaniție sau îngheț, este un act de trădare.

Pentru mine, să distrugi sistemul educațional, să ucizi patriotismul fiindcă nu mai este corect politic, să asumi în numele poporului vini inexistente, să accepți falsificarea Istoriei Neamului, să transformi Eroii în criminali, este un act de trădare.

Pentru mine, să lași agenții străini să mișune nestingheriți prin arhivele secrete (de unde pot sustrage documente care deranjează statul care i-a trimis), este un act de trădare.

Tot după cum, să votezi legi împotriva țării sau poporului, pentru mine constituie de asemenea trădare de țară.

L-am inclus în această listă a trădătorilor de țară și pe Mugur Isărescu, dar nu pentru perioada 22 dec. 1999-28 dec. 2000, cît a fost prim-ministru (nici nu știu de fapt ce a făcut în această perioadă cînd a trebuit în principal să se ocupe de organizarea alegerilor), ci pentru ce a făcut ca guvernator al BNR.

De ani de zile, în topul încrederii românilor, se bat pentru locurile de pe podium armata, biserica, pompierii și Mugur Isărescu. Topul este mincinos. În ce îl privește pe Mugur Isărescu, românii nu au habar cît rău a făcut. În ce privește instituțiile, întrebările sînt perverse. În cazul armatei de pildă, cota de încredere nu știu dacă privește armata română istrorică (cea care, de pildă, a cîștigat independența țării), sau armata de azi, slugă a SUA, ucigașă de patrioți musulmani din țările invadate în scop de jaf de americani. În cazul bisericii, iarăși nu înțeleg ce înțelege repondentul: dacă are încredere în „Biserica lui Hristos”, adică în Dumnezeu, sau dacă are încredere în oamenii bisericii de azi. Ar fi interesant un sondaj în care să se pună nu una, ci două întrebări și anume „aveți încredere în Dumnezeu?” și respectiv „aveți încredere în oamenii bisericii”?

Este un lucru pentru care nimeni nu îl poate învinovăți pe Mugur Isărescu pentru simplul motiv că în acel moment încă nu ajunsese guvernatorul BNR. În primăvara anului 1990 (cînd România încă mai avea economie!), în timpul guvernării Petre Roman, a avut loc o devalorizare masivă a leului, care de la 6 lei/1 $ (18 lei/1 $ la cursul comercial, cu primă de 200 %) a ajuns la 60 lei/1 $! Printr-o trăsătură de condei, salariile majorității românilor ajunseseră sub 50 $/lună! Cine a avut de cîștigat din această măsură? Firmele străine care exportau în România (într-o perioadă în care noi importam masiv, inclusiv produse inutile). Cine a avut de pierdut? Românii, pentru care salariile aveau dintr-o dată o putere de cumpărare mult mai redusă. Și așa a început inflația galopantă.

Lui Mugur Isărescu i se aduc multe acuzații, printre care și aceea de a fi membru al unor organizații oculte în subteranele cărora există ateliere anticreștine și care lucrează pentru subjugarea întregii omeniri de către o mînă de „aleși” (Clubul de la Roma și Comisia Trilaterală) – dar nu la asta mă referi. Am văzut pe internet materiale lungi și fundamentate cu privire la păcatele lui Mugur Isărescu. Nu mi-am propus să fac din acesta un obiect (subiect) de studiu astfel încît, oricît de interesante păreau, nu am pierdut timpul cu ele. Așa că mă voi referi doar la păcatele pe care eu le văd ca fiind cele mai grave.

Sub ochii indulgenți și bine plătiți (de fapt foarte bine plătiți) ai lui Mugur Isărescu, au fost distruse toate cele 4 bănci de stat existente în România anului 1989. Prin falimentul BRCE (Banca Română de Comerț Exterior), statul roman a fost furat cu 2 miliarde $. BAIA (Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară, devenită Banca Agricolă) a fost jefuită cu 800 milioane $ – în pagina Wikipedia se menționează: „După ce banca a intrat în dificultăți, în noiembrie 2001, statul român a reușit să scape de Banca Agricolă, care a fost preluată de consorțiul format din banca austriacă Raiffeisen Zentralbank (RZB) și Fondul Româno-American de Investiții (FRAI)[4], privatizarea costând statul român 150 milioane de dolari, în condițiile în care închiderea băncii ar fi presupus costuri mult mai mari, care s-ar fi ridicat la peste 250 milioane de dolari[5]. Pentru preluare, Raiffeisen Bank a plătit statului 15 milioane euro cash și a făcut o majorare de capital de 37 milioane de dolari.[4]”  – recunosc, nu mă pricep la domeniul bancar și probabil din această cauză nu înțeleg de ce să cheltuiești 150 milioane $ pentru a cîștiga 15 milioane euro, adică nu înțeleg de ce închiderea băncii ar fi costat peste 250 milioane $ (nu mă pricep, nu cunosc argumentele acestor cheltuieli, nici nu cunosc clauzele contractului, astfel încît rămîn cu această nedumerire). Celelate două bănci de stat, Banca Comercială Română și Banca de Investiții (actualul BRD), au fost privatizate în favoarea băncilor din Occident (Austria și Franța) la prețuri mult subevaluate.

Tot sub ochii foarte bine plătiți ai lui Isărescu, băncile cu capital românesc s-au dus întru Domnul. Cred că nu greșesc dacă spun că dintre acestea mai există doar două, ambele cu capital de stat (bătrînul CEC devenit CEC Bank și mult mai tînăra Exim Bank).

Și tot sub ochii foarte bine plătiți (devine obositor!) ai lui Isărescu, cînd băncile românești muriseră, băncile străine au impus nestingherite clauze abuzive, clauze ascunse, dobînzi enorme la credite, dobînzi infime la depozite (au ajuns mai mici de jumătate din dobînzile acordate de CEC pe vremea lui Ceaușescu!), comisioane tot mai multe și tot mai mari.

În timp ce Mugur Isărescu pierdea mult timp ca să își numere banii cîștigați de la stat, alți români, dornici de cîștiguri facile, participau la jocurile piramidale. Milioane dintre ei și-au pierdut toate economiile, și-au pierdut casele, s-au împrumutat devenind datori; mulți dintre ei au rămas în stradă, au devenit muritori de foame, s-au sinucis. Mugur Isărescu avea obligația ca prin declarații publice să atragă atenția românilor că dobînzile promise într-un termen atît de scurt, nu se puteau obține nici măcar din traficul cu arme sau cu droguri. Dar a stat în banca lui și tăcea – indemnizația i se tot majora, afacerile îi mergeau tot mai bine, averea lui devenea imensă. În acest timp, cu complicitatea sa pasivă, românii sărăceau. Din afacerile piramidale, au cîștigat pe de-o parte inițiatorii iar pe de-altă parte politicienii, autoritățile locale, judecătorii, procurorii, polițiștii, ofițerii de informații (primii veniți, primii serviți), adică cei care ar fi trebuit să le oprească.

Sub Isărescu, devalorizarea leului a fost continuă. De la 60 lei/$ în primăvara anului 1990, a crescut permanent – cîteva repere: 4.136 lei la 1 ian. 1997, 10.951 lei la 1 ian. 1999, etc., pînă cînd a ajuns la 40.000 lei (vechi), adică cei 4 RON în jurul cărora de un timp oscilează. Fiecare devalorizare conducea la inflație și, profitîndu-se de aceasta, toate utilitățile publice (căzute în mîna companiilor străine) se scumpeau cu procente mai mari decît inflația. Mai mult decît atît, scumpindu-se concomitent și benzina, s-au scumpit și fructele și legumele vîndute la piață de țărani, cu această motivare – s-a scumpit benzina!

Cu privire la Mugur Isărescu, am însă și eu oful meu personal. Dar să o luăm de la capăt, pe rînd. În anul 2009, pentru a face față crizei economice mondiale, tandemul Băsescu-Boc ne-a supraîndatorat făcînd noi împrumuturi la FMI, BM și BERD. În primul rînd eu, ca nespecialist, mă întreb de ce criza economică născută în SUA în urma escrocheriilor unor bancheri evrei și a unor nebancheri, dar tot evrei, trebuia să afecteze România. În al doilea rînd, am aflat recent, neoficial și fără probe, la ce au fost folosiți acești bani – dacă ar fi adevărat și s-ar face public, atunci cred că de data asta ar ieși în stradă să protesteze nu 50 de români ca în cazul legii nr. 217/2015, nu 50.000 ca în cazul Colectiv sau al copiilor Bodnariu, ci 5 milioane! Fiindcă au fost jefuiți cu toții!

Ca să încropească bani în vederea restituirii împrumuturilor, Boc a luat o lungă serie de măsuri antipopulare, începînd cu reducerea veniturilor, cu creșterea TVA, cu extinderea impozitării, cu tăierea unor drpturi, cu obligarea la plata asigurărilor de sănătate a celor care erau scutiți – și multe altele. Eu eram liniștit – singurul meu venit fiind dobînda de la depozitul bancar, mă gîndeam că nu am cum să fiu afectat de criza provocată de evrei în SUA. Și totuși, am fost afectat. M-am trezit că dobînda mea bancară este impozitată cu 16 %! De fapt, actul normativ nu impozita dobînda bancară, dar, nu cred că din exces de zel ci mai degrabă la poruncă, bancile au asimilat dobînda cu dividendele și ca atare au impozitat-o.

A intrat apoi în scenă marele circar, marele mincinos, marele corupt Victor Ponta pe care văd că mulți se străduie în media de toate felurile să-l reinventeze și să îl prezinte ca pe singurul posibil viitor salvator al României. În orice interviu, el avea trei idei repetate obsedant:

– „am promis românilor că voi reduce TVA-ul la pîine de la 24 la 9 %” – într-adevăr, l-a redus, dar cu ce folos? pretul pîinii a scăzut de la 1 leu la 90 de bani, ceea ce nu mi-a folosit la nimic întrucît eu, nefiind colecționar de mărunțiș, nu mai iau acei 10 bani;

– „am reparat toate abuzurile și nedreptățile guvernului Boc” – în cazul meu, nu; dobînda mea a rămas impozitată cu 16 %, deși noul cod fiscal a scăzut impozitul aplicat dividendelor (cu care era asimilată dobînda) de la 16 la 5 %;

– „am promis reducerea TVA-ului la alimente și m-am ținut de cuvînt” – aici sînt două aspecte: în primul rind TVA-ul s-a redus la alimente dar a) nici un restaurant, fast-food, pizzărie, etc. nu au redus prețul și b) cei care în prima fază au redus prețul, după 1-2-3 zile l-au majorat mai mult decît era înainte de scăderea TVA! Ponta i-a îmbogățit din nou pe bogați și i-a sărăcit din nou pe săraci! Mulțumim încă o dată Ponta, viitorul salvator al Patriei!

Și așa ajungem din nou la Mugur Isărescu, sluga băncilor străine, cel care a ieșit în public să declare că în urma reducerii TVA, vom avea inflație negativă! Inflația s-a dovedit a nu fi negativă ci foarte pozitivă, dar această declarație a dat apă la moară băncilor să reducă masiv dobînzile la depozite (au ajuns la 1-1,1 %). Eu unul, cu banii din bancă nu mai fac față, oricît de modest trăiesc. Ca să poți trăi decent în România din dobîndă. ți-ar trebui să ai în depozit cel puțin 3 milioane de lei (avînd în vedere și impozitul, și comisioanele), ceea ce depășește de foarte multe ori banii pe care îi mai am și din care sînt nevoit să tot retrag.

La sfîrșit, o să vă spun o poveste. După ce un prieten al meu, editorialist în presa scrisă, a ajuns prin voia negocierilor capitaliste să lucreze într-un ziar cumpărat de Sorin Ovidiu Vîntu, care începuse să se infiltreze și în presă, am aflat o informație foarte interesantă.

