Ruinurile Olteniei, sau ale unui stil de viață românesc din trecut, documentat în fotografii pline de un tragism mut: Grafician din Craiova, pasionat de clădiri vechi, a luat la pas Oltenia pentru a le fotografia — Identitatea Românească

Ruinurile Olteniei, sau ale unui stil de viață românesc din trecut, documentat în fotografii pline de un tragism mut: Grafician din Craiova, pasionat de clădiri vechi, a luat la pas Oltenia pentru a le fotografia — Identitatea Românească

Dragoş Andreescu, grafician din Craiova, ia la pas toată Oltenia în căutarea de clădiri istorice: conace, case boiereşti, pe care le fotografiază şi le documentează trecutul. Mânat de pasiune, el colorează fotografii vechi, aducându-le în actualitate. Dragoş Andreescu a povestit, corespondentului MEDIAFAX, că pasiunea sa pentru istorie, pentru monumente şi clădiri vechi, vine din familie,…

via Grafician din Craiova, pasionat de clădiri vechi, a luat la pas Oltenia pentru a le fotografia — Identitatea Românească

Anunțuri

„Vreți să-l smulgeți pe Dumnezeu din inimile oamenilor – voi, ziariștii, cu întrebările voastre proaste, dar n-o să reușiți. Dă-te la o parte din calea mea.” (O credincioasă creștin ortodoxă din Serbia, femeie simplă, de la țară) – Decupaj text: ActaDiurna. Film preluat din contul „Florea Ionuț”, Facebook.

„Vreți să-l smulgeți pe Dumnezeu din inimile oamenilor – voi, ziariștii, cu întrebările voastre proaste, dar n-o să reușiți. Dă-te la o parte din calea mea.” (O credincioasă creștin ortodoxă din Serbia, femeie simplă, de la țară)

„Asistăm la FESTIVALUL DISPERAT AL INCULPAȚILOR care vizează îngenuncherea statului român, umilirea societății și cetățenilor români. Sîntem atacați pt că ne-am făcut treaba, pentru că am dovedit fapte de corupție [la nivelul cel mai înalt]. Justiția este sub asalt de peste un an de zile. Cei care atacă sînt inculpați condamnați și trimiși în judecată, care dispun de bani, de mijloace și de resurse, și care vor să decredibilizeze actul de justiție, să ducă în derizoriu [în ochii opiniei publice] faptele de corupție – pentru că în ziua de azi dacă ești condamnat pentru fapte de corupție pare că nu este atît de grav în opinia unora – în opinia unor inculpați, desigur.” – Laura Codruța Koevesi, în Conferința de Presă de aseară (miercuri, 14 febr 2018). – Decupajul de text și Foto (captura de ecran din cadrul peliculei transmisiunii în direct): ©ActaDiurna®

„Asistăm la FESTIVALUL DISPERAT AL INCULPAȚILOR care vizează îngenuncherea statului român, umilirea societății și cetățenilor români. Sîntem atacați pt că ne-am făcut treaba, pentru că am dovedit fapte de corupție [la nivelul cel mai înalt]. Justiția este sub asalt de peste un an de zile. Cei care atacă sînt inculpați condamnați și trimiși în judecată, care dispun de bani, de mijloace și de resurse, și care vor să decredibilizeze actul de justiție, să ducă în derizoriu [în ochii opiniei publice] faptele de corupție – pentru că în ziua de azi dacă ești condamnat pentru fapte de corupție pare că nu este atît de grav în opinia unora – în opinia unor inculpați, desigur.” – Laura Codruța Koevesi, în Conferința de Presă de aseară (miercuri, 14 febr 2018). – Decupajul de text și Foto (captura de ecran din cadrul peliculei transmisiunii în direct): ©ActaDiurna®

„Asistăm la FESTIVALUL DISPERAT AL INCULPAȚILOR care vizează îngenuncherea statului român, umilirea societății și cetățenilor români. Sîntem atacați pt că ne-am făcut treaba, pentru că am dovedit fapte de corupție [la nivelul cel mai înalt]. Justiția este sub asalt de peste un an de zile. Cei care atacă sînt inculpați condamnați și trimiși în judecată, care dispun de bani, de mijloace și de resurse, și care vor să decredibilizeze actul de justiție, să ducă în derizoriu [în ochii opiniei publice] faptele de corupție – pentru că în ziua de azi dacă ești condamnat pentru fapte de corupție pare că nu este atît de grav în opinia unora – în opinia unor inculpați, desigur.” – Laura Codruța Koevesi, în Conferința de Presă de aseară de la DNA (miercuri, 14 febr 2018).

Movileștii: O familie princiară cu destin european. Foto (detaliu): Petru Palamaru, din volumul ”Tetraevanghelul ilustrat cu 346 de miniaturi”(p. 329), Mănăstirea Sucevița, 2016 , ISBN 978-973-0-21249-5 (334 pp).

Movileștii: O familie princiară cu destin european. Foto (detaliu): Petru Palamaru, din volumul ”Tetraevanghelul ilustrat cu 346 de miniaturi”(p. 329), Mănăstirea Sucevița, 2016 , ISBN 978-973-0-21249-5 (334 pp).

Movileștii: O familie princiară cu destin european.
Foto (detaliu): Petru Palamaru, din volumul ”Tetraevanghelul ilustrat cu 346 de miniaturi”(p. 329), Mănăstirea Sucevița, 2016 , ISBN 978-973-0-21249-5 (334 pp).

 Sucevița 24 Familia Movileștilor.jpg

”…Noi am avut soarta aceasta nefastă să avem niște creștini căldicei, cărora chipurile le-a plăcut mai mult liniștea. Pentru că întâistătătorii noștri ne-au dat mereu cu liniștea, cu pacea, cu cumințenia – virtute pusă la mare cinste în educația religioasă ateist-comunistă. Dar această falsă cumințenie ne-a acoperit toate neghinele pătrunse cu vicleșug în sânul Bisericii noastre și de atâtea bălării aduse din Răsărit și din Apus, nu am mai avut ochi să le vedem, sau poate că a fost mai comod să le astupăm.” – +Pr. Justin Pârvu (1919-2013)

”…Noi am avut soarta aceasta nefastă să avem niște creștini căldicei, cărora chipurile le-a plăcut mai mult liniștea.  Pentru că întâistătătorii noștri ne-au dat mereu cu liniștea, cu pacea, cu cumințenia – virtute pusă la mare cinste în educația religioasă ateist-comunistă.  Dar această falsă cumințenie ne-a acoperit toate neghinele pătrunse cu vicleșug în sânul Bisericii noastre și de atâtea bălării aduse din Răsărit și din Apus, nu am mai avut ochi să le vedem, sau poate că a fost mai comod să le astupăm.” – +Pr. Justin Pârvu (1919-2013)

Acta Diurna®

+PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU (10 februarie 1919 – 16 iunie 2013)

Vezi articol original

Chipuri românești eroice: Monahia Mina Hociotă (19 august 1896 – 9 iulie 1977), care a salvat, în calitate de soră de caritate distinsă cu titlu militar, multe vieți de soldați români luptători în ambele Războaie Mondiale, de multe ori chiar de pe linia frontului.

Chipuri românești eroice: Monahia Mina Hociotă (19 august 1896 – 9 iulie 1977), care a salvat, în calitate de soră de caritate distinsă cu titlu militar, multe vieți de soldați români luptători în ambele Războaie Mondiale, de multe ori chiar de pe linia frontului.

http://adevarul.ro/locale/pitesti/cum-ajuns-ocalugarita-sublocotenent-eroina-cele-doua-razboaiemondiale-1_5a684f16df52022f75d0320a/index.html

Intrată în monahism la 18 ani, maica Mina Hociotă şi-a riscat viaţa în ambele războaie mondiale pentru a salva viaţa soldaţilor români răniţi pe front şi pentru a îi îngriji. A avut gradul de sublocotenent şi a primit mai multe decoraţii majore pentru faptele sale de eroism. Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de oieri din Săliştea Sibiului. Moartea tatălui său înainte ca ea să împlinească 12 ani, dar şi introducerea obligatorie a limbii maghiare în şcolile româneşti, au determinat-o să plece din satul natal şi să treacă munţii spre mănăstirea Văratec din Moldova, unde s-a şi călugărit la 18 ani. A primit numele Mina şi a fost luată sub mantie de mătuşa ei, maica Melania Cruţiu. În mai 1916, Ministerul de război pregătea mobilizarea generală. Printre cei înştiinţaţi s-a numărat şi maica Mina, care s-a înscris ca voluntară. Ordinul primit, de culoare roşie, îi aduce la cunoştinţă că a fost repartizată la Spitalul Comitetului Regional din Tecuci. ”Avea pe-atunci exact 20 de ani, dar vârsta nu a împiedicat-o să meargă în primele rânduri şi să-şi rişte propria viaţă pentru a salva, de sub bombe şi ploaia de gloanţe, viaţa soldaţilor români răniţi. În Tecuci, spitalul se afla în imediată apropiere a frontului şi, de multe ori, maica Mina aducea în spate până la spital pe cei ce aveau nevoie urgentă de îngrijire medicală. Conştientiza foarte bine pericolul la care se expunea, dar nu avea linişte gândindu-se la cei ce se jertfeau pe câmpul de luptă pentru identitatea naţională şi pentru siguranţa propriilor familii. Şi-ar fi dat viaţa pentru oricare din ei şi poate chiar acest spirit de sacrificiu o proteja de pericole”, spune preotul Gheorghe Cristian Popa, care s-a documentat foarte mult legat de viaţa maicii Mina Hociotă. După un timp, maica Mina Hociotă a fost remarcată de superiori, a primit autorizaţia să poarte uniformă de militar şi a fost mobilizată pe frontul de la Mărăşeşti, unde a primit gradul de sublocotenent. Acolo s-a îngrijit de transportul răniţilor de pe front la Vaslui sau Iaşi. ”În vara anului 1917, însoţind un tren militar cu răniţi din zona Mărăşeşti, spre Vaslui şi Iaşi, a fost grav rănită la coapsa stângă. Piciorul i-a fost salvat de la amputare la Spitalul din Iaşi, de medicul căpitan Gheorghiu. Impresionaţi de cunoştinţele sale medicale, doctorii îi propun să rămână la Spitalul nr. 271 din Iaşi, condus de prof. dr. Gerota. A acceptat să îşi continue datoria în mijlocul bolnavilor din spital”, mai precizează preotul Gheorghe Cristian Popa.

Decorată prin decret regal

După încheierea războiului, prin înaltul decret regal din 7 iulie 1918, a fost decorată cu „Crucea comemorativă“. S-a întors la Mănăstirea Văratec, iar în 1923 s-a mutat la mănăstirea Nămăieşti din judeţul Argeş. În anii 1930 s-a înscris, cu binecuvântarea patriarhului Miron Cristea, la Institutul surorilor de caritate „Regina Elisabeta“ din Bucureşti. A câştigat încrederea patriarhului, care a numit-o apoi pe maica Mina Hociotă conducătoarea unui grup de infirmiere la Şcoala de infirmiere de la Cluj. În momentul izbucniri celui de-al Doilea Război Mondial, maica Mina Hociotă avea 45 de ani. A fost mobilizată din nou şi trimisă la Spitalul din Câmpulung Muscel, arătând acelaşi entuziasm, ca şi în tinereţe, pentru cauza naţională. A devenit membră activă în „Asociaţia surorilor de caritate de război din România“ şi în „Corpul luptătorilor naţionalişti“. În 1968, la Mărăşeşti, în faţa Mausolelului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la Primul Război Mondial, printre veteranii prezenţi acolo a fost şi maica Mina Hociotă. Autorităţile de stat i-au conferit atunci medalia „Virtutea ostăşească“ – clasa I. Maica Mina Hociotă s-a stins din viaţă pe 9 iulie 1977 într-o chilie modestă de la mănăstirea Nămăieşti.

 

MAREA UNIRE, MIRACUOLASĂ IZBÎNDĂ și VIS SECULAR AL ROMÂNILOR: un articol al Profesorului și patriotului român Clement Gavrilă-Sălăuța, de la Blogul Doar Ortodox. Spicuim din text: „Anul 2018 trebuie să fie pentru NOI, ROMÂNII DE RÂND, nu numai o sărbătoare, ci anul responsabilităţii faţă de TRECUT, PREZENT şi VIITOR, chiar dacă suntem văduviţi de conducători devotaţi poporului. Românii au spre fericirea lor Biserici şi slujitori cu dar şi har, dar mai ales credinţa strămoşească ce i-a condus şi ocrotit în toată istoria lor!”

MAREA UNIRE, MIRACUOLASĂ IZBÎNDĂ și VIS SECULAR AL ROMÂNILOR: un articol al Profesorului și patriotului român Clement Gavrilă-Sălăuța, de la Blogul Doar Ortodox. Spicuim din text: „Anul 2018 trebuie să fie pentru NOI, ROMÂNII DE RÂND, nu numai o sărbătoare, ci anul responsabilităţii faţă de TRECUT, PREZENT şi VIITOR, chiar dacă suntem văduviţi de conducători devotaţi poporului. Românii au spre fericirea lor Biserici şi slujitori cu dar şi har, dar mai ales credinţa strămoşească ce i-a condus şi ocrotit în toată istoria lor!”

UNITATEA NAŢIONALĂ, VISUL SECULAR AL ROMÂNILOR

Motto:

„Unitatea naţională fu visarea iubită a voievozilor noştri cei viteji, a tuturor bărbaţilor noştri cei mari, care întrupară în sine individualitatea şi cugetarea poporului pentru a o manifesta lumei.Pentru dânsa ei trăiră, munciră, suferiră şi muriră. Pentru dânsa Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare se luptară toată viaţa lor îndelungată şi traseră asupră-le năvălirea îngrijorătoare a turcilor, pentru dânsa Mihai cel Viteaz cade ucis pe Câmpia Turzii, pentru dânsa Şerban Cantacuzino bea otravă, pentru dânsa Horea moarte cumplită pe roată suferi”.

Nicolae Bălcescu

24 ianuarie 1859 - Mica UnireIdeea de unitate naţională a existat de-a lungul celor peste două milenii de existenţă în conştiinţa poporului român, ea manifestându-se în limba vorbită şi civilizaţia comună a plugarilor, ori a păstorilor ce-şi purtau turmele în lungul şi latul plaiului românesc, a meşteşugarilor, negustorilor şi târgoveţilor, a cărturarilor, preoţilor şi oamenilor politici, a bravilor oşteni de pe câmpurile de luptă.

Baza conştiinţei naţionale de la Nistru şi până la Tisa, de la Dunăre, Mare şi până la Carpaţii Păduroşi, a stat limba, credinţa strămoşească în Iisus Mântuitorul şi cultura. De la naşterea noastră ca popor, ne-am identificat cu moştenirea fundamentală: DACIA, cu spaţiul în care ne-am zămislit ca neam, iar continuitatea în acest areal, cu graiul, cu credinţa, cu tradiţiile şi cultura, au fost valorile ce ne-au dat puterea de a nu fi dezrădăcinaţi de nici o furtună, din acest pământ sfânt.

Umanistul Nicolaus Olahus afirma în opera „Hungaria” ideea unităţii de neam, de origine a românilor: „Moldovenii au aceeaşi limbă, obiceiuri şi religie, ca şi muntenii… Limba lor şi a celorlalţi valahi a fost cândva romană, ca unii ce sunt colonii de romani”. Grigore Ureche este şi mai exact în afirmaţiile sale că: „Rumânii câţi se află lăcuitori în Ţara Românească şi la Ardeal şi la Maramuroşu, de la un loc sântu cu moldovenii şi toţi de la Râm se trag”. Celălalt cronicar moldovean, Miron Costin în lucrarea „De neamul moldovenilor” formulează ideea: „Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde se trage, este limba lui, care este adevărată latină”.

Eruditul Domn al Moldovei Dimitrie Cantemir afirma: „Romanii sunt moşii şi strămoşii noştri, a moldovenilor, a muntenilor şi a ardelenilor şi a tuturor unde se află… şi limba cea părintească nebiruit martor este”. Dovezi puternice, încă din evul mediu, a conştiinţei de neam a poporului nostru, românii se rugau în biserici la fel, nunţile se făceau peste tot în acelaşi mod, copiii se botezau peste tot după aceleaşi canoane, iar morţii erau bociţi şi înmormântaţi după aceleaşi rituri.

Mihai Eminescu arăta următoarele privind ideea de unitate naţională: „Politiceşte putem fi despărţiţi, dar unitatea noastră de rasă şi de limbă e o realitate atât de mare şi de energică, încât nici ignoranţa, nici sila n-o pot tăgădui… Azi limba este una, azi datina e una, rasa e una şi etnologic e unul şi acelaşi popor, care nu mai doarme somnul pământului şi al veacurilor”.

Iată de ce Mihai Viteazul a năzuit unirea, iar mai târziu acest lucru a devenit dezideratul central al existenţei noastre. Dacă ar fi să vorbim în limbajul de azi, unirea şi făurirea statului naţional a fost PROIECTUL DE ŢARĂ, românii l-au fundamentat şi n-au aşteptat să vină o clasă politică, un om luminat să-l propună şi să-l facă, într-un moment istoric favorabil. Acest proiect de ţară s-a născut pe plaiurile Carpaţilor, pe ogoarele plugarilor, în biserici, pe câmpurile de luptă, în clipele de bucurie şi în cele de necazuri ale poporului nostru.

Unirea de la 1859, „Unirea lui Cuza” nu a fost un act istoric întâmplător, el a venit ca ceva normal, el este rezultatul maturităţii şi cristalizării conştiinţei naţionale. Principatele Unite, apoi în 1877-1878 cu statut internaţional de stat independent, România, ca Regat, joacă un rol deosebit de important în Europa şi mai ales în sud-estul continentului.

Românii din Transilvania ţinuţi în robie de nefasta uniune: „unio trium nationum” (1437) aproape 600 de ani, consideraţi ca toleraţi în propria ţară, nerecunoscându-li-se religia (religia receptă, decretele regelui Ludovic de Anjou 1366) năzuiau să fie acolo, cu fraţii lor, în aceeaşi matcă.

Vestea alegerii lui Cuza ca domn al Moldovei şi Valahiei, în Transilvania, a constituit un moment nu numai de bucurie, ci şi de dorinţă pentru unire. Acelaşi lucru îl nutreau basarabenii şi bucovinenii. Condiţiile politice ale mijlocului de secol al XIX-lea nu au fost favorabile pentru o deplină unire, dar românii au avut răbdare şi credinţă în realizarea visului de a desăvârşi statul naţional unitar român.

România Mare constituită la 1918 a fost un dar al lui Dumnezeu pe care nu am putut să-l păstrăm, în fatidicul an 1940 forţele răului determinând destrămarea ei. Nicolae Titulescu afirma despre unitatea naţională şi suveranitatea statală: „Nu dau dreptul nimănui din afară să se amestece în treburile lăuntrice; cer, dimpotrivă, ca directivele noastre interne să fie pur româneşti. Cu această concepţie şi acest spirit am condus politica externă a ţării şi afirm că i-am asigurat o independenţă, cu privire la înrâuririle de afară, care n-a fost niciodată depăşită de trecut. Dar tocmai pentru că vreau ca românul să fie stăpân la el acasă, doresc să găsească el singur, în plina lui suveranitate, normele cele mai bune pentru păstrarea unităţii noastre naţionale”.

La o sută de ani este însă important să înţelegem că unirea bazată pe limbă, credinţă şi cultură este lucrul cel mai de preţ pe care îl avem, greaua datorie de a o apăra, de a o întări şi de ce nu, a o întregi cu celelalte pământuri ce vremelnic şi de vremuri nefaste, ne-au fost răpite. Anul 2018 trebuie să fie pentru NOI, ROMÂNII DE RÂND, nu numai o sărbătoare, ci anul responsabilităţii faţă de TRECUT, PREZENT şi VIITOR, chiar dacă suntem văduviţi de conducători devotaţi poporului.

Românii au spre fericirea lor Biserici şi slujitori cu dar şi har, dar mai ales credinţa strămoşească ce i-a condus şi ocrotit în toată istoria lor! ❖

Prof. Clement Gavrilă- Sălăuţa__

DoarOrtodox

c

† DOAR ORTODOX †

Motto:

„Unitatea naţională fu visarea iubită a voievozilor noştri cei viteji, a tuturor bărbaţilor noştri cei mari, care întrupară în sine individualitatea şi cugetarea poporului pentru a o manifesta lumei.Pentru dânsa ei trăiră, munciră, suferiră şi muriră. Pentru dânsa Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare se luptară toată viaţa lor îndelungată şi traseră asupră-le năvălirea îngrijorătoare a turcilor, pentru dânsa Mihai cel Viteaz cade ucis pe Câmpia Turzii, pentru dânsa Şerban Cantacuzino bea otravă, pentru dânsa Horea moarte cumplită pe roată suferi”.

Nicolae Bălcescu

24 ianuarie 1859 - Mica UnireIdeea de unitate naţională a existat de-a lungul celor peste două milenii de existenţă în conştiinţa poporului român, ea manifestându-se în limba vorbită şi civilizaţia comună a plugarilor, ori a păstorilor ce-şi purtau turmele în lungul şi latul plaiului românesc, a meşteşugarilor, negustorilor şi târgoveţilor, a cărturarilor, preoţilor şi oamenilor politici, a bravilor oşteni de pe câmpurile de luptă.

Baza conştiinţei naţionale de la Nistru…

Vezi articol original 828 de cuvinte mai mult