Lună: martie 2020
EXCLUSIV! Legalitatea Ordonanțelor Militare Covid-19 desființată de un reputat profesor de Drept din Târgu-Mureș! – Stiri din Mures, Stiri Targu mures – Liderul presei muresene
Imnul Românesc al Sfîntului Ioan Iacob Hozevitul: Acum, ori niciodată/Treziţi-vă, Români! Având credinţă-n suflet Şi arma sfântă-n mâini.
Imnul Românesc- de Sf. Ioan Iacob de la Hozeva
Acum, ori niciodată 🇷🇴
Treziţi-vă, Români! 🇷🇴
Având credinţă-n suflet 🇷🇴
Şi arma sfântă-n mâini. 🇷🇴
În rodul născocirii 🇷🇴
Să nu nădăjduiţi, 🇷🇴
Ci “arma mântuirii” 🇷🇴
Mereu s-o mânuiţi! 🇷🇴
Uniţi-vă în cuget 🇷🇴
Prin simţuri creştineşti 🇷🇴
La sânul “Maicii Voastre” 🇷🇴
Cele[i] duhovniceşti! 🇷🇴
În pavăza credinţei 🇷🇴
Fiind adăpostiţi, 🇷🇴
La vremuri de războaie 🇷🇴
Veţi fi nebiruiţi. 🇷🇴
Tot neamul de pe lume 🇷🇴
Şi “cel de sub pământ” 🇷🇴
De s-ar scula-mpotrivă 🇷🇴
Va fi de voi înfrânt. 🇷🇴
Plecaţi-vă la Domnul 🇷🇴
Grumazul umilit, 🇷🇴
Să vă înalţe fruntea 🇷🇴
În “plaiul cel dorit”. 🇷🇴
De somnul nesimţirii 🇷🇴
Să nu mai dormitaţi 🇷🇴
Că “zorii mântuirii” 🇷🇴
S-arată la Carpaţi. 🇷🇴
Cu dragoste curată, 🇷🇴
Ca fraţii petrecând, 🇷🇴
Să nu ştirbim onoarea 🇷🇴
Şi graiul nostru sfânt! 🇷🇴
Trezindu-ne simţirea 🇷🇴
Din suflet creştinesc 🇷🇴
Să punem Semnul Crucii 🇷🇴
Pe steagul românesc! 🇷🇴
Pe tronul cel din suflet 🇷🇴
S-avem necontenit 🇷🇴
Icoana prea cinstită 🇷🇴
A Regelui mărit! 🇷🇴
De vom păzi unirea 🇷🇴
Şi “Crezul din Strămoşi”, 🇷🇴
Vom fi şi jos, în lume 🇷🇴
Şi-n ceruri glorioşi! 🇷🇴
În scumpa noastră ţară 🇷🇴
Atunci vor creşte iar 🇷🇴
Virtuţile străbune, 🇷🇴
Cu nume secular. 🇷🇴
Din groapa stricăciunii 🇷🇴
Săpată de tiran 🇷🇴
Se va scula cu slavă 🇷🇴
“Răsadul lui Traian”. 🇷🇴
Deci, azi, ca niciodată, 🇷🇴
Să ne vădim “Creştini” 🇷🇴
Păstrând neprihănită 🇷🇴
Credinţa, prin străini 🇷🇴
Vadim Tudor despre „Corona” în 2011 – adică despre Planul Depopulării, deci Genocidării României! In care apare central, mereu şi culminant fatidicul Raed Arafat! Watch „Vadim Tudor despre planul ocultei de depopulare a Romaniei si mutare a altei populatii in acest loc” on YouTube
Coronavirus: Rezumatul situaţiei reale. De la Greater Lawrence Family Health Center.
1) În 2014, în orașul Wuhan s-a terminat construcția unui laborator de nivel 4 (autorizat să manipuleze viruși letali pentru om), care a costat 44 de milioane de dolari și care a fost realizat cu colaborarea Franței. Cercetătorii chinezi s-au pregătit în laboratorul de nivelul 4 din Lion.
https://www.nature.com/news/inside-the-chinese-lab-poised-to-study-world-s-most-dangerous-pathogens-1.21487
2) La construirea laboratorului au participat și oameni de știință de la Galveston National Laboratory al Universității din Texas, cu care s-a păstrat o relație strânsă de colaborare.
https://www.utmb.edu/gnl/news/2018/11/28/scientific-diplomacy-and-international-cooperation-key-say-bsl4-directors
3) Cercetările conduse de Galveston National Laboratory sunt finanțate de NIAID, Departamentul de Apărare al Statelor Unite, de Centrele americane pentru controlul și prevenirea bolilor, de alte agenții federale și de industria biofarmaceutică. https://www.utmb.edu/gnl
4) În 2015, Institutul Pirbright a cerut brevetul unui coronavirus atenuat, care poate fi utilizat pentru producerea unui vaccin. Brevetul a fost eliberat in 17 devembrie 2019.
https://patents.justia.com/patent/10130701
5) Institutul Pirbright este o entitate controlată de guvernul britanic, iar printre principalii finanțatori privați se află Fundația Bill & Melinda Gates.
http://bit.ly/BaMGCoVid
6) În 14 iulie 2019 (înainte de explozia răspândirii coronavirusului) a izbucnit o tensiune internațională deoarece CBC canadiană a publicat știrea conform căreia Dr. Xianggou Qiu, soțul acesteia, Keding Cheng și un număr neprecizat de cercetători din echipa acesteia, au fost escortați afară din Canadian National Microbiology Laboratory (NML) din Winnipeg, laborator de nivelul 4, apoi au fost expulzați din Canada. Niciunul din ei nu a fost arestat, dar a fost deschisă o anchetă administrativă asupra activității lor, care a suscitat proteste în China.
https://www.cbc.ca/news/canada/manitoba/chinese-researcher-escorted-from-infectious-disease-lab-amid-rcmp-investigation-1.5211567
7) Echipa de oameni de știință chinezi care lucra la Canadian National Microbiology Laboratory (NML) din Winnipeg, colaborau la programul special asupra agenților patogeni ai agenției de sănătate publică din Canada. Cu 4 luni înainte de a fi dați afară, o navă care conținea doi viruși cu virulență ridicată, Ebola și Nipah, a fost trimisă în China de către NML. Când a fost interceptată expediția, s-a descoperit că nu a fost respectată procedura de siguranță.
https://besacenter.org/perspectives-papers/china-biological-warfare/
8) Conform unei relatări a Manohar Parrikar Institute for Defence Studies and Analyses din India, trimiterea celor doi viruși de la NML către China este deja un lucru alarmant, dar subliniază și lipsa de informații despre câți alți viruși sau alte articole au putut fi trimise către China în perioada 2006 – 2018. Dr. Qiu a făcut cel puțin 5 călătorii, în anul academic 2017 – 2018, perioadă în care a fost de mai multe ori în laboratorul de biosiguranță de nivel 4 din Wuhan. Suspiciunile legate de oamenii de știință chinezi nu sunt însoțite de nicio dovadă și nu există nicio legătură directă între ei și coronavirus.
https://idsa.in/cbwmagazine/chinas-biological-warfare-programme
9) Jurnaliști italieni au dezvăluit că la Wuhan, în septembrie 2019 a avut loc un exercițiu militar pentru a simula o amenințare numită “coronavirus”.
https://www.tgcom24.mediaset.it/mondo/coronavirus-quella-strana-esercitazione-militare-a-wuhannel-settembre-2019_15064363-202002a.shtml
10) În 18 octombrie 2019, 300 de atleți militari americani au debarcat la Wuhan împreună cu mulți alți atleți ai forțelor armate din 140 de națiuni, pentru a participa la Military World Games
https://www.scmp.com/news/china/military/article/3033098/xi-jinping-open-military-world-games-china-pla-goes-charm
11) În 18 octombrie 2019, John Hopkins Center for Health Security în colaborare cu World Economic Forum și Fundația Bill & Melinda Gates au prezentat la New York un eveniment denumit 12) “Event 201 Pandemic Exercise” (aici e filmule’ul https://www.youtube.com/watch?time_continue=425&v=BfRWJN1aSpY ) în care s-a simulat o pandemie de coronavirus pornită din China și apoi răspândită în toată lumea pentru a demonstra care sunt costurile economice și de vieți umane legate de infecția cu acest tip de virus. La summit au participat 15 lideri de multinaționale, de guverne și sănătate publică.
https://www.ansa.it/sito/notizie/economia/business_wire/news/2019-10-16_1162067813.html
13) Primul caz de coronavirus a fost descoperit în 17 noiembrie 2019 și deoarece are o perioadă de incubare de 2 săptămâni, infectarea rezultă pe la începutul lui noiembrie, la circa două săptămâni după „Event 201 din New York” care simula pandemia de coronavirus.
https://www.livescience.com/first-case-coronavirus-found.html
14) Li Wenliang, medicul chinez de 34 de ani, care a fost primul care a alarmat autoritățile, a fost arestat și redus la tăcere cu acuzația difuzării de știri false și de falsă alarmare. A decedat la scurt timp după eliberare, iar cauza oficială de deces a fost infectarea cu coronavirus, deși era tânăr și în bune condiții de sănătate. Întârzierea autorităților chineze de a bloca primele focare de infecție cu coronavirus, anunțate de Li Weliang, a fost cauza răspândirii virusului.
15) Comisia Anticorupție a Partidului a deschis o anchetă asupra morții lui Li Wenliang, deoarece coronavirus ucide aproape exclusiv persoane de vârstă înaintată și cu alte patologii.
http://www.ansa.it/canale_saluteebenessere/notizie/vita_da_medico/2020/02/06/morto-il-medico-cinese-che-diede-lallarme_98730a59-54d1-4e72-bf1e-1311eda06cc1.html
16) Profesorul Francis Boyle, profesor de drept la Universitatea din Illinois și creatorul Biological Weapons Act (lege despre antiterorism pentru arme biologice), a declarat că coronavirisul a fost creat în laborator.
https://www.youtube.com/watch?v=TsyujjitOFM
17) Apariția coronavirusului a avut loc la Wuhan, unul din cele mai mari noduri feroviare ale Chinei, cu puțin înainte de sărbătorirea revelionului chinezesc (25 ianuarie 2020), adică exact în perioada cu cel mai mare număr de chinezi în mișcare, atât în țară cât și în jurul lumii, cu aproximativ 3 miliarde de oameni în mișcare. Dacă cineva ar fi avut intenția să răspândească un virus în China, nu ar fi putut alege o perioadă mai bună.
https://www.bbc.com/news/world-asia-china-51240355
18) Imediat după explozia urgenței mondiale, acțiunile Bill & Melinda Gates și a altor multinaționale active în cercetare pentru realizarea unui vaccin „au decolat”.
https://www.ilsole24ore.com/art/virus-cinese-societa-che-lavorano-vaccino-stanno-volando-borsa-ACs59vEB
19) În 25 februarie 2020, societatea „Moderna” finanțată de aceeași fundație, Bill & Melinda Gates, a anunțat că au deja vaccinul, specificând că este deja pregătit să fie testat pe oameni.
https://www.businessinsider.com/moderna-ceo-stephane-bancel-interview-coronavirus-vaccine-price-2020-3
https://www.forbes.com/sites/alexknapp/2020/03/13/coronavirus-drug-update-the-latest-info-on-pharmaceutical-treatments-and-vaccines/#3cb5c09621db
https://forbes.it/2020/02/25/moderna-l-azienda-che-ha-sviluppato-il-vaccino-contro-il-coronavirus-storia-ed-andamento-in-borsa-azioni-wall-street/
20) Ce se va întâmpla acum? Nu se poate știi cu exactitate când, dar cu cea mai mare probabilitate, imediat ce nebunia va ajunge la punctul culminant, vaccinul va fi disponibil pentru toți și va realiza venituri impresionante pentru compania care deține brevetul.
Din nou despre Doina lui Eminescu, varianta NEcenzurată. De la www.justitiarul.ro
Se pare că de la această poezie i s-au tras vieţii lui Mihai Eminescu toate relele ulterioare: primele semne ale bolii, „liniştirea” lui gazetărească, tratamentul îndelungat şi neadecvat şi, în final, regretata trecere prea timpurie, prea nedreaptă, în …Veşnicie.
Doina a fost compusă special de Poet pentru a fi recitată cu înflăcărarea-i caracteristică la momentul inaugurării statuii ecvestre a Domnitorului Ştefan cel Mare din faţa Palatului Ocârmuirii (fosta Curte Domnească) de la Iaşi, la care a asistat Curtea Regală a României, toată elita culturală şi o imensă mulţime de peste 150 de mii de participanţi din Iaşi, din împrejurimi, dar şi din Bucovina şi Basarabia. Serbarea inaugurării a avut loc pe data de 5 iunie 1883, după un amplu program întocmit de Primăria oraşului Iaşi. Din motive încă neelucidate (suficient!), Poetul, venit la Iaşi ca trimis al ziarului bucureştean „Timpul”, nu şi-a putut îndeplini „misia”, fiind „retras” din mulţime datorită unor prime… „semne de boală”. A făcut-o însă spre seară în casa lui Iacob Negruzzi din Păcurari.
Poezia „Doina” a fost publicată ulterior, la 1 iulie 1883, în revista Junimii Convorbiri literare şi în 1884 în volumul eminescian Poesii. De-a lungul timpului Doina eminesciană a mai apărut în mai multe variante cenzurate şi chiar interzisă în regimuri de tristă amintire. În 1947, fragmentul Doinei, turnat în bronz, aflat pe spatele statuii lui Mihai Eminescu de la Iaşi, inaugurată în 1929, a fost „şters” cu dalta şi ciocanul! M.Caba
Doina lui Eminescu, varianta autentică și necenzurată
DOINA
de Mihai Eminescu
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Calea noastră ne-o aţin
Şi Muscalii şi Calmucii
Şi nici Nistrul nu-i înneacă
Săraca ţară, săracă!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveşte-nvaţă pruncii
Şi sub mână de jidan
Sunt românii lui Ştefan.
Că-ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Şi-i străin în ţara lui.
Din Braşov pân’la Abrud
Vai ce văd şi ce aud
Stăpânind ungurul crud
Iar din Olt până la Criş
Nu mai este luminiş
De greul suspinelor
De umbra străinilor,
De nu mai ştii ce te-ai face
Sărace român, sărace!
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier
Zboară paserile toate
De neagra străinătate
Numai umbra spinului
La uşa creştinului
Codrul geme şi se pleacă
Şi izvoarele îi seacă
Săraca ţară, săracă!
Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Şi să-i scoată ochii corbii
Să rămâie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi în veci
Cine ne-a adus Muscalii
Prăpădi-i-ar focul jalei
Să-l arză, să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească,
Iar cine mi-a fost mişel
Seca-i-ar inima-n el,
Cum duşmanii mi te seacă
Săraca ţară, săracă!
Ştefane, Măria ta,
Lasă Putna, nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija gropilor
Dă-o-n seama popilor
La metanii să tot bată,
Ziua toată, noaptea toată,
Să se-ndure Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău…
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn cântând
Şi Moldova adunând
Adunându-ţi flamurile
Să se mire neamurile;
De-i suna din corn o dată
Ai s-aduni Moldova toată
De-i suna de două ori
Vin şi codri-n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară
Daţi în seama ciorilor
Ş-a spânzurătorilor.
Ştefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-aşteaptă litvele
Ca să le zbori tigvele
Să le spui molitvele
Pe câţi pari, pe câţi fuştei
Căpăţani de grecotei
Grecoteii şi străinii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar ţara pustia
Şi neamul nemernicia
Cum te pradă, cum te seacă
Săraca ţară, săracă!
Această variantă a Doinei , extrem de puţin cunoscută astăzi, este preluată din cartea Mihai Eminescu – poezii tipărite in timpul vieţii, vol. III, note şi variante, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, cu reproduceri după manuscrise, Editura Fundaţiei Regale, Bucureşti, 1944. Vasile Zărnescu–
Joe Imbriano: Coronavirus este un pretext: Inchiderea (ca) la comandă a tuturor locurilor publice din lume are drept scop upgradarea tehnologiei mortale wifi-5G departe de ochii omenirii, menite să-i cadă victimă. Omenirea e trimisă să lucreze online de acasă, astfel încît ea însăşi să solicite aceleaşi modernizări wifi-5G mortale în propriile domicilii, chipurile ca să poată lucra eficient. Watch „THE HIDDEN AGENDA FOR THE WORLDWIDE SHUTDOWN-” on YouTube
La Duminica Ortodoxiei, o lecție de istorie românească și balcanică, dată de Eminescu în ziarul Timpul, tocmai in zi de 8 martie, cea de acum 151 de ani. Nu strică. De la incomparabilul app al Integralei Eminescu, cu veșnică recunoștință celor care l-au creat și l-au pus gratuit la dispoziția tuturor românilor trăitori pe planetă.
„Politische Correspondenz” publică o circulară a d-lui Câmpineanu cu data de 3 martie. Acest act ne face curioasa descoperire că ştiri oficiale, sosite din Rusia, susţin : 1. că România trebuie să mulţumească pentru independenţa sa armelor ruseşti; 2. că cîştigarea Dobrogei este o urmare a mărinimiei Rusiei şi 3. că autorităţile române din Dobrogea au maltratat pe bulgarii de acolo numai din cauza naţionalităţii lor.
La aceste trei teze d. Câmpineanu răspunde într-un ton foarte moderat, obiectînd la punctul 1 că România datorează independenţa propriilor sale arme; la punctul al 2-lea, că Dobrogea a fost luată de turci de la români în secolul al XV-lea, cînd nu mai exista de mult Bulgaria, la punctul al 3-lea în fine, că bulgarii nu sînt maltrataţi din cauza naţionalităţii lor. Puntul 1 şi al 3-lea nu ne privesc cîtuşi de puţin, pentru că independenţa, datorită sau nedatorită armelor ruseşti, nu există deplină nici pînă azi şi pentru că Europa a legat-o de condiţii care n-o privesc pe Rusia. Din faptul însuşi că recunoaşterea din partea Rusiei e departe de a fi suficientă rezultă că nu putem mulţămi pentru un lucru pe care nu-1 avem, chiar dacă împărăţia vecină ne-ar fi dat cu de prisos ceea ce noi nu i-am cerut niciodată. Iar punctul al 3-lea nu ni se pare îndestul de serios. Trupele române n-au găsit nici o rezistenţă în Dobrogea, din contra au fost bine primite, şi dacă locuitorii bulgari au crezut a avea motiv de nemulţămire, din cauza atracţiei ce-o exercita împărăţia de la Tîrnova, vina asemenea nu e a noastră. Sperăm însă că timpul va vindeca şi durerea aceasta, mai cu seamă pentru că n-are cuvînt de-a fi, iar pe de altă parte prevedem, din nefericire, că stările de lucruri din noul stat nu vor fi tocmai atît de ademenitoare încît neaparţinerea la statul bulgar să pară o nenorocire mare.
Punctul al 2-lea însă merită discutat, pentru a se vedea o dată pentru totdauna cîtă consistenţă are mitul despre bulgarismul Dobrogei.
A aminti istoria tragică a unghiului, precum e numit în cele mai vechi monumente slave, ar fi a repeta în memorie toată istoria migraţiunii popoarelor. Căci cine n-a fost prin Dobrogea, cine n-a trecut vadul lui Isaac (Isaccea) de la Darius Hystaspes începînd şi pînă astăzi?
Avarii, cazarii, pecenegii, bulgarii, tătarii din Ural, ruşii din Chiev sub Svietoslav, cumanii, tătarii lui Ugetai şi în fine aciia ai Hanului Noga. Cei din urmă par a fi fost hantatarii lui Ţakas, fiul lui Noga, care, împreună cu Sfentislav, un cuman, au domnit asupra regatului româno-bulgar. A stabili însă drepturi după aceste dominaţiuni ar fi lucru zădarnic. Cestiunea principală va ramîne a se şti din a cui mînă Dobrogea a fost anexată de turci.
Autori slavi caută a dovedi cumcă Dobrogea şi-ar fi avînd numele ei actual de la un anume Dobrotici, stăpînitor al cetăţii Varna de lîngă mare (în a. 1360).
Dar, întîi, acest Dobrotici nu se ştie de unde se trage, încît e greu de admis cumcă el ar fi dat numele unei provincii, al doilea, nici acest Dobrotici, nici fiul său Ivanco nu s-au intitulat vrodată despoţi ai Dobrogei. De la Mircea 1 însă, de la domnul Ţării Româneşti, mai există unicele documente în care provine acest titlu. La 1390 Mircea încheie un tractat de alianţă cu Vladislav al II, regele Poloniei, contra lui Sigismund, regele Ungariei. În acesta Domnul român se numeşte „terrarum Dobrodicii despotus et Tristri dominus”. La 1399, adecă peste nouă ani, patru ani după luarea Tîrnovei de către turci şi omorîrea lui Ioan Sişman III, ultimul rege al Bulgariei, trei ani după cumplita bătălie de la Nicopoli, în care toată creştinătatea fu cumplit bătută împreună cu Mircea, şi în zilele aceluiaş înfrîngător Baiazid Ilderim, domnul Ţării Româneşti, într-un document datat din Giurgiu relativ la mănăstirea Strugalea, se numeşte voievod al Ungro-Vlahiei, Domn al ţinuturilor de dincolo de munţi (Făgăraş şi Amlaş), al amînduror malurilor Dunării pînă la marea cea mare şi stăpînitor (vladaleţ) al oraşului Drîstor. Acelaş titlu se repetează la 1406.
În acest an însă — 1406 — vine Musa, fiul lui Baiazid II derim, ce căzuse prins în bătălia de la Angora (1402) în mînile biruitorului Timur Lenk. Acest Musa, mai tîrziu sultan, vine chemat din Asia de către Mircea, e ajutat de el în lupta pentru tron, ajunge împărat şi cade, răsturnat de frate-său Mohamed I la 1412. Sub acest din urmă toţi principii creştini ai Peninsulei Balcanice sînt siliţi a se pleca sub jugul osman, afară de Mircea. Abia la 1416 bătrînul voievod e împresurat cu război şi trebuie să se supuie asemenea. Deci abia la anul 1416 a putut să cadă Dobrogea, Silistria, Vidinul, Siştovul, Nicopole definitiv în mînile turcilor, luate de la români.
*
În genere istoria Bulgariei nu e tocmai aptă pentru stabilirea unor drepturi pozitive asupra provinciilor în care ei locuiesc. Statul bulgar a fost înfiinţat pentru întîia oară de un neam de tătari din Ural, cari au domnit în Tîrnova pînă la 1014, cînd împăratul Basilios II Bulgaroctonos (ucizătorul bulgarilor) i-au pus capăt. Aceşti tătari se creştinaseră şi se slavizaseră în cursul timpului.
Amintim că în vremea aceasta, la 1014 şi mai tîrziu, tot acest împărat Basilios II, într-un hrisov formal, vorbeşte despre românii din ţinutul Vidinului, din Bulgaria toată şi de pe lîngă mare, va să zică din Dobrogea, şi-i supune jurisdictiunii bisericeşti a patriarhului din Ohrida. De aci bulgarii au stat în atîrnare completă de împărăţia bizantină o sută şaptezeci de ani.
După asta, adecă la 1186, apar în scenă fraţii Petru şi Asan. După mărturia tuturor contimporanilor fără escepţie, ei erau români, poporul lor — românesc, limba lor — românească. Elementul românesc era atît de răspîndit în suta a douăsprezecea şi pîn-într-a cincisprezecea încît Tesalia actuală se chema Marea Românie,(???) Etolia — România Mică;
Epirul — Ţara Vlahioţilor; Moesia — România Albă; Ţara Românească actuală – România Neagră (Mauro Vlachia). În fine asanizii se numesc ei înşii în documente „domini Blacorum et Bulgarorum”. După stingerea liniei bărbăteşti a asanizilor (1257), noul regat pierde cătră împărăţia bizantină toate provinciile c-o populaţie precumpănitor românească, iar statul Cetăţii de spini (Tîrnova) mai duce o exiatenţă precarie şi fără consistentă pînă ce cade fără scăpare în mîna turcilor.
Într-adevăr, în zilele lui Murad I redusul stat care purta numele Bulgaria era împărţit în trei: la Vidin domnea Ioan Sraţimir, cumnatul lui Vladislav Basarab şi nepotul lui Alexandru Basarab, la Tîrnova – fratele vitreg lui Sraţimir, Ioan Sişman III, la Varna sus-amintitul Dobrotici. Dan I, nepot de frate a lui Vladislav Basarab şi frate bun ca urmaşul său Mircea I, era în război cu Sişman pentru marginele ţării sale de dincolo de Dunăre. Cari vor fi fost acele margini nu putem şti exact din cauza lipsei de documente; sigur este numai că sub Mircea I nu mai e vorba de domnie bulgară în cetăţile de pe malul drept al Dunării şi în Dobrogea.
La 1389 e bătălia din Cîmpul Mierlei, după care toţi cei ce-au luat parte în contra turcilor devin vasali, afară de Mircea.
La 1393 — cinci ani în urmă — se desfiinţează şi umbra regatului vasal din Tirnova, si Bulgaria devine paşalîc, afară de Dobrogea şi cetăţile de pe Dunăre.
La 1394 bulgarii, statul şi biserica naţională, sînt desfiinţaţi, patriarhul lor Euthimie e tîrît în robie.
În starea aceasta de dezolaţiune scaunul ecumenic din Constantinopol însărcinează pe mitropolitul din România Neagră (????????) cu exercitarea tuturor drepturilor episcop ale în Tîrnova, iar la 1395 mitropolitul Ţării Româneşti petrece în capitala Bulgariei. Fiul ultimului rege, Sişman, anume Alexandru, se turceşte şi e numit guvernator la Samsun în Asia Mică.
La 1396, adică doi ani în urmă, e cumplita bătălie de la Nicopolis ad Haemum, care se mîntuie prin înfrîngerea Europei întregi de cătră Baiazid Ilderim. Din eroare unii au admis că locul acestei bătălii ar fi fost lîngă Dunăre la Nicopolis ad Danubium, numit Micul Nicopol, care era în mînile lui Mircea. Bătălia aceasta de o epică măreţie a avut loc lîngă Marele Nicopol, ale cărui ruine se văd azi în satul Nichiup, 4 ceasuri depărtare de Tîrnova, 12 ceasuri de la Dunăre, unde rîul Ruşiţa se varsă în Iantra.
Am arătat mai sus că, cu toată victoria turcească de la Nicopolul Mare, Mircea se numeşte încă la 1399, adică trei ani în urmă, domn al întregului ţărm drept al Dunării pînă la mare şi vladaleţ al Dristului.
La 1402 Baiazid e învins şi lănţuit de Timur Lenk în bătălia de la Angora. Despre o invazie a Ţării Româneşti nu mai poate fi vorba, căci împărăţia osmană era sfîşiată prin lupta între fraţi, între fiii lui Baiazid.
Dobrogea şi Dristul, precum şi întregul mal drept n-a putut fi luat de la români decît de Mohamed I şi anume la 1416, cînd Mircea, încărcat de ani şi slăbit de lupte necontenite, a trebuit să se supuie, deşi în condiţii cu mult mai bune decît toţi principii slavi şi greci ai Peninsulei Balcanice împreună.
[8 martie 1879]
Mihai Eminescu, Opere vol. 10, Editura Academiei Române, Bucureşti, pag. 207.
Hohenzollern.ii, Coroana României, Crucea și Golgota
Crucea și Coroana
Când a fost transmis la radio comunicatul prin care Regele Mihai I de România anunţa încetarea luptei împotriva bolşevismului sovietic şi întoarcerea armelor, prin trădarea vechilor alianţe în chiar timpul desfăşurării luptelor, întreaga trupă românească a încremenit. Armata română lupta împotriva unui rău de care erau cu toţii – de la mareşal la soldat – convinşi. Majestatea Sa Regele Mihai I de România justifica această poziţie ciudată şi, după cum s-a dovedit şi era previzibil de atunci, extrem de păguboasă pentru Ţară şi pentru poporul român, cu un tratat de armistiţiu al României cu URSS, tratat care nu a existat – nici vorbă de semnături şi ratificare. Cu alte cuvinte, frontul a fost schimbat fără nici cea mai mică bază, din voinţa Regelui Mihai I de România. Ce a însemnat pentru România şi pentru poporul român această decizie? Care au fost consecinţele acestui act – astăzi vădit ca iresponsabil? Altfel spus, cât i-a costat pe români acea – cel puţin foarte bizară – atitudine a Regelui, acel act care de fapt nu a fost nici un act? Iată câteva lucruri care „s-au uitat”! Nu ştim cum se poate aceasta sau prin ce mecanism, atâta vreme cât vorbim de mii şi mii de ofiţeri şi soldaţi din armata română ucişi de armata sovietică – ca urmare a acestei „măsuri” strategice luate şi asumate de Rege; mai vorbim şi despre faptul că, după jertfa exemplară a armatei române, la capătul războiului am fost consideraţi de către URSS nu ca armată aliată ci ca armată învinsă, ceea ce a însemnat plata unor daune inestimabile pentru poporul român – de altfel era şi normal să fim consideraţi ca Ţară învinsă, atâta timp cât armistiţiul României cu URSS a existat doar în discursul Regelui; şi dacă tot vorbim, mai vorbim şi despre emoţionantul gest al lui Stalin care, adânc mişcat de colaborarea Regelui Mihai I la victoria bolşevismului asupra poporului dreptcredincios român, i-a conferit acestuia cea mai mare distincţie a URSS, distincţie pe care, de altfel, Regele Mihai I a purtat-o ce-i drept, nu ştim dacă cu mândrie sau din obligaţie, lucru puţin important. Dar ce este important este că aceasta a fost ocazia cu care armata română a fost puternic lovită şi umilită, şi totodată ocazia cu care bolşevismul sovietic a fost implementat în România următorilor cincizeci de ani. Inutil să mai dezvoltăm cu puşcăriile, cu ateismul, mai pe scurt cu schilodirea sufletească a poporului român, schilodire care a lăsat urme adânci în comportamentul poporului român până în zilele noastre – schilodire care, insistăm, are ca punct de pornire acest gest incalificabil al celui care trebuia să fie regele românilor. Faptul că era tânăr şi neexperimentat nu schimbă nici istoria şi nici consecinţele care au fost generate pornind din acel moment.
Şi, iată vorbim despre zilele noastre. Adică de chiar zilele în care Majestatea Sa Regele Mihai I de România a fost invitat în Parlamentul României, unde a rostit cu demnitate o alocuţiune, pentru ca mai apoi să fie sărbătorit de români, la frumoasa vârstă de nouăzeci de ani, în frumoasa sală a Operei Române şamd. Aceste evenimente au fost larg mediatizate. Pentru culoarea locală, trebuie să spunem că unul dintre cei care au sprijinit cu toată puterea aceste evenimente este unul dintre conducătorii partidului liberal, adică partidul care are ca punct fundamental doctrinar – ca orice partid liberal – convingerea republicană. Revenind, iată că în societatea românească, cu acest prilej, apare insistent o întrebare: „Poate monarhia să salveze România?” Şi, pentru că suntem încredinţaţi că aceasta este o chestiune deosebit de importantă pentru români, vom stărui mai jos asupra ei – fără a ne pune probleme referitor la Regele Mihai I de România sau la alocuţiunea din parlament sau la liberalismul extrem de „original”, din România sau… Şi dacă ne vom mai referi la Majestatea Sa, ne vom referi la cel de-atunci şi nu la cel de acum.
După cum am mai afirmat şi în alte ocazii, faptul că suntem direcţionaţi prin clişee este un fapt clar. Ceea ce nu este clar se referă la faptul că, deşi cunoaştem acest lucru, continuăm să ne lăsăm conduşi în eroare. Cu alte cuvinte, dintr-un fel de neputinţă – care îşi are punctul de pornire în viaţa noastră păcătoasă – nu aplicăm ceea ce ştim. Ştim şi, totuşi, ne lăsăm păcăliţi. Şi într-un mod de-a dreptul sincer – aproape înduioşător de sincer. De câteva dintre aceste clişee ne vom folosi în cele ce urmează. Mai întâi precizăm că este vorba de clişee care se află în sertarul de istorie – adică sunt foarte importante, mai importante decât celelalte care se bazează pe cele dintâi. La fel cum se spune – la grămadă şi cu totul dogmatico absolut – că domniile fanariote au fost un dezastru pentru ţările româneşti, se afirmă că domniile sau, mai corect – dinastia de Hohenzollern – a fost „benefică” , „a creat România modernă”, „a pus bazele instituţionale ale României” de care vorbeam mai sus, „a cucerit independenţa” – prin Carol I -, „a întregit Ţara” – prin Ferdinand – „a ridicat România din punct de vedere cultural şi economic” – prin Carol al II-lea – şi, în fine, „a salvat România de la o catastrofă iminentă” – prin Mihai I. Acestea nu sunt toate, sunt doar cele mai cunoscute şi practicate clişee.
Nu vom face analiza fanarioţilor, care în mare parte au fost nefaşti pentru ţările române – dar nu în totalitate -, fiindcă este cu mult mai spectaculos cel de-al doilea clişeu istoric – cel cu „cât de minunată” şi de „de bine” a fost monarhia casei de Hohenzollern pentru România – şi ne şi plasează în interiorul subiectului din pagina de faţă.
Este cu mult mai spectaculos, fiindcă rolul şi consecinţele perioadei familiei de Hohezollern în România sunt integral nefaste. Din pornire şi până în actul final. Dar, aici este necesar să fac o precizare, referitoare la propria-mi persoană: sunt printre cei mai antirepublicani şi, în acelaşi timp, antisovietici – onest în felul meu – indivizi din univers; adică sunt român.
Dacă facem o trecere succintă prin istoria acestei perioade – şi nu ne pasă de clişeele fie ele iudeofrancmasonice, cu variantele capitaliste, comuniste sau neocomuniste – vom observa, ca foarte clare următoarele evenimente simple. Mai întâi că domnia străină pe care o tot cereau trădătorii lui Al. I. Cuza – de altfel, fratele lor de lojă iudeofrancmasonică, dar un frate care începuse să creadă că România e mai importantă decât scopurile umanitaro, evoluţionisto, iluminato, etco iudeofrancmasonice; fiindcă lucrul este dovedit: urmarea domniei lui Cuza era proiectată a fi instaurarea republicii, dar asta doar din pornire -, aşadar domnia străină, a cărei necesitate a fost şi este justificată în istoria oficială exact cum justifică Ion Iliescu lovitura de stat din decembrie 89, ca fiind revoluţie, această domnie străină a avut un singur scop: îndepărtarea de la conducerea şi din preajma conducerii statului a tuturor celor care ar fi putut împiedica planurile iudeofrancmasoneriei. Este exact ceea ce se întâmplă şi astăzi, şi nu doar în România. Cu alte cuvinte, a fost şi este periculos, pentru scopurile şi idealurile organizaţiei sataniste universale, ca la conducerea statului român să se găsească români; chiar şi pentru simplu fapt că un român, oricât de ticălos ar fi, poate la un moment dat să iasă din ascultarea lojelor şi să nu fie de acord cu distrugerea propriului său popor. Este un risc pe care conducătorii ocultei nu şi-l mai asumă; Al. I. Cuza i-a costat aproape 100 de ani, până când, din balconul palatului, marele maestru iudeofrancmason Mihail Sadoveanu, a declarat România ca fiind republică, adică a anunţat victoria satanismului împotriva lui Hristos. Poporul, în ordinea iudeofrancmasoneriei, este o noţiune inacceptabilă, cum inacceptabilă este pentru ei credinţa în Învierea lui Hristos. Aşa au sosit, nu regii, ci domnitorul Carol I de Hohenzolern, despre care cred că este suficient să observăm doar câteva lucruri. Primul este că Majestatea Sa este campionul dărâmării de biserici şi mânăstiri, în curgerea tulburatei noastre istorii. Nici tătarii, nici Cuza şi nici Ceauşescu – care în adevăr au fost anticreştini înverşunaţi – nu au reuşit să dărâme atâtea biserici şi mânăstiri. Ei, iată cum v-aţi enervat, iubiţi cititori – şi asta pentru că tocmai am lovit un alt clişeu după care vă ghidaţi viaţa; şi unul tot istoric. Dar, ca să mă iertaţi, mă dau în vileag: cine are curiozitatea poate verifica la Biblioteca Academiei lista cu bisericile şi mânăstirile dărâmate de Carol I – de altfel, Podul Mogoşoaiei, cunoscut astăzi sub numele de Calea Victoriei (nici nu se mai ştie care victorie, a cui împotriva cui), era plin de mânăstiri. Şi, ca un exerciţiu: dacă am vrea să ne exprimăm corect din punct de vedere politic, atunci am spune: Carol I nu a dărâmat biserici şi mânăstiri, ci a modernizat România. Şi, mai departe: iată ce clădiri frumoase s-au construit – Cecul Mare, Casa Oştirii (CCA) şamd -, pe locurile pe care până nu demult erau nişte mânăstiri vechi şi înapoiate. În ceea ce ne priveşte pe noi, trebuie să înţelegem odată pentru totdeauna: acesta este chiar modul în care se cântăresc şi astăzi lucrurile, şi asta pentru că, acei care cântăresc, sunt aceiaşi urâtori ai credinţei şi neamului românesc. E şi ăsta un fel de a vedea lucrurile, pe care însă, eu personal nu pot să-l împărtăşesc. Încă un lucru şi doar atât despre acest conducător catolic, urâtor de români: independenţa, pentru care au murit mii şi mii de români luptând, nu a fost cucerită prin jertfa lor; fiindcă Regatul Român devenea independent automat la capătul războiului, la care nu avea nici un rost să participe. Dar, dacă tot a participat – fiindcă aşa au cerut obligaţiile lui Carol I – pentru a ne fi recunoscută independenţa (încă odată, pentru care am dat mare jertfă de sânge), Majestatea Sa Carol I a împământenit multe, extrem de multe familii evreieşti în Ţară. Aşadar, am murit şi am şi plătit pentru acest lucru. Este chiar situaţia în care am mai fost puşi şi de Majestatea Sa Mihai I. Despre Carol al II-lea nici nu ştiu de ce mai trebuie spus ceva. Dar o voi face totuşi, fiindcă am suferit o traumă, când am asistat la victoria anticreştinilor, care l-au adus în ţară acum câţiva ani (după cum spuneau ei, au adus „moaştele” lui Carol al II-lea), pentru a-l îngropa lângă Sfinţii noştri Domnitori. Dar foarte scurt: Carol al II-lea este unul dintre cei mai criminali conducători pe care i-au avut vreodată românii, în oricare dintre ţările române. Şi asta fiindcă a ucis sistematic tineretul românesc. Totodată, a fost pe bună dreptate considerat de casele regale înrudite ca un escroc ordinar – ceea ce a şi fost (în sensul acesta sunt sute de mărturii istorice). Nu vom vorbi despre moravurile Majestăţii Sale, pe care nu s-a sfiit să le arate întregului popor român al vremii. De regele Ferdinand n-am uitat, dar este chiar inutil, în economia textului de faţă. Acestea sunt doar nişte rânduri. O analiză serioasă a fenomenului Monarhia de Hohenzolern în România, ar duce, pe orice om normal la cap, la evidenţa că domniile fanariote au fost depăşite în lupta împotriva poporului român, împotriva lui Hristos.
Dar, ce ne interesează în rândurile de faţă, nu este că unii au fost mai răi ca alţii şi nici că acelaşi sistem, aceeaşi reţetă a fost folosită şi atunci şi acum; cum, deşi aceste lucruri sunt foarte importante, nu ne interesează, în rândurile de faţă, nici că astăzi nu este decât un ieri reşapat şi iar reşapat şi iar, cu un singur scop, tot acelaşi al iudeofrancmasoneriei „iluminate”: de a ne îndepărta de Hristos şi de drumul nostru mântuitor ca neam. Dar, ceea ce ne interesează, este faptul că ideea de regalitate – corect pentru noi românii: de domnie – este legată de domniile străine (indiferent dacă greceşti, austriece sau alogene în amestec eterogen). Aşadar, avem pe de-o parte forma de guvernământ, care este total contraindicată pentru poporul român, denumită republică – formă de guvernământ care este creaţia Revoluţiei Franceze (republica Greciei antice este o antică prostie – sau, mai frumos spus, un alt clişeu -, fiindcă niciodată Grecia nu a fost republică; lucrul acesta îl cred cei care citesc Republica lui Platon, fără să cunoască că titlul real al dialogului este Politeia, adică Cetatea multor zei – şi nu, niciodată Republica, decât pentru a folosi pentru legitimarea aberaţiei revoluţiei din Franţa) şi este definită în primul rând prin ateism şi (ca urmare) prin nerecunoaşterea a chiar noţiunii de neam, popor şcl -, iar pe de cealaltă parte avem monarhia străină. Toate acestea se întâmplă fiindcă, pentru români, firescul – adică domniile pământene -, a ajuns un lucru pe tot atât de îndepărtat cum îi este şi trăirea firească, adică în Hristos. Sigur că de aici nu se vede nici o ieşire: alegeţi între Băsescu, Iliescu şi regele Mihai I, prinţu’ Dudă. Nu e nimic de ales. Evident. Numai că acestea nu sunt opţiuni reale, ci opţiunile impuse nouă. Reţineţi de mai sus? Aceeaşi reţetă, aceiaşi care cântăresc, şamd? Unde sunt românii? Sau, mult mai simplu şi mai clar, unde ne este Hristos? Cei care participă la astfel de „alegeri” – adică aleg între satan şi satanel – nu sunt nicidecum românii. Şi atunci? Poate aţi uitat sau nici n-aţi ştiut: coroana, pentru poporul român, se aşează pe un creştet care poate duce crucea. E legătura aceea cu Golgota. Pe un creştet care a fost scufundat de trei ori şi a fost îmbrăcat în Hristos. Poate totuşi vă aduceţi aminte: a existat ceva şi înainte ca poporul român să cadă în sclavia urâtorilor de Hristos, iar ceva-ul acesta nu este departe de noi, este chiar la îndemână. Trebuie să vă aduceţi aminte: suntem oameni liberi prin Sfânta Taină a Botezului şi suntem făcuţi de Însuşi Dumnezeu. Suntem liberi să trăim, tot aşa cum suntem liberi să murim – şi asta nu are nici o legătură cu „ei”. Noi suntem cu Dumnezeu, iar cu noi este Dumnezeu. Nu sunt doar vorbe. Trebuie să vă amintiţi, chiar şi doar fărâme. Trebuie, fiindcă altfel ne va lua nefratele sufletele. Şi îi va fi uşor s-o facă, fiindcă chiar noi i le vom da.
Coroana cu Sfânta Cruce nu o poate ţine orice scăfârlie de drac – este tare grea. Nu contează cum se numeşte – preşedinte sau rege, de altfel nu mai este nici o diferenţă, fiindcă monarhiile moderne sunt constituţionale. Pentru noi sunt străini. Pentru români este cel ce poate duce Coroana cu Cruce. Fiindcă, s-ar părea că a conduce poporul român este un fel de a urca Golgota.
Sursa: Revista AXA
®Acta Diurna™ 