Dar întîi de toate, pînă nu uit, hai să vă spun cum l-am cunoscut (prin TV) pe SOV. Eram extrem de curios cum un infractor de drept comun (condamnat pentru delapidare), devenit informator în timpul condamnării, a ajuns cel mai „mintos” om de afaceri român. În primul rind, mă miram cum un om atît de „mintos”, putea să facă greșelile care l-au condus la arestare și condamnare. L-am văzut ca invitat al lui Marius Tucă. Am văzut un dobitoc peltic, din gîndirea căruia am reținut doar două idei: „trebuie să dezincriminăm luarea de mită, să o numim comision și să fie legală” iar a doua ”trebuie să dezincriminăm traficul de influență, să fie numit lobby și să fie legal”. Acest imbecil era geniul afacerilor din România? Nici vorbă! Era paravanul în spatele căruia se ascundeau cei care îl recrutaseră și care îl foloseau. Mă mir că i-au permis participarea la emisiune – a fost o greșeală.

Dar să ne întoarcem de unde am plecat. Prietenul meu îmi spune că înaintea alegerilor din 1996, un grup de oameni de afaceri, imparțiali ca tot romînul, au contribuit cu 14 miliarde de lei la campania electorală a lui Ion Iliescu și cu 14 miliarde de lei la campania electorală a lui Emil Constantinescu. Nu cunosc data cînd s-au dat banii și ca atare nici cursul valutar la acel moment, dar aproximez că cele 28 de miliarde de lei reprezentau cam 7 milioane de $ (cite 3,5 milioane pentru fiecare candidat).

Apare o primă problemă. După alegeri, Emil Constantinescu a declarat că în cursul campaniei electorale a primit din donații aproape un million $, pe care nu i-a cheltuit pe toți, iar ce a rămas a donat în scop umanitar (unii spun că scopul umanitar a fost de fapt propria fundație). Eu am auzit că numai de la românii din SUA, Constantinescu a primit cam 1 milion $, la care se adaugă donațiile românilor, plus donațiile mafioților – ce Doamne iartă-mă s-a întîmplat cu acești bani?

Ajungem la altă temă. Secretarul PCR Emil Constantinescu (dacă ar fi fost cu adevărat comunist, nu îl criticam, dar el a fost permanent un oportunist și o slugă) a înființat Fundația Română pentru Democrație. În mod firesc, în Consiliul de administrație au intrat Zoe Petre (secretara PCR de la Facultatea de Istorie, devenită după alegerile din 1996 șefa consilierilor prezidențiali), Costin Georgescu (inginerul șef al lucrărilor de la Canalul Dunăre-București, unde era mîna dreaptă a lui Ion Dincă “Teleagă“, ajuns după 1996 șeful SRI). Nu îi mai țin minte pe ceilalți doi membri ai CA. Îmi amintesc faptul că la început a fost și Ioan Cezar Corâci, un tînăr promițător, întrucît tatăl său, colonel de securitate sub acoperire, fusese inginer șef la  Neferal, unitate strategică, dar nu știu dacă a  rămas în continuare. De fapt Emil Constantinescu s-a bazat pe foștii secretari PCR vopsiți în anticomuniști, patrioți și democrați. De pildă, în fostul meu partid, PNL-CD, singurul partid care a cerut schimbarea ineptului din fruntea CDR, cîrtița lui era Alexandru Popovici – înainte vreme exista Institutul de Petrol, Gaze și Geologie. La momentul așa-numitei revoluții, acesta era împărțit în Facultatea de Geologie (în cadrul Universității București – secretar PCR Emil Constantinescu) și Institutul de Petrol și Gaze Ploiești (secretar PCR – Alexandru Popovici). Două gunoaie, doi trădători de țară.

Mă întorc la Ioan Cezar Corâci. A fost implicat în organizarea campaniei electorale din 1992 a lui Emil Constantinescu. După alegeri, și-a cumpărat o garsonieră la Timpuri Noi și un autoturism. Unii spun că le-a cumpărat din bani furați din fondurile electorale, alții spun că sînt bani cinstiți, primiți de la tatăl său, care la revoluție a furat contractele externe încheiate de Neferal, după care a șantajat întreprinderea să deruleze contractele prin firma pe care și-o înființase.

            Deputat între 1996-2000, din anul 2005 este președintele UGIR-1903 (Uniunea Generală a Industriașilor din România 1903). Un articol din presa on-line titra la realegerea sa Un „infractor” în afaceri a fost reales preşedinte UGIR 1903? – Serviciul …

www.antitepari.ro/…/100168-un-infractor-in-afaceri-a-fost-reales-presedinte-ugir-190.

Dar poate v-ați plictisit și nu vedeți care este legătura cu Mugur Isărescu. Ei bine, iată.

Într-o bună dimineață (pentru unii, fiindcă pentru alții a fost o dimineață foarte proastă), nu mai țin minte ziua, dar cursul era de 10.000 lei/$, în cîteva ore acesta a urcat la 13.000 lei/$. După prînz, Mugur Isărescu a ieșit în față și a anunțat că, în urma unei injecții de 20 milioane $ făcute de un grup de investitori (evident, confidențiali), cursul a revenit la cel anterior. Să vinzi 20 milioane $ cu 13.000 lei/$ și apoi să-i răscumperi cu 10.000 lei/$, înseamnă un cîștig de 60.000.000.000 lei, adică cca. 6.000.000 $. Dacă grupul de investitori anonimi a fost cel reprezentat de SOV, atunci Mugur Isărescu este un mare infractor care, fără să-i pese de pierderile românilor, a ajutat un grup mafiot să-și recupereze contribuțiile ilegale electorale.

                                                                              Dan Cristian IONESCU

                                     (Din cartea „374 de zile de publicistică on-line”, cap. V „Articole nepublicate”)

Cazul „Săcărin – adopția Sorinei”: sînt Serviciile secrete implicate în adopția Sorinei și plecarea ei în SUA? – o investigație a sitului justitiarul.ro. Comentariul ActaDiurna: oare ne mai întrebăm, acum, în toiul mult înruditului scandal „Caracal” din ACELAȘI DOLJ!? Pe fundalul ACELEAIȘI PROBLEME de care vuiește mass-media mondială alternativă (dar și oficială) cu privire la arestarea recentă în S.U.A. și, mai nou, re-„sinuciderea” în închisoare a mega-interlopului internațional-agent-Mossad-pedofil-traficant-de-carne-vie Jeffrey Epstein? Re-„sinucidere” care se mediatizează a fi de astă dată – sîmbătă, 9 august 19 – reușită?

Cazul „Săcărin – adopția Sorinei”: sînt Serviciile secrete implicate în adopția Sorinei și plecarea ei în SUA? – o investigație a sitului justitiarul.ro. Comentariul ActaDiurna: oare ne mai întrebăm, acum, în toiul mult înruditului scandal „Caracal” din ACELAȘI DOLJ!? Pe fundalul ACELEAIȘI PROBLEME de care vuiește mass-media mondială alternativă (dar și oficială) cu privire la arestarea recentă în S.U.A. și, mai nou, re-„sinuciderea” în închisoare a mega-interlopului internațional-agent-Mossad-pedofil-traficant-de-carne-vie Jeffrey Epstein? Re-„sinucidere” care se mediatizează a fi de astă dată – sîmbătă, 9 august 19 – reușită?

Serviciile secrete implicate în adopția Sorinei și plecarea ei în SUA?

  STS este implicat direct în scandalul „Săcărin – adopţia Sorinei”, prin presiuni şi intervenţii pentru paşaportul micuţei Doi ofiţeri […] 

STS este implicat direct în scandalul „Săcărin – adopţia Sorinei”, prin presiuni şi intervenţii pentru paşaportul micuţei

Doi ofiţeri activi ai STS, militari, operativi, s-au prezentat la Serviciul Paşapoarte Dolj şi au făcut presiuni şi intervenţii pe funcţionarii publici pentru eliberarea şi ridicarea cu forţa a paşaportului micuţei Sorina

Ofiţerii activi ai STS au fost deja audiaţi de procurori, nu au prezentat o explicaţie legală şi logică pentru prezenţa la Serviciul Paşapoarte Dolj şi pentru presiuni şi intervenţii făcute pe funcţionari şi forţarea eliberării şi ridicării paşaportului fetiţei

Cei 2 ofiţeri STS, operativi, militari, din subordinea directorului STS, generalul locotenent inginer, Ionel Sorinel Vasilică, riscă să răspundă legal în faţa Parchetului militar pentru posibile infracţiuni de serviciu şi/sau corupţie săvârşite de militari

Dar să o luăm cu începutul. Cu Regina tuturor: LEGEA. De curiozitate, ştiţi cumva cu ce se ocupă STS “LEGAL” în România? Da, adică ditamai Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.

Vă spun eu: STS este un organ şi o autoritate cu personalitate juridică a statului român, un serviciu secretmilitarizat, care face parte din sistemul naţional de apărare al României, care coordonează activităţile în domeniul telecomunicaţiilor speciale pentru autorităţile publice din România, care se află în subordinea CSAT, care este plasat sub controlul comisiei parlamentare de apărare iar beneficiarii legali ai STS sunt organele, autorităţile şi instituţiile statului român. Respectiv, Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Guvernul, serviciile secrete, administraţia publică, autorităţile judecătoreşti, Ministerul Public etc. (link https://www.sts.ro/ro/misiune-viziune-si-valori)

STS- poate nu ştiţi- este Unitate Militară(UM 0279 Drobeta Turnu Severin/UM 0569 Craiova). Se ocupă şi de serviciile de securitate, infrastructurile critice, serviciile de urgenţă (112, eCall, SMS 113, Radarul Pădurilor, RO-Alert), reţele şi servicii de telecomuncaţii şi IT. (https://www.sts.ro/ro/atributii)

STS- ca structură organizatorică- este condusă de un director, Generalul locotenent inginer pe toate prenumele sale- Ionel Sorinel Vasilică (cu cursuri pe diplomaţie, Academie la SRI şi master SUA, cu o avere impresionantă, inclusiv casă de vacanţă în Sibiu), un prim adjunct, şi 2 adjuncţi – unul pe tehnic şi altul pe economic. (link https://www.sts.ro/ro/conducere)

Directorul STS Vasilică are la dispoziţie corpul de consilieri, prim adjunctul/operativul General de brigadă inginer Ionel Sorin Bălan2 adjuncţi (General de brigadă inginer Mădălin Virgil Mihai, General de brigadă Marian Cosmin Rădoi)aparatul său de lucru, structuri operaţionale, structuri tehnice şi structuri administrative şi judeţene în toată ţara. (link https://www.sts.ro/ro/organigrama)

În Constituţie- legea fundamentală a României, 8 legi, 4 ordonanţe5 hotărâri de guvern şi mai multe regulamente, inclusiv militare şi interne, clasificate sau nu– în cazul STS- nu scrie nimic de “Săcărin”, “paşaport”, micuţa “Sorina”. (link https://www.sts.ro/ro/legislatie)

Ei bine, ştiind toate acestea, by the lawar fi bine să explice cineva logic, raţional şi legal opiniei publice din România ce au căutat nu unul, ci chiar doi ofiţeri STS, operativi, militari, să facă presiuni şi intervenţii pe funcţionarii publici pentru eliberarea şi ridicarea paşaportului micuţei Sorina şi să aterizeze chiar la Serviciul Paşapoarte Dolj pentru eliberarea degrabă a paşaportului fetiţei Sorina?

Sunt cumva ofiţerii STS şi gărzi de corp private, agenţi de influenţă sau de exercitare a presiunilor ilegale în timpul exercitării- culmea, legale- a atribuţiilor de serviciu, ca militari, aflaţi sub regulamente militare şi plătiţi din bani publici?

Pe scurt, situaţia este aşa. Înainte să o ia cu forţa pe micuţa Sorina pe 21 iunie şi să o târască pe asfalt cu procuroarea Piţurcă, fam Săcărin a depus din timp actele pentru eliberarea paşaportului Sorinei. Cum nu aveau fizic micuţa, fam Săcărin s-a dus la Serviciul Paşapoarte Dolj cu o fotografie, fără copil. Când toată situaţia trebuia să meargă strună, că era deja unsă, pe 21 s-a întâmplat să vedem totul, că a târât procuroarea copilul printr-o serie de ilegalităţi şi am descoperit cu toţii încet, încet, aproape totul.

Pe 26 iunie, domnul Săcărin, aşa cum a declarat şi pe Digi pe 27 iunie seara, când a plecat de la audieri fără să fie audiat ca să bea apă şi a poposit de fapt într-un studio tv, live, s-a dus să ridice paşaportul fetiţeide 2 ori: “Şi TOTUŞI IERI CÂND AM FOST SĂ IAU PAŞAPORTULmi s-a spus că Parchetul General a cerut dosarul paşaportului. DA, PAŞAPORTUL ERA FĂCUTCÂND M-AM DUS EU SĂ-L RIDIC, mi s-a spus că nu mi se poate da că e o neconcordanţă în baza de date. Că în baza de date fata figurează născută la Mehedinţi şi de fapt, în baza de date e la CraiovaCând am depus actele de paşaport, nu era această neconcordanţă. Iar ieri eraŞi mi-au dat un răspuns ASEARĂ, CÂND M-AM DUS DIN NOU SĂ-L IAU, mi-au spus: Parchetul General ne-a trimis o hârtie prin care solicită dosarul paşaportulul cu totul. Este cercetat” (https://www.digi24.ro/emisiuni/jurnalul-de-seara/jurnalul-de-seara-27-iunie-19-00-1152292)

Ce n-a mai precizat nimeni este că tot atunci, în acele zile, în multele pelerinaje pentru ridicarea degrabă, rapidă şi în viteză a paşaportului micuţei de la Serviciul Paşapoarte Dolj, au venit peste funcţionarii Serviciului Paşapoarte Dolj şi doi ofiţeri, militari, operativi ai STS din Dolj. Diferiţi. Cum lucrurile s-au întâmplat de mai multe ori, de fiecare dată cu un alt ofiţer, operativ, militar al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale fâcând presiuni pe funcţionarii publici, avem în total două bucăţi de ofiţeri ai STS Dolj implicaţi direct în această poveste, militari care au aterizat la Serviciul Paşapoarte Dolj, ofiţeri care au făcut intervenţii la Serviciul Paşapoarte Dolj pentru eliberarea rapidă şi de urgenţă a paşaportului cu probleme al micuţei.

Din câte ştiu, domnul Săcărin nu este şeful STS Dolj.

Cum paşaportul micuţei avea şi o serie neconcordanţe – pentru că cineva a avut grijă să facă o altă serie ilegalităţi şi să facă totul şi pe repede înainte, dând îl alte prostii, cei doi ofiţeri STS şi domnul Săcărin în ciuda tuturor eforturilor depuse la Serviciul Paşapoarte Dolj- nu au putut să ridice paşaportul.

Ca atare, întrebările publice, transparente, deschise, merg direct pe masa directorului în exerciţiu al STS, generalul locotenent inginer, Ionel Sorinel Vasilicăcei doi ofiţeri ai dânsului de la STS care au făcut presiuni şi intervenţii pe funcţionari publici pentru eliberarea paşaportului cu neconcordanţe doar pentru scoaterea rapidă a fetiţei din ţară, care au mers în persoană chiar peste cei de la Serviciul Paşapoarte Dolj cerând paşaportul micuţei, făcând intervenţii şi forţând eliberarea acestuia – în ce calitate şi în ce atribuţie legală au fost acolo, în ce calitate şi atribuţii legale au făcut aceste presiuni şi intervenţii? Şi în numele cui?

Îl mai întreb tot direct pe directorul în exerciţiu al STS, generalul locotenent inginer, Ionel Sorinel Vasilică- cei doi ofiţeri activi şi operativi ai STS, fiind militari- nu pot răspunde legal decât în faţa Parchetului militar şi, eventual, ulterior, în faţa judecătorilor militari, dar unde se încadrează ei oare mai bine, că poate ştie cineva- poate domnul director Vasilică explică cum se întâmplă lucrurile mai exact în ograda sa unde se lucrează doar pe ordin şi ar trebui să se funcţioneze strict pe legela abuz în serviciu, la trafic de influenţă sau la alte infracţiuni de corupţie sau de serviciu săvârşite de militari?

Cumva privaţii care activează în zona pharma – biotech sunt beneficiari legali ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, parte a sistemului naţional de apărare al României? În legile României nu scrie absolut nimic în acest sens.

În baza şi virtutea căror legi din România, atribuţii şi ordine, cei 2 ofiţeri activi, militari, operativi ai STS au făcut toate acesteaDe când se ocupă practic şi fizic STS de eliberarea paşaportului cu nereguli al unei fetiţe adoptată internaţional aşa cum a fost adoptată? Că pare că nimeni nu îşi aduce aminte de nimic.

Mai pe şleau şi pe româneşte, domnule directorul STS, generalul locotenent inginer, Ionel Sorinel Vasilică, spuneţi oamenilor- ce naiba este astaCe caută nu 1 (unul), ci chiar 2 (doi) ofiţeri operativi, militari ai STS în această situaţie inexplicabilă din orice punct de vedere dar, mai ales, ne-justificabilă legal?

Spuneţi dvs opiniei publice, oamenilor, pe articole de lege, prevederi, atribuţii, competenţe, ordine, încadrări juridice şi cu liniuţă de la capăt pe fiecare bucată de ofiţer activ, militar, STS, ce este aici, în această situaţie în care apar complicităţi şi care se întinde peste toată lumea, se developează şi se află totul.

De exemplu, astăzise află de STS.

Domnule director în exerciţiu al STS, general locotenent inginer, Vasilică D. Ionel Sorinel, cum zic tot americanii: „You have the floor. If you can handle the truth…”

                                                                                                                   Sorina MATEI

                                                 Actualizare:

Înţeleg că după 7 ore, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a reacţionat, “respinge ferm” informaţiile apărute cum că doi (2) ofiţeri au fost audiaţi de procurori, ca urmare a unor “presupuse presiuni şi intervenţii la Serviciul Paşapoarte Dolj” şi spune că “niciun angajat al STS “nu a avut şi nu are vreo implicare şi eliberarea şi ridicarea unor documente pentru” micuţa Sorina. Mai spun domnii de la STS că, până la această oră, “instituţia nu a fost sesizată oficial cu privire la eventuale suspiciuni de încălcare a legii de către angajaţii săi” şi arată că indicativul din documentare nu e de la STS. Domnule director STS, puteţi vedea că uneori nici toate ghilimelele şi semnele de punctuaţie nu au rămas chiar toate la locul lor.

Ca atare, să revenim la esenţă. La castravete. Mai scriu încă o dată ce am scris în urmă cu 7 ore: 2 (doi/two/due) ofiţeri activi ai STS, militari, operativi, s-au prezentat pe rând la Serviciul Paşapoarte Dolj şi au făcut PRESIUNI şi INTERVENŢII pe lângă funcţionari publici pentru eliberarea şi ridicarea paşaportului micuţei Sorina. Ofiţerii riscă să răspundă legal în faţa parchetului militar fiind ofiţeri, pentru că tot ceea ce au făcut nu are nicio legătură cu nicio lege din România. Informaţiile sunt deja confirmate, tot Serviciul Paşapoarte Dolj ştie ce s-a întâmplat acolo şi uneori pe cine au însoţit cei doi, situaţiile se cunosc exact, funcţionarii din Serviciul Paşapoarte Dolj au fost intimidaţi şi presaţi, faptul că STS este foarte, foarte sigur că “niciun angajat al STS NU A AVUT şi NU ARE vreo implicare” arată pentru a nu ştiu câta oară, din punctul meu de vedere, că în România se poate minţi fără limite şi se poate sfida opinia publică şi adevărul cu stropi.

Aşadar, o luăm de la capăt: domnule director în exerciţiu al STS, general locotenent inginer Ionel Sorinel Vasilică, dacă cei doi ofiţeri ai dvs, de la STS, “NU AU AVUT şi NU AU vreo implicare” (dvs băgaţi în mod extrem de curios mâna în foc), ce au căutat totuşi cei doi ofiţeri STS în Serviciul Paşapoarte Dolj să facă presiuni pentru eliberarea paşaportului micuţei şi care este baza legală pentru care au făcut ceea ce se cunoaşte că au făcut şi a văzut toată lumea că au făcut? Sau dacă sunt militari şi sunt chiar de la STS, adică de la dvs din ogradă, (puneţi dvs aici indicativul unităţii celor doi) pur şi simplu nu se pune? V-aş ruga să menţionaţi în care articol din Constituţie, din cele 8 legi, 4 ordonanţe, 5 hotărâri de guvern şi mai multe regulamente, inclusiv militare şi interne, clasificate sau nu ( pe acestea chiar le-am numărat exact)- în cazul STS- se menţionează cuvintele cheie: “Săcărin”, “paşaport”, micuţa “Sorina”

Sorina MATEI

PS.(UM 0279 Drobeta Turnu Severin/UM 0569 Craiova)

Link Craiova https://www.topfirme.com/afacere/serviciul-de-telecomunica%C5%A3ii-speciale-punct-de-lucru-um-0569-craiova/3dht031fh4/?fbclid=IwAR2mSU4kff7aGYZu3qchgzyYkb2EA14i9ppAIvg7wye9INg6Geh-CgR5cNk

Link Drobeta Turnu Severin

https://www.topfirme.com/afacere/serviciul-de-telecomunica%c5%a3ii-speciale-u-m-0279-dr-tr-severin/180d2lj24j/?fbclid=IwAR0PjkLTu8GldfM-Z6QNPlS19zqTQA2VVLc5Lj1DfuIyUYPhE3XDkK0iN60

Teodor M. Popescu despre Războiul Crimeei, sau războiul alianței apusenilor cu turcii contra unei puteri Ortodoxe: „Ştiut este că romano-catolicii nu s’au sfiit în acel timp [1853-1856] să facă uz de intrigi între greci şi ruşi, voind desigur să slăbească solidaritatea popoarelor ortodoxe. Ştiut mai este faptul grav şi semnificativ, că la „Hôtel des Monnaies” din Paris se bătuse o medalie cu inscripţia „Dieu protège le catholicisme, le protestantisme et l’islamisme!”, care arată că războiului contra Rusiei i se da o justificare religioasă-confesională şi că împotriva ortodoxiei se forma­se o adevărată coaliţie, în care, pentru a fi mai odioasă, se găsea alături de romano-catolicism şi de protestantism islamismul. – Studiu introductiv la Enciclica Patriarhilor Ortodocși de la 1848 (BOR, 1935). – ActaDiurna reamintește că Războiul Crimeei a debutat prin bătăliile de la Oltenița și Cetate, adică pe Teritoriu Românesc.

Teodor M. Popescu despre Războiul Crimeei, sau războiul alianței apusenilor cu turcii contra unei puteri Ortodoxe: „Ştiut este că romano-catolicii nu s’au sfiit în acel timp [1853-1856] să facă uz de intrigi între greci şi ruşi, voind desigur să slăbească solidaritatea popoarelor ortodoxe. Ştiut mai este faptul grav şi semnificativ, că la „Hôtel des Monnaies” din Paris se bătuse o medalie cu inscripţia „Dieu protège le catholicisme, le protestantisme et l’islamisme!”, care arată că războiului contra Rusiei i se da o justificare religioasă-confesională şi că împotriva ortodoxiei se forma­se o adevărată coaliţie, în care, pentru a fi mai odioasă, se găsea alături de romano-catolicism şi de protestantism islamismul. – Studiu introductiv la Enciclica Patriarhilor Ortodocși de la 1848 (BOR, 1935). – ActaDiurna reamintește că Războiul Crimeei a debutat prin bătăliile de la Oltenița și Cetate, adică pe Teritoriu Românesc.

foto titlu: Bătălia de la Oltenița (domeniul public, autor necunoscut) – ilustrație de epocă apărută în Gazette d’Orient

theodosie.rohttps://theodosie.ro/2019/06/14/teodor-popescu-studiu-introductiv-enciclica-patriarhilor-1848/

Teodor M. Popescu: STUDIU INTRODUCTIV la fel de actual /precum Enciclica însăși/ la ENCICLICA PATRIARHILOR ORTODOCŞI DE LA 1848

Nota editorială a Ierom. Lavrentie

Deși textul Enciclicii Patriarhilor din 1848 este foarte cunoscut, nu același lucru se poate spune despre contextul în care a fost ea alcătuită, unul de mare însemnătate. De altfel, anul 1848 nu este unul foarte îndepărtat, ci reprezintă ultima perioadă de normalitate a credinței, înainte de apariția ecumenismului, chiar la jumătatea sec. al XIX-lea. Transformarea Patriarhiei Ecumenice până astăzi este evidentă dacă ne uităm la acest text și context, care sunt grăitoare de la sine.

Nu în ultimul rând, această lucrare de traducere și studiu sunt valoroase și pentru motivul că vin din penița unui mare teolog român, Teodor M. Popescu, încununat și cu biruința mărturisirii în temnițele comuniste pe lângă activitatea sa teologică foarte valoroasă. Cunoștinele acestui mare profesor sunt impresionante, chiar și la nivel de cunoașter/e/ a limbii vechi grecești, pe care dă dovadă că o stăpânea la perfecție. Nu doar limba, ci și studiile scrise în străinătate (în franceză și germană) nu îi erau necunoscute.

Vom reveni și cu traducerea textului Enciclicei, una mai literală, precisă, chiar dacă mai greoaie decât versiunea care circulă astăzi. Bineînțeles, traducerea sa este îmbogățită cu multe note și explicații. Textul este preluat/,/ și adaptat foarte puțin la limbajul actual/,/ din revista BOR, an LIII, 1935, nr.11- 12, p. 545 -623.

Studiul introductiv la Enciclica Patriarhilor Ortodocși din 1848

de Teodor M. Popescu

În anul 1848, luna mai, cei patru patriarhi ortodocşi şi sinoadele lor au semnat şi au trimis ortodocşilor de pre­tutindeni o lungă enciclică[1] ce constituie unul din cele mai importante documente pentru istoria raporturilor dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică în timpurile mai noi.

[Nota ActaDiurna – Cei patru patriarhi ortodocși sînt: Antim al Constantinopolului, Ierotei al Alexandriei, Metodie al Antiohiei și Chiril al Ierusalimului. Iar sinoadele lor sînt: Al Constantinopolului: † Paisie al Cezareei † Dionisie al Heracliei † Dionisie al Nicomidiei † Neofit al Dercului † Kiril al Neocezareei † Meletie al Pisidiei † Dionisie al Melenicului † Daniil al Limnosului † Iosif al Ersekiei † Antim al Efesului † Ioakim al Cizicului † Ierothei al Calcedoniei † Gherasim al Adrianopolei † Theoclit al Veriei † Anastasie al Smirnei † Paisie al Sofiei † Pantelimon al Drinopolei † Anthim al Vodeniei[?]; al Antiohiei: † Zaharia al Arcadiei † Ioannikie al Tripoliei † Methodie al Emesii † Artemie al Laodiceeii; al Ierusalimului † Meletie al Petriei † Filimon al Gazei † Thaddeu al Sevastiei † Ierothei al Taborului † Dionisie al Betleemului † Samuil al Neapoliei
† Ioannikie al Filadelfiei. Componența Sfîntului Sinod al Patriarhiei Alexandriei și întregului Egipt lipsește din studiul reprodus la http://www.theodosie.ro.]

A trecut de atunci aproape un secol, plin de mari evenimente politice şi bisericeşti, şi multe schimbări au fost aduse de ritmul cel iute al vremii din urmă. Enciclica patriarhală de la 1848 şi faptele de care este legată sunt azi aproape uitate. Împrejurările politice de la 1848 au făcut ca la noi, pe cât ştiu, Enciclica de la Constantinopol să nu se bucure nici atunci de atenţia şi de publicitatea cuvenită unui act atât de important.

Dacă timp destul a trecut, ideile ei rămân totuşi inte­resante totdeauna pentru Biserica Ortodoxă şi repetate manifestări bisericeşti le-au făcut chiar actuale. Enciclica era pentru ortodocşi şi pentru alţii o necesară şi bineve­nită lămurire de principii şi de atitudine confesională, o precizare a temeiurilor şi punctelor de vedere ortodoxe.

În fața repetatelor încercări ce se fac, mai ales de la un timp, pentru a se ajunge la o apropiere a Bisericilor creştine şi mai ales în fata acţiunii, atât de stăruitoare a Bisericii romano-catolice, de a unifica în jurul Romei toată creştinătatea, începând cu cea ortodoxă ca mai apropiată, în numele şi cu puterea pontifului său, este bine să se mai ştie odată ce credea la 1848 Biserica ortodoxă despre dezbinarea creştinilor şi despre posibilitatea şi mijlocul adunării lor laolaltă, pe care şi ea o doreşte nu mai puţin decât oricare dintre episcopii Romei.

Căci enciclica greacă de la 1848 era un răspuns la enciclica latină adresată de papa Pius IX către Orientali, la 6 Ianuarie acelaşi an[2]. Prin scrisoarea sa, papa invitase pe ortodocşi să se unească cu Roma; în răspunsul lor, patriarhii ortodocşi arată de ce s’au despărţit Bisericile și cum ar putea să se unească. Ei demască, cu acest prilej, gustul de inovaţie şi de putere al Bisericii romane, ca provocator al schismei, combat inovaţiile ei, protestează contra prozelitismului romano-catolic şi îndeamnă stăruitor pe ortodocşi să nu părăsească dreapta credinţă.

Pentru iluziile lui Pius IX, enciclica ortodoxă era o grea lovitură. Ar fi desigur exagerat să afirmăm, că raporturile dintre cele două Biserici au fost grav influenţate prin manifestările lor de la 1848, pentru că starea acestor raporturi nu mai era uşor de modificat simţitor prin acte ca acelea, schimbate atunci între papă şi patriarhii ortodocși. Dar aceste acte au importanţa şi semnificaţia unor atitudini confesionale oficiale şi solemne, cum nu se mai văzuse de mult în istoria bisericească.

Deosebirea de vederi dintre cele două Biserici este astfel pusă din nou în lumină prin documentele de la 1848. Noi nu erau ideile exprimate de o parte şi de alta, dimpotrivă. Dar nu mai era obişnuit de patru secole să producă o încercare de unire şi totodată era neobișnuit procedeul întrebuinţat. După un lung trecut de ostilități confesionale, care adusese între cele două Biserici un dispreţ şi o indiferenţă, ce puteau fi socotite ca un armistițiu, cum zice A. de Stourdza, „une trêve de Dieu, tacitement acceptée”[3], şi fără niciun motiv din partea ortododocșilor, şeful Bisericii romano-catolice le adresează o senină și stăruitoare invitaţie la unire, pe un ton afectuos, încrezut şi naiv, de părea că nu se întâmplase între Orient şi Occident o profundă schismă milenară, agravată prin vechi și neisbutite încercări de unire, prin repetate fricţiuni, prin nenumărate şi supărătoare impietări romano-catolice în Orientul ortodox, agravată chiar prin acuzaţiile şi veleităţile provocatoare, abia mascate de tonul ei părintesc, ci doar de o neînţelegere trecătoare, care rămăsese din nepurtare de grijă nerezolvată.

Punând chestiunea pe terenul polemic şi răspunzând energic, cu referire la documente şi la fapte istorice, care stricau tot efectul apelului papal irenic, patriarhii ortodocşi nu făceau decât să vorbească serios, deschis şi clar, aşa cum era necesar într’o chestiune de importanța şi de gravitatea unei încercări de unire. Răspunsul lor era făcut prin însăşi natura lucrurilor să trezească din visuri de su­premaţie pe prefăcuţii idealişti ai unităţii creştine, porniţi la 1848 în campanie de noi cuceriri.

Explicaţia lui stă chiar în îndrăzneala încercării pa­pale, în vederile ei romane neschimbate, în momentul ales de iniţiativa lui Pius IX ca să amintească ortodocşi­lor durerile schismei şi binefacerile unirii, în sforţările in­tensificate ale propagandei latine, împrejurări cari, cu tot apelul dulce al lui Pius IX şi cu atât mai mult, consti­tuiau o provocare, ce nu putea să fie întâmpinată decât cu o punere la punct categorică. Pius IX vorbia despre unire trecând intenţionat peste realităţile protivnice; pa­triarhii ortodocşi vorbesc despre aceste realităţi, care stau din nefericire în calea unirii. Era vorba adică despre ace­laşi lucru, despre restabilirea unităţii creştine, dar în două concepţii opuse, care de mult nu se mai precizase atât de oportun.

Îndoita manifestare confesională de la 1848 este de aceea unul din momentele mai importante ale istoriei schismei sau – ceea ce este tot una – ale încercărilor de unire, şi este cu atât mai important, cu cât face începutul unei noi metode de unire, după o lungă perioadă de tă­cere oficială de o parte şi de alta, în care cele două Biserici păreau că îşi păstrează înarmate vechile poziţii, dar fără noi intenţii de atac.

Din nefericire lucrul a fost mai grav. Un papă cu mari aspiraţii pontificale, care întreceau şi puterile sale şi posibilităţile momentului, a aruncat cu un apel în aparentă inofensiv şi bine intenţionat, ba chiar îmbietor, o torță care, în loc să lumineze calea unirii Bisericilor, a aprins în chip firesc un nou foc polemic, care avea să tulbure iarăşi liniştea confesională.

Dacă efectul produs în Orient a fost contrar aşteptărilor romane, nu este mai puțin ade/v/ărat că documentul papal a/v/ea o importanță deosebită şi că îşi găsea la rândul său explicaţia în situaţia pe care, privind-o din punctul său de vedere şi după interesele sale, Pius IX o găsise favorabilă unei încercări de a aduce pe ortodocşi la Roma pe calea cea nouă a unei enciclici.

Pentru a înţelege iniţiativa unionistă de la 1848, s-o privim deci în lumina istoriei ei. Se va vedea astfel şi ce îndreptăția speranţele papei şi ce justifica riposta ortodoxă și se va vedea ce motiva apelul lui Pius IX, ca şi refuzul ortodox, şi se va înţelege de ce unei propuneri de pace de la Roma i s’a răspuns de la Constantinopol cu un ade­vărat act de acuzaţie.

Se ştie că, după consumarea schismei de la 1054, s-au făcut timp de patru secole numeroase şi zadarnice încercări de unire. Până la dispariţia imperiului bizantin, împăraţii de Constantinopol erau cei care de obicei făceau, de câte ori socotiau necesar sau posibil, propuneri pentru restabilirea unităţii bisericeşti. Căderea Constantinopolului la 1453 a pus însă capăt acestor încercări. Tratativele de unire dintre creştinii ortodocşii din imperiul turc şi romano-catolici deveniau de atunci imposibile, pentru că turcii le-ar fi interzis sau împiedecat ca pe un act ostil lor. Scopul încercărilor de unire fusese în adevăr mai totdeauna politic. O unire realizată sub regimul turcesc ar fi însemnat deci o ameninţare a stăpânirii musulmane asupra creştinilor şi turcii n’au permis-o. Temându-se, din contra, că măcar cucerirea Constantinopolului ar putea să solidarizeze în fine pe creştini împotriva lor, au ţinut să se aleagă numai patriarhi antiunionişti şi au lăsat creştinilor cuceriţi o si­tuaţie la început oarecum suportabilă, în care aceştia să simtă mai puţin nevoia unirii. De altfel, opoziţia violentă, cu care fusese întâmpinată de ortodocşi unirea de la Lyon (1274) şi cea de la Ferrara-Florenţa (1438-1439), arătase cât era de inutilă şi de turburătoare o unire cu latinii.

Practic deci încercările de unire erau imposibile şi chiar periculoase, după căderea Constantinopolului. Împă­raţi ortodocşi care să urmărească unirea pentru scopuri politice, nu mai erau, iar patriarhii, ştiind că papii înţeleg prin unire supunere Romei, nu puteau s’o ceară sau s’o primească nici pentru interese bisericeşti.

Dacă ortodocşii nu vedeau posibilă unirea, o vedeau încă romano-catolicii. Dar, cum de tratative prin delegaţi sau în sinoade nu mai putea să fie vorba, unirea cu orto­docşii devenia pentru ei o problemă misionară. Conside­raţi teren de propagandă, ca toţi necredincioşii, „schismaticii” sunt de mult încă obiect al preocupărilor prozeliti­smului roman. Greaua situaţie în care se găseau ortodocşii sub turci sau în ţările catolice făcea ca papii să lege mari speranţe de propagandă. Aceasta s’a făcut mai ales prin ordine şi prin şcoli.

Papa Grigore XIII (1572-1585) înfiinţa la 1573 o „Congregatio de rebus Graecorum”, iar după câţiva ani, între multele (23) colegii naţionale, unul „Pro Graecis ex Graecia et ex aliis provinciis ubi reperiuntur” (1577), alăturându-i şi o biserică, Sf. Atanasie[4], precum şi colegii pentru maroniți şi armeni[5].

Urmaşii lui Grigore XIII au favorizat colegiile. Urban VIII (1623-1644) a înfiinţat Collegium Urbanum (1627), cu scopul de a pregăti mai ales clerici pentru Orient. De la 1641 el a pus colegiul sub conducerea congregaţiei De propaganda fide[6]. Mai târziu a fost unit cu el colegiul maronitic. Principiul propagandei era că pentru fiecare țară „eretică” trebuie să existe un colegiu naţional[7].

Colegiile naţionale[8] erau pepiniere romano-catolice, în­fiinţate cu scopul de a atrage tineri dornici de şcoală, a-i converti la ideile romane[9] şi a pregăti prin ei clerici pentru Orient[10]. În aceşti preoţi a pus Roma totdeauna mari spe­ranţe de prozelitism printre Orientali şi de aceea i-a format şi îi formează cu deosebită grijă până astăzi[11]. Raţiunea acestor sforţări şi sacrificii este „întoarcerea Orientului prin orientali”[12].

Pe lângă propaganda prin colegii la Roma, s’a făcut propagandă prin şcoli, prin scrieri şi prin alte mijloace la ţările ortodoxe. Cu propaganda la ruşi Grigore XIII însăr­cina pe iezuitul Possevino. Iezuiţii au fost de altfel agenţi/i/ cei mai activi ai propagandei printre ortodocşi şi lor le-a încredinţat Grigore XIII şi conducerea colegiilor naţionale.

La străduinţele de prozelitism ale colegiilor naţionale şi ale propagandei iezuite se adăugau [cele] ale diferitelor con­gregaţii, unele mai vechi, înfiinţate cu scopul de a orga­niza, a supraveghea şi a susţine opera convertirii Orientu­lui ortodox. Sub numele „De rebus Graecorum”, funcţiona la sfârşitul sec. XVI o comisie de cardinali, care se ocupa în special cu aceşti schismatici. Papa Clement VIII (1592-1605) înfiinţează o alta, „Super negotiis fidei et religionis catholicae”, pe care Grigore XV (1621-1623) a transfor­mat-o (1622) în faimoasa „Sacra congregatio de propa­ganda fide[13], devotată exclusiv misiunii romano-catolice în această „terra missionis”, cum era numit, pe lângă ţă­rile protestante, şi Orientul ortodox[14]. În el numai a făcut misiune în primul an congregaţia propagandei[15]. Cu înființarea ei, prozelitismul romano-catolic se concentra şi se sistematiza, organizându-se minuţios[16].

Pentru că atribuțiunea propagandei era misiunea în general, Urban VIII (1623-1644) a înfiinţat congregaţii speciale pentru orientali: „Super dubiis Orientalium” şi „Super correctione Euchologii Graecorum”. Pe cea din urmă Clement XI (1700-1721) a organizat-o independent, lărgindu-i atribuțiunile, sub numele „Super correctione librorum Orientalium”[17]. Dintre papii următori au arătat deosebit interes Orientului ortodox Benedict XIV (1740-1758) şi Pius IX însuşi, de care vom vorbi mai jos.

Colegiile[18] şi congregaţiile n’au fost singurele mijloace de unire în ultimele secole. Prin promisiuni şi presiuni politice, prin ameninţări şi prin avantaje, prin specularea situaţiei nenorocite a ortodocşilor din ţările romano-catolice, Roma a reuşit să rupă de la Biserica Ortodoxă un număr de credincioşi, ca rutenii în Polonia prin unirea de la Brest-Litovsk (1595) şi în Ungaria (jum. sec. XVII) şi românii în Transilvania prin politica Habsburgilor (1698-1700). Neputând să atragă cu totul pe ortodocşi la romano-catolicism, papii s’au mulţumit cu compromisul uniației, sperând să câştige restul prin uniţii înşişi, după principiul întoarcerii Orientului prin orientali, şi prin alte mijloace, cum sunt misionarii.

Opera acestora este în adevăr veche şi importantă[19]. Încă înainte de căderea Constantinopolului sub Turci, vă­zând nereuşita tratativelor de unire, Roma începuse să lucreze în Orient prin misionari[20]. Stăpânirea turcă le-a îngreuiat un timp propaganda, dar n’a făcut-o imposibilă.

Dominicanii, franciscanii, capucinii, carmelitii, augustinii, teatinii şi, mai mult decât toți, iezuiţii, aceştia insta­laţi la Constantinopol de la 1583[21], au desfăşurat în Orient o mare activitate propagandistă pentru convertirea schismaticilor, susţinută cu grijă de Roma.

Protecţia regilor Franţei, care se găsea în bune ra­porturi cu turcii prin politica inaugurată de François I (1515-1547), aliat cu sultanul Soliman II Magnificul (1520-1566), asigura misionarilor latini, prin ambasadorii țării la Constantinopol, relativa libertate de acţiune necesară[22]. Sub protecţia Franţei se găseau în imperiul turc nu numai francezii, ci toţi creştinii romano-catolici, prin capitulațiunea de la 1740[23]. Propaganda şi delegaţii apo­stolici, precum şi supuşii statului papal, erau în mod spe­cial protejaţi de Franţa[24], ca mandatară a papei[25].

Misiunea în Orient îşi avea deci asigurat un puternic protectorat politic, pe care din nefericire nici o țară orto­doxă nu putea să-l contrabalanseze. Multă vreme statele romano-catolice şi chiar protestante, lipsite de beneficiul capitulațiunilor pentru supuşii lor, au trebuit să-i lase sub protecţia puternicilor şi influenţilor ambasadori francezi. Abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea revendica Rusia, întărită prin tratatul de la Cuciuc-Cainargi (1774), protecţia ortodocşilor[26]. Starea de război, în care ruşii se găseau adesea cu turcii, aspirațiunile lor asupra Constantinopolului şi opoziţia puterilor neortodoxe făceau ca această pro­tecţie să nu poată însemna pentru ortodocşii din imperiul turc ceea ce însemna protectoratul francez pentru credincioşii papei şi pentru propaganda lor.

În favoarea ortodocşilor a trebuit să intervină uneori ambasadori anglicani sau protestanţi, ca în secolul al XVII-lea în cazul încercatului patriarh Chiril Lucaris, dar cu atât nu se putea stăvili propaganda romano-catolică. Este drept că zelul misionarilor a trebuit să fie temperat câteodată, dar nu pe ortodocşi îi apărau astfel turcii contra intenţiilor la­tine. Ortodocşii rămâneau totdeauna expuşi pericolului romano-catolic, ca şi celui turcesc, şi chiar greutatea de a converti pe mahomedani făcea pe emisarii papali să-şi în­drepte atenţia exclusiv asupra „creştinilor despărţiţi de scaunul lui Petru”[27]. Iar când ordinul iezuit a fost alungat din ţările romano-catolice şi – de nevoie – desfiinţat de papa Clement XIV (1773), îi ofereau azil o țară ortodoxă, Rusia împărătesei Caterina II, şi una protestantă, Prusia lui Friedrich II.

Propaganda romano-catolică în sec. XIX

În sec. XIX, după stagnarea provocată de desfiin­ţarea ordinului iezuit şi de Revoluţia franceză, activitatea prozelitistă a ordinelor romano-catolice s’a intensificat con­siderabil. Ordinele misionare se îmmulțesc. Pe lângă iezuiţii reabilitaţi de papa Pius VII la 1814 şi alte ordine amintite, lucrează în Orient assomptioniştii[28], lazariştii, fraţii şcolilor creştine, părinţii misiunilor africane, părinţii albi de la Alger, preoţii Sionului, părinţii „du Sacre-Coeur”, trapiştii, misio­narii de la Verona, pasioniştii, resurecționiştii, călugării oblaţi ai Sf. François de Sales, fraţii marişti şi un mare număr de ordine femeieşti, „soeurs” şi „dames” de o complicată nomenclatură şi de o neobosită activitate pentru interesele confesionale ale Romei[29]. Faptul că iezuiţii s’au gândit să pătrundă chiar în citadela monahismului ortodox, la Sf. Munte Atos, şi să înfiinţeze acolo o şcoală monahală pen­tru a forma călugări uniţi şi a-i face „apostolii naţiunii lor” arată până unde a mers îndrăzneala prozelitismului romano-catolic[30].

Înaintaşul lui Pius IX, papa Grigore XVI (1831-1846), a dat misiunilor un atât de mare avânt, încât este numit „marele papă misionar”[31]. Acest impuls creea şi pentru Pius IX obligaţia de a promova tot mai mult opera misi­unilor. Pius IX a susţinut în adevăr mult misiunea romano-catolică şi a arătat un deosebit interes celei din Oriemtul apropiat[32].

Împrejurările politice din Europa şi situaţia Bisericii ortodoxe i-au fost în mare parte favorabile. Creşterea pu­terii ruseşti în timp ce decădea cea turcească, mişcările na­ţionaliste ale popoarelor ortodoxe, revoluţia şi independența Greciei, făceau pe turci mai concesivi faţă de puterile occidentale, ridicate în faţa Rusiei ca protectoare ale „omu­lui bolnav” al Europei. Politica de mari ambiţii ruseşti şi ortodoxe a ţarului Nicolae I Pavlovici (1825-1855)[33], care voia distrugerea Imperiului otoman sau cel puţin asigurarea protecţiei tuturor creştinilor ortodocşi, recunoscută Rusiei prin tratatul de la Cuciuc-Cainargi, prin cele de la Bucureşti (1812) şi Adrianopol (1829)[34], provocă rivalitatea Franţei şi Angliei, care aveau interesul ca Turcia să dăinuiască în profitul lor[35].

Când, prin tratatul de la Unkiar-Skelessi/malul asiatic al Bosforului/ (iunie 1833), Rusia obţinea, sub forma unei alianţe oferite Turciei, aproape dependenţa acesteia de ea, emoţia celorlalţi inte­resaţi fu mare. O coaliţie se formă apoi contra marelui stat rus şi ea duse la războiul Crimeii (1854-1856), pe care Rusia l-a pierdut. Acest război, în care creştinii oc­cidentali se găseau aliaţi cu turcii contra unei puteri ortodoxe, avea desigur suficiente cauze şi scopuri politice. El nu era însă cu totul străin nici de interesele confesio­nale. Altfel, poate, un cleric romano-catolic nu l-ar fi ca­racterizat cu satisfacţie ca pe „o nouă ridicare de arme a latinilor contra grecilor, ca pe timpul cruciadei din se­colul al XlII-lea”[36]. Faptul că prin tratatul de la Paris (Fe­bruarie-Aprilie 1856), Rusia pierdea între altele dreptul de protecţie asupra creştinilor ortodocşi, arată că rivalitatea confesională nu lipsea dintre motivele campaniei din Crimeia.

Este oricum destul de curios faptul că la 1854 guvernul turc a cerut Patriarhului Ecumenic ca să declare Rusia schismatică pentru că ar fi „introdus în cult inovaţii străine de doctrina Bisericii Orientale”, ceea ce Patriarhul a refuzat, afirmând „identitatea desăvârşită în explicarea dogmelor” între cele două Biserici[37]. Se poate ca diplo­maţia papală să nu fi fost cu totul străină de această ini­ţiere a turcilor în teologia ortodoxă, tocmai în timpul războiului din Crimeea.

Ştiut este că romano-catolicii nu s’au sfiit în acel timp să facă uz de intrigi între greci şi ruşi[38], voind desigur să slăbească solidaritatea popoarelor ortodoxe. Ştiut mai este faptul grav şi semnificativ, că la „hôtel des monnaies” din Paris se bătuse o medalie cu inscripţia „Dieu protège le catholicisme, le protestantisme et l’islamisme!”[39], care arată că războiului contra Rusiei i se da o justificare religioasă-confesională şi că împotriva ortodoxiei se forma­se o adevărată coaliţie, în care, pentru a fi mai odioasă, se găsea alături de romano-catolicism şi de protestantism islamismul.

Franţa şi Anglia convinseseră în adevăr pe turci, că, numai protejând romano-catolicismul şi protestantismul şi distrugând cu ajutorul lor ortodoxia, s’ar putea distruge influenţa rusă asupra ortodocşilor din imperiul turc[40]. La gândul că un popor ortodox ar putea să cucerească Constantinopolul, presa franceză scria că „dacă schismaticii ar înfige crucea pe cupola sfintei Sofia, s’ar termina cu catolicismul”[41].

Iată fapte care arată că alianţa franco-anglo-turcă contra Rusiei însemna o mare coaliţie latino-protestanto-mahomedană contra ortodoxiei, că în Orient exista o mare concurenţă confesională în paguba ortodoxiei şi că, pentru a-şi asigura avantaje politice, Franţa şi Anglia n’au găsit mai bun mijloc ca să le obţină decât lucrând împreună pentru „distrugerea” ortodoxiei, în care vedeau o piedecă şi romano-catolicii, şi protestanţii. De notat că aceştia din urmă se găsiseră mult timp în situaţie de confesiune fără protecţie în Imperiul turc. De notat mai ales că alianţa Franţei, Angliei şi Turciei contra Rusiei nu mai permitea niciun fel de coaliţie creştină contra islamismului[42]. Tre­cuse deci timpul când exista o conştiinţă a intereselor creştine comune. Acum existau interese naţionale, politice, confesionale. Roma nu găsea probabil nimic de criticat într’o campanie contra unui stat ortodox, ba pare a fi so­cotit situaţia binevenită pentru scopurile papale, căci la 1855, în timpul războiului din Crimeia, tipăreşte şi ră­spândeşte în scop de propagandă unionistă, cartea L’E glise orientale a unui apostat zgomotos[43].

Suntem cu acestea trecuţi cu câţiva ani peste data enciclicei lui Pius IX către Orientali, dar papa nu aşteptase lovitura dată ortodoxiei în războiul contra Rusiei, care voia ca popoarele creştine de sub stăpânirea sau suzera­nitatea Turciei să formeze state independente sub protecţia rusă, pentru a încerca să supună pe ortodocşi. Înainte de a ceda Rusia, cedase Turcia în favoarea intereselor romano-catolice şi Roma profita deopotrivă de strâmtorarea turcilor, ca şi de a ortodocşilor, ca să se întindă în pa­guba acestora.

Începând de la 1830, de când influenţa franceză în Turcia era din nou mare[44], se obţine de la turci scoaterea uniţilor din Imperiul otoman de sub autoritatea civilă a Patriarhului de Constantinopol, care era etnarh şi pentru ei, şi organizaţie patriarhală proprie[45]. Armenilor mai întâi, apoi sirienilor şi copţilor li se acordă de către sultanul Mahmud II (1808-1839) autonomia civilă, privilegiu recu­noscut definitiv în anul 1848, consfinţit şi lărgit apoi printr’un hatti-humaiun/ordin scris de mînă de Sultan/ din 18 Februarie 1856, care a fost confirmat de congresul de la Paris (1856) şi întărit de cel de la Berlin (1878)[46].

Pe lângă acest privilegiu, tratatele au recunoscut şi altele, pe care le-au extins la toţi uniţii şi romano-catolicii din Imperiul otoman. În oarecare măsură s’a uşurat în acelaşi timp, e drept, şi situaţia ortodocşilor, dar, pentru că aceştia erau lipsiţi de o protecţie efectivă din afară şi ameninţau unitatea statului turc prin trezirea sentimentului naţional, dispoziţia stăpânilor față de ei era mai puţin binevoitoare.

Cu libertatea acordată Bisericilor unite începe o fază nouă, mai favorabilă, pentru unirea cu Roma[47]. Pe când protecţia lor era asigurată de state puternice şi temute – atât cât putea să fie asigurată într’un stat ca Turcia -, grija Rusiei pentru ortodocşi făcea pe turci bănuitori. Ideea că Patriarhii de Constantinopol sunt naţionalişti sau oameni ai Rusiei le periclita situaţia şi unii au fost depuşi pentru aceasta, ca Patriarhul Constantios I (1845)[48].

Autoritatea Patriarhului Ecumenic scădea de altfel prin însuşi faptul trezirii popoarelor ortodoxe. Formarea de state naţionale, care revendicau autocefalia Bisericii, avea să micşoreze mult domeniul jurisdicţiei patriarhului de Con­stantinopol, şi începutul l-au făcut chiar grecii. Acest fe­nomen ortodox a dat şi dă încă Romei noi speranţe de succes în Orient. Unul din autorii citaţi aci, P. Michel, nu se poate opri de a-l socoti providenţial pentru interesele prozelitismului romano-catolic:

„Distrugând prin noi evenimente politice această pu­tere a Patriarhatului de Constantinopol, pe care o politică de diviziune o dăduse ca fundament schismei, Providenţa a îndepărtat unul din cele mai mari obstacole, pe care cauza unirii le-a văzut ridicându-se în fața ei. Înainte de această descreştere succesivă a puterii Patriarhilor de Con­stantinopol, unirea nu se putea face fără intermediul lor şi totul se opunea ca o asemenea dorinţă să fie executată de ei; acum, când această putere de origine curat umană, pe care chiar această origine o făcea ostilă Bisericii Cato­lice, se găseşte în aşa fel micşorată, încât nu mai este decât umbra trecutului, unirea se poate realiza fără ea şi contra ei, cu imensa majoritate a populațiunilor de rit ori­ental, sustrase pe viitor influenței ei, şi chiar cu cele care îi sunt supuse şi pe care nimic nu le mai împiedecă de a se despărţi în libertate”[49].

Procesul dislocării ortodoxe, naţionale şi autocefale era la început în timpul papei Pius IX, dar el era un semn bun şi sigur pentru propaganda romană, care a căutat să profite[50], şi nu era singurul. În acelaşi timp adică se trans­formase, decăzând, şi puterea turcă.

Faptul că Turcia nu mai constituia pentru Occident un adversar de temut şi că existenţa şi situaţia ei inter­naţională depindeau tot mai mult de bunăvoinţa puterilor străine, o făcea mai accesibilă misionarilor latini. Islamul încetase de a fi cuceritor[51], propaganda creştină găsea intrare mai uşoară. Misionari, şcoli, instituţii şi opere re­ligioase au invadat teritoriul sultanului, pe care Biserica Ortodoxă se găsea în stare de inferioritate şi supravegheată de aproape.

Avântul dat propagandei romano-catolice de Grigore XVI era şi pentru Pius IX, cum am spus, un punct im­portant în programul pontifical. Pius IX şi urmaşii lui au continuat să organizeze şi să consolideze misiunile latine, neuitând Orientul apropiat. Interesul lui Pius IX pentru acest Orient este în adevăr caracteristic pentru scopurile lui papale.

Pius IX şi Orientul.

Pius IX a fost un papă cu mari idealuri medievale[52]. Bucurându-se de cel mai lung pontificat (1846-1878) cuno­scut în istoria papalităţii – aproape treizeci şi doi de ani – inspirat şi mânat spre ţeluri mari de iezuiţi, al căror instru­ment devenise, împins spre acţiune de nenumărate evenimente politice şi bisericeşti, preocupat să asigure papalităţii cea mai bună situaţie în complicaţiile timpului său, popular şi sărbătorit cum n’a fost niciun alt papă, Pius IX, pe care unii evrei l-au numit Mesia[53], iar un biograf l-a socotit „capodopera lui Dumnezeu”[54], a desfăşurat o activitate bogată şi variată, fără precedent în istoria papalităţii[55]. Într’o epocă plină de greutăţi succesive, printre valuri, foc şi lacrimi, peste de­cepţii, ameniţări şi lovituri dureroase, Pius IX a tins spre culmea idealului papal şi într’o anumită privinţă el cel dintâi a ajuns-o: El a dus la sfârşit construcţia dogmatică a Sinodului de la Trident (1545-1563)[56], el a atins punctul culminant al evoluţiei papale, prin decretarea dogmelor despre immaculata conceptio (1854) şi mai ales a celei despre infalibilitatea papală (1870)[57]. În timp ce puterea lumească a episcopului Romei dispărea prin unificarea statului italian, puterea spirituală căuta compensaţii în realizarea celei mai îndrăzneţe aspiraţiuni papale, în infalibilitatea dogmatizată a „vicarului lui Iisus Hristos”. Autoritatea papală era suită cu o treaptă mai sus.

Ceea ce caracterizează activitatea multilaterală a papei Pius IX este centralismul bisericesc[58]. Unificarea creştină­tăţii sub o singură conducere, cea a episcopului Romei, era un postulat natural pentru o asemenea tendinţă de a concentra totul în mâna papei. Cu sfetnici ca iezuiţii, privirile papei aveau să se întindă peste tot pământul, care trebuia cucerit pentru Roma pontificală. Drumul care du­cea la realizarea idealului propagandei trecea în mod firesc prin Bisericile unite şi apoi prin cele ortodoxe, continuând cu cele protestante. Pentru a fi totul, papa trebuia să aibă totul, să aibă deci sub conducerea sa pe toţi creştinii din lume. Puterea de a voi aceasta nu i-o da abia recunoa­şterea infalibilitătii papale în Sinodul de la Vatican; după ideea iezuiţilor, Pius IX s’a voit infalibil chiar de la înce­putul pontificatului[59]. Această îndrăzneaţă veleitate, afirmată contra sentimentului întregii lumi creştine, arată siguranţa şi tenacitatea cu care, deşi personal Pius IX nu le avea[60], trebuia totuşi, dus de mediu şi de împrejurări, să urmărească ridicarea papalităţii până la înălţimea Sinodului de la Vatican. Pius IX a năzuit ceea ce nu se cutezase niciodată. Şi, pentru că, deşi obişnuită cu toate abuzurile papale posibile, afară de acesta, lumea romano-catolică nu se arăta toată di­spusă să-l primească, Pius IX a zis, trecând ca nimeni altul peste tradiţie şi Biserică: „Eu sunt tradiţia!”[61] şi: „Eu sunt Bi­serica!”[62]. Papa se substituia deci tradiţiei milenare şi Bi­sericii întregi, mergând chiar până la a zice ca Mântuitorul însuşi: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa!”[63]. Despotismul papal nu se putea exprima mai categoric decât aşa[64].

Un papă care vorbeşte astfel vrea să fie ascultat de toată lumea creştină. Nimic mai natural deci pentru un pontif roman cu program mare decât să se gândească la supunerea – prin apropiere, prin unire, oricum – a ortodocşilor, a anglicanilor, a protestanţilor, a creştinilor eterodocşi orientali, a tuturor pe care Roma i-a dispreţuit şi-i dispreţuieşte de altfel ca pe „schismatici” şi „eretici”. Ideea că poate să existe mântuire şi în altă Biserică decât cea romană Pius IX a respins-o şi condamnat-o cu indignare până şi în scrisoarea către împăratul Germaniei Wilhelm I[65]. Papa şi-a întins de aceea gândul şi grija peste toti creştinii, revendicându-i pentru conducerea sa, iar pe ortodocşi cu preferinţă, încă de la începutul pontificatului său, cum arată şi enciclica de la 6 Ianuarie 1848 „către Orientali”.

Oricât ar părea de curioasă pentru timpul de atunci, această invitaţie la unire nu era un act întâmplător şi izo­lat. Ea făcea parte dintr’un grandios program unionist, pe care Pius IX l-a urmărit tot timpul şi prin toate mijloacele. Nereuşita încercării de la 1848 nu l-a împiedicat de a con­tinua să lucreze pentru aducerea Orientalilor la staulul său. Le-a arătat din contra tot interesul posibil, după împre­jurări, şi mai ales prin grija ce a purtat pentru uniţi, adică pentru „întoarcearea Orientului prin orientali”.

Încă din Iulie 1847 papa înfiinţa un patriarhat latin pentru Ierusalim şi Palestina, cu obligaţia ca patriarhul să rezideze acolo, ca pe timpul cruciadelor. Scaunul fu în­credinţat unui misionar, preotul genovez Giuseppe Valerga, care de la 1848 reprezenta şi pe papă în imperiul turc[66].

La 1850, Pius IX a înfiinţat pentru armenii uniţi din Rusia dioceza Artvin, la 1867 aprobă fuziunea celor două Biserici armene unite, de Constantinopol şi de Cilicia[67]. La 1853 Pius IX dă românilor uniţi o provincie bisericească proprie, cu un mitropolit de Făgăraş şi Alba-Iulia, înfiinţa episcopia de la Lugoj pentru Banat, pe cea de la Gherla pentru Maramureş[68]. La 1861 a numit un episcop pentru bulgarii uniţi[69]. La 1875 a înfiinţat un arhiepiscopat latin la Atena, recomandând regelui pentru acest scaun pe delega­tul papal Marango[70]. Arhiepiscopul de Lemberg Michael Lewicki şi arhiepiscopul croat de Agram Gheorghe Haulik au fost numiţi cardinali[71], ca atenţie şi ca momeală pentru uniţi. Pius IX s’a interesat de asemenea de aproape de toţi ceilalţi uniţi din Orient[72]. El s’a îngrijit totodată de resta­bilirea şi consolidarea Bisericii romano-catolice în ţări în care ea fusese compromisă. Aşa a restabilit ierarhia romano-catolică în Anglia (1850) şi în Olanda (1853), sperând – mai ales în Anglia, în urma curentului creat de mişcarea de la Oxford – numeroase treceri la romano-catolicism.

În scopul promovării unirii, Pius IX a susţinut şi a intensificat opera propagandistă prin toate mijloacele obi­şnuite: şcoli, congregaţii, misionari[73]. În timpul lui s’au în­fiinţat şi noi organizaţii misionare. La 1856 abatele fran­cez Lavigerie, mai târziu arhiepiscop de Alger şi cardinal, înfiinţă „L’oeuvre d’Orient” cu scopul de a susţine şco­lile congregaţiilor misionare din Orient[74]. Mai important este că Pius IX a înfiinţat organizaţiuni speciale pentru conver­tirea ortodocşilor. Ideea o exprimase şi enciclica de la 1848 şi poate tocmai nereuşita acesteea l-a făcut să stăruie. Fapt e că această enciclică i-a adus şi concursul neprevăzut al unui aventurier confesional, Iacob Pitzipios (1800-1805), profesor grec de la Constantinopol.

Pius IX şi Pitzipios.

Combătând pe cei care au scris contra enciclicii lui Pius IX către Orientali[75], Pitzipios trebui, în urma unei neînţelegeri cu patriarhul, să plece din Constantinopol. Deveni de atunci apărător înfocat al unirii, oferi serviciile sale Romei şi desfăşură o curioasă activitate de scriitor în jurul problemei confesionale[76].

Pitzipios a propus papei Pius IX un plan de unire a Bisericilor (1853)[77] şi a conceput ideea unei „Societăţi creştine orientale”. Înfiinţată de Pitzipios şi aprobată şi patronată de papă (1855), această societate, al cărei pre­şedinte pe viaţă era însuşi iniţiatorul ei, rezidând la Paris, şi al cărei comitet central era compus din romano-catolici şi ortodocşi unionişti, trebuia să aibă comitete în di­ferite oraşe orientale şi să lucreze pentru pregătirea tere­nului în vederea unui Sinod Ecumenic cu participarea ro­mano-catolicilor, ortodocşilor, protestanţilor, care urma să fie convocat de ţarul Rusiei sau de împăratul Franţei[78]. De la unirea Bisericilor – şi se vede că era vorba de o unire generală – aştepta Pitzipios şi o soluţie creştină a chestiunii politice orientale. Manualul normativ al Societăţii creştine orientale era cartea lui Pitzipios „L’Eglise orientale”[79], tipărită şi răspândită de congregaţia propagandei. În cartea aceasta, el voia să pună de acord doctrina Bisericilor ortodoxă şi romano-catolică şi să dovedească posibilitatea unirii lor[80].

Contactul lui Pitzipios cu romano-catolicismul îl edfică însă curând asupra ideilor şi scopurilor papale, dezamăgindu-l. Se schimbă atunci din nou la faţă şi scrise contra ,,romanismului” o carte[81], pe care o socotea ca un „nou testament politic al creştinismului”, şi altele[82].

Apostazia lui Pitzipios făcu pe Pius IX să înfiinţeze o altă organizaţie, care să lucreze pentru unirea Biseri­cilor. Prin brevele ,,Romani pontifices” (6 Ianuarie 1862)[83] şi ,,Amantissimus”, papa înfiinţă anume pe lângă con­gregaţia propagandei o secţie specială pentru chestiunile ritului oriental (Congregatio de propaganda fide) pro negotiis ritus orientalis)[84]. „Cum arată şi numele, această congregaţie se ocupă numai cu Bisericile orientale. Ea are ca scop păstrarea şi răspândirea credinţei catolice printre naţiunile creştine, care urmează diferitele rituri orientale, favorizarea unirii Bisericilor disidente cu cea adevărată, Biserica Romană”[85]. Papii următori au menţinut secţiunea „Pro negotiis ritus orientalis”. Benedict XV (1914-1922) a transformat-o în congregaţie proprie: „Congregatio pro Ecclesia orientali” (1917) sub prezidenţa papei[86]. Opera lui Pius IX era deci durabilă. La 1864, el confirma ordinul assomp/t/ioniştilor, care s’a răspândit în Orient’, susţinând propaganda unionistă prin presă, şcoli şi activitate misio­nară.Era tocmai activitatea pe care o voia şi papa.

Cu înfiinţarea noii secţiuni a propagandei (Pro negotiis ritus orientalis), Societatea creştină orientală devenea de prisos. Pitzipios protestă în calitate de preşedinte printr’o „enciclică” adresată membrilor[87], în care, în stil de anatemă, declară pe papă înlăturat din societatatea sa[88]. Pius IX a continuat să lucreze cu mijloace proprii şi n’a pierdut din vedere Orientul după experienţa neserioasă făcută cu Pitzipios, cum nu l-a pierdut nici după nereușita de la 1848.

Ca să întrebuinţeze toate mijloacele posibile, papa a recurs şi la cele liturgice: A dispus să se facă rugăciuni pentru unirea Orientului. Începând de la Pius IX, o campanie de rugăciuni speciale susţine propaganda unionistă[89]. Motivul acestei campanii a fost tot nereuşita enciclicii de la 1848 către orientali[90]. O serie de apeluri pentru rugăciuni în favoarea unirii se răspândi de atunci la romano-catolici. La 1851 se tipări unul la Bruxelles[91], la 1855 altul la Bourges[92]. În Germania, rugăciunea pentru unire era generalizată prin ordinul episcopilor din anul 1859[93].

Mare impuls a primit campania de rugăciuni pentru unire de la un rus unit[94], Şuvaloff, intrat în ordinul barnabiilor, care a susţinut cu multă căldură necesitatea ei în faţa papei Pius IX. Şuvaloff a dat ideea, pe care a re­alizat-o C. Tondini de Quarenghi, de a se constitui o aso­ciaţie permanentă, care să adreseze zilnic Sfintei Fecioare o anumită rugăciune pentru a interveni la Sf. Duh ,,en faveur de nos frères égarés les Grecs schismatiques, afin qu’éclairés de sa grâce vivifiante, ils rentrent dans le sein de l’Eglise catholique, sous la conduite infaillible de son premier Pasteur et Docteur, le Souverain Pontife romain”[95].

Pius IX a rezervat favoruri papale acestei rugăciuni speciale. Printr’o scrisoare din 2 Septembrie 1869, el acorda o indulgenţă celor care făceau rugăciunea barnabită: De 300 zile celor care o făceau o dată, plenară celor care o rosteau zilnic[96]. Mai mult, cu rugăciunea către Sf. Fecioară s’a unit cu o liturghie săvârşită în cinstea ei la sărbătoarea Imaculatei concepţii (8 Decembrie) şi în prima Sâmbătă a fiecărei luni/!/. La 30 Aprilie 1872, Pius IX acorda o indul­genţă plenară celor care asistau la această liturghie, săvâr­şită în bisericile asociaţiei barnabite[97].

Propaganda protestantă.

Se vede din acestea că papa Pius IX, care a visat ca puţini alţii să unească şi să conducă toată creştinătatea, a făcut pentru unirea cu ortodocşii în special tot ce i-a stat în putinţă, afară bine înţeles de cel mai necesar lucru după rugăciune: înlăturarea piedecilor romano-catolice, care stau de fapt în calea unirii.

De observat că trimiterea enciclicii către Orientali la începutul pontificatului arată că papa proceda chiar cu oarecare grabă. Propaganda protestantă în Orient îl neliniștea desigur. După 1830[98] protestanţii şi mai ales anglicanii aveau în Orient şcoli şi agenţi, care făceau concurenţă periculoasă propagandei romano-catolice[99]. Un interesant raport al proprefectului apostolic al misiunii dominicane în Mosul, Duval[100], arată pentru timpul său, sub urmaşul lui Pius IX, Leon XIII (1878-1903), că şcolile romano-catolice se găseau în vădită inferioritate de pregătire şi de mijloace faţă de cele protestante[101]. Diplomaţia statelor protestante sprijinea, cum era şi natural, opera şcolilor. De la 1842 anglicanii şi germanii aveau un episcopat comun la Ierusalim, încredinţat unui evreu protestant, care, nereuşind să convertească pe conaţionali, şi-a încercat puterea misionară de partea ortodocşilor[102]. Progresele propagandei protestante şi „mania ei de a converti pe creştinii din Orient” preocupau serios Roma papală, preocupare care lua forma unei alarme, cum arată cuvintele unui cunoscător al situa­ţiei: „Nu e de făcut nicio iluzie: protestantismul câştigă enorm teren în Orient; şi, dacă acţiunea lui nu este oprită prin unirea Bisericilor disidente cu Biserica catolică, singura barieră în stare să se opună torentului năvălitor, se poate prevedea, într’un viitor apropiat, ruina completă a acestor biete Biserici, pe care protestantismul le va fi dat ireligiunii şi morţii”[103]. Şi mai departe: „În mod fatal, populaţiunile orientale, supuse acestei acţiuni dizolvante a şcolii protestante timp de câteva generaţii, vor fi încetat de a fi creştine şi vechile Biserici din Orient îşi vor fi trăit viaţa. Nu vor putea să scape de acest dezastru inevitabil decât cele care se vor fi refugiat sub aripa maternă şi protectoare a Bisericii Catolice”[104]. Se poate vedea din aceste cuvinte în ce legătură stă propaganda protestantă cu problema unirii Bisericilor şi se poate înţelege de ce şi Pius IX era în felul său îngrijorat de succesul misiunii protestante în Orientul devenit teren de concurență şi de pradă confesio­nală. Propaganda protestantă era considerată ca cea mai mare piedecă în calea unirii Orientului cu Roma, iar unirea ca singurul mijloc de a-l apăra de protestantizare.

De altfel, şi Biserica Ortodoxă se temea de răspândirea ideilor protestante[105]. Enciclica semnată de patriarhul de Constantinopol Grigore VI şi de cel de Ierusalim Atanasie la 1836 şi care enumera Bisericile protestante şi unele secte şi îndemna clerul şi poporul ortodox să se ferească de învăţăturile lor[106] arată că Biserica Ortodoxă era con­ştientă de pericolul protestant. Ea era conştientă în acelaşi timp şi de celălalt pericol, romano-catolic. Doi ani mai târziu, la 1838, cei doi patriarhi de mai sus, având şi consimțământul celorlalţi doi, Ierotei al Alexandriei şi Metodie al Antiohiei, dau o enciclică „împotriva inovaţiilor latine”[107].

Ortodoxia îşi afirma deci conştiinţa confesională şi re­clama dreptul de a fi lăsată în pace de propagandişti, fie protestanţi, fie romano-catolici[108].

Roma şi Rusia

Rezistența Patriarhilor era întărită prin acţiunea ruşi­lor. Sub țarul Nicolae I Pavlovici se afirma un curent panslavist. Panslavism şi panortodoxism sunt noţiuni apropiate. Voinţa țarului de a lua sub apărarea sa pe toţi ortodocşii, îndeosebi slavi, care formau majoritatea, era un indiciu că împăratul celei de a treia Rome tindea la o concentrare a protecţiei ortodoxe în mâna sa de campion al Ortodoxiei. Nu numai la Constantinopol, ci şi la locurile sfinte – Ierusalimul era „nodul chestiunii Orientului”[109] – voia țarul să i se asculte cuvântul[110].

Amintim aceasta pentru a face înţeles spiritul timpu­lui. Expansiunii romano-catolice i se opunea expansiunea protestantă şi rezistenţa rusă şi ortodoxă. Readucerea forţată la Ortodoxie a uniţilor din Rusia (1839), după revoluţia polonă de la 1831[111], arată că ţarul nu voia să tolereze compromisul uniat şi deci avangarda romano-catolică pe teritoriul său. Ceva mai mult, se pare că-şi imagina convertirea la Ortodoxie a Occidentului[112], idee compatibilă cu pan­slavismul. În acelaşi timp, se întindea stăpânirea sau in­fluenţa rusă în Asia (Persia, China), spre indispunerea politică a Angliei[113] şi desigur religioasă a Romei.

Trecerea ţarului Nicolae I pe la Roma în decembrie 1845, când vizită de două ori pe papa Grigore XVI, fapt care produse senzaţie, puse faţă în faţă pe şeful romano-catolicismului şi pe protectorul Ortodoxiei. Din convorbirea lor, în care papa făcu împăratului imputări cu privire la presiunile exercitate asupra romano-catolicilor şi uniţilor din Rusia, ieşi ideea unui concordat, care s’a încheiat în august 1847 sub urmaşul lui Grigore XVI, Pius IX[114]. Acest concordat asigura libertatea religioasă credincioşilor papei din cea mai mare țară ortodoxă. Deşi concordatul nu s-a aplicat serios, Pius IX avea cugetul împăcat că făcuse ce se putea pentru a-şi afirma drepturile într’un stat ortodox autoritar şi puternic şi pentru a redeschide totodată romano-catolicismului perspective de noi cuceriri[115].

Pentru un început de pontificat şi într’un stat ca Rusia, succesul, deşi relativ, era mare, dacă nu prin rezultatele sale reale, cel puţin prin semnificaţia sa. Pontiful de la Roma făcuse reproşuri țarului Rusiei, numit cu răutate de romano-catolici „papă ortodox”[116], şi obţinuse de la el un regim convenabil pentru latinism în țara-i puţin to­lerantă. Un fapt ca acesta nu se mai întâmplase niciodată. Pius IX se impusese lui Nicolae I, Roma Moscovei. Mai mult nu era de aşteptat atunci poate nici de la un suve­ran romano-catolic. Într’o alocuţiune ţinută în consistoriu secret la 17 decembrie 1847, papa îşi exprima satisfacţia pentru succesul din Rusia şi din Spania – o, tempora! – plângându-se în schimb de situaţia din Elveţia[117].

Pius IX şi turcii

După împăratul Rusiei, cel al Turciei. Un alt eveni­ment senzaţional puse în curând față în față, dar cu alte dispoziţii, Roma papală şi Constantinopolul mahomedan. La o jumătate de an după alegerea lui Pius IX, în Fe­bruarie[118] 1847, ambasadorul turc la Viena, Şekib-Efendi, veni din ordinul suveranului său la Roma şi făcu o vizită papei. Ambasadorul turc îi prezentă felicitări pentru suirea pe scaun, îi aduse o scrisoare de la marele vizir şi asigu­rări de simpatie de la sultanul Medgid[119].

Șekib-Efendi şi Pius IX au schimbat cu această ocazie scurte cuvântări diplomatice, primul asigurând pe papă că sultanul „doreşte să trăiască în prietenie” cu Sanctitatea Sa, papa arătându-se bucuros de bunele raporturi inaugurate[120]. Pius IX dărui ambasadorului turc portretul său cu diamante[121]. Aceasta era prima luare de contact oficial între un sultan turc şi un papă. O eră nouă începea pentru raposturile dintre ei şi este interesant de reţinut că importanța momentului era înţeleasă şi în ţările noastre[122].

În adevăr, vizita ambasadorului nu era o simplă formali­tate diplomatică. Din contra, ea era cu atât mai semnifica­tivă cu cât părea mai curioasă. Sultanul Medgid (1839-1861) oprise la 1844 persecuţiile religioase în imperiul său. Această măsură nu era luată de dragul creştinilor şi nici n’a fost respectată: La 1860 o persecuţie sângeroasă[123] reaminteşte creştinilor trista lor situaţie în imperiul sultanului. Era o măsură luată mai degrabă în interesul statului turc, căruia îi uşura situaţia în fața puterilor creştine.

Papa, care era şi suveranul unui stat, însemna atunci încă mult în lumea politică. Protecţia ce-i acorda în Europa şi la Constantinopol Franţa mărea prestigiul lui. Unui sultan tânăr[124] şi cu idei noi nu-i era indiferent acest lucru. Poate că mai ales veleităţile ruse, atât de imperios afirmate de ţarul Nicolae I, dau de gândit lui Medgid. Protectoratul asupra creştinilor din imperiul turc era o ameninţare a integrităţii lui, iar trezirea sentimentului naţional la popoa­rele balcanice da presimţiri de timpuri mai grele. O soluţie a chestiunii creştine se impunea.

Cu Roma o înţelegere era mai uşoară şi mai oportună. Privilegiile acordate creştinilor de către Medgid[125] şi speciale acordate credincioşilor Romei de către predecesorul lui, Mahmud II, netezeau drumul pentru curioasa întâlnire şi înţelegere diplomatică între un sultan şi un papă, despoţii a două religii adversare totdeauna. Era un gest de timpuri noi, dar el nu surprindea pe papă. Din contra, fusese pregătit prin trimiterea la Constantinopol din partea papei a consulului general de la Marsilia, Escalon, de care am amintit mai sus[126]. Pe de altă parte, prin abatele Demaury se sugerase marelui vizir Reşid Paşa[127], ca ambasadorul sultanului să se adreseze papei ca unei puteri creştine spirituale[128]. Papa, care se considera între creştini şeful creştinătăţii întregi, ţinea să fie considerat astfel şi de suveranul turc, de şeful islamismului.

Pe cale ocolită, papa se substituia si autorităţii – atât de mult încercate – a Patriarhului de Constantinopol. Prin înţelegerea cu sultanul şi prin rezultatele scontate se tindea astfel la uzurparea dreptului de etnarh al Patriarhu­lui Ecumenic, de sub competenţa civilă a căruia se reușise la 1839 să fie scoşi uniţii. Turcii nu aveau nimic de pierdut: Sultanul nu da din ale sale. Un protector al creștinilor, care sta departe şi nu avea planuri de cucerire era mai convenabil decât unul apropiat ca patriarhul sau cu planuri războinice ca ţarul Rusiei. Fapt e că Pius IX voia să ia protectoratul creştinilor din imperiul turc[129].

Putem crede, după mărturia lui Pitzipios[130], că chiar creştinii orientali priveau cu simpatie şi cu interes acţiunea politică a papei, ale cărui reforme liberale din Italia făcuse impresie în toată lumea. Papa acordase în adevăr unele libertăţi religioase şi politice, care în atmosfera de la 1848 însemnau mult şi-l arătau ca pe un om nou şi mare. Era natural deci ca şi orientalii asupriţi de turci să se bucure la gândul că influența mult lăudatului papă ar putea să le fie şi lor de vreun folos. Desigur că Pius IX era infor­mat asupra stării de spirit din Orient şi poate o vedea mai propice încercării sale decât era în realitate. Interesant este, pentru chestiunea noastră, că socotea timpul potrivit pentru a-şi pregăti pe cale diplomatică protecţia creştinismului sub­jugat: Papa a căutat să recolteze roadele întrevederii cu Şekib-Efendi.

Pius IX se adresează orientalilor

Vizita de la Roma necesita un răspuns. Ca să-l dea, Pius IX a trimis la Constantinopol ca legat papal pe arhi­episcopul de Sida[131], Inocentiu Ferrieri (decembrie 1847). Misiunea trimisului papal era întreită: El trebuia să mul­ţumească sultanului pentru vizita lui Şekib-Efendi, stăru­ind pentru asigurarea unei mai bune situaţii pentru romano-catolicii şi uniţii din Imperiul turc[132], să promoveze misiunea şi – ceea ce ne intereseză mai mult – să viziteze şi Bisericile Ortodoxe.

Ca şi vizita lui Şekib-Efendi la Roma, vizita ambasa­dorului papal la Constantinopol a avut răsunet şi în presa ţărilor române, în care găsim unele informaţii despre acti­vitatea arhiepiscopului Ferrieri în Orient[133], precum şi cu­vântările schimbate între acesta şi sultan[134].

Dacă lăsăm la o parte ceea ce este simplă curtoazie diplomatică şi ceea ce sună fals în aceste cuvântări, reţi­nem, ca şi din cuvântările schimbate la Roma între Şekib Efendi şi Pius IX, că cele două puteri atât de eterogene, papa şi sultanul, îşi declarau „prietenie şi simpatie” reciprocă în interesul supuşilor lor. Sultanul da în acest scop asigurări că se va sili să îmbunătăţească soarta credincioșilor papei din imperiul său, iar papa mărturisia că aseme­nea asigurări au aprins în inima lui „cele mai frumoase speranţe”.

Între ambasadorul papal şi sultan s’au schimbat nu numai cuvinte prieteneşti şi promiţătoare, ci şi daruri im­periale[135]. Arhiepiscopul Ferrieri a fost „obiectul celor mai mari îngrijiri din partea sultanului şi a miniştrilor săi”[136].

Patriarhul ortodox Antim VI şi cel armean din Con­stantinopol i-au trimis delegaţi „spre a-i înfăţişa ale lor urări, iar marele rabin evreu i-a făcut în persoană vizită”[137]. Ca prim rezultat al misiunii sale, ambasadorul papei a ob­ţinut de la Medgid favoarea ca papa să aibă la Constanti­nopol un delegat apostolic, reprezentantul şi „organul” său „în interesele religioase catolice pe lângă înalta Poartă”, putând să protejeze „pe supuşii papei”. Cum am spus şi mai sus, acest delegat apostolic a fost patriarhul latin de Ierusalim, Valerga[138].

Creştinilor din Orient le aducea „ambasadorul extra­ordinar” al Sanctităţii Sale ca mesaj din partea papei enci­clica Ad Orientales: In suprema Petri sede, de la 6 Ianu­arie 1848 (25 Dec. 1847 stil vechi). Această enciclică ne și informează asupra misiunii arhiepiscopului de Sidon. Cât priveşte pe ortodocşi, el era instruit de papă ca să-i aducă la sentimentul unirii, cu ajutorul cuvintelor papale ce li se adresau, pline de „grijă” şi de „afecţiune” părintească.

Sfințenia Ortodoxiei care se arată pînă în ceasul de față: Agheazmă păstrată perfect și nestricată, cu o vechime de 1300 de ani, descoperită în Georgia .

Sfințenia Ortodoxiei care se arată pînă în ceasul de față: Agheazmă păstrată perfect și nestricată, cu o vechime de 1300 de ani, descoperită în Georgia .

Agheazmă păstrată perfect și nestricată, cu o vechime de 1300 de ani, descoperită în Georgia

Agheazmă păstrată perfect și nestricată, cu o vechime de 1300 de ani, descoperită în Georgia

Într-un recipient închis ermetic, pastrat timp de 1300 de ani pe sit-ul unei biserici ortodoxe, arheologii au descoperit apa sfintita cu o puritate incredibila. Vasul are aproximativ 1 tona.

agheasma

Sfințita în secolul al VIII-lea si poate chiar mai devreme, apa din vas a fost descoperita pe sit-ul bisericii distruse din orașul Kvareli (Kakheti).

Săpăturile de pe sit-ul acestei biserici au fost efectuate pe malul drept al râului Duruji, în așezarea numită de localnici Dolociopi, din perioada medievală timpurie târzie a istoriei Georgiei.

agheasma

Apa sfințită, a cărei vechime are câteva secole, este prima descoperire de acest gen, conform publicatiei georgiene Kvirispalitra.

agheasma

Conform profesorului sef de expediție, din cadrul Muzeului Național al Georgiei, Nodar Bakhtadze, vasul a fost descoperit în partea centrală a bazilicii. În sol uscat, acesta a fost găsit complet protejat de influențele externe din sol.

Zidurile bisericii sunt astazi conservate, dupa distrugerea sfantului lacas ortodox, din timpul invaziei arabilor, din secolul al VIII-lea.

Aghiazma din rezervor și-a păstrat toate proprietățile sale originale, acest lucru fiind confirmat prin analizele de laborator, informeaza agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe.

Tema: Independent Publisher de Raam Dev.
%d blogeri au apreciat: