Acta Diurna®

registrul vieții românești®

Cum se distruge un popor, o societate, în cca 20 de ani – în mod ireversibil, după Iuri Bezmenov. Metoda: subversiune ideologică, desfășurată în 4 faze: 1. demoralizarea [prin educație/sist educațional](15-20 ani); 2. destabilizarea [la nivel economic, diplomatic, &militar] (2-5 ani) 3. declanșarea situației de CRIZĂ (cca 6 săptămîni) 4. „normalizarea” [teroarea, ocupație militară, ex.: 1968 în Cehoslovacia] (cu durată nedefinită). – sursa: Feis, YouTube.

Cum se distruge ireversibil un popor, o societate, în cca 20 de ani, după Iuri Bezmenov. Metoda: subversiune ideologică, desfășurată în 4 faze: 1. demoralizarea [prin educație/sist educațional](15-20 ani); 2. destabilizarea [la nivel economic, diplomatic, &militar] (2-5 ani) 3. declanșarea situației de CRIZĂ (cca 6 săptămîni) 4. „normalizarea” [teroarea, ocupație militară, ex.: 1968 în Cehoslovacia] (cu durată nedefinită). – sursa: Feis, YouTube.

Reclame

Falsa suveranitate a ­României este folosită ca paravan pentru montarea unor mașinațiuni și experimente economice și politice – Ilie Șerbănescu

Istoriografia românească tinde să prezinte faptul că, în secolele de dominaţie otomană asupra ţărilor române, acestea n-au fost transformate în paşalâc (adică nu au fost preluate în administrare turcească directă), ca un fel de dibăcie victorioasă a românilor pentru supravieţuire în vremuri de restrişte, în timp ce în realitate …. […]

via Ilie Șerbănescu: ”Falsa suveranitate a ­României este folosită ca paravan pentru montarea unor mașinațiuni și experimente economice și politice!” — Lupul Dacic

Istoriografia românească tinde să prezinte faptul că, în secolele de dominaţie otomană asupra ţărilor române, acestea n-au fost transformate în paşalâc (adică nu au fost preluate în administrare turcească directă), ca un fel de dibăcie victorioasă a românilor pentru supravieţuire în vremuri de restrişte, în timp ce în realitate nu era nimic altceva decât o modalitate prin care opresorul străin obţinea acelaşi efect, dar cu un cost infinit mai mic, în măsura în care – şi este de accentuat! – exista o administraţie românească gata să-şi oprime propriul popor chiar mai abitir decât o administraţie străină. Forma juridică prin care puterea străină își impunea condițiile o constituiau așa-numitele „capitulații“.

La bază, regimul „capitulațiilor“ a izvorât din ­necesitatea reglementării într-un fel a relațiilor dintre statele europene creștine și Poarta Otomană (islamică), inclusiv a prezenței cetățenilor celor dintâi pe teritoriul acesteia din urmă, unde dreptul comun se confunda cu cel religios.

Și atunci Poarta consimțea să acorde un ­statut intermediar (ahdname) – respectiv nici teritoriu înglobat islamului (dar al islam), nici teritoriu de cucerit (dar al harb) –  care consta într-o serie de privilegii privind ­practicarea negoțului sau drepturi pentru cetățenii din statele europene prezenți în ­Imperiul Otoman (de a fi judecați de consulii proprii ori de a-și profesa religia etc.). Dacă însă țara europeană creștină (cum a fost cazul Ţărilor Române) era una slabă în raport cu puternica Poartă Otomană, statutul intermediar (ahdname) acordat era citit și opera în cheie inversă: respectiva țară era considerată ca acceptată într-un fel de vasalitate, ­presupusele privilegii (precum ­autonomia administrativă și alegerea ­domnilor) erau în fapt ­contra cost (un tribut mai mare sau mai mic, în funcție de conjunctura politică din zonă), iar adevăratele privilegii erau ale ­otomanilor prezenți pe teritoriul țării respective (practic, nu intrau sub jurisdicția locală).

Nu seamănă tulburător de mult situația aceasta din ­Ţările Române medievale cu situația actuală din România, parte a NATO, membră a UE și care mai împlinește și centenarul existenței sale întregite de sine stătătoare?!

După ce au simțit, veacuri de-a rândul, strânsoarea brațelor estice, românii au ajuns, din anii 2000, în mult râvnitele brațe vestice. Acestea, în numai câțiva ani, ­le-au luat totul de atâta iubire: resursele subsolului, industriile, băncile, telecomunicațiile, utilitățile, comerțul, pădurile și cea mai mare parte din pământurile agricole. Ca urmare, în baza proprietăților dobândite, au preluat, în virtutea regulilor capitaliste însele, decizia, transformând rapid și, foarte important de menționat fără ocupație militară, România într-o biată colonie! Dar, mirare!, nu i-a luat, așa cum ar fi firesc, și administrarea, după preluarea proprietății și deci deciziei. De ce ? Păi, brațele vestice, care combină inteligent forța cu eficiența (de trăiesc astfel bine-mersi de secole pe seama altora), au trei motive. Lăsând administrarea în cârca românilor, stăpânii străini ies mai ieftin (o ­administrație străină plătită ca la ea acasă ar necesita cheltuieli copleșitor mai mari). Dar, mai ales, stăpânul străin nu răspunde de nimic, ba poate arunca în capul românilor toate relele din lume. Românul devine vinovatul de serviciu, iar culpabilizarea permanentă este condiția jecmănirii culpabilului. Neasumarea administrării de către stăpâni nu înseamnă cumva delegarea către vătafii români a vreunei fărâme din decizie, ci doar lăsarea acestora să fure ceva milioane pentru ca stăpânii să poată fura ei, în liniște și în aplauzele generale, miliarde peste miliarde. Și mai este vorba de ceva: de imensa, inimaginabila ipocrizie a puterilor coloniale; nu „cadrează“ a mai pune pe tapet în secolul XXI existența cu acte în regulă a unor colonii, și încă unde, în Europa! De fapt însă, falsa suveranitate a ­României este folosită ca paravan pentru montarea unor mașinațiuni și experimente economice și politice, care ar fi descalificante și ­compromițătoare dacă ar fi vizat colonii oficial recunoscute (ca, de pildă, guvernări de „tehnocrați“ fără parlament și fără partide politice sau deresponsabilizarea socială completă a capitalului prin transferul integral al contribuțiilor sociale asupra muncii).

Cât privește statutul în ­periferia România al străinilor din centrele puterii ­vestice, lucrurile sunt clare, fără echivoc. Există peste 30.000 de firme din aceste centre în România. Folosesc, bineînțeles, salariați ­români (peste un milion), dar șefii fiecăreia din firme sunt străini. Aceștia ­manevrează jumătate din economia din România și, atenție mare, 70-80% din contractele din bani publici românești. Ținând cont de rata de randament la care lucrează, dispun de peste două treimi din profiturile obținute în România. ­Raportează însă Fiscului doar vreo 10-15% din acestea. Restul, adică grosul, îl evazionează înainte de fiscalizare, în total vreo 40-50 miliarde euro anual! ANAF și DNA nu descoperă niciun evazionist străin, niciun corupt străin! Acești șefi, venind din țările „mântuitoare“, sunt, desigur, niște îngeri! Dar chiar toți?! Și de te calcă vreunul din ei cu mașina pe trecerea de pietoni, este scos repede din țară de ai lui, să nu-i pună cumva nici măcar o întrebare vreun polițist sau procuror român! Trai nineacă în România centenară în virtutea unor „capitulații“, scrise sau mai ales nescrise, dar operaționale, din Evul Mediu. Chiar și pentru salahorii români este mai bine: oricum, e altceva să te calce în picioare un „mister“ în ­numele democrației, ­decât un „tovarișci“ în numele dictaturii proletariatului sau un „bey“ în numele Sublimei Porți.

Autor: Ilie Șerbănescu

 Cotidianul

Românii nu și-au părăsit țara, ci au fost alungați de o speță politică formată din lichidatori judiciari, alogeni, trădători și slugi de casă dirijate de afară. Tinerii din România pot fi duși cu barca o vreme, păcăliți pe o anumită perioadă de timp să îmbrățișeze curente lăturalnice, umaniste, filozofico-nihiliste, abstracte, goale de sens, într-un cuvânt, iudaizate. Însă de fiecare dată acționează asupra lor o forță superioară care-i atrage înapoi în rostul vieții, pe cărarea continuității, în etern, spre Dumnezeu. – Mihai Șerban, în dialog cu Sterie Ciumetti (publ în Lunea Patimilor, 2 apr 18).

Românii nu și-au părăsit țara, ci au fost alungați de o speță politică formată din lichidatori judiciari, alogeni, trădători și slugi de casă dirijate de afară. Tinerii din România pot fi duși cu barca o vreme, păcăliți pe o anumită perioadă de timp să îmbrățișeze curente lăturalnice, umaniste, filozofico-nihiliste, abstracte, goale de sens, într-un cuvânt, iudaizate. Însă de fiecare dată acționează asupra lor o forță superioară care-i atrage înapoi în rostul vieții, pe cărarea continuității, în etern, spre Dumnezeu. – Mihai Șerban, în dialog cu Sterie Ciumetti (publ în Lunea Patimilor, 2 apr 18).

Introducere ActaDiurna: Ziaristul(?) Sterie Ciumetti îl prezintă impropriu pe Mihai Șerban (un tînăr în vîrstă de 40 de ani) ca fiind un „dizident”. Mihai Șerban nu este însă un „dizident” în accepțiunea proprie a termenului în România. El este un intelectual român care are capacitatea de a observa profesionist și la modul intim realitățile înconjurătoare (românești, europene) în care a trăit și trăiește. Observațiile sale sînt pentru noi, acum, de maximă, VITALĂ relevanță. Mihai Șerban, trăitor de 15 ani în Franța, a observat foarte exact un lucru – confirmăm faptul prin propria noastră experiență NEMIJLOCITĂ: Vestul european îi urăște (mai ales) pe români tot așa cum cel mînjit de noroi din cap pînă în picioare îl urăște de moarte pe cel care a rămas nemînjit în condiții de viață egale, ba chiar cu mult mai rele.

FOTO: Mihai Șerban (în picioare, la microfon) își prezintă cartea (Manifest: Cartea neagră a României) la Tîrgul de Carte GAUDEAMUS ediția noiembrie 2017 (captură de ecran: ActaDiurna)

vizitați https://www.youtube.com/watch?v=6qlVEL-W-3Q  (Mihai Șerban își prezintă cartea Manifest: Cartea neagră a României) spre a vedea cine este Mihai Șerban.

EXPLOZIV ȘI EXCLUSIV: Interviul INTERZIS în Presa Românească

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Aprilie 2, 2018

EXPLOZIV ȘI EXCLUSIV: Interviul INTERZIS în Presa Românească

“Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi. 

După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este ignorat, negat și tratat cu aroganță. “

Uniunea Europeană se prăbușește.

Pentru a prelungi unitatea internă este nevoie de un factor extern de frică. Cum musulmanii nu mai sunt percepuți ca o amenințare, ba chiar sunt primiți cu brațele deschise, Rusia devine factorul principal de frică. Coeziunea U.E. depinde și de un factor intern de frică, pentru a menține poporul divizat. Acest factor format din oamenii cu convingeri naționaliste va fi tot mai demonizat pe măsură ce agenda avansează.

Urmează să pătrundem în mintea unui român care a trăit în Apus de peste zece ani, văzând cu ochii săi, din interior, mirajul prosperității occidentale în care am fost ademeniți, năruindu-se sub jugul totalitarismului capitalului transnațional, a globalismului neo-liberal.

Plecând de la ideea unui dialog despre România și problemele abordate, dezbătute, uneori incriminate și, până la urmă, arhicunoscute în spatiul românesc, interviul a deviat de la doxa conformistă cuprinzând imediat forma și esența profundă a cancerului la care este supusă țară noastră….

În acestă conversație asum un rol de jurnalist cu tendințe de avocat al diavoului, provocându-l pe dizidentul Mihai Șerban să răspundă la subiecte sensibile.

Interviul relevă o realitate suprimată de mass-media și instruiește cititiorul în arta retoricii moderne prin răspunsurile la întrebări puse semi-agresiv [mai exact: idiot-prostește, sau cu o prostie agresivă].

Natura democrației din U.E., metisajul și marea înlocuire, emigrarea românilor, perioada ceaușistă, cum a revoluționat Dan Puric românismul, jurnaliștii ca niște trupe de ocupare mintală [a vrut să zică: „ziariștii” propagandiști ai mass-media oficiale acționează ca niște trupe de ocupație ce pun stăpînire samavolnică pe mințile oamenilor], ș.a., sunt câteva dintre chestiunile atinse mai jos.

Fără falsă modestie, vă prezint cel mai exploziv interviu din presa românească; provocator, agitator, brutal de sincer, incisiv, grozav și adevărat, un interviu incorect politic:

Interviu

Sterie Ciumetti – Domnule Mihai Șerban, milioane de români și-au părăsit țara, nu credeți că acest lucru ar putea afecta în timp echilibrul  economic din România?

Mihai Șerban – Ați făcut o afirmație greșită. Românii nu și-au părăsit țara, ci au fost alungați de o speță politică formată din lichidatori judiciari, alogeni, trădători și slugi de casă dirijate de afară, dar am să revin asupra acestei false dileme pe parcursul interviului. Legat de chestiunea economică, permiteți-mi să vă întreb: ce înțelegi prin echilibru economic?

S.C. – Economia se bazează pe consumatori, milioanele de români plecați din România nu mai participă la economia țării… vorbim de pensii, servicii sociale, sănătate, etc.

M.S. – Dincolo de lipsa de înțelegere de care dau dovadă autoritățile vizavi de faptul că dezrădăcinarea unei populații reprezintă o dramă umană și nu o aritmetică economică, am să încerc să vă răspund la întrebare. Probabil faceți referire la capacitatea oamenilor de-a consuma produsele importate pe piața de desfacere creată în România, după lovitura de stat organizată în 1989. Ceea ce este altceva, orice, dar nu economie națională. România a fost o țară puternic industrializată, o forță agricolă de prin plan în Europa și un mediu profesional foarte bine calificat. După asasinarea lui Ceaușescu și trecerea forțată la așa zisa democrație, în mai puțin de două decenii, toată structura economică din România a fost lichidată și a început exilul de forță și inteligență.

S.C. – În mare, spuneți că s-a trăit mai bine în  România pe vremea dictatorului Ceaușescu?

M.S. – Vreau să știți că asocierea nu mă intimidează, chiar deloc. Vreau să vă întreb, Franco a fost și el un dictator?

S.C. – În România subiectul a fost mai puțin cunoscut, dar așa a fost perceput în Occident. Nu sunteți de aceeași părere?

M.S. – Bineînțeles că nu. Francisco Franco Bahamonde a reușit să țină piept internaționalei comuniste și celei capitaliste,  disimulată după mișcarea republicanilor, reușind să țină Spania cu o mână de fier departe de hegemonia bancară internațională din 1936 și până în 1977. Dacă numiți asta o dictatură, vă privește, dar atunci eu o numesc o dictatură a binelui. Revenind la esența întrebării dvs, este o realitate pe care o cunosc generațiile care au trăit atunci. Generațiile de astăzi vorbesc despre perioada trecută din perspectiva discursului dominant prin ecranul televizorului, [și]din manualele școlare.

S.C. – În România părerile sunt împărțite, este adevărat. În schimb, imaginea vehiculată în Occident a fost mai apropiată de o dictatură teribilă.

M.S. – Pentru occident, orice formă de nesupunere față de imperialismului financiar este o dictatură teribilă. Ceaușescu nu a fost nici înger și nici demon, dar a fost un conducător care a făcut din țara sa una dintre cele mai industrializate națiuni din estul Europei. În anii ’70, bazându-se pe infrastructura industrială, capacitatea de export tehnologic, alimentar și geniul ingineresc de care dispunea țara noastră, a încercat și a reușit o lovitură de maestru plătind datoria externă a României, provocând  fără întârziere izolarea internațională și consecințele cunoscute. Nici o națiune, în ultimele trei secole,  nu a reușit să se elibereze de jugul mafiei bancare, Ceaușescu a făcut-o. Populația a trebuit să suporte o anumită presiune, dar libertatea are și ea un preț. Dacă am fi fost lăsați să ieșim din această situație, România ar fi avut un destin glorios, ar fi devenit o referință în lume.

S.C. – Cine s-a împotrivit, poporul?

M.S. – Interesele transnaționale, finanțele apatride, numiți-le cum vreți. Vorbim despre aceleași forțe care dețin în continuare 175 de bănci centrale naționale – în lume, Banca Mondială și F.M.I.

S.C. – Nu putem vorbi de sistemul financiar global ca și cum am vorbi despre un grup de oameni. Finanțele acționează după niște principii de piață.

M.S. – Interesantă definiție… să înțeleg că imperiile Rothschild, Rockefeller, Warburg,  Morgans, deținătorii marelui capital, război după război, criză după criză, crimă după crimă, evoluează în timp și spațiu precum niște fundații de binefacere absolut dezinteresate? Să fim serioși.

S.C. – Nu credeți că sună a discurs conspiraționist?

M.S. – Dacă revoluția franceză, cea bolșevică, primul și al-doilea război mondial nu ar fi avut loc, acceptam această acuzație. Istoria nu trebuie privită prin faptele ei, ci prin rezultatele pe care le provoacă. Citiți-l pe Céline dacă îl găsiți, cenzura e mare, a scris o carte unde  aduce un omagiu interesant lui Felix M. Warburg, jidanul care și-a subvenționat prietenii cu 15, apoi cu 200 de miliarde de dolari pentru a revoluționa Rusia în 1917. O să vă placă lectura, grozav.

S.C. – Trecând peste intervalul respectiv,  factorii economici arată că România are o creștere economică susținută de când a intrat în U.E., nu credeți că este un lucru pozitiv?

M.S. – După ce o țară este adusă în stadiul zero de productivitate, nu poate decât să crească. Dar asta nu înseamnă că acestă creștere profită românilor, este pur și simplu o dinamică firească, o conjunctură controlată. Românii au avut totul la dispoziție ca să devină una dintre cele mai prospere popoare din Europa. Faptul că trecem de la echivalentul unui salariu de 200 de euro pe lună, la 250, sau 300 de euro pe lună, într-un interval 5-10-15 ani, matematic vorbind este o creștere, dar când vorbim despre România, sau demnitatea unui muncitor, devine ușor ridicol.

S.C. – Nu considerați că consumația este un factor de creștere economică?

M.S. – Puterea de cumpărare este un element printre altele, dar nu este central. Prosperitatea unei economii sănătoase este dată de  capacitatea de producție internă și export. Ori România nu mai produce nimic și, mai rău, a ajuns în faza umilitoare în care importă chiar și alimente de bază. Vorbim de o țară care are cel mai roditor pământ din Europa. În alimentarele din România găsiți numai produse de import, iar cele care mai poartă denumiri românești, ce-i drept foarte puține, aparțin unor firme străine. Prin urmare, orice bănuț cheltuit în supermarket este un cui bătut în sicriul național, ne întreținem jugul. Nu putem vorbi de economie în acești termeni, ci mai degrabă despre o exploatare economică. După dărâmarea controlată a blocului comunist, țările din Est au fost puse la dispoziția capitalului transnațional, la dispoziția firmelor occidentale. Pe lângă acapararea sistemului bancar, politic, a economiei și a tuturor resurselor naturale, a rezultat o piață de desfacere pentru produsele de calitate inferioară. Timpul a trecut de atunci și astăzi, din păcate, românii au rămas printre ultimii consumatori orientați din Est, rămânem o colonie economică. Mai rău, știam de multă vreme că produsele vândute în România aveau o încărcătură chimică nepermisă în țările din Vest. Odată cu apariția produselor alimentare chimice, modificate genetic, îmbâcsite cu E-uri, perturbatori endocrini, coloranți, aditivi de gust și chiar fecale de animale, a apărut în România o epidemie de cancere… autoritățile aveau la cunoștință acest lucru, idem pentru mass media, dar au tăcut cu desăvârșire, ca și în Occident de astfel.

S.C. – Ceea ce spuneți este foarte grav, aveți dovezi în acest sens?

M.S. – Mai grav este să-ți extermini cu bună știință populația. Aștept argumente bazate pe elemente reale, nu presupuneri și stări de conștiință post mortem. Aveți un raport care să arate că alimentele chimice nu provoacă cancer la consumatori?

S.C. – Bine, dar consumul nu se limitează doar la alimente?

M.S. – Aveți dreptate, pe lângă alimente otrăvite, românii mai consumă o sumedenie de produse românești vândute de firme străine.

S.C. – La ce vă referiți?

M.S. – Firmele străine, transnaționale, au cumpărat dreptul de a exploata, distribui și comercializa toate resursele naționale. Vorba lui Ilie Șerbănescu: „Tragi apa la București să îmbogățești Parisul”.  La fel pentru gaze, petrol și alte bogății de care, în mod normal, poporul ar fi trebuit să beneficieze la modul cel mai direct, la prețul mai corect. Aș adăuga un lucru foarte important, în momentul de față, pe lângă asasinarea suveranității și a democrației mai în general, asistăm la asasinarea resurselor naturale ale subsolului și solului. Spre exemplu, fondul forestier din România este decimat de austrieci cu sprijinul și asistența întregului guvern de la București. Practic, vorbim de violarea și spolierea moștenirii generațiilor viitoare. Grav, foarte grav!

S.C. – Folosiți termenul, asasinare, dar în cazul de față vorbiți de înțelegeri comerciale bilaterale, parteneriate public-privat.

M.S. – Elementele de comunicare moderne nu pot modifica o realitate, în cel mai bun caz o pot acoperi, o vreme. Eu vă spun că Constituția României a fost modificată pe rând pentru a permite jaful resurselor suverane, vorbim de aur, argint, telur, lemn, petrol, gaz ș.a., în cantități uriașe.  Vorbesc despre mii de miliarde de dolari furate, sau interzise proprietarului de drept, adică poporul român. Mai mult, un tată, o mamă, o familie, nu pune în primejdie cu bună știință viața copiilor, a generațiilor viitoare, semn că vârful statului român este parazitat de un grup de inși „românizați“ doar cu numele și ale căror inimi bat pentru orizonturi îndepărtate.

S.C. – Când spuneți guvern, faceți referire la niște oameni care au fost aleși democratic, nu credeți că acest deznodământ le conferă o formă de legitimitate în administrarea intereselor economice?

M.S. – Nu știu dacă să plâng, sau să râd la afirmația dvs? Această chestiune în jurul alegerilor democratice, nu mai are nicio legătură cu realitatea. Vorbim de niște oameni care evoluează într-un sistem analog, o filială dirijată de afară în care orientările politice, economice, sociale, legislative, parteneriatele strategice obligatorii, clasificarea dușmanilor, etc., absolut totul este decis și dirijat de afară,  în timp ce complexul mediatico-politic mimează stări de conflict, dezbateri de idei, false soluții și, în fapt, adevărate manipulări ale opiniei publice. Unde este democrația despre care vorbiți? U.E. nu este un spațiu democratic, România nu este un spațiu democratic.

S.C. – Dar nu puteți să spuneți asta și despre o țară ca Franța?

M.S. – Pasărea mălai visează. Franța, ca și România, plecând de la proporții și asemănări distincte, suferă de aceleași simptome cauzate de influența curentelor financiare apatride și a deciziilor luate de funcționari nealeși, care-și impun voința indiferent de rezultatul din urnele naționale. Campania electorală din 2017, a fost prilejul de-a afla acest lucru în mod oficial, candidați precum François Asselineau, Nathalie Artaud, sau Jacques Cheminade, au străpuns tavanul de sticlă și au avut curajul să vorbească despre marile orientări economice (GOPE), impuse din oficiu oricărui candidat ales, oricărui guvern și asta indiferent de culoarea politică anunțată.

S.C. – Insinuați că Franța mimează democrația, aranjează alegerile?

M.S. – Eu nu v-am spus că se aranjează alegerile, v-am spus că rezultatul lor nu schimbă cu nimic orientările decise de U.E., oamenii votează degeaba. Este mai subtil și mult mai ușor să transformi procesul democratic în ceva steril. De ce să te chinui să furi alegerile, când poți să furi candidații, să mimezi democrația, înțelegeți?

S.C. – Nu puteți să spuneți că toți candidații sunt corupți?

M.S. – In cazul de față nu putem vorbi de corupție, ci mai degrabă de trădarea unui sistem politic în incapacitate, o adunătură formală. Și dacă vorbim de un om cinstit, onest, populist, adică un naționalist care ar vrea să dea de pământ cu sistemul, cine află despre el, cine îl promovează, cine îi finanțează campania,  cine îi acordă timp de emisie, cine îi interpretează declarațiile și, în cele din urmă, cine îl desființează? Alături de curentele financiare, mass media joacă un rol central în alegeri, opinia publică este prelucrată, controlată, orientată. În final, în cursa electorală, rămân doar candidații sistemului, indiferent că vorbim de oameni cunoscuți, sau fețe noi. Vorbim de eșichierul politic dominant din ultimii cincizeci de ani. Nimeni nu vine să deranjeze această ordine, lipsa fondurilor pentru campanii și cenzura mass media, formează un zid insurmontabil, deocamdată.

S.C. – In sistemul actual, politicienii mai pot reprezenta interesul popular?

M.S. – Vă reamintesc că democrația originală înseamnă puterea poporului, pentru popor, de către popor. Dar nu oriunde, ci în cadrul arealului propriu, adică națiunea, fiecare la el acasă. Dacă oamenii sunt puși în situația de-a alege numai reprezentanți în acord cu U.E. și, mai ales, cu Banca centrală, atunci nu mai putem vorbi de interesul popular.

S.C. – În cadrul apartenenței la U.E., mai are relevanță să vorbim despre națiune?

M.S. – Depinde de ce parte a gratiilor te afli? Dacă faci parte din aristocrația conducătoare, din aparatul de stat, lucrezi în mass media, sau ești bancher, atunci națiunea reprezintă un obstacol în calea fericirii. Dar dacă faci parte din popor, atunci ai face bine să te ții cu dinții de aceasta fiindcă națiunea este ultimul refugiu de care dispune omul în fața progresiștilor.

S.C. – Va referiți la partidele de stânga?

M.S. – Nu, chiar deloc. Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi. Indiferent că vorbim de partidele de stânga, de dreapta sau de centru, rezultatul rămâne stabil, agenda progresistă avansează, este de neoprit. După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este ignorat, negat și tratat cu aroganță.

S.C. – Din ceea ce spuneți, dacă nu mă înșel, reiese faptul că politicienii nu fac parte din popor, nu credeți că vehiculați un concept greșit?

M.S. – Poporul este masa asupra căreia se exercită puterea, politicienii, ca să numim cele mai mărunte elemente ale sistemului, nu se află în acestă categorie. Atunci când exersezi puterea asupra poporul ca să-l obligi să-și înțepe copiii cu 11-12 vaccinuri, ocultând  realitatea efectelor reale asupra sănătății, putem vorbi de un abuz fenomenal de putere, se numește totalitarism la stare brută. Faceți o anchetă obiectivă și încercați să aflați câți politicieni, sau medici și-au otrăvit copiii cu 11-12 vaccinuri și veți înțelege cine este poporul.

S.C. – Credeți că democrația a devenit un concept depășit?

M.S. – Nicidecum, dar formularea corectă este, Democrația reprezentativă. Adică forma viciată a democrației  este un concept infiltrat, diluat, deturnat și reformat după rețeta aristocrației cosmopolite care, după căderea U.R.S.S., a reînființat un centru de putere transnațional independent de voințele populare, un sistem în opoziție radicală cu democrația stricto sensu.

S.C. – Îmi scapă ceva, insinuați că uniunea europeană este condusă de ruși?

M.S. – Nu, dar subiectul este foarte complex și nu cred că poate fi abordat în cadrul acestui interviu.

S.C. – Politologii spun că Rusia este un regim mai degrabă dictatorial, puteți nega faptul că Europa este un spațiu democratic?

M.S. – Democrația despre care vorbiți, în ultimele decenii, nu a făcut altceva decât să bombardeze țări nevinovate, să schimbe regimuri legitime, să acapareze resurse suverane, să producă haos și terorism globalizat, să facă din occidentali șomeri și să producă sclavi în lumea a treia. Dictatura despre care vorbiți, în ultimii ani, a provocat o reechilibrare a forțelor pe mapamond, obligând mașinăria sionisto-americană de război să bată în retragere. Intervenția Rusiei în Siria și în Crimeea demonstrând acest lucru. Altfel spus, de aici înainte, democrațiile occidentale vor avea dificultăți din ce în ce mai mari în  a subjuga și teroriza națiunile independente de pe glob.

S.C. – Orientul rămâne un subiect foarte complex și discutabil, dar în interiorul Europei, putem vorbi de influențe americane?

M.S. – Când vorbim de Europa, ne referim la un continent compus din națiuni distincte, prin urmare, fiecare țară are interese proprii. Prin înființarea U.E., aceste interese au fost deturnate, normalizate și apoi anihilate. Uniunea Europeană arată, prin toate pozițiile sale, și îndeosebi prin legile și normele pe care le impune prin forță, indiferent de sectorul vizat, că este doar o instituție de tip paravan, care acționează în subordinea și în serviciul marelui capital privat transnațional. Ori capitalul transnațional, tradus prin bănci și multinaționale, este deținut în proporție de 90 la sută de americani. Vă las pe dvs să trageți propriile concluzii.

S.C. – Bine, dar uniunea europeană nu poate fi asemănată cu o dictatură?

M.S. – Este o chestiune de terminologie și de abordare a realităților dincolo de discursul oficial. U.E. nu mai este un spațiu democratic din 2006. Vă reamintesc că țări precum Franța, Olanda, Danemarca, Suedia sau Irlanda au votat NU la referendumurile organizate pentru ratificarea Constituției Europene. Din păcate pentru ceea ce avea să urmeze, establishment-ul, care devenea tot mai vizibil și mai agresiv, a ratificat prin forță proiectul antidemocratic în data de 13 decembrie 2007, la Lisabona, în corelare perfectă cu așa-zisa criză financiară provocată de bănci private americane, toate în legătură cu Goldman Sachs. În ce măsură putem spune că ignorarea votului și infiltrarea finanțelor transnaționale în Europa a respectat principiile democratice?

S.C. – Nu cred că Goldman Sachs are capacitatea să influențeze U.E. Afirmația dvs pare oarecum exagerată, hazardată.

M.S. – Goldman Sachs, nu. Dar Banca centrală europeană, da. Din anii ’90, în perioada lui Bill Clinton, toți președinții Băncii centrale au lucrat la un moment dat pentru Goldman Sachs. Dacă îmi permiteți expresia aș spune că hazardul nu este un drum cu sens unic.

S.C. – Să revenim la subiect, credeți că locul României este alături de sfera de influență rusă?

M.S. – Vorbiți de România prin prisma opoziției Rusia-Occident, de ce nu luați în considerare și varianta independenței naționale, a suveranității populare, a democrației la care faceți referire? De ce nu credeți în capacitatea de autodeterminare a popoarelor? Eu nu sunt nici pro-rus, nici pro-U.E și nici pro-tocol.  Sunt pro-român, sunt pentru independența și demnitatea nemijlocită a neamului meu.  În definitiv, sunt un naționalist convins, cred în libertatea și destinul propriu a oricărui om.

S.C. – România este membru NATO, aproprierea de Rusia nu ar fi văzută ca o amenințare pentru echilibrul din zonă, o trădare?

M.S. – Occidentul nu este în poziția de a preda lecții de echilibristică zonală și nici nu este calificat să vorbească despre trădare. Să nu uităm că occidentul ne-a dat pe mâna prietenilor lui Felix M. Warburg… știți dvs, marele bancher din New-York, amicul lui Troțki și Lenin… Nimeni nu poate  impune unei națiuni dependența față de un anumit regim politic, economic, sau militar, cu atât mai puțin așezarea unei armate străine pe teritoriul său, altfel se numește că este sub ocupație.

S.C. – Rușii au adus suferință în România, represiune, tiranie. Puteți nega acest lucru?

M.S. – Dacă vreți neapărat să-i numiți ruși pe kominterniști, vă privește. Dar pentru mine Anna Pauker, nu a fost nici rusoaică și nici româncă… haideți să mergem mai departe atunci, ce vă face să credeți că ați scăpat de cei care au știut în trecut să acapareze calitatea de ruși, strecurându-se după perestroika sub calitatea de democrați, de europeni, de aliat strategic, sau de români? Gândiți-vă bine la acest lucru pentru că, tocmai aici se află cacealmaua istorică în care au căzut toți reeducații mass media, atât în Vest cât și în Est, mai puțin grupul Vișegrád care își trăiește primele clipe de libertate de după al-doilea război mondial.

S.C. – După părerea dvs, grupul Vișegrád este pro-rus?

M.S. – Grupul Vișegrád formează o antiteză sănătoasă și demnă de respect în fața agendei marxiste impusă de U.E. Dar este la fel de adevărat că fără sprijinul neoficial al Rusiei, nucleul de rezistență format din acest grup ar fi anihilat în 24 de ore după modelul Iugoslaviei în aplauzele occidentalilor care, cel mai probabil, ar striga că democrația a învins, ura, ura, etc.

S.C. – Nu sunteți foarte tandru cu mass media, nu credeți că este nevoie de presă liberă, independentă?

M.S. – Există o presă liberă sub forma publicațiilor independente de pe internet, dar acestea sunt lipsite de fonduri și izolate din câmpul informațional generalist, fapt care le limitează capacitatea de difuzare spre mase. De partea cealaltă, în liga profesionistă, aveți balaurul mass media care este o formă de negare a presei libere, un control al informației, o cenzură a realității, o reformă a firescului, o manipulare a realului. Mass media este pentru libertatea presei, ceea ce a fost colectivizarea pentru țărani, ori naționalizarea pentru proprietățile private. Să fiu mai explicit, atâta timp cât jurnaliștii profesioniști, care nu sunt nimic altceva decât linia întâi a trupelor de ocupație mentală, vor continua să se plimbe liniștiți prin România, vor fi lăsați să producă materie antinațională, anticreștină, antitradițională, antiromânească – deformând și defăimând, împotriva interesului popular, orice acțiune de apărare a valorilor fundamentale, orice încercare de ieșire din robie; ne vom afla la ani lumină distanță de orice inițiativă populară, politică, naționalistă, anti-imperialistă.

S.C. – După sirieni, românii reprezintă cea mai mare masă de imigranți din Europa. Credeți că România poate să reziste în viitor fără această populație activă?

M.S. – Să nu facem amalgam, musulmanii despre care vorbiți, au fost expatriați în mod expeditiv de axa sionisto-americană care, după bombardamentele și procesele trucate, au asasinat conducătorii legitimi și au favorizat instalarea regimurilor teroriste. Revărsarea populațiilor musulmane spre Europa, nu este  întâmplătoare, ci dirijată, nici măcar subtil și, mai grav, este presărată cu teroriști. De partea cealaltă,  românii au fost victimele unui regim de ocupație mediatico-politico-financiar care a destabilizat națiunea în mod gradual, după interese succesive. Bombardamentele au fost înlocuite cu distrugerea țesutului industrial, cedarea băncii naționale, ocuparea tuturor sectoarelor economice, strategice, politice, etc. Putem vorbi despre o formă de terorism disimulat după aparatul falsei democrații.

S.C. – Ați făcut referire la o populație musulmană presărată cu teroriști, nu credeți că  comiteți și dvs un amalgam, numindu-i pe toți  musulmanii teroriști?

M.S. – Amalgamul, ca argument de atac, alături de rasism, xenofobie și islamofobie, sunt elemente de comunicare ofensive folosite de mass media pentru a anihila din fașă orice revendicare protecționistă în fața valului de imigranți. Și totuși, am să intru în jocul dvs. și am să-mi reformulez afirmația: nu toți musulmanii sunt islamiști și nu toți islamiștii sunt teroriști, dar toți teroriștii sunt musulmani. Vă place mai mult acest aforism?

S.C. – Putem vorbi despre terorism în Occident, dar în România?

M.S. – Absolut, da! Terorismul poate căpăta diferite forme, acesta se poate disimula după directive europene, reforme economice, împrumuturi la F.M.I, Banca centrală, politici pro-imigrație, negarea suveranității populare, izgonirea populațiilor indigene, fast-food, etc. Terorismul este practicat pe sectoare, sub diferite forme, în funcție de interesul și intervalul istoric. Nu există nicio diferență între o bombă care sfârtecă corpuri nevinovate și o reformă ucigașă care pune în genunchi o națiune.

S.C. – Mă scuzați, dar nu am înțeles ceva, vorbeam de terorism și ați menționat fast-food?

M.S. – În S.U.A. patruzeci la sută din oamenii diagnosticați cu cancer suferă de obezitate. Circa 45% la sută din adulți și 25% din copii suferă de obezitate. Vorbim despre o adevărată  bombă cu întârziere și totuși, guvernul american permite industriei fast-food să facă 200 de miliarde pe an din vânzarea cancerului și a obezității.  Este cunoscut faptul că obezitatea provoacă teamă, neîncredere, dependență, panică, paranoia și nesiguranță. Terorismul acționează după aceleași principii.

S.C. – Unele voci din diaspora, o să-l amintim doar pe Paul Goma, vorbesc despre un plan de înlocuire a populației din România. În ce constă această înlocuire?

M.S. – Înlocuirea despre care a vorbit Paul Goma este o problemă strict românească și face referire la înlocuirea poporului român cu populația actuală a Israelului. De partea cealaltă, în Occident se vorbește despre „Marea înlocuire” și este o problemă abordată de intelectualii din Vest. În Franța, Renaud Camus a demonstrat că „Marea înlocuire” nu este un concept ideologic, ci o realitate palpabilă și este, probabil, cel mai mare șoc civilizațional pe care l-a cunoscut Franța și mai pe larg Occidentul. Marea înlocuire se rezumă prin schimbarea de populații și este vizibilă cu ochiul liber în orice aglomerație, spital, școală, supermarket, etc.  Însă, mare înlocuire nu se traduce doar prin schimbarea populațiilor indigene, ci și prin schimbarea civilizațiilor, a culturilor, a tradițiilor, a modelului de gândire, de exprimare, de percepție, a felului de a privi mediul înconjurător. Diferența dintre regimurile totalitare asumate și regimurile așa-zise democratice constă în metodologia de constrângere și condiționare a maselor. Putem vorbi de o adevărată revoluție a modului de detenție, Gherla, iadul comunist fiind surclasat! În pușcăria capitalistă, celulele și zidurile au fost înlocuite cu manipularea ideologică, sârma ghimpată cu șantajul financiar, și gardienii înarmați s-au preschimbat în jurnaliști corupți care trag cu salve neîntrerupte și fără somație în deținuți, cu minciuni letale.

S.C. – Din nou, nu credeți că sună a discurs complotist?

M.S. – În timp ce Catedralele cad sub acțiunea buldozerelor, moscheile se ridică din banii publici. În timp ce albii sunt tot mai tolerați de speța conducătoare, minoritățile sunt impuse ca model dominant. În timp ce creștinii sunt din ce în ce mai ridiculizați, musulmanii sunt promovați pe toate căile. În timp ce familia creștină este din ce în ce mai hăituită, sodomiștii își fac de cap defilând în stradă cu copii adoptați în cârcă, uneori smulși din brațele mamelor de organizațiile de stat… are rost să mai continui?

S.C. – La ce vă referiți?

M.S. –  Că doi pederaști se pot căsători și adopta copii nevinovați, răpiți, uneori, chiar din brațele părinților de instituțiile statului. Mă refer la Barnevernet-ul din Norvegia și cazul familiei Bodnariu. Nu este un caz izolat, drama are loc în toate țările nordice, în Suedia, Anglia, Germania și se întinde treptat în toată Europa.

S.C. – Să revenim la conceptul marii înlocuiri și complexitatea acestuia, este și România o țară în proces de înlocuire?

M.S. – Vă repet, marea înlocuire nu este un concept, ci o realitate palpabilă. Când vorbim de România, înlocuirea a fost realizată pe plan formal la nivel cultural, social, oarecum ideologic, și într-o măsură mai mică pe plan spiritual. Însă pe fond, marea înlocuire, ca multe alte totalitarisme încercate pe neamul nostru, a fost scurtcircuitată de intervalul istoric și substanța profundă din care românii sunt plămădiți.

S.C. – Anumiți intelectuali vorbesc despre o imposibilitate de adaptare a poporului român, incriminând tocmai substanța profundă și specificul românesc [despre]care vorbiți, spunând că reprezintă  un obstacol în fața progresului. Cum ați încadra această specificitate?

M.S. – Nu putem porni de la o teză subiectivă pentru a ajunge la concluzia unei specificități, ar fi prea ușor. Intelectualii despre care vorbiți, sunt de fapt telectuali, adică propagandiști autorizați de sistem. Dacă ar spune ceva real despre poporul român, nu i-am mai vedea pe la televizor și nici nu și-ar mai vinde cărțile. Apoi, cred că este firesc să nu înțeleagă complexitatea ființei profunde a unui neam atât de vechi. Ca să fiu mai explicit, pot să vă spun că românii în marea lor majoritate dispun de un geniu pe care străinii de țară, de neam și de Dumnezeu nu-l pot înțelege. Este un fel de înțelepciune a eternității, o gândire tipic românească, străveche, dezlegată de influențe străine, o filozofie național creștină, tradițională, profund țărănească și de sine stătătoare. Un fel de coerență cu natura, de intimitate cu anotimpurile – genială prin simplitatea ei, o viziune despre viață care transcende oricare încercare de mistificare istorică și modificare a valorilor fundamentale. Acesta este marele geniu al culturii românești originale pe care telectualii încearcă să-l distrugă.

S.C. – Vorbiți despre oameni care își cunosc istoria, tradițiile și sunt impregnați de cultura românească, dar credeți că tinerele generații vor ști să ducă ștafeta mai departe?

M.S. –  Tinerii din România pot fi duși cu barca o vreme, păcăliți pe o anumită perioadă de timp să îmbrățișeze curente lăturalnice, umaniste, filozofico-nihiliste, abstracte, goale de sens, într-un cuvânt, iudaizate. Însă, de fiecare dată, acționează asupra lor o forță superioară care-i atrage înapoi în rostul vieții, pe cărarea continuității, în etern, spre Dumnezeu. Românul nu-i treabă ușoară, e alunecos, teribil de rezistent, el nu poate fi asimilat de nimeni și de nimic, învinge timpul de fiecare dată, e unic prin ființa sa, superior prin destinul său. Cât despre planul înlocuirii, fragmentării și risipirii, acesta a eșuat deja. Izgonirea din țară a milioanelor de români nu a produs terenul prielnic marii înlocuiri, ci mai degrabă cel al deconspirării lor, a tuturor dușmanilor noștri și, mai ales, a minciunii Occidentale – care, să nu uităm, a fost folosită ca monedă de schimb pentru a distruge continuitatea noastră – reformând chiar în acest moment, printr-un ricoșeu incredibil, idealul național. Conștiința reacționară a Neamului Românesc se află în exil.

S.C. – La ce vă referiți, unde vreți să ajungeți?

M.S. – Fără să realizeze, milioanele de români de pretutindeni își ascut săbiile inteligenței pe ruinele Occidentului. Se vor întoarce acasă la momentul potrivit, cu un naționalism fierbinte, implacabil, revoluționar! Atunci, pe nevăzute o să înceapă exodul trădătorilor, renașterea României. Cei de afară împreună cu cei de acasă, uniți în această inversare neașteptată a forțelor continentale își vor regăsi interesul comun, calea libertății, reînnoind cu idealul național.Atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea ce nu are nici un popor prins în ghearele U.E., o națiune liberă. Nu trebuie să acceptăm altă cale.

S.C. – Înțeleg din ceea ce spuneți că nu aveți de gând să vă reconciliați cu ideea unui viitor comun în Europa?

M.S. – Fără români, Occidentul ar fi fost islamizat de mult, dar asta nu i-a împiedicat să ne trateze cu dispreț începând din anii ’90. Cert este că noi nu am decis să ne sinucidem în grup alături de vestici, e treaba lor, e viața lor, e moartea lor. Multiculturalismul este perceput foarte prost în Europa răsăriteană. Pentru români, islamul a reprezentat dintotdeauna un imperiu cuceritor, iar lupta împotriva acestuia a lăsat urme adânci pe pământul nostru sacru, atât prin jertfele strămoșilor, cât și prin sângele dușmanilor. Consider că vestul, din păcate, își trădează partea de continent, trecutul, istoria, civilizația; își cedează pământul, casele, femeile, copiii, sângele. Asta este, situația e destul de tristă, asistăm la un genocid consfințit, dar nu ne privește pe noi. Până la urmă nu împărțim aceleiași valori, aceleași crezuri, nu am avut și nu vom avea niciodată un destin similar. Cancerul provocat în Europa de revoluția iudeo-masonică din 1789, nu a reușit să producă metastaze mortale în Est, sistemul imunitar răsăritean le-a anihilat. In definitiv, dacă apartenența la U.E. se traduce prin ieșirea României din istorie, atunci trebuie să scăpăm cât mai repede din această structură.

S.C. – Cum vedeți viitorul în Europa?

M.S. – În primul rând, nu cred că toate ouăle sunt bune pentru omletă. Când vorbim de viitor, trebuie să disociem construcția europeană, de interesul real al Europei. Eu cred că vom asista la o inversare nimicitoare a istoriei, toate semnalele ne arată că populațiile occidentale – Italia rămâne o enigmă – au capitulat în fața evidențelor. Re-imigrația masivă spre țările de proveniență a populațiilor venite din Africa de Nord, sub Sahariană și din Orient ar rămâne singura soluție de salvare pentru ei, dar nu cred că axa sionisto-americană împarte același punct de vedere, mai ales acum când se află atât de aproape de reușită. În definitiv, cheia rezolvării se află în Europa originală, de matcă. Viitorul Europei creștine, albă, tradițională, morală și liberă stă în mâinile noastre, am devenit garanții Europei.

S.C. – E de bine, e de rău?

M.S. – Este așa cum este. Avem posibilitatea de-a rescrie istoria Europei cu litere de aur și asta împotriva globalismului neo-liberal, a Vițelului de aur. Este o obligație istorică, un legământ cu învățămintele creștine lăsate de Iisus Hristos la care trebuie să răspundem, prezent.

S.C. – Mulți Occidentali nu sunt de acord cu ce se întâmplă în U.E., votul spre partidele de extremă dreapta se evidențiază tot mai mult. Cum credeți că acest viraj politic o să influențeze deznodământul în următorii ani?

M.S. – Așa cum am mai spus, nu cred în antitezele oferite de sistem. Aceste partide evoluează într-un penitenciar politic și sunt folosite de elită pentru a genera o falsă impresie de pluralitate politică. De asemenea, prin demonizarea acestor partide, de fapt a electoratului, se creează condițiile necesare pentru a justifica necesitatea partidelor tradiționale. Acest joc al aparențelor permite controlul spațiului zis democratic. Partidele zise extreme joacă după regula tergiversării, ținând electoratul naționalist într-o perpetuă dezamăgire și sufocare: stați calm, fiți încrezători, nu vă revoltați, suntem de neoprit, într-o zi vom câștiga alegerile, Ura, ura, etc. Între timp, Occidentalii sunt tot mai colorați.

S.C. – Scapă cine poate?

M.S. – Întrevăd că în următorii 20-30 de ani, odată cu împlinirea agendei anticipate de Stephen Smith, africanizarea Europei, un număr foarte important de occidentali își vor lichida activele și își vor părăsi teritoriile pentru a-și îndrepta pașii spre Est. Revărsarea populațiilor de rasă albă din clasele mijlocii și superioare este inevitabilă, logică, altfel vor dispărea în 3-4 generații.

S.C. – Nu credeți că multiculturalismul poate produce o societate echilibrată, armonioasă și acceptabilă pentru populațiile albe?

M.S. – Probabil că o să meargă, o vreme, dar să vedem cum o să explicăm albilor că această societate trebuie să se facă fără ei, dar pe pământul lor? Multiculturalismul o să aibă o durată de viață limitată și în câteva generații rasele vor fi normalizate, omogenitatea o să devină noua normă, o sub rasă hibridă o să domine și o să intrăm în era metisului occidental.

S.C. – Să spunem că acest scenariu de anticipare devine o realitate, care credeți că ar fi rolul României?

M.S. – România trebuie să integreze cât mai repede grupul Visegrád, dar dintr-o poziție de independență totală fața de U.E. și NATO, și să formeze un bloc de rezistență care să extindă cooperarea cu țările vecine, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Republica Moldova, etc.

S.C. – Dacă înțeleg bine, vă referiți la ieșirea României din U.E.?

M.S. – Ieșirea României din U.E. este inevitabilă, istorică. Dacă ținem cont de creșterea tot mai accentuată a tensiunilor și  brațului de fier angajat între Bruxelles și grupul Vișegrád, în special cu Polonia și Ungaria, realizăm că este o chestiune de timp până la implozie. Problema României în acestă configurație dezirabilă stă în momentum, nicidecum nu trebuie să ajungem în poziția ultimului trădător din Est, adunat cu fărașul din milă, sau din necesitățile geo-strategice, ar fi o rușine pentru demnitatea noastră și un handicap major în negocierilor viitoare.

S.C. – Nu credeți că ieșirea noastră din U.E și NATO ar pune în pericol siguranța României?

M.S. – Siguranță României față de cine, vorbiți despre Rusia, Republica Moldova, Polonia, Ungaria, Serbia, China… cine vrea să ne atace, Mehmed al II-doilea? Vă rog, haideți să fim realiști. Sunt trei motive majore care provoacă instabilitate în lume și toate sunt interconectate între ele. De la înființarea Rezervei Federale, care este o bancă centrală privată, mașinăria de război americană a fost creditată fără acoperire reală, doar hârtie. Fără războaie, controlul resurselor planetare, șantajul financiar și imperialismul economic, S.U.A. ar intra imediat în faliment. Economia internă a Statelor Unite este deținută și controlată în quasi totalitate de o plutocrație care a preluat controlul prin cele trei bănci cunoscute care administrează întreaga masă monetară și financiară în folosul acestei plutocrații. Marele economist, Charles Gave, om de rețea și fin cunoscător al fenomenului transnațional, vorbește despre o organizație criminală, aș zice că folosește un termen prea cordial. Conflictul permanent cu țările arabe este condiția sine-qua-non pentru a putea menține populația Israelului într-un spațiu geografic care nu-i aparține, întreținând acest conflict permanent pentru a provoca, menține și justifica starea continuă de nesiguranță în lume. În definitiv, războiul permanent este o investiție pentru aristocrația jidănească din New-York, o necesitate economică pentru supraviețuirea hotelului american, elementul de bază al agendei globaliste și, nu în ultim rând, argumentul de forță al iudaismului politic. Aceasta este cutia pandorei, restul e literatură mass media.

S.C. – Plecând de la acestă constatare, și dacă România ar ieși din această sferă de influență, nu credeți că am fi izolați din punct de vedere comercial?

M.S. – Încercările de izolare s-ar solda cu un eșec total. Nu mai suntem în anii ’90, Perestroika a anihilat U.R.S.S.-ul dar nu a reușit să transforme Rusia într-o colonie cosmopolită. Renașterea Rusiei a creat o lume multipolară. China a devenit cea mai mare forța economică din lume și alături de India, Brazilia, Africa de Sud și Rusia au format BRICs, o adevărată  structură și un simbol al schimbării în puterea economică mondială, creând o alternativă salutară la organizația criminală amintită de Charles Gave – Banca Mondială și F.M.I. Avem la îndemână posibilitatea înființării unui parteneriat strategic-comercial în sânul  grupului Visegrád, acest parteneriat nu poate fi împiedicat să devină un factor de stabilitate și prosperitate în zonă. Datorită poziției geografice, România poate să joace un rol esențial în această construcție. Portul din Constanța reprezintă o adevărată deschidere spre lume, acesta poate să devină cel mai important port din Europa, imaginați-vă cam ce venituri am putea genera numai din taxe?  Recuperarea pământurilor cedate împotriva interesului național și relansarea agriculturii pe modelul biologic, reînființarea și reabilitarea structurii industriale, posibilă numai prin finanțarea noilor parteneri care ar avea tot interesul să sprijine dezvoltarea infrastructurilor și a serviciilor. Această dinamică ar relansa imediat piața muncii și exportul, vorbim de milioane de locuri de muncă.  Noile investiții ne-ar permite ca după naționalizarea tuturor resurselor ale solului și subsolului, să reînnoim cu exploatarea și distribuția bogățiilor cu care am fost înzestrați. Posibilitățile sunt infinite, dar numai o țară liberă și suverană poate pretinde la izbăvire. Tocmai din această cauză se fac eforturi atât de mari să rămânem în stadiul de colonie, un posibil loc de retragere pentru înlocuirea de care a vorbit Paul Goma.

S.C. – Ați prezentat o viziune foarte pozitivă, dar cum putem realiza acest lucru cu o clasă politică compromisă?

M.S. – Întreg sistemul trebuie dinamitat, poporul trebuie să-și reia ce-i revine de drept, trebuie să înceapă rebeliunea, răscoala, insurecția. Armata trebuie să-și reia atribuțiile reale, să audă strigătul națiunii și să sprijine poporul în răsturnarea acestui regim, să-i judece, și dacă sunt vinovați de înaltă trădare, și sunt, să fie împușcați în Piața Universității. Trebuie instituit o nouă formă de guvernare bazată pe democrația directă, puterea, controlul și voința  nemijlocită a poporului român trebuie să prevaleze în orice situație. Constituția trebuie să fie rescrisă pentru a garanta suveranitatea țării, a tuturor resurselor, a pământului, a băncii naționale, a monedei naționale și, mai ales,  a poporului. Trebuie interzise partidele politice, monopolurile private, lobby-iști și ONG-uri străine pe teritoriul național,  conflictele de interes trebuie pedepsite cu închisoare fermă și actele de înalta trădare prin pedeapsa cu moartea. Ar trebui să preluăm, să adaptăm și să perfecționăm modelul elvețian.

S.C. –  Care sunt calitățile principale ale democrației directe?

M.S. – Democrația directă împiedică accesul la conducere al oamenilor necinstiți sau incompetenți, fiind asociată cu mecanisme complementare de filtrare și control stabilite în raport cu interesul general și voința populară. Adevărata democrație nu desemnează regi, stăpâni sau dictatori, nu pune poporul în custodia unui singur om atotputernic, a unui partid sau a mafiei bancare transnaționale. Democrația directă este aceea care permite unui grup realmente reprezentativ al societății să muncească cu devotament în folosul comunității din care provin.

S.C. – După părerea dvs, care este principala problemă a României, ce anume ne ține pe loc?

M.S. – Lipsa de orizont, lipsa informației și lipsa înțelegerii că singura manieră viabilă și realistă prin care un om se poate îngriji și gospodări, dar și o familie, un sat, o comună, un oraș, un județ, o regiune și o națiune, în general, este prin implicarea activă, neîntreruptă și directă a tuturor membrilor interesați. Dacă într-o familie se ajunge în situația în care nici tatăl, nici mama nu-și mai arată interesul, grija și nu se implică la modul cel mai serios în treburile zilnice, atunci nu mai există nici familie, nici copii, nici casă, iar viață lor va fi sortită eșecului. Lipsa acestei dinamici esențiale de gospodărire și organizare internă duce la apariția intermediarilor, care, în mod natural, vor ajunge în cele din urmă să uneltească împotriva interesului comun.

S.C. – Anumiți intelectuali din țară încearcă să trezească aceste sentimente, Dan Puric ocupă această poziție, ce părere aveți?

M.S. – Dan Puric ocupă poziția pe care o ocupă paznicii sistemului în toată Europa. Rolul lui este să ducă românismul și ortodoxismul  în zona misticului, în complexitatea banalului, în derizoriu. Ca să câștige încrederea oamenilor care nu realizează că un populist onest nu ar fi omniprezent la TV, aceste personaje forțează  ușile deschise denuntând globalismul neo-liberal, planurile ocultei financiare, genocidul alb, islamizarea Europei și bineînțeles, amenințarea Rusiei, având grijă să nu se ajungă la întrebarea care deranjează și anume că, cei care provoacă aceste atrocități sunt membrii comunității care-i promovează pe acești mari români. In definitiv, poziția naționalistului de serviciu este asigurată de un actor, de oricine, aiurea, dar niciodată de un naționalist român adevărat. Dacă îmi aduc bine aminte, în urmă cu câțiva ani părintele Iustin Pârvu, Dumnezeu să-l odihnească, spunea că acesta (Dan Puric) s-a opus proiectului de a se construi o mănăstire ortodoxă la Aiud pentru Sfinții Închisorilor, solicitând în locul acesteia un centru cultural ecumenic. Revelator, nu-i așa? Eu l-aș sfătui să se lase de citate și în loc să practice gândirea de duminică, mai bine și-ar exersa talentul actoricesc în cadrul teatral și poate că, în ziua eliberării, vom uita că a fost recrutat de Securitate în 1976, când avea doar 17 ani.

S.C. – Sunteți un intelectual, un publicist și un scriitor  angajat, v-ați gândit să faceți politică?

M.S. – Nu cred că sunt un intelectual, poate mai degrabă un liber cugetător și cel mai probabil, un populist înrăit. Pentru mine un intelectual care intră în politică, este un intelectual ratat.

S.C. – De ce nu vă întoarceți în România?

M.S. – Momentul nu este încă potrivit. Atunci când dușmanul ocupă națiunea, elitele sunt vândute și poporul este supus, rezistența se face în vârful munților sau în afara granițelor, altfel națiunea dispare.

S.C. – Ați scris o carte care se numește Manifest Cartea Neagră a României. Ce ne puteți spune despre ea?

M.S. – Plecând de la o stare accentuată de dezacord cu realitatea impusă, am făcut o imersiune profundă în gunoiul societății europene provocat de revoluția bolșevică, primul și al-doilea război mondial. Căutând elemente de înțelegere am ajuns la cauze și analizând conținutul, spre surprinderea mea, am găsit cutiile negre ale României. Manifest Cartea Neagră a României este nota mea sinteză.

S.C. – Ca să nu-mi reproșeze colegii că nu respect rigorile meseriei, trebuie neapărat să vă întreb: sunteți un antisemit?

M.S. – Vă mulțumesc pentru rigurozitate. Cred că cea mai bună definiție dată antisemitismului aparține marelui jurnalist și critic literar, Bernard Lazar, citez: „Antisemitismul se află în gestație permanentă în jidan și nu în antisemit.”

S.C. – Bine, dar care este poziția dvs?

M.S. – Imaginați-vă pentru o clipă următorul scenariu de groază: uzurpând identitatea românească străveche, niște țigani fără scrupule, de diferite naționalități, împrăștiați pe întreg mapamondul, ar lucra concertat la distrugerea și anihilarea tuturor edificiilor create de marea civilizație iudaică. În măsura în care aceștia ar fi deconspirați, oare, ar ezita cineva să-i numească, români? Și dacă ar face-o, pe bună dreptate de altfel, credeți că țiganii ar scăpa basma curată acuzându-și victimele de antidacism? Să fim serioși.

6 comments

  1. Mihai Serban e cu cateva clase de calitate mai presus decat cel care-i pune intrebarile, asta daca intervievatorul nu le-a pus naiv-provocator.

  2. Vai de capul nostru! Vă dați seama ce zice omul ăsta?
    În câteva fraze a măturat toată mizeria adunată în aproape 30 de ani de minciună și întuneric. Asta nu e gândire, e tsunami intelectual și patriotism desăvârșit revărsat peste diavoli. Cu asemenea intelectuali, “O să bată soarele și pe strada noastră”. Mulțumim domnule Sterie Ciumetti pentru acest mega interviu. Aveți fani la Constanța!

  3. D-ul jurnalist a dat dovadă de inteligență și strategie.
    Poate că la început a încercat să ducă discuția într-o zonă “acceptabilă” însă și-a revenit repede, curentul a fost prea puternic! Jurnalistul nu a încercat să-l împiedice pe d-ul Șerban să spună ce gândește, asta înseamnă că știe ce este un interviu și oricum nu ar fi fost posibil. Întrebările au fost excelente. Domnul Șerban are o viziune și o forță de sinteză uimitoare, nici un “telectual” nu ar fi reușit să-l inducă în eroare pentru că, pe lângă curajul și “sănătatea” cu care gândește, își iubește țara și adevăr grăiește! Felicitări, un mare moment de jurnalism, LIBER!

  4. Democrație directă cu un grup de reprezentanți este o teză nu tocmai de profunzime, domnul Șerban a formulat-o gândind singur în biroul său și fără a avea experiența implicării practice în realitățile sociale. ELVEȚIA nu este un model tocmai potrivit pentru o DEMOCRAȚIE FUNCȚIONALĂ.
    Mai aproape de adevăr se poate exemplifica San Marino despre care aproape nimeni nu știe nimic. Locuitorii acestui minuscul stat – prima republică înființată cu 800 de ani în urmă și care nu face tapaj că este democrat – și-au asigurat traiul liniștit într-un loc protejat natural, dar și bine organizat asupra invaziei tâlharilor. Au câștigat în lupta cu armata papalității (a lui Borgia) care intenționa să-i catolicizeze. Au propria spiritualitate -ancestrală – și trăiesc în bună conviețuire.
    Despre Democrație, ca să funcționeze nedeturnată – ca la toate tentativele din istorie, începând cu aceea gândită de Pitagora – introducerea unor elemente de bază în Constituție este STRICT OBLIGATORIE cu scopul de a fi protejată de atacurile rău intenționate ale nemernicilor.
    Mișcarea pentru Constituția României s-a înființat în luna februarie 2013 și a promovat un proiect de Constituție a Cetățenilor, Proiect încă perfectibil și la care lucrează peste 500 de români din toate profesiile și categoriile. Au fost înființate deja 7 Comitete de Inițiativă și prin domnul dr. Constantin Cojocaru s-au făcut demersurile legale prin publicarea în Monitorul Oficial în sensul de a fi convocat -legal- referendumul. În anul 2014 fost și tipărită cartea Constituția Cetățenilor explicată pe înțelesul tuturor, era după al doilea Comitet de Inițiativă. Deci, acțiunea este publică și foarte bine cenzurată de sistemul mediatic și cu alte piedici/arme ale teroriștilor autori ai loviturii de stat decembriste. Tel.: 0744 435 445.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment

Name *

Website

StatCounter - Free Web Tracker and Counter

DE INVESTIGAT (problematica fraudei criminale pe nume CNP)- CAZ CONCRET publicat acum 19 ore pe feis – persoana intervievată este din Brașov. – Cu linkuri suplimentare. Din nefericire unghiul ziaristic de abordare pune reflectorul pe sănătatea sau lipsa sănătății mintale a acelora care se prevalează de DREPTURILE LOR INALIENABILE DE NĂSCUT VIU, mai curînd decît pe problematica propriu-zisă: Ce este CNP-ul? Cum a apărut el? ce funcții are? Este sau nu adevărat, de exemplu, că cifrele lui indică coduri de tranzacție pt împrumuturile României la FMI? [V. restul articolelor din seria `DE INVESTIGAT` pe acest blog.] Este adevărat că, în baza CNP-urilor, SÎNTEM TRANZACȚIONAȚI precum vitele -sau oricare alt fel de marfă – în arena financiară internațională?

a se revedea, preliminar, documentarul: https://www.youtube.com/watch?v=5tEKIbKoFWw&app=desktop

a se urmari si: https://www.youtube.com/watch?v=-nudXkxhOSs

Stirea propriu-zisa anuntata in titlul acestui articol incepe aci:

Îmi place Pagina · 19 ore · editat ·

Soferul – fiinta nascuta vieSoferul-suveran care a fost descoperit in trafic la volanul unei masini neinmatriculate, si care a refuzat sa se legitimeze, are discernamant! Asadar, poate raspunde penal! Adept al miscarii „fiintelor nascute vii”, care nu vor sa recunoasca actele oficiale ale statului, omul a explicat in detaliu de ce a ales aceasta cale. Ascultati-l, merita!

PS – Un reportaj cu mai multe puncte de vedere, la Stirile PRO TV de la ora 19.00

a se vedea și https://www.facebook.com/207279030017508/videos/226258101452934

ELECTRA GHIZA jurnalist
Miercuri [ieri? 22 martie 2018?]·

Un sofer prins in trafic, la Brasov, fara permis de conducere si cu masina neinmatriculata scoate la iveala o miscare ce castiga tot mai multi adepti in tara noastra. E vorba de oameni care nu recunoasc actele de dentitate emise de stat si, ca urmare nu se legitimeaza in fata autoritatilor. Isi spun „suverani – fiinte nascute vii” si viseaza sa nu mai plateasca taxe si impozite, sa nu se mai supuna niciunei legi sau reguli sociale. „Suveranul” descoperit in trafic a fost internat pentru o evaluare psihiatrica prilej cu care mai multi adepti ai miscarii s-au strans sa il sustina.

Printre ei, si un personaj cunoscut in Brasov: om de afaceri, cu o avere estimata de Forbes in 2010 la 30 de milioane de euro, Dan Camarzan a disparut din lumea afacerilor. Nu inainte de a incepe un ansamblu rezidential in care multi oameni si-au bagat banii. Constructia stagneaza, iar pagubitii bat la portile instantelor. Cu un act de identitate nou, redactat chiar de el, Camarzan se proclama om liber, nesupus “legilor amiralitatii”.

Detalii și opinii ale juriștilor și sociologilor vedeți la Știrile PRO TV de la ora 19.00.

Vezi mai puţin

alte linkuri:

 

alt link: https://www.youtube.com/watch?v=GZzvGwh5g34&app=desktop [BUREBISTA CHEMA IN JUDECATA COMPANIA NATIONALA ROMANIA clip postat pe facebook 6 martie 2017]

(postat pe you tube la 10 nov 2017)

a se urmari și interviul telefonic (destul de precar, dar conține date interesante):

 

06 Martie 2018, 12:54 // Mai multe Asociații Obștești unioniste [din R. Moldova]vor organiza la 25 martie curent, în Piața Marii Adunări Naționale un miting cu genericul „La sfat cu cetățeanul, la sfat cu suveranul”, unde se va semna Declarația de Unire, în contextul faptului că tot mai multe localități s-au expus pozitiv asupra acestui lucru.

Chișinău, din nou în frunte ! Dă tonul la cântec în Marșul Unirii !

Toți românii trebuie să citească acest mesaj!!!

http://www.realitatea.md/union istii-invita-la-marea-adunare- generala–unde-va-fi-semnata-d eclaratia-
de-unire–au-fost-invitati-tot i-deputatii-din-parlament–vid eo-_73106.html

Unioniștii cheamă cetățenii la Marea Adunare Generală, unde va fi semnată Declarația de Unire.
Au fost invitați toți deputații din Parlament

Toți românii trebuie să citească acest mesaj!!!

06 Martie 2018, 12:54 //
Mai multe Asociații Obștești unioniste vor organiza la 25 martie curent, în Piața Marii Adunări Naționale
un miting cu genericul „La sfat cu cetățeanul, la sfat cu suveranul”, unde se va semna Declarația de Unire,
în contextul faptului că tot mai multe localități s-au expus pozitiv asupra acestui lucru. Anunțul a fost făcut
astăzi în cadrul unei conferințe de presă prezentată de către organizatorii evenimentului.
Ținând cont de faptul că evenimentul este de o anvergură națională, organizatorii au invitat toții cei 101
de deputați din Parlamentul Republicii Moldova, pentru a participa la acest miting destinat semnării
Declarației de Unire.
Totodată, în cadrul Marii Adunări, unioniștii vor cere  celor două Parlamente de la Chișinău și București
să semneze la 27 martie curent, Declarația de Unire în Legislative, și să recunoască Actul de întregire a
Basarabiei cu România din 27 martie 1918.
Marea Adunare Națională va începe cu un marș, care va porni din toate orașele României, finisându-se
în Piața Marii Adunări Naționale de la Chișinău. La eveniment se va semna trei documente:
– Declarația Marii Adunări Naționale de reintregire a țării prin recunoașterea Actului de Unire a Basarabiei
cu România,în vigoare în prezent
– O cerere adresată celor două Parlamente ale României și Republicii Moldova, prin care să convoace o
ședință comună unde vor semna această declarație
– O hotărâre prin care, Marea Adunare Generală, va împuternici o delegație, compusă din primari, consilieri
locali, care au votat declarația de reîntregire a țării și reprezentanți ai societății civile, care la 26 martie să se
prezinte la Parlamentul Moldovei și la Ambasada României, pentru a le înmâna aceste documente semnate și
să participe la ședința comună a Parlamentel din 27 martie.
Realitatea.md amintește că până în prezent 97 de localități din Republica Moldova au semnat declarația de
unire simbolică, adică circa un milion două sute de mii de cetățeni.

1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est de către ruşi – de Sorin Ul[l]ea (n. 1925 – d. 2012).

https://melidoniumm.wordpress.com/2013/03/09/sorin-ullea-3-mai-1925-11-martie-2012-o-personalitate-surprinzatoare-in-memoriam

Sorin Ullea

1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est de către ruşi 

Graniţele Moldovei (IV)

Moldova furată trebuie neapărat readusă la patria mamă, evident, cu mari şi perseverente eforturi. Şi atenţie! nu numai aşa-zisa “Republică Moldova”, ci întreaga Moldovă furată din care “Republica” e numai o parte ! Dar iată întrebarea: cine să conducă şi să coordoneze aceste eforturi? Evident, omul cu cea mai înaltă funcţie în stat:  preşedintele României. Dar care dintre ei? Căci din 1990, de când ne considerăm ceea ce nu mai suntem de mult, o democraţie, şi până azi s-au perindat la cârma ţării trei preşedinţi. Deci care dintre ei ? iarăşi evident: cel care şi-a arătat marea dorinţă de a readuce Moldova furată. Şi cine e acela ? Să vedem.

Poate fostul preşedinte Ion Iliescu ? În nici un caz. Ion Iliescu a fost şi a rămas până astăzi un bolşevic integral. Nu-i cunoaştem studiile liceale dar ştim cu toţii că studiile universitare le-a urmat în Moscova lui Stalin, de unde s-a întors în ţară încă mai filorus decât plecase. (M-am referit mai sus la eventualele  sale  studii  liceale  pentru  motivul  că fostul său stăpân, Nicolae Ceauşescu, nu fusese în adolescenţă licean ci calfă de cizmar la bunul meu prieten, şi bun român, domnul Traian. Şi de la domnul  Traian ştiu că “Nicu” nu se ţinea de treabă ci de  comunism şi că, fugărit de poliţie, se cobora de la etaje  pe  burlane,  neajungând  cizmar  ca  prietenul meu ci – mai târziu în viaţă – general!  după  ce fusese  şi el la Moscova unde nu ştiu ce făcuse.)  Cât despre  preşedintele  Iliescu  ţin  bine  minte  că,  împreună  cu preşedintele “Republicii Moldova” Snegur, a  împiedicat  în  1990  revenirea  Moldovei  de  dincolo la Moldova de  dincoace, revenire pe care o cereau   românii  moldoveni  care,  veniţi în  1989  din  sate şi oraşe la Chişinău formaseră, într-un entuziasm  uluitor, o gigantică manifestaţie: 500.000 (cinci sute de mii) !! (Am văzut şi auzit acea manifestaţie  pe  o  casetă  video  în  toamna  lui  1989).  Dacă  n-ar  fi existat   Iliescu   cele  două  jumătăţi  ale  Moldovei  s-ar fi unit pentru că presiunea spre unire era uriaşă. Iliescu  însă,  total  antiromân  şi  filosovietic,  n-a  făcut   altceva  decât  să  urmeze  „idealul”  tatălui său,  Alexandru  Iliescu:  alipirea  Basarabiei  la  U.R.S.S.!  Dar  cine  era  Alexandru  Iliescu?  Nimeni  altul  decât  fiul  bolşevicului  rus   Vasili  Ivanovici,  care,   pentru  a  scăpa  de  urmărirea  Ohranei  ţariste,  s-a   refugiat  în  România  prin  anii  1895.  Membru  al Kominternului,  Alexandru  Iliescu  a  aderat  la  Rezoluţia Congresului V al P.C.d.R. (Partidul Comunist   din   România)   ţinut   în   1931   la  Gorkovo  lângă  Moscova  în  care  se spune  că „burghezia şi moşierimea din România, înfăptuind propriile planuri imperialiste…au cucerit Basarabia, Transilvania,  Bucovina  şi  Banatul…”.   Rezoluţia  nu făcea  altceva  decât  să   reia  teza   Planului   Kolarov  pentru  dezmembrarea  României  elaborat de  Komintern  care  caracteriza  România  ca  un  stat de  tip  imperialist  alcătuit  din anexiuni teritoriale !![1]   Cu  aşa  înaintaşi,  nu  e  de  mirare  că  Ion  Iliescu  a  desfiinţat  cu  brutalitate  marea manifestaţie anticomunistă din Piaţa Universităţii la care am participat în toate cele 52 de zile şi am vorbit „golanilor” –  cum ne-a caracterizat Ion Iliescu –  de două ori din balcon alături de acel mare şi biet român, azi  complet  uitatMarian  Munteanu.  Cu figura-i de Christ a fost sufletul Pieţii Universităţii şi tocmai de aceea a fost bătut sălbatic şi slăbit mental. Căci Iliescu a pus pe noi armata în acel faimos 13 Iunie, după  care  a  adus  minerii plini de securişti, pe care i-am  urmărit  cu  toate  crimele  lor  până  în  ultima seară.  Acest  preşedinte  de  onoare  al   PSD  este  cel mai mare criminal din istoria bolşevică a României  şi  din   întreaga  ei  istorie.

 

Revin şi întreb: dacă nu Iliescu, poate urmaşul său Emil Constantinescu ? Nici acest mediocru muntean pe care nu numai că nu l-a interesat niciodată Moldova pierdută dar şi-a folosit funcţia pentru a legaliza stăpânirea ucrainienilor asupra  Insulei Şerpilor. Această insulă a fost furată  României  şi  ataşată  URSS-ului  după  1944   prin  simplu  act  de  forţă.   Formalitatea   juridică   a   venit   mult   mai târziu în 1997. Iată ce declara Dumitru Ceauşu,  ambasador  pe  atunci  la  Kiev,  într-un  lung  interviu  acordat  lui  Petre  Mihai  Băcanu  şi  publicat  în  România Liberă  la  21  Aprilie  2004:  “Domnul Severin   (ministru   de   externe   în   acei ani – S.U.)   la indicaţiile  Preşedintelui  Constantinescu,  s-a implicat  personal  în  negocierile  asupra Tratatului  cu  Ucraina”  şi  “a  semnat  o  scrisoare  cu  omologul  său  ucrainian  Udovenko în care, la punctul 3, recunoaşte că Insula Şerpilor ‘aparţine Ucrainei’.”!!

E vorba, aşadar, de acelaşi  Adrian Severin care ne îndemna într-o emisiune la radio, pe noi românii, să nu stârnim “suspiciunile ucrainienilor”!, iar într-un interviu din 2006 afirma că  România şi Bulgaria „ar trebui să încerce să înţeleagă şi să respecte  interesele  ruse  în  regiune  (subl. ns.)    şi să îşi adapteze propriile interese într-o manieră care să coexiste cu cele ruseşti”[2]. Dar, îl vedem şi la televizor   vorbind   cu   ură   despre   Traian   Băsescu  şi  acuzând-o  pe  Monica  Macovei  de  trădare  pentru că vorbeşte deschis la Bruxelles despre corupţia  generalizată  din  România.  E  de  înţeles,  căci  e nepotul  Anei  Pauker.  Iată  şi  excelenta caracterizare a Sabinei Fati: „Tipologia Severin reprezintă  politicianul  oportunist,  care  ar   fi  făcut aceeaşi carieră strălucită şi pe vremea comunismului, care ştie să sară dintr-un partid în altul … care devine furios  când  trebuie să se bată bărbăteşte  cu  fapte,  nu  cu vorbe,  şi  care  este gata să lovească pe la spate pentru a-şi scoate adversarul din joc”[3]. Dar dacă Severin e nepotul Anei Pauker, Constantinescu  al cărui  nepot  mai  e?  căci  îl  vedem  la  televizor atacându-l  pe  Traian  Băsescu  mereu  şi  mereu  şi numai pe el,  cu exact aceeaşi ură pe care nu şi-o poate stăpâni. Sunt cumva cei doi pradă unei maladii  psihice?  Nu.  Nu au asemenea scuză.  Sunt amândoi  trădători  de  ţară  ca  de  altminteri  atâţia  şi  atâţia  alţii.   Mai mult:  Constantinescu e şi notoriu imoral: la  câteva  luni  înainte  de  expirarea  mandatului  a  anunţat public  că  se  va  retrage  din  politică,  iar  în  2008  a  intrat  din  nou  în  politică,  şi  încă  din  plin:  şef de  partid  şi  vrând  să  alcătuiască  un  aşa-zis  pol de  dreapta,  lucru  irealizabil  de  care  nu  a  avut luciditatea  să-şi  dea  seama  că-l  face  de  râs.

Rămâne deci numai al treilea preşedinte: Traian Băsescu. Ecce homo! Căci într-adevăr, Băsescu e primul preşedinte care a avut milă de Moldova de peste Prut şi a declarat public şi-n repetate rânduri că marea sa dorinţă e să lupte pentru a o  aduce  la patria  mamă!  Mai mult,  Băsescu  are exact  ce  n-au  avut  şi  n-au  cei  doi  înaintaşi  şi  de fapt nici un  om politic din ţara asta: darul şi harul de  a  conduce  o ţară  pentru că,  pe  de  o  parte  e  om  cu  vastă  imaginaţie  şi  minte  plină  de  idei  în contrast  total  cu  lipsa  de  idei  şi  stereotipismul  plicticos  al  înaintaşilor  săi  şi  totodată  şi  talentul  de  a  se exprima  într-o   vorbire  clară,  nerepezită,   fără ezitări şi reluări, ci curgătoare şi pe înţelesul tuturor, mai adăugându-se, spre norocul său, şi expresia extrem de mobilă. Nu e snob, nu e distant ci, dimpotrivă,  apropiat  şi  prietenos  cu  oricine,  cum nu e nimeni altul dintre toţi oamenii politici. Toate acestea împreună explică marele său succes în publicul  românesc,  ce  se  adună  în  jurul  său  din România şi până în Spania. Căci i-a fost dat lui Băsescu să fie un personaj unic. Singur  s-a declarat  de  la început  “preşedinte  jucător”.  Dar  format,  din pasiune, în disciplina cea mai aspră cu putinţă, căci în aviaţie  moartea  vine  în  trei  secunde,  pe  când                          pe un vas petrolier de mare tonaj, la o catastrofă, moartea  vine  celor  “salvaţi”,  lent,  în  ore  întregi  de înot disperat. Pe Băsescu l-a atras magnetic pericolul, primejdia maximă, drept care nu se sfătuia cu nimeni ci, aşa cum  spune, numai cu Dumnezeu, între steagul ţării şi Divinitate aflându-se singur. Toţi mediocrii din această ţară care au ajuns politicieni, oameni  de  afaceri  şi  comentatori  de  stânga  au făcut mare haz de “preşedintele jiucător” cum pronunţă  apăsat  mitocăneşte  preşedintele  infimului partid conservator, Dan Voiculescu. Dar n-au ştiut toţi acei mediocri că în istoria Europei a mai fost în fruntea unei ţări un “mare jucător”, bine cunoscut oamenilor  de  adevărată  cultură,  adică  exact  ce  nu mai  există  astăzi,  distrusă  fiind  cultura  în  mod  premeditat  de  bolşevici  care  au  văzut  în  cultură  un  duşman  şi-n  popor  o  masă  de  proşti  buni  de păcălit în interesul lor. Iată ce spune un mare istoric: “…apariţiile şi evoluţiile sale publice prin ţară care-i plăceau enorm, nu erau gesturi plicticoase şi formale,  ci  opere  de  artă  ale  unui  mare  jucător  a  cărui  inimă  era  în  piesa  jucată,  în  amestecul  sufletesc între o Prinţesă şi poporul care-o iubea”. Prinţesa nu era alta decât ultra celebra regină Elisabeta I a  Angliei,  unică  în  istoria  acestei ţări  („…her  public  appearences  and  progresses through  the  country,  which  she  thoroughly  enjoyed,  were  no dull  and  formal  functions,  but  works  of  art  by  a  great  player  whose  heart  was  in  the  piece,  interchanges  of  soul  between  a  Princess  and  her  loving  people” [4].

Unul dintre cei care-l cunoaşte cel mai bine şi mai de aproape pe preşedintele Traian Băsescu e  Adriana Săftoiu, care i-a fost colaboratoare când era ministrul transporturilor şi apoi purtătoarea sa de cuvânt: în total şapte ani. Eu am urmărit aproape toate apariţiile televizate ale preşedintelui. I-am studiat cu maximă atenţie şi felul cum arată şi felul cum vorbeşte şi am ajuns la aceeaşi concluzie cu Adriana Săftoiu, concluzie pe care şi-a declarat-o ea însăşi la televiziune: “Băsescu e cel mai mare om politic din România”.  De  aceiaşi  opinie  sunt  şi  eu  dar  văd că nu mai este ea. Căci din hotărât pro Băsescu a devenit  peste  noapte  hotărât  anti  Băsescu,  cum  a şi  declarat  la  Antena  3  la  27  februarie  2008:  “Nu susţin  o  Românie  în  care  un  om  are  imaginea Mesiei”.  Infatuată  persoană  e  această  A.  Săftoiu  cu  a  sa comparaţie  absurdă.  Ieşită  dintr-un  cap  incult. Nu-şi dă seama ce spune: Băsescu  are imaginea  lui  Mesia??  Ce caută Divinitatea în politică ? Autoarea a crezut că e subtilă cu asemenea “identificare”.  Mare comédie !  Înţelegem  cu  toţii  că  A. Săftoiu  nu-l  mai  vrea  pe  Băsescu  în  fruntea unei  republici  prezidenţiale  şi  exact  asta  trebuia  să spună. Felul în care gândeşte şi scrie dovedeşte însă şi lipsă de caracter şi lipsă de orizont politic şi lipsă  de  talent  literar,  aşa  cum  sunt  cu  precădere  toţi  servitorii  lui  Vociulescu  de  la  Antena  3.  Plătiţi  “gras”  de  stăpânul  Antenei  3,  ca  să-l  atace  mereu  şi  pururi pe  preşedintele  Băsescu,  Radu  Tudor  a  ajuns  până  la  monumentala  imbecilitate că Sorin Ovidiu Vântu este de 100.000 de ori!! mai inteligent  decât  Traian  Băsescu.  Şi  astfel  crede  că  s-a  pus  bine, ca  un  lingău,  şi  cu  escrocul  Vântu.  Să  se  alăture  lor  şi  Adriana  Săftoiu,  căci  acolo  e locul ei. Dar ca una care l-a cunoscut atât de bine pe Băsescu  avea  obligaţia  să  arate  pe  cine-l  vede  în  locul lui. Căci e uşor să spui “nu-l  vreau  pe cutare” dar  trebuie să spui “îl vreau pe cutare” după ce ai afirmat  că  “Băsescu  e  cel  mai  mare  om  politic din  România”.  A. Săftoiu  şi-a  băgat  singură  capul în  laţ  şi-n  laţ  va rămâne  cu  cele  două  afirmaţi  ce  se  anulează  reciproc.  Toţi  atacatorii  lui  Băsescu,  inclusiv  cei  de  la  televiziune  sau  din   presa   scrisă  nu  sunt  spirite  constructive  ci  distructive;  total inculţi, ascultând cu devotament „indicaţiile”  patronilor  lor,  nu  se  gândesc  la  ridicolul  în  care  se  află,  ci  la  bani  şi  iar  bani  şi  mereu  bani,  iar  de  ţară  nu  le  pasă.

E adevărat  că  şi  Băsescu  greşeşte  şi  încă grav  uneori,  cum  e  cazul  cu  cele  două  fete  ale sale  şi mai ales  cu  cea   mică,  Elena,  care,  după ce a fost mai multă vreme cu fiul unui mare pesedist (Hrebenciuc) – unde este crezul ei politic? – ne va reprezenta  acum  în  Parlamentul  European  din partea PDL-ului, fără să aibă urmă de merite pentru asemenea   post!   Lipsită   de   cultură   elementară:  cu „succesuri”  şi  „scaun  electric”  pentru  un  infirm; cu ideea de a susţine în P.E. legalizarea drogurilor  slabe – fără  a  se  gândi  la  urmarea dezastruoasă  a drogurilor asupra tineretului din ţara sa – şi renunţarea după numai câteva zile la această idee; ca  fiică  a  primului  om  din  ţară,  apărând  pe pagina  de  titlu  a  ziarului  Libertatea  (18  Iunie 2009)  cu  comentariul:  „Elena  Băsescu,  Hrebe  jr. te-a înlocuit cu o brunetă sexy!” şi „Până  şi Joe a uitat-o pe fiica preşedintelui şi şi-a tras o iubită blondă”, totul alături de o tânără goală, doar cu chiloţi şi sandale cu tocuri înalte despre care se spune: „Un ţigan o vrea de nevastă pe Gina Pistol”. Îi recomand Elenei Băsescu să citească cărţile marelui patriot Nicolae Baciu, şi cu precădere Agonia României[5], scrise în exil, după ce a trecut prin închisorile comuniste, poate va înţelege ce înseamnă să fii patriot.  Preşedintele nu şi-a dat seama că va scădea dramatic în sondaje din cauza Elenei? Cum şi cui lasă ţara?  Cât  eşti  preşedinte primează  familia  sau  ţara?

Am auzit şi ştim cu toţii că preşedintele Băsescu a vorbit omologilor săi occidentali şi despre tragedia Moldovei, precum şi despre tragedia României în întregimea ei. Dar trebuie să afirm că vorbele nu ajung. E necesar un document scris negru pe alb adresat public şefilor supremi ai acelor mari  ţări  occidentale  care  sunt  urmaşii  direcţi   ai lui  Hitler,  Churchill şi Roosevelt.  Căci dacă Hitler a dat pe mâna lui Stalin Moldova dintre Prut şi Nistru prin faimosul Pact Ribbentrop-Molotov din August 1939, Churchill  şi  Roosevelt  –  mari  patrioţi  pentru  ţările lor  – s-au  purtat criminal  nu  numai  cu  Moldova furată, aşa cum am afirmat la începutul acestei  cărţi,  dar  au  dat  întreaga Românie  pe  mâna  lui  Stalin.  E deci ferma obligaţie morală a conducătorilor supremi ai Germaniei, Marii Britanii şi Statelor Unite ale Americii să ceară preşedintelui Rusiei de azi să restituie Moldova furată României pentru ca în Uniunea Europeană să nu se afle o Românie grav  ciuntită  şi  teritorial  şi  uman – căci în întreaga Moldovă furată trăiesc circa 4 (patru) milioane de români. Dacă Băsescu va reuşi cu documentul său făcut  public  Occidentului,  nu  va  fi  decât  reparaţia unei grozave nedreptăţi. Dacă nu va reuşi, nimeni nu-l va putea învinovăţi că n-a făcut tot ce e omeneşte posibil, iar asupra celor trei mari ţări occidentale va cădea public blamul că te faci a nu vedea că ai provocat  tragedia  unui  popor.

E  drept  că  prin  suprema  funcţie  pe  care  o are în stat Băsescu poate trimite de unul singur supremilor săi trei omologi occidentali documentul său. Dar ar fi obligator ca şi Parlamentul României să   susţină   prompt   şi   public   gestul   preşedintelui  şi să ceară în mod oficial înapoierea tuturor pământurilor  româneşti  pe  care  le  deţine Rusia  (ca  să ne exprimăm “diplomatic”). Indiferent de rezultat, strict moral vorbind, Parlamentului României   îi   revine   această   supremă   obligaţie pe   care,   dacă  ar  fi  îndeplinit-o  ar  fi  avut răsunet  şi-n  ţară  şi-n  străinătate,  şi  şi-ar  fi dovedit  cu cinste  raţiunea  de  a  exista  ca instituţie  fundamentală  a ţării. Parlamentul nu este însă o adunare ci o  adunătură  compusă  majoritar  din  membri  de derivaţie bolşevică fără instinct românesc ci  în  fondul  lor  sufletesc  rămaşi  filoruşi.  Cum  să  atace  ei  fostul  şi  actualul  URSS  fără  de  care nişte  neisprăviţi  aroganţi  şi  inculţi  ca  dânşii  ar  fi  rămas  fie  bieţi  funcţionari,  fie  ţărani  codaşi  şi nu   “parlamentari”   cu   pretenţii   de   a   conduce ţara  şi  de  a  aproba  sau  dezaproba  hotărârile preşedintelui  ţării.  Au  devenit  celebri  membrii celor  două  camere  cu  setea  lor  de  lefuri  uriaşe, de  maşini  de  lux  şi  de  mari  privilegii.  Dar  nici unul   dintre   aceşti   membri   nu   şi-a   ridicat vreodată  glasul  împotriva  furtului  comis  de  Rusia – şi  apoi  şi  de  Ucraina – a  jumătăţii  de  est şi  a  extremităţii  de  nord  a  Moldovei,  precum  şi  a  Insulei  Şerpilor.  Cu  asemenea  specimene  de oameni preşedintele Băsescu  n-are  cum  aştepta  aprobarea  documentului pe care i-l sugerez aici.  Cât de aserviţi Moscovei au fost şi mai sunt unii din  aceşti parlamentari cărora filorusismul  le-a  intrat  definitiv  în  sânge  chiar  şi celor mai tineri dintre ei cum se vede, de pildă, din felul  în  care  vorbea  în  2001  Cristian  Diaconescu, azi vicepreşedinte al PSD-ului şi ministru de externe al României, dar atunci secretar de stat în MAE: “Avdeev  a venit din concediu  şi  ne-a chemat rapid la Moscova, Ne-am dus – cum  Dumnezeu  să  nu  ne  ducem”?![6]  Deci clar:  raportul  între  stăpân  şi  slugă!  Monstruos  şi  de  neconceput  în  România  dintre  cele  două  războaie.  Iată  un  exemplu:  chiar  la  două  zile după  ce  trupele  germane  şi  române  trecuseră  hotarele  Uniunii  Sovietice  fără  declaraţie  de război (!)  ambasadorul  român  la Moscova, Grigore  Gafencu,  fost  ministru  de  externe,  raporta  la  Bucureşti:  “Marţi,  24  Iunie,  la  ora  2  după masă, am primit un telefon de la Kremlin că dl Molotov doreşte  să  mă  vadă.”[7]  Şi  într-adevăr,  la  ora  4 după amiază Gafencu a fost introdus în Kremlin şi mai  departe  până  în  camera  de lucru  a  lui Molotov conform unui protocol impecabil. Iar la rându-i  Molotov  a  păstrat  şi  el  aceeaşi  atitudine de  impecabilă  politeţă  în  conversaţia  sa  cu Gafencu. Dar Gafencu era Gafencu, cu strălucit prestigiu  european,  iar  Molotov  nu  era  Avdeev.


[1] VLADIMIR ALEXEIon Iliescu – Biografia secretă. Candidatul manciurian,  Ed. Elit Comentator, 2000, p-41-42.

[2]  CRISTIAN CÂMPEANULista ruşinii socialiste, în România Liberă, 2 Iulie, 2009, p. 2.

[3]  SABINA  FATI, Ce alegem….

[4]  GEORGE MACAULAY  TREVELYAN, A Shortened History of England, Penguin Books, 1985,  p. 235, republicată de 20 de ori din 1959 până în 1985.

[5] NICOLAE BACIU, Agonia României. 1944-1948. Dosarele secrete acuză, Cluj, 1990, 390 p.

[6]  România şi-a cerut oficial restituirea tezaurului…, în România Liberă,  Luni, 26 Noiembrie 2001.

[7] GRIGORE GAFENCU, Misiune la Moscova. 1940-1941. Culegere  de  documente, Bucureşti,  Univers enciclopedic,  1995, p. 229.

va urma                                                                                                                                        p.44

Acest articol a fost publicat în Basarabia, Bucovina, Sorin Ullea și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Sorin Ullea

  1. Dumitru zice:

    Țara noastră a avut personalitati Mari, din pacate avem şi multi tradători veniţi din răsărit pe care noi i-am crezut, fiindcă îi credem pe toţi neghiobii. Acum avem o nevoe mare de un Președinte al Romaniei, de un mare patriot. Am în vedere după alegirile din anul acesta. Văd că se înghesue cu mare poftă de conducere. Cred că toată suflarea românească, cu inimă Română trebuie sa dea mina. De altfel suntem pierduţi cât cei din Moldova cât şi cei din Bucovina.
    Cu stimă din Cernăuţi
    Dunitru Fagurel.
    ,

NU Biserica Ortodoxa a falimentat si vandut Romania la FMI-SUA-UE-RUSIA!!! – Profesorul Ion Coja, la Blogul său personal.

NU Biserica Ortodoxa a falimentat si vandut Romania la FMI-SUA-UE-RUSIA!!!

Să nu confundăm Biserica Ortodoxă cu fariseii din fruntea ei!
In fruntea BOR au fost puși din exterior, străini de neamul romanesc si de credinta noastra ortodoxa. Aşa cum sunt politicienii care distrug Romania de 28 de ani prin manipularea si dezbinarea poporului.

Sistemul satanic, iudeo-masonic, vrea sa distruga Biserica Ortodoxa pentru a putea distruge total poporul roman. Dupa ce au distrus economic Romania, acum vor sa ne distruga si marile valori spirituale şi morale care i-au unit pe romani de-a lungul istoriei, impotriva tuturor invadatorilor.

Sistemul satanic, iudeo-masonic, promoveaza islamul si moscheile (marxismul “cultural”), si vrea invazie islamica in Romania. Vrea ca poporul roman, crestin ortodox, sa dispara. Toata clasa politica fiind de acord cu invazia islamica ordonată de Soros-UE-SUA (cotele obligatorii de criminali islamisti).

Sistemul satanic manipuleaza si dezbina poporul pentru a se autodistruge. Vrea sa scoata Biserica Ortodoxa drept vinovat pentru distrugerea Romaniei si sa deturneze astfel revolta romanilor față de Sistem.
NU Biserica Ortodoxa a falimentat si vandut Romania la FMI-SUA-UE-RUSIA!!!
Alogenii de la BNR, SRI, SIE si clasa politica au distrus Romania, dupa ce au fost adusi la putere prin lovitura de stat organizata din exterior.

Biserica Ortodoxa i-a unit mereu pe romani de-a lungul istoriei. Marii Voievozi ai neamului românesc au aparat Biserica si au murit pentru Credinta Ortodoxa a neamului românesc. Daca ne ridicam impotriva Bisericii Ortodoxe, atunci ne sinucidem ca popor. Facem exact ce vrea Sistemul. Pentru ca Biserica Ortodoxa este chiar poporul roman!
Luati exemplu de la stramosii nostri : Brancoveanu, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Tepes, Mircea cel Batran, Matei Basarab, Eminescu si martirii anticomunisti!

Toti eroii neamului au aparat Biserica Ortodoxa – maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului – cum spunea martirul Mihai Eminescu.

Tema: Independent Publisher de Raam Dev.
%d blogeri au apreciat asta: