Despre trecerea la cele veșnice a Stelei Popescu și starea sufletului ei cu foarte puțin mai înainte de a muri. – Consemnează blogul https://hristofortarau.wordpress.com/2017/11/25/21

via Doamna Stela Popescu în ULTIMA APARIŢIE PUBLICĂ: «Nu pot să vorbesc mă DE DRACI, CĂ-S PLINĂ DE DRACI… SUNT A DRACULUI, DE DRACU’ DRACULUI» !

Doamna Stela Popescu în ULTIMA APARIŢIE PUBLICĂ: «Nu pot să vorbesc mă DE DRACI, CĂ-S PLINĂ DE DRACI… SUNT A DRACULUI, DE DRACU’ DRACULUI» ! – După cum a consemnat blogul https://hristofortarau.wordpress.com/2017/11/25/21/

 

«Din prisosul inimii grăieşte gura.»

Matei 12: 34

 

 

 

În seara zilei de marţi 8/21 noiembrie 2017, înaintea plecării în veşnicie, doamna Stela Popescu a ţinut un scurt discursincoerent cu ocazia premiului primit în cadrul Galei Femeilor de Succes, episod pe care prof.univ.dr. Ovidiu Băjenaru, Preşedintele de onoare al Societăţii Române de Neurologie, l-a caracterizat ca fiind un “debut tipic de accident vascular cerebralîn teritoriul arterei carotide interne stângi.

Chiar dacă domnul Daniel Ciobotea în mesajul pe care l-a adresat a menţionat că «preoții de la Parohia Icoanei din București, pe raza căreia se află locuința Doamnei Stela Popescu, dau mărturie despre faptul că actrița Stela Popescu nu era doar o mare artistă recunoscută în România și în străinătate, ci era și o femeie credincioasă, participând adesea la slujbele bisericii, în special la Sfânta Liturghie» şi «primea cu multă bucurie vizitele pastorale ale preoților, mai ales înainte de Crăciun și Bobotează, și avea pereții casei împodobiți cu foarte multe icoane», totuşi, cu prilejul evenimentului monden amintit, într-un interval de mai puţin de două minute, cunoscuta actriţă a exprimat şi următoarele lucruri: «nu pot să vorbesc mă de draci,că-s plină de draci, că eu am temperament» şi «sunt a dracului, de dracudracului»!

Ignorându-se parcă şi înţeleptul proverb «gura păcătosului adevăr grăiește», pentru cineva indiferent faţă de adevărata înţelegere a lucrurilor şi faptelor, adică cea în cheie duhovnicească, respectiva invocare a necuratului diavol, mai ales în acest moment critic de tulburare nervoasă (în care era afectat şi centrul vorbirii) ce s-a concretizat printr-o iritabilitate crescută, poate părea complet neimportantă şi lipsită de interes. Dar luând aminte la cuvântul nemincinos al lui Hristos Dumnezeu reprodus mai sus în motto, a Celui Care a spus şi că «omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune» (Luca 6:45) şi următoarele, este plauzibil a aprecia că la momentul de faţă sufletul doamnei Stela Popescu ar putea trece prin clipe groaznice având în vedere că adevărat este ceea ce s-a spus, şi anume că «în cele ce te voi găsi, în acelea te voi judeca». Iar importanţa celor pe care le-am scos în evidenţă din acea cuvântare sunt pregnant subliniate de cele trei lepădări succesive din cadrul Rânduielii Botezului, când se repetă:

«Te lepezi de satana? şi de toate lucrurile lui? şi de toţi slujitorii lui? şi de toată slujirea lui? şi de toată trufia lui?», încă şi «te-ai lepădat de satana?»,

la care se răspunde fără ezitare, repetând tot întreit «mă lepăd»şi «m-am lepădat».

 

Iar dacă sperând a se invalida cele ce au fost expuse anterior se apreciază că marţi seară respectivele fraze ar fi fost spuse în stare de confuzie mintală accentuată (când subiectul poate ajunge a nu mai fi conştient de sine) ca urmare a debutului AVC, s-ar putea atunci adresa pe bună dreptate următoarea întrebare: cum de nu a afirmat doamna Stela Popescu «sunt plină de sfinţi îngeri» şi «sunt a lui Dumnezeu Celui în Treime închinat» ?

Dar care ar putea fi cauzele ce ar fi condus spre această posibilă tragedie duhovnicească?

Evident, a dezlega cu precizie necunoscutele acestei întrebări este peste puterea noastră, dar am putea găsi eventuale răspunsuri inclusiv în cele pe care le-a statornicit Sfântul şi Ecumenicul Sinod al VI-lea din Constantinopol în al său Canon 51, în care se arată că:

«Desăvârşit opreşte Sfântul, şi Ecumenicul Sinod, pe cei ce se zic mimi, şi teatrele acestora, dar apoi şi […] jocurile cele de pe scenă, a se face. Iar dacă cineva Canonul l-ar defăima, şi către ceva din aceste oprite pe sineşi s-ar da, de va fi cleric, să se caterisească, iar de va fi mirean să se afurisească»

şi a cărui tâlcuire din Pidalionul [Cârma Bisericii Ortodoxe] tipărit în anul 1844[1] este aceasta:

«Cu toată deplinătatea opreşte Canonul acesta de a se face vreun creştin, ca cei ce se zic mimi care, uneori urmează chipurile arapilor, alteori ale armenilor, şi alteori ale robilor. Şi uneori lovind cu palmele peste faţă, cu toate acestea îndeamnă pe privitori să se strice de râs. […] Opreşte încă pe lângă acestea şi jocurile, şi gingăşiturile cele necinstite ce fac, ori bărbaţii, ori femeile, la teatre. Drept aceea actori se numesc cei ce făţărnicesc, când că sunt împăraţi, alteori domni, alteori slugi, şi alteori altceva. Şi care va defăima Canonul cu ceva, şi va face dimpotrivă, clericul să se caterisească, iar mireanul să se afurisească».

E de notat totodată că mai toate vocile din spaţiul public, după înţelepciunea acestei lumi, atrag acum atenţia asupra necesităţii pregătirii populaţiei pentru a recunoaşte simptomele diverselor boli ale trupului, uitând sau neştiind că diagnosticarea şi metoda de vindecare a bolilor sufletului sunt cu atât mai importante pe cât este covârşitor mai preţios sufletul cel veşnic faţă de trupul care se întoarce inevitabil în ţărână mai devreme sau mai târziu.

Oare vrea cineva să accepte şi să conştientizeze că dintr-un asemenea context, anume al celor descrise mai sus de către domnul Daniel Ciobotea şi al celor ce apar în titlul nostru, rezultă că aceia care se pretind a fi preoţi în Parohia Icoanei se vădesc a fi lipsiţi de orice ştiinţă duhovnicească necesară povăţuirii pe calea mântuirii a sufletelor celor pe care îi păstoresc ? Căci dacă ar fi vrut sau, mai bine zis, ar fi putut să ia aminte la semne prevestitoare ale greşitei direcţii spre care eventual se îndreapta finalul alergării pământeşti a doamnei Stela Popescu ar fi avut la dispoziţie şi alte mărturisiri publice făcute de către dânsa în ultimii ani, din care cităm apelând la memorie doar: nu sunt o persoană foarte religioasă sau îmi pare foarte rău că se sfârşeşte această viaţă atât de frumoasă şi singurele lucruri îngrozitoare din viaţă sunt boala şi moartea, aceasta în condiţiile în care ortodocşii mărturisesc hotărât că aşteaptă viaţa veacului ce va să fie, ştiind prea bine că vieţuirea de aici este de fapt doar umbră şi vis şi deşertăciunea deşertăciunilor petrecută într-un tărâm de pedeapsă (Fc. 3: 16-19), al încercării şi al nevoinţelor (II Cor. 6: 4-5), şi ştiind de asemenea că «nu sunt ei din lume, precum Eu nu sunt din lume» (Ioan 17: 14), deoarece «răspuns-au Iisus: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta» (Ioan 18: 36); de asemenea ar fi putut-o sfătui pe doamna Stela Popescu măcar acum la batrâneţe să fi acceptat că trebuie a înceta a mai juca roluri (mai ales că Sinodul din Cartagina îi numără pe actori şi mimi alături de apostaţi!), neputând cumva să slujească în acelaşi timp lui Dumnezeu şi lui mamona deoarece «nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui» (Matei 6: 24).

٭       ٭       ٭

Scopul articolului de faţă nu este acela de a cerceta în vreun fel străfundurile sufletului domniei sale sau de a pronunţa noi sentinţe pe care nu am avea nici un drept să le dăm, căci judecata este a lui Iisus Hristos, Stăpânul universului, Cel Care i-a dat şi i-a şi luat viaţa, şi ne-a spus fiecăruia: «din cuvintele tale te voi judeca» (Luca 19: 22); mai degrabă, preluând cele spuse de Sfântul Apostol, fraţilor, bunăvoinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu este spre mântuirea (cf. Romani 10: 1) distinsei doamne Stela Popescu, avem în minte implorarea Celui Milostiv pe care a recomandat-o Cuviosul Stareţ Iosif de la Optina:

Ai milă, Doamne, de este cu putinţă, de sufletul roabei Tale Stela, plecată la cele veşnice ruptă de Sfânta Ta Biserică Ortodoxă! Neştiute sunt judecăţile Tale. Nu-mi socoti această rugăciune a mea drept păcat. Ci facă-se voia Ta cea Sfântă!

 

În aceste momente, pentru mângâierea sufletească a celor îndureraţi şi probabil contrariaţi de cele care nu le este uşor a le accepta, ţinem să oferim un foarte bun balsam mângâietor conţinut în dialogul următor dintre Sfântul Leonid (în schima cea mare, Lev) de la aceeaşi Sihăstrie Optina şi un ucenic de-al său, ce era profund întristat pentru moartea tatălui:

«„Sfârşitul nefericit al tatălui meu este o cruce grea pentru mine, ale cărei dureri le voi duce cu mine în mormânt, închipuindu-mi cumplita veşnicie a păcătoşilor, în care nu există pocăinţă, sunt chinuit de înjosirea veşnicelor chinuri care-l aşteaptă pe tatăl meu, care a murit nepocăit. Spune-mi, părinte, cum mă pot mângâia în această grozavă durere?”.

Stareţul a răspuns: „Încredinţează-te atât pe tine, cât şi starea tatălui tău atotînţeleptei şi atotputernicei voinţe a Domnului. Nu căuta minuni ale Celui Preaînalt. Străduieşte-te printr-o cugetare smerită să te întăreşti în limitele unei întristări înfrânate. Roagă-te Atotbunului Creator, împlinind astfel datoria dragostei şi a îndatoririlor de fiu”,

„Dar în ce chip ne putem ruga pentru astfel de oameni?”.

„În duhul oamenilor virtuoşi şi înţelepţi roagă-te aşa:

«Caută, Doamne, la sufletul cel pierdut al tatălui meu; dacă e cu putinţă fie-Ţi milă! Nebănuite sunt judecăţile Tale. Nu-mi socoti această rugăciune drept păcat. Ci facă-se voia Ta cea sfântă!».

Roagă-te simplu, fără întrebări, încredinţându-ţi inima Celui Prea Înalt. Desigur, n-a fost voia lui Dumnezeu ca tatăl tău să aibă un sfârşit atât de trist, dar acum el este cu totul în voia Celui Care poate să arunce atât sufletul, cât şi trupul în cuptorul cel cumplit, în voia Celui ce poate să înalţe sau să smerească, să omoare sau să învie, să arunce în iad şi să scoată suflete de acolo. Iar El este atât de iubitor, milostiv şi plin de dragoste, încât calităţile cele bune ale celor născuţi din ţărână sunt nimic faţă de suprema Sa bunătate. De aceea nu trebuie să te întristezi peste măsură.

Spune: «îmi iubesc tatăl, şi de aceea mă întristez nemângâiat.» Aşa e bine. Dar Dumnezeu l-a iubit şi-l iubeşte incomparabil mai mult decât tine. Şi aşa, e la îndemâna ta să-i încredinţezi starea cea veşnică a tatălui tău bunătăţii şi milostivirii lui Dumnezeu «Care, dacă binevoieşte să-i arate milostivirea, atunci cine I se poate împotrivi?» »[2]

 

Şi adaugă Stareţul Iosif o cugetare în acelaşi duh cu înaintaşul său: «În concluzie vom spune: să nu ni se tulbure inimile şi să nu ne temem de asprimea canoanelor […]. Să nu ne facă aceasta să deznădăjduim de a noastră mântuire. Dimpotrivă, să ne deschidem sufletele către o pocăinţă smerită şi sinceră a păcatelor noastre dinaintea Domnului, până când uşile milostivirii Sale ni se vor deschide. Căci, după cuvântul psalmistului, „inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (Ps. 50, 17). Şi cu cât va fi mai smerită şi mai plină de umilinţă rugăciunea noastră, cu atât mai plină de nădejde şi bineprimită va fi aceasta»[3].

 

 

[1] Republicat transliterat din alfabetul chirilic românesc în cel latin la Editura Credinţa strămoşească în anul 2013.

[2] Stareţul Iosif de la Optina, Editura Cartea Ortodoxă şi Editura Egumeniţa, f.a., pp. 244-245.

[3]  Ibidem, p.246.

 

Anunțuri

Din Sfatul Sfinților: Dumnezeu va îngădui al Treilea Război Mondial din pricină de nelegiuire, de necredință, și de desfrînare. Mărturia Sfîntului Iacob Tsalikis (1920-1991) recent canonizat (27 noiembrie 2017) de Biserica Greciei, cu zi de prăznuire la 22 noiembrie. Lui i s-a înfățișat Sf Ioan Rusul care i-a arătat că al Treilea Război Monidal va TREBUI să fie, din pricină de NELEGIUIRE, de NECREDNȚĂ, și de DESFRÎNARE. Relatează Mitropolitul Neofit de Morphou (n. 21 ian 1962, Insula Cipru), ucenic al Sf Iacob Tsalikis. Adăugăm și un documentar despre Sf Iakob Tsalikis, așa cum l-a cunoscut Mitropolitul Neofit de Morfu, rostit chiar de Înaltpreasfinția Sa (doar în engl., publ. pe you tube în aprilie a.c., la 2 luni după înregistrare).

Din Sfatul Sfinților: Dumnezeu va îngădui al Treilea Război Mondial din pricină de nelegiuire, de necredință, și de desfrînare. Mărturia Sfîntului Iacob Tsalikis (1920-1991) recent canonizat (27 noiembrie 2017) de Biserica Greciei, cu zi de prăznuire la 22 noiembrie. Lui i s-a înfățișat Sf Ioan Rusul care i-a arătat că al Treilea Război Monidal va TREBUI să fie, din pricină de NELEGIUIRE, de NECREDNȚĂ, și de DESFRÎNARE. Relatează Mitropolitul Neofit de Morphou (n. 21 ian 1962, Insula Cipru), ucenic al Sf Iacob Tsalikis. Adăugăm și un documentar despre Sf Iakob Tsalikis, așa cum l-a cunoscut Mitropolitul Neofit de Morfu, rostit chiar de Înaltpreasfinția Sa (doar în engl., publ. pe you tube în aprilie a.c., la 2 luni după înregistrare).
Published on 5 Apr 2017

The Metropolite of Morphou Neophytos outlines the personality and holiness of Elder Iacovos, as he experienced Him. The speech was held on February 11th , 2017 in the hall of the Parish of Apostle Barnabas and Makarios of Dasoupolis, in a charity event organized by the Christian Women’s Association of the Parish of Apostle Barnabas and Saint Makarios.

Alesul și Urmașul lui Ștefan cel Mare și Sfînt, Domnul Moldovei: Băiețelul Adrian Chira din Mureș. Îți mai vine inima la loc cînd vezi asemenea copii, și mai ales asemenea Părinți.

Alesul și Urmașul lui Ștefan cel Mare și Sfînt, Domnul Moldovei: Băiețelul Adrian Chira din Mureș. Îți mai vine inima la loc cînd vezi asemenea copii, și mai ales asemenea Părinți.

Agresiunile ierarhico-banditești continuă la Parohia Schitul Orășeni! Urmăriți interviul realizat azi, (tot Duminică!) 26 noiembrie 2017. Îndemnăm la răbdare în urmărirea interviului luat de același d. Chirilă (care în ceea ce-l privește nu s-a mai îngrijit de calitatea sunetului peliculei sale, și nici de propria sa ținută – vorbește foarte încet și se tot leagănă de pe o parte pe alta! – ba chiar dă o răzbită impresie generală de suspect: parcă s-ar strădui să-i disculpe pe agresori, mai curînd decît să ofere prilej clar de lămurire a situației pentru publicul larg.) Afișăm și înregistrarea predicii zilei de ieri – din fericire de excelentă calitate sonoră – ținute de Pr Ioan Ungureanu, în finalul căreia Părintele arată iară și iară urgiile prin care trece Parohia Schitul Orășeni. Să luăm aminte cu toții!

Redăm în continuare articolul publicat acum 2 săptămîni, Duminică, 12 noiembrie 2017:

ECUMENIŞTII MERCENARI ŞI MASONI AI MITROPOLITULUI TEOFAN FOLOSESC FORȚA ÎN ZI DE SĂRBĂTOARE LA BISERICA DIN SCHITUL ORĂŞENI, JUD. BOTOŞANI!!! [În zi de sărbătoare, adică azi, Duminică, 12 noiembrie 2017, a XXV după Rusalii, a Pildei Samarineanului Milostiv, și a prăznuirii Sfinților noștri Năsăudeni! – Halal Ierarhie! urmăriți cele sub 2 minute de peliculă și vă înspăimîntați – pelicula apare fals etichetată, în partea dreapta jos a interiorului filmului, de către neadormiții cenzori de serviciu, cu anul „2008”! Adăugăm, pentru o mai mare clarificare, interviul realizat de juristul Silviu Chirilă cu Părintele brutalizat de „preoții” IPS.ului Teofan, realizat în această seară, Duminică 12 nov 17. Mai adăugăm și Predica rostită cu lacrimi, de către Preotul brutalizat, în aceeași Duminică. Infractorii care au spart biserica dis de dimineață nu au reușit în cele din urmă să împiedice desfășurarea Sf Liturghii.]— MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI ȘI A ROMÂNIEI

Acta Diurna®

Vezi articol original

Templul evreiesc si Sinagoga-locasuri de cult al satanei — Monahul Teodot – blog oficial. Spicuim din Predica Sf Ioan Gură de Aur la temă, reprodusă în articol: „Spuneti-mi aceasta. Daca ati vedea un om onorabil, stralucit si vestit, târât intr-o cârciuma sau cuib de tâlhari; daca l-ati vedea batjocorit, batut si inrobit in cea mai mare cruzime, ati fi tinut crâsma sau cuibul acela la mare cinste pentru ca omul acela mare si pretuit fusese inauntru in vreme ce se savârsea acea purtare plina de cruzime? Nu cred. Mai degraba, pentru aceasta pricina ati urî și n-ati suferi locul acela. Aceasta sa fie cugetarea voastra si despre sinagoga.”

Zilele trecute a avut loc un simpozion in Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei, intitulat “Temple și sinagogi din România: Sinagoga ca loc de rugăciune, loc de învățătură și loc de adunare.” Acest simpozion are loc imediat dupa ziua Sf.Ioan Gura de Aur(354-13 noiembrie 407)-Patriarhul Constantinopolului, cel caruia i s-au aratat in vedenie Sfintii Apostoli […]

via Templul evreiesc si Sinagoga-locasuri de cult al satanei — Monahul Teodot – blog oficial

ECUMENISMUL – CALEA PIERZANIEI. Urâciunea pustiirii are deja loc. Trăim începutul sfârșitului celui mare. — Ortodoxia mărturisitoare

Cuvintele profetului Daniel referitoare la „urâciunea pustiirii ce va sta în locul cel sfânt” (Dan 9,27) au căpătat un înțeles aparte în zilele noastre. Domnul nostru Iisus Hristos însuși vorbește despre această profeție (Matei 24,15; Marcu 13,14; Luca 21,20). Mântuitorul a prezis ca semne ale sfârșitului când „stelele vor cădea de pe cer” (Matei 24,29, Marcu 13,25, […]

via ECUMENISMUL – CALEA PIERZANIEI. Urâciunea pustiirii are deja loc. Trăim începutul sfârșitului cel mare. — Ortodoxia mărturisitoare

MAI ALES PREOȚII TREBUIE SĂ IA ATITUDINE ÎN FAȚA FĂRĂDELEGILOR ŞI PANEREZIEI ECUMENISMULUI… LUAȚI AMINTE LA CUVINTELE ÎPS IUSTINIAN CHIRA, [Mitropolitul Maramureșului și Sătmarului, +Duminică, 30 octombrie 2016] UN SFÂNT ÎNCĂ NECANONIZAT… FIECARE SĂ ÎŞI FACĂ DATORIA ACOLO UNDE ESTE… — MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI ȘI A ROMÂNIEI

MAI ALES PREOȚII TREBUIE SĂ IA ATITUDINE ÎN FAȚA FĂRĂDELEGILOR ŞI PANEREZIEI ECUMENISMULUI… LUAȚI AMINTE LA CUVINTELE ÎPS IUSTINIAN CHIRA, [Mitropolitul Maramureșului și Sătmarului, +Duminică, 30 octombrie 2016] UN SFÂNT ÎNCĂ NECANONIZAT… FIECARE SĂ ÎŞI FACĂ DATORIA ACOLO UNDE ESTE… — MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI ȘI A ROMÂNIEI

 

via MAI ALES PREOȚII TREBUIE SĂ IA ATITUDINE ÎN FAȚA FĂRĂDELEGILOR ŞI PANEREZIEI ECUMENISMULUI… LUAȚI AMINTE LA CUVINTELE ÎPS IUSTINIAN CHIRA, UN SFÂNT ÎNCĂ NECANONIZAT… FIECARE SĂ ÎŞI FACĂ DATORIA ACOLO UNDE ESTE… — MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI ȘI A ROMÂNIEI