Cuvîntul Starețului athonit Rafail Berestov (peliculă video) către arhierei, preoți și mireni, consemnat de www.aparatorul.md ieri, Duminică 21 mai 2017, a Orbului din naștere și a Praznicului Sfinților Împărați Constantin și maica sa Elena: “Papa de la Roma, papa de la Moscova [Chiril] şi papa din Istambul [Bartolomeu] fac aceeşi lucrare – pregătesc Biserica către venirea lui antihrist.” – Pelicula (în rusă, ne-subtitrată) e datată 19 mai 2017. Apărătorul Moldova a tradus cîteva fragmente grăitoare – îi mulțumim pe această cale. Concluzia e că ar trebui să învățăm de urgență (și) lb rusă (pe lîngă celelalte lbb ale Ortodoxiei: greacă, sîrbă, bulgară, …siriana/araba Noilor Mucenici din Orient, etc.)

https://www.aparatorul.md/adresarea-staretului-rafail-berestov-catre-arhierei-preoti-si-mireni

Adresarea staretului Rafail (Berestov) catre arhierei, preoti si mireni

21.05.2017 | Ortodoxia astăzi

Fragmente traduse:

“Papa de la Roma, papa de la Moscova şi papa din Instambul fac aceeşi lucrare – pregătesc Biserica către venirea lui antihrist.”

“Are loc o lepadare masiva de Dumnezeu, oamenii sunt condusi catre apostazie si dusi in eroare. Globalizarea duce la pecetluirea oamenilor, li se impun semnul 666, biometria, cipurile. Are loc satanizarea oamenilor. Cum de nimeni nu isi da seama de acest lucru?! Cum se poate de trait in liniste fara a te opune acestor evenimente?”

“Nu trebuie sa stam in tacere, ci trebuie sa ridicam vocea si sa ne ridicam intru apararea ortodoxiei.” “Explicati oamenilor simpli despre taina faradelegii care are loc acuma in lume si aparati Sfinta Biserica si poporul pe care vi L-a dat Domnul nostru Iisus Hristos sa-l pastoriti.”     Confirmări/Notificări Adresarea staretului Rafail (Berestov) catre arhierei, preoti si mireni | ganduri din ortodoxie – […] aparatorul.md […] Starețul Rafael Berestov către arhierei, preoți și mireni – STRANA ORTODOXA – […] Adresarea staretului Rafail (Berestov) catre arhierei, preoti si mireni | Apărătorul […] Cuvant de incurajare al staretului Rafail Berestov, catre preoti si mireni | Invataturile Sfintilor Parinti despre inselarile contemporane – […] Sursa […]

Sursa: Adresarea staretului Rafail (Berestov) catre arhierei, preoti si mireni | Apărătorul Ortodox

Părintele Ciprian Staicu combate practici neortodoxe ale Ieromonahului Macarie Banu într-un articol datat 1 mai 2017. Comentariul ActaDiurna: Iată roadele amare ale apostaziei cretane practicate la vîrful ierarhiei noastre acum un an! Ierarhii consumă otrăvita aguridă ecumenistă iar poporului i se strepezește gura! Articolul invocă și figura puțin cunoscută a Părintelui Nil Dorobanțu. Adăugăm pelicula video în care Pr Ciprian Staicu prezintă rezultatele (pozitive ale) sinaxei anti-ecumeniste româno-grecești din 4 aprilie a.c. de la Tesalonic.

Părintele Ciprian Staicu combate practici neortodoxe ale Ieromonahului Macarie Banu într-un articol datat 1 mai 2017. Comentariul ActaDiurna: Iată roadele amare ale apostaziei cretane practicate la vîrful ierarhiei noastre acum un an! Ierarhii consumă otrăvita aguridă ecumenistă iar poporului i se strepezește gura! Articolul invocă și figura puțin cunoscută a Părintelui Nil Dorobanțu. Adăugăm pelicula video în care Pr Ciprian Staicu prezintă rezultatele (pozitive ale) sinaxei anti-ecumeniste româno-grecești din 4 aprilie a.c. de la Tesalonic.

Practici liturgice greșite care duc atât la erezie, cât și la schismă

Hristos a înviat!

În lupta cu panerezia ecumenistă este dificil a păstra o cale echilibrată. Este nevoie a rămâne pe calea Sfinților Părinți și a ne feri atât de erezie, cât și de schismă. Lucrul acesta a fost accentuat în mod repetat de către ieromonahul Macarie Banu, starețul Schitului Oituz, în predicile rostite de sfinția sa mai ales în perioada Postului Mare (2017).

În ultimele săptămâni, însă, au apărut niște elemente noi referitoare la lupta dusă de ieromonahul Macarie Banu, care necesită o atitudine și un răspuns teologic, pentru că este vorba despre Hristos Însuși, Cel cu Care ne împărtășim euharistic. Menționez că toate cele ce vor fi pezentate mai jos sunt trăite de mine personal sau aflate de la fiii mei duhovnicești sau de la foști fii duhovnicești ai ieromonahului Macarie Banu, neexistând nici o sursă indirectă și neverificabilă. De asemenea, nu este vorba de vreo dispută personală, ci despre viața Bisericii. Am solicitat în scris ieromonahului Macarie Banu un răspuns la cele ce urmează mai jos, însă nu am primit nici unul. De asemenea, menționez că nu intenționez să aduc vreo atingere persoanei și operei părintelui Nil Dorobanțu, pentru simplul fapt că nu i-am citit toată opera, deci orice analiză ar fi incompletă și, posibil, nedreaptă.

Plecând de la principiul că, în aceste vremuri tulburi de apostazie ecumenistă, este nevoie a lua aminte la modul în care s-au organizat creștinii în vremuri de mare restriște, mai ales în Rusia (secolul XX), pentru a rezista în fața prigoanei atee comuniste, ieromonahul Macarie Banu insistă mult pe organizarea unei ”Biserici a catacombelor.” Ca orice Biserică, ea trebuie să aibă în centrul ei Taina Sfintei Euharistii. În legătură cu această Taină este și acest demers pe care îl încerc, cu mare durere, astăzi.

Iată, pe scurt, cum anume îi învață ieromonahul Macarie Banu pe oameni, referitor la Taina Sfintei Împărtășanii și la cele legate de ea:

a) ucenicii lui sau ucenicii altor duhovnici (eu am pățit-o personal) primesc de la ieromonahul Macarie Banu o cutiuță (de obicei din plastic, rotundă, cu diametrul de vreo 4-5 cm, înălțimea de vreo 3 cm), în care sunt mai multe bucățele de Sfântă Împărtășanie (cam 7-8, alături de multe fărâmituri);

b) acești ortodocși sunt îndemnați să își ”spovedească” păcatele, fără preot, în fiecare seară, acasă la ei sau unde se află (poate în vreo călătorie), în fața icoanei Mântuitorului, în taină; astfel se realizează o ”spovedanie” zilnică;

c) după ce s-a ”spovedit”, credinciosul îi dă un bip ieromonahului Macarie Banu, sensul acestui bip fiind acela de solicitare a ”iertării păcatelor spovedite în fața icoanei”;

d) ieromonahul Macarie Banu, după ce se uită la numele celui care i-a dat acel bip (nume aflat în memoria telefonului), răspunde tot cu un ”bip”, care înseamnă ”rugăciunea de dezlegare”. Aici trebuie menționate două aspecte: în unele seri (cel puțin în cele despre care am mărturii directe), telefonul ieromonahului Macarie Banu primește astfel de ”bipuri” foarte des, la o frecvență de câteva minute unul de altul sau chiar mai des, iar în fiecare duminică ieromonahul Macarie Banu citește, înainte de a împărtăși credincioșii în biserică, rugăciunea cea mare de dezlegare (aflată în Molitfelnic), astfel încât oamenii să creadă că tot ceea ce ține de ”spovedirea” lor este împlinit. Desigur, acești oameni se mai și spovedesc sub epitrahil, însă nu este cazul – pentru cele ce vor fi expuse mai jos – atunci când vorbim de români care locuiesc în afara granițelor României și ajung foarte rar la Schitul Oituz;

e) astfel ”iertați și dezlegați”, creștinii se pot împărtăși singuri a doua zi dimineață. Ieromonahul Macarie Banu le recomandă să se împărtășească foarte des, chiar și zilnic, Sfânta Împărtășanie din cutiuță fiindu-le de ajuns pentru ani de zile de împărtășire.

Întrebările care se pun:

Cum se împărtășesc oamenii? În practică: iau câte o fărâmiță de Împărtășanie.
Dar când s-au terminat fărâmițele și rămân bucățelele mai mari? În practică: credincioșii sunt sfătuiți să rupă bucățelele cu o scobitoare, pentru a avea pentru mai multe zile cu ce se împărtăși, din aceeași bucată mai mare.
Probabil că există variații pe tema modului și a frecvenței împărtășirii, de la caz la caz, însă ”scheletul” acestei lucrări este – din mărturiile adunate – acesta de mai sus.

Răspuns teologic:

1. După ce am aflat de această ”practică”, am cerut, cu ocazia Sinaxei din Grecia (4 aprilie 2017) răspuns din partea unor părinții cu autoritate teologică și duhovnicească:

a) prof. dr. Theodoros Zisis a răspuns că toată această practică ”nu este un lucru ortodox.” (am înregistrarea video, făcută în prezența a peste 20 de persoane: români, greci și basarabeni; la nevoie, ea poate fi publicată);

b) Gheron Sava Lavriotul a spus că acest tip de ”împărtășire” este ”o înșelare”, nici nu are sens să mai analizăm prea mult, trebuie renunțat la el;

c) părinții athoniți din sinaxa antiecumenistă (cu care am slujit la privegherea de praznicul Buneivestiri, la Chilia lui Gheron Hariton de lângă Kareia, Sf. Munte Athos) au răspuns la unison, printr-un gest comun, spontan: și-au pus mâinile în cap și au spus că este o mare blasfemie. Dintre acești părinți amintesc pe trei, care au și vorbit la Sinaxa de la Thesalnic: Gheron Hariton, monahul Epifanie și monahul Heruvim. De față la această discuție au fost și câțiva părinți din Schitul Prodromu (cei care au întrerupt pomenirea și cu care am fost la priveghere).

2. Ieromonahul Macarie Banu a dat o astfel de cutiuță cu Sfânta Împărtășanie unei persoane aflată în vizită la Schitul Oituz în aceeași zi când eu, de dimineață, o spovedisem și o împărtășisem pe acea persoană. Fără să mă consulte – în calitate de duhovnic al acelei persoane – ieromonahul Macarie Banu s-a erijat în duhovnic și i-a ”oferit” cutiuța pentru împărtășire pe termen lung. Acest gest îl descalifică din calitatea de duhovnic, pentru că nici un duhovnic nu are dreptul să treacă peste altul, cel din urmă răspunzând pentru sufletul ucenicilor lui. Gestul ieromonahului Macarie Banu se încadrează la ”fur de cele sfinte” și normal se pedepsește cu caterisirea. Însă, după mărturia lui către mine (acum câteva luni, după ce am fost mazilit de ecumeniști): ”eu, Macarie, nu m-am comportat urât cu episcopul meu, cum ai făcut tu, de aceea pe mine mă lasă în pace.” Sau, după cum spunea cineva într-un comentariu pe internet: ”părinte Ciprian, ceilalți au ”gașcă”, tu ești singur.” Toate aceste ”argumente”, răspund eu, nu au nici o valoare în Ziua Judecății, către care ne îndreptăm absolut toți.

3. Ce se întâmplă cu scobitoarea folosită la ruperea Împărtășaniei? În practica liturgică ortodoxă, când preotul vrea să fărâmițeze o bucățică de Împărtășanie, deschide Sfântul Antimis, folosește sfânta copie pentru a tăia bucățica respectivă. Creștinii care au primit ”cutiuța”, cum fac? Cum se asigură că nu sare aiurea, chiar pe jos, nici o bucățică din Împărtășania uscată, care este greu de fărâmițat? Am solicitat un răspuns ieromonahului Macarie Banu, însă nu l-am primit.

4. Martorii cu care am vorbit au ajuns în două situații (pot fi, însă, mai multe):

a) să se împărtășească zilnic, iar cu timpul să simtă tot mai multă neliniște, tulburare și chiar stări de îndrăcire;
b) să returneze ”cutiuța” Schitului Oituz, înțelegând, prin conștiința lor trează, că această practică a împărtășirii în acest fel este neortodoxă.

5. Această practică a ”împărtășirii la cutie” vine în contradicție totală și suferă de fractură logică atunci când este pusă față în față cu afirmațiile ieromonahului Macarie Banu din predicile din Postul Mare (2017), că se pot duce creștinii să se împărtășească oriunde, căci există har în B.O.R.

Răspuns: Har este în B.O.R (discuția despre cum lucrează el cu cei ortodocși sau cu ereticii ecumeniști a fost explicată patristic de Gheron Sava Lavriotul în conferințele sale), însă dacă credincioșii se pot împărtăși ORIUNDE, de ce li se oferă Împărtășania acasă?

6. Practica în discuție este blasfemiatoare la adresa:

a) Tainei Preoției – împărtășirea după dezlegarea prin ”bipuri” neavând nici un fundament patristic, teologic. A face o comparație cu situația din închisorile comuniste nu are sens, pentru că mirenii care primeau de la preoți Împărtășanie uscată și o ascundeau, cusând-o prin tivul hainei, de exemplu, nu se împărtășeau când și cum voiau ei, ci numai după ce se spovedeau, adesea prin codul Morse, prin perete la un preot real, adevărat, dar pe care nu îl vedeau, nefiind colegi de celulă. După Spovedania reală primeau dezlegarea – prin cuvinte – tot în codul Morse și numai așa se împărtășeau. Nu există în tradiția ortodoxă o asemenea practică a împărtășirii prin tehnologie și după bunul plac.
b) Tainei Spovedaniei – care este batjocorită și transformată în ceva magic, tehnologic, modern.
c) Tainei Împărtășirii Însăși – prin ruperea credinciosului de mediul liturgic și, culmea, prin îndemnarea lui concomitentă de a se face părtaș la slujbele ereticilor.

7. Nu cunosc în amănunt activitatea părintelui Nil Dorobanțu, dar pot da mărturie următorul lucru: de două ori ieromonahul Macarie Banu mi-a arătat (a doua oară pentru că probabil uitase că mi-a mai arătat o dată), fiind eu la el în chilie, o cutiuță mică albă, de medicamente, în care era Sfânta Împărtășanie (cam în o treime din cutie). Mi-a spus că a primit acea cutiuță de la familie, la care părintele Nil o lăsase în urmă cu aproximativ 50 de ani. Ieromonahul Macarie Banu era fascinat și încântat de faptul că Împărtășania nu se stricase, iar concluzia lui era că ceea ce făcea părintele Nil era bine.

Răspuns teologic:

a) nu cred că părintele Nil făcea la fel ca ieromonahul Macarie Banu, în sensul de a-i îndemna pe oameni să se împărtășească singuri;

b) probabil că lăsa Sfânta Împărtășanie la familii de mare încredere, pentru ca atunci când el trecea pe acolo, în cazul în care nu putea sluji (din lipsă de timp sau din alte motive practice), să aibă cu ce împărtăși credincioșii;

c) dovada clară că oamenii nu se împărtășeau singuri este că, după 50 de ani, în cutiuța respectivă mai era încă multă Împărtășanie. Dacă oamenii s-ar fi împărtășit singuri din ea, cu siguranță în 50 de ani o terminau. Deci, fundamentarea practicii ieromonahului Macarie Banu pe personalitatea părintelui Nil nu se susține, ci mai și dăunează celui din urmă, în sensul părerii pe care unii sau alții și-o fac despre părintele Nil. Însă ispita multora de a-și sprijini învățătura și practicile nu pe învățătura Sfinților Părinți, ci pe faptul că ”eu am fost ucenicul acelui mare duhovnic sau urmașul lui” are exact acest efecte, numite generic în lumea monahală: înșelare. Până la definitivarea discuției despre importanța și locul părintelui Nil Dorobanțu în istoria și spiritualitatea Bisericii Ortodoxe Române cred că trebuie să avem decența de a nu întina memoria lui.

Motivul întregii analize de mai sus este următorul: creștinii aceștia se vor împărtăși după metoda învățată de la ieromonahul Macarie Banu, iar când vor muri, vor ajunge în fața lui Hristos ca blasfemiatori ai Tainei Împărtășaniei, culmea, fără să știe și fără să vrea! Cine răspunde de aceste suflete? Ieromonahul Macarie Banu, adică cel care, dacă nu fac ascultare de el, îi izgonește pe oameni și îi trimite oriunde să se împărtășească, inclusiv la ereticii ecumeniști, numai să scape de ei? Cumplită întrebare, dar care nu poate rămâne fără răspuns.

Cele analizate mai sus au următoarele două scopuri principale:

1. Revenirea ieromonahului Macarie Banu din înșelarea aceasta cumplită, în care a tras pe mulți.

2. Îi îndemn acum, cu toată responsabilitatea preoțească și cu toată dragostea pe creștinii care au primit astfel de cutiuțe să le înapoieze Schitului Oituz și să revină la practica Bisericii de împărtășire din Sfântul Potir, la Sfânta Liturghie, săvârșită de cleric sau clerici ortodocși și mărturisitori ai adevărului.

În concluzie, cu toate că ieromonahul Macarie Banu a accentuat în mod repetat că trebuie să avem o mărturisire ECHILIBRATĂ, să nu cădem în cele două extreme, erezie sau schismă, în practică a căzut de fapt în ambele:

a) în erezia ecumenismului moderat (adică nu așa de vădit ca ecumenismul extrem, însă cu aceleași conotații eretice), care încearcă un compromis între slujirea ecumeniștilor și cea ortodoxă, îndemnând la împărtășirea din același Potir cu ereticii ecumeniști;
b) în schismă față de Biserica lui Hristos, blasfemiind Sfintele Taine și izolându-i în înșelare pe unii ortodocși.

După încercări repetate de chemare la îndreptare, cu adâncă responsabilitate, cu inima frântă de durere pentru că s-a ajuns în această situație și cu nădejdea în Bunul Dumnezeu, având totodată conștiința că lupta antieretică este cumplit de grea și că posibilitatea de a greși planează, fără îndoială, oricând și asupra mea, am scris acestea, din dragoste față de Adevăr, față de părintele Macarie și față de românii de pretutindeni, doritori ai mântuirii.

Sf. Gheorghe, 1 mai 2017
Pr. Ciprian-Ioan Staicu

Despre IAȘUL nostru, și despre istoria noastră memorabilă, adică de învățat pe de rost – articol semnalat de prietenii blogului nostru, cărora le mulțumim – cu o mică rectificare ActaDiurna: Iașul poate că este „al doilea centru universitar al țării” pe criterii numerice sau administrative (capitala politico-ideologică fiind Bucureștiul) – el este însă PRIMUL centru UNIVERSITAR al țării pe adevăratele criterii a ceea ce înseamnă ȘCOALĂ SUPERIOARĂ (adică UNIVERSITATE) în România. Iașul a fost, este și va rămîne în veci Capitala Culturală și Universitară a României.

Despre IAȘUL  nostru, și despre istoria noastră memorabilă, adică de învățat pe de rost – articol semnalat de prietenii blogului nostru, cărora le mulțumim – cu o mică rectificare ActaDiurna: Iașul poate că este „al doilea centru universitar al țării” pe criterii numerice sau administrative (capitala politico-ideologică fiind Bucureștiul) – el este însă PRIMUL centru UNIVERSITAR al țării pe adevăratele criterii a ceea ce înseamnă ȘCOALĂ SUPERIOARĂ (adică UNIVERSITATE) în România. Iașul a fost, este și va rămîne în veci Capitala Culturală și Universitară a României.
Stiati despre Iasi? 
 
Papa Ghica
 
Iata citeva date adunate de cei ce iubesc acest oras pe care le impartasim cu voi cu dorinta de a le face cunoscute: locurile, oamenii, ideile, realizarile in timp ale acestei zone. De asemenea le impartasim cu dorinta de a face in felul acesta, un schimb de informatii intre noi despre locurile unde traim, locuim, ne dezvoltam ca oameni ai acestor zone. Dorim sa aflam cit mai multe despre locurile si frumusetile tinuturilor voastre, locuri poate pe care nu le-am vizitat inca care pot deveni adevarate pregatiri de vacanta pentru fiecare….
Etimologie.
În ceea ce priveşte etimologia cuvântului „yash” în limbile sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, înseamnă „faimă”.
Unii afirmă că numele provine de la un trib sarmat, iazygii, care s-au stabilit aici in jurul datei 100 i.e.n (zona fusese însă locuită cu mult înainte, arheologii arătând că un sat de lângă Iași, Cucuteni, a fost un centru foarte puternic al culturii paleolitice) menţionaţi de Ovidiu ca „Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas” şi „Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis„.
O altă explicaţie ar fi că numele are originea în tribul alanic al jassilor. Trebuie menţionat aici că iazygii şi alanii erau doua ramuri din cele trei ale sarmaţilor, a treia fiind roxolanii fie de la un nume de persoana – Ias (derivat de la Ioan sau Iacob) – întemeietorul sau stăpânul așezării, într-o perioadă greu de determinat.
O inscripţie astăzi pierdută pe o bornă kilometrică romană descoperită în apropiere de Osijek, Croaţia în secolul al XVIII-lea menţionează existenţa unui „Jassiorum municipium„.
Știați că…?
· Orasul Iasi este al doilea din Romania ca numar de locuitori, dupa Bucuresti?
· Prima carte tiparita in provincia istorica Moldova a aparut in Iasi la 1643?
· Un erudit episcop italian, Marco Bandini (Bandinus), vizitator în 1647 în Iaşi, a exclamat încântat la vederea celor 7 coline albastre-mov, amintindu-i de Roma: „Quasi nova Roma!
· Cele 7 coline care dau renumele orasului se numesc:Șorogari, Repedea, Breazu, Cetățuia, Bucium-Păun, Galata și Copou-Aurora?
· Multe din evenimentele importante din istoria romanilor s-au petrecut la Iasi, capitala a Moldovei, timp de trei secole (1564-1862)?
· Având în jur de 59 de biserici şi mănăstiri, care de care mai frumoase, oraşul îşi adjudecă titlul de capitală religioasă a ţării?
· Alături de Salonic, Trondheim, Edinburgh şi Praga, amplasate sub formă de cruce pe harta Europei, Iaşiul este cel de-al cincelea oraş destinat pelerinajului internaţional?
· Patrimoniul sau care consta in 526 de locuri arheologice, 20 de case memoriale din care 10 sunt muzee cat si 580 monumente istorice si arhitecturale este numit si Judetul-Muzeu al Romaniei ?
· Iaşi a fost capitala Moldovei în perioada 1564 – 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 şi 1862 şi capitala României între 1916- 1918?
· Iasiul a fost incendiat de trei ori. Prima data, in 1513, au fost de vina tatarii, apoi otomanii in 1538 si apoi rusii in 1686?
· Orasul este infratit cu peste 20 de alte localitati din alte tari?
· Iasi este orașul cu prima scoală romaneasca de ingineri (1814) ?
· In 1860  este infiintata la Iasi prima universitate din Romania de catre domnitorul Al. I. Cuza ?
· Pe aici au pasit Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Lapusneanu, Vasile Lupu si alti straluciti voievozi ai Moldovei?
· În 1434 s-a constituit la Iaşi o Curte Domnească pe locul actualului Palat al Culturii iar din 1798, înainte de Unirea Principatelor din 1859, a existat în Iaşi un Vice consulat francez?
· Din 1888 aici se gasesc relicvele Sf. Cuvioasa Parascheva, patroana religioasa a Moldovei?
· In timpul ocupatiei Puterilor Centrale a Bucurestiului (decembrie 1916), Iasiul a redevenit pentru doi ani capitala Romaniei?
· In 1930, numarul evreiilor ieseni reprezenta jumatate din numarul populatiei de origine romana. Erau atunci: 63.168 romani, 34.662 evrei, 980 germani, 918 rusi restul pana la totalul de 102.872 locuitori fiind reprezentat de maghiari, armeni etc.
· Temperatura maxima inregistrata vreodata la Iasi este 40 grade Celsius, in 27 iulie 1909? Minima termica este data de valoarea de -36.3 grade Celsius (1 februarie 1937)?
· Religia mozaica (caracteristica evreilor) aproape a disparut din pesiajul spiritual iesean? Foarte bine reprezentata in 1930, 34,47% din ieseni, ea a scazut dramatic in zilele noastre (mult sub 1%)?
· Intre 1956 si 1977, populatia orasului s-a dublat, de la 112.977 pana la 265.002. Insa, intre 1992 si 2005 populatia a scazut de la 344.425 pana la 320.888 ?
· Astazi, singura comunitate minoritara mai importanta este cea a tiganilor (rromilor): 1.2%?
· Aici se gasesc vestigiile arheologice ale civilizatiei neolitice „Cucuteni” din mileniile IV-III i. Hr.; ruinele Curtii Princiare si Cetatiile Dacice din Cotnari?
· In gradina Copou se gaseste cel mai vechi monument din Romania: Monumentul Legilor Constitutionale cunoscut ca Obeliscul cu lei construit de Gh. Asachi?
· Iaşul a fost considerat oraşul marilor idei, al primei mari Uniri, al primului spectacol de teatru în limba română şi al primului muzeu literar memorial dar şi oraşul marilor iubiri.. oraşul teilor care ne amintesc în fiecare an de Mihai Eminescu, marele poet al românilor ?
· In Iaşi, găsim prima Grădină Botanică din România, primul teatru evreiesc din lume, prima tipografie de pe teritoriul românesc, cea mai veche societate ştiinţifică românească, cel mai vechi monument din România?
· Iaşul este al doilea centru universitar al ţării, Principalele campusuri studenţeşti se află în Tudor Vladimirescu (22 cămine) – unde se află cel mai mare cămin din partea de Sud-Est a Europei, Titu Maiorescu (4 cămine), Târguşor-Copou (4 cămine), Codrescu (5 cămine şi complexul internaţional Gaudeamus) şi Agronomie (4 cămine)?
· Iasul detine in egala masura statutul de „oras – muzeu”, prestigios centru universitar si importanta zona economica, constituind o atractie deosebita pentru cei interesati de cultura, turisti, studenti, cercetatori si oameni de afaceri?
· Prima femeie avocat din România, Ella Negruzzi, a pledat la Curtea Judecatoreasca din Iasi?

Prorocia Sf Mitropolit Varlaam despre căderea creștinească a Țării Moldovei – document domnesc despre vremurile de pe urmă ale Țării Moldovei, dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie, descoperit ulterior de Paul de Alep. – de la www.aparatorul.md

Prorocia Sf Mitropolit Varlaam despre căderea creștinească a Țării Moldovei – document domnesc despre vremurile de pe urmă ale Țării Moldovei, dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie, descoperit ulterior de Paul de Alep. – de la www.aparatorul.md

ghttps://www.aparatorul.md/proorocia-sfantului-mitropolit-varlaam-despre-caderea-crestineasca-a-tarii-moldovei

JUS VALACHICUM (Legea Românească, [v. și LEX ANTIQUA VALACHORUM]): Ius Valachicum este sintagma prin care este desemnat vechiul drept românesc care a fost în vigoare în ţările române până la mijlocul secolului XIX. A apărut cu mult înainte de cristalizarea puterii de stat şi s-a perpetuat prin formele de organizare sociala şi judecătoreasca ale românilor, pornind de la „obiceiul bun şi bătrân” şi a „legilor bune şi drepte” aplicate „din bătrâni”, trecând prin juzi, cnezi, voievozi şi până la domni. Normele de drept ale românilor au avut la început un caracter cutumiar şi s-au impus chiar şi acolo unde ei s-au aflat sub stăpânire străină. În Transilvania mai ales, stăpânirea străină a fost nevoită să recunoască dreptul românesc valah al populaţiei autohtone, pe când în statele româneşti independente ea s-a putut dezvolta fără obstacole. – Acta Diurna adaugă la acestea și articolul din wikipedia engleză, cu bibliografia aferentă (care completează cît de cît jenanta „bibl” din wikipedia în lb rom).

JUS VALACHICUM (Legea Românească, [v. și LEX ANTIQUA VALACHORUM]): Ius Valachicum este sintagma prin care este desemnat vechiul drept românesc care a fost în vigoare în ţările române până la mijlocul secolului XIX. A apărut cu mult înainte de cristalizarea puterii de stat şi s-a perpetuat prin formele de organizare sociala şi judecătoreasca ale românilor, pornind de la „obiceiul bun şi bătrân” şi a „legilor bune şi drepte” aplicate „din bătrâni”, trecând prin juzi, cnezi, voievozi şi până la domni. Normele de drept ale românilor au avut la început un caracter cutumiar şi s-au impus chiar şi acolo unde ei s-au aflat sub stăpânire străină. În Transilvania mai ales, stăpânirea străină a fost nevoită să recunoască dreptul românesc valah al populaţiei autohtone, pe când în statele româneşti independente ea s-a putut dezvolta fără obstacole. – Acta Diurna adaugă la acestea și articolul din wikipedia engleză, cu bibliografia aferentă (care completează cît de cît jenanta „bibl” din wikipedia în lb rom).

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ius_Valachicum

Ius Valachicum este sintagma prin care este desemnat vechiul drept românesc care a fost în vigoare în ţările române până la mijlocul secolului XIX. A apărut cu mult înainte de cristalizarea puterii de stat şi s-a perpetuat prin formele de organizare sociala şi judecătoreasca ale românilor, pornind de la „obiceiul bun şi bătrân” şi a „legilor bune şi drepte” aplicate „din bătrâni”, trecând prin juzi, cnezi, voievozi şi până la domni.

Normele de drept ale românilor au avut la început un caracter cutumiar şi s-au impus chiar şi acolo unde ei s-au aflat sub stăpânire străină. În Transilvania mai ales, stăpânirea străină a fost nevoită să recunoască dreptul românesc valah al populaţiei autohtone, pe când în statele româneşti independente as-a putut dezvolta fără obstacole.

Alte denumiri: ius Volachie, antiqua et approbata lex districtum Volachicaliu universorum, lex Olachorum, ritus Volachie, modus Olachorum, mos Olachorum, Volachorum antiqua let et consuetudo. Toate aceste denumiri desemnează dreptul românesc consuetudinar, ca un ansamblu de reguli juridice de fond sau de normă.

Bibliografie

  • Sachelarie, Ovid; Stoicescu, Nicolae (coord.), Instituţii feudale din ţările române. Dicţionar, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1988

Vlach law

From Wikipedia, the free encyclopedia
  (Redirected from Lex Antiqua Valachorum)

The Vlach law refers to various special laws and privileges enforced upon pastoralist communities in Europe in the Late Middle Ages and Early modern period. The term „Vlachs” originally denoted Romance-speaking populations, primarily concerned with pastoralism; the term became synonymous with „shepherds”.[1] The concept originates in the laws enforced on Vlachs in the medieval Balkans.[2] In medieval Serbian charters, the pastoral community, primarily made up of Vlachs, were held under special laws due to their nomadic lifestyle.[3] In late medieval Croatian documents Vlachs were held by special law in which „those in villages” pay tax and „those without villages” (nomads) serve as cavalry.[4]

In the Habsburg Monarchy, in 1630, the Vlach Statutes (Latin: Statuta Valachorum) were enacted which defined the tenancy rights and taxation of Orthodox refugees in the Military Frontier; land were granted in return for military service.[5] In the 16th and 17th centuries Slavic pastoral communities (such as Gorals) under the Vlach law were settled in the northern Kingdom of Hungary.[6] The colonization of peoples under the Vlach law resulted in ethnic enclaves of Czechs, Poles and Ruthenians in historical Hungary.[7]

References[edit]

  1. Jump up^ Vatro Murvar (1956). The Balkan Vlachs: a typological study. University of Wisconsin–Madison. p. 20.
  2. Jump up^ Alain Du Nay; André Du Nay; Árpád Kosztin (1997). Transylvania and the Rumanians. Matthias Corvinus Publishing. p. 15. ISBN 978-1-882785-09-4.
  3. Jump up^ Gordana Filipović (1989). Kosovo–past and present. Review of International Affairs. p. 25.
  4. Jump up^ Cebotarev, Andrej (June 1996). „Review of Stećaks (Standing Tombstones) and Migrations of the Vlasi (Autochthonous Population) in Dalmatia and Southwestern Bosnia in the 14th and 15th Centuries”. Povijesni prilozi [Historical Contributions] (in Croatian). Zagreb: Croatian Institute of History.14 (14): 323.
  5. Jump up^ John R. Lampe; Marvin R. Jackson (1982). Balkan Economic History, 1550-1950: From Imperial Borderlands to Developing Nations. Indiana University Press. p. 62. ISBN 0-253-30368-0.
  6. Jump up^ Karoly Kocsis; Eszter Kocsisne Hodosi (1 April 2001). Ethnic Geography of the Hungarian Minorities in the Carpathian Basin. Simon Publications LLC. pp. 45–46. ISBN 978-1-931313-75-9.
  7. Jump up^ Ethnographia. 105. A Társaság. 1994. p. 33.
 This page was last modified on 9 October 2016, at 03:20.

Sf. Paisie Aghioritul – Profeție despre cel de al Treilea Război Mondial: „Întîi de toate, Dumnezeu va pedepsi pe marii vrăjmași ai Ortodoxiei: Islamul și Catolicismul.”

Sf. Paisie Aghioritul – Profeție despre cel de al Treilea Război Mondial: „Întîi de toate, Dumnezeu va pedepsi pe marii vrăjmași ai Ortodoxiei: Islamul și Catolicismul.”

https://www.aparatorul.md/sf-paisie-aghioritul-profetie-despre-cel-de-al-treilea-razboi-mondial-intai-de-toate-dumnezeu-va-pedepsi-pe-marii-vrajmasi-ai-ortodoxiei-islamul-si-catolicismul

 

IPS-ul nostru Teofan și activitățile sale misionare în Tanzania – d.sa torturează monahii anti-ecumeniste pe plan intern, dar face misiune pe planul extern al celui la modă continent pe nume Africa Neagră? Ca să bifeze astfel „activități internaționale”? Dumnezeu lucrează însă oricum, și dincolo de…!

http://www.pemptousia.ro/2012/01/o-inedita-experienta-misionara-in-tanzania-interviu-cu-protosinghel-nicodim-petre