Acta Diurna®

registrul vieții românești®

Părintele Ionuț Rădulescu de la parohia Frîncești, Vîlcea, hrănește poporul și cu Pîinea Vieții și cu pîinea cea trupească. În țara noastră, AVEM Preoți. Între mulți alții, este și tînărul Părinte Vasile Miron, Parohia Stanca, Iași.

Părintele Ionuț Rădulescu de la parohia Frîncești, Vîlcea, hrănește poporul și cu Pîinea Vieții și cu pîinea cea trupească. În țara noastră, AVEM Preoți. Între mulți alții, este și tînărul Părinte Vasile Miron, Parohia Stanca, Iași.

http://viitorulromaniei.ro/preotul-care-inmulteste-painea-copiilor-saraci/

Desigur, nu strică să cercetăm mai cu de-amănuntul și cine sînt cei de la Fundația World Vision care „activează” de 26 de ani (și) în România. Nu toate rapoartele despre ei sînt pozitive. Cei care o conduc se pare că se îmbogățesc pe spinarea copiilor pe care clamează că-i ajută – la ei se opresc sumele cele mai importante și la copii ajung firmiturile. Ceea ce nu micșorează valoarea jertfei celor care lucrează direct asupra îmbunătățirii vieții copiilor, așa cum este jertfitorul Părinte Ionuț Rădulescu.

V. și cazul Pr Vasile Miron, din parohia Stanca (Iași):

https://www.flacaraortodoxiei.ro/2016/11/preotul-care-castiga-800-lei-luna-300-imparte-copiii-sat.html?m=1

Părintele Gabriel Radu Ichim din Bacău, care slujește la Biserica Adormirea Maicii Domnului (pentru cei cu deficiență de auz), este noul Tobit, „cel care dacă vedea vreun om mort și aruncat peste zidurile Ninivei, îl îngropa” (Tobit, 1:17), căci el merge la morga orașului și ia de acolo oameni părăsiți în frigiderele morgii chiar și ani întregi de zile, și îi îngroapă pe cheltuiala lui, făcîndu-le praznic și parastas! El nu ar trebui să fie un caz singular – așa cum se pare că este – ci faptele acestea ar trebui lucrate de toată Biserica, în frunte cu Episcopul! Dar cine este Episcopul Bacăului? Ioachim Băcăuanul, cel care predică erezia tuturor ereziilor (ecumenismul) cu capul descoperit! Părintele Gabriel face adevărată lucrare de Episcop, făcîndu-se gură a lui Dumnezeu, și mînă a Lui!

Părintele Gabriel Radu Ichim din Bacău, care slujește la Biserica Adormirea Maicii Domnului (pentru cei cu deficiență de auz), este noul Tobit, „cel care dacă vedea vreun  om mort și aruncat peste zidurile Ninivei, îl îngropa” (Tobit, 1:17), căci el merge la morga orașului și ia de acolo oameni părăsiți în frigiderele morgii chiar și ani întregi de zile, și îi îngroapă pe cheltuiala lui, făcîndu-le praznic și parastas! El nu ar trebui să fie un caz singular – așa cum se pare că este – ci faptele acestea ar trebui lucrate de toată Biserica, în frunte cu Episcopul! Dar cine este Episcopul Bacăului? Ioachim Băcăuanul, cel care predică erezia tuturor ereziilor (ecumenismul) cu capul descoperit! Părintele Gabriel face adevărată lucrare de Episcop, făcîndu-se gură a lui Dumnezeu, și mînă a Lui!

BĂRBATUL ACESTA E PREOT ÎN BACĂU. MERGE LA MORGA SPITALULUI ȘI IA TRUPURILE DIN FRIGIDERE. DE NECREZUT CE FACE CU MORȚII, E UN CAZ UNIC ÎN ROMÂNIA

Un preot din Bacău îngroapă pe banii lui morţii părăsiţi la morgă Le face actele le cumpără sicrie şi îi înmormântează creştineşte

Preotul băcăuan Gabriel Radu-Ichim, care slujeşte pentru surzi la bisericaAcoperământul Maicii Domnului”, obişnuieşte să îngroape pe banii lui morţii părăsiţi la morga Spitalului Judeţean de Urgenţă din Bacău. Pe lângă faptul că a suportat toate cheltuielile înmormântărilor, el le face şi slujbe celor decedaţi, dar şi praznice.

Preotul paroh băcăuan Gabriel Ichim a îngropat, anul trecut, într-o săptămână, nu mai puţin de cinci oameni care erau uitaţi de familii, de peste un an, pe rafturile de la morgă. Unii dintre ei erau oameni au străzii, decedaţi în condiţii suspecte şi nerevendicaţi de nimeni, iar alţii pur şi simplu au fost lăsaţi la morgă pentru să rudele nu au avut bani de înmormântare. Unul dintre cadavre se afla în frigidere de la morgă din luna octombrie a anului 2014, iar în acest timp nimeni nu s-a interesat de el.

Pentru că legea nu obligă rudele să se ocupe de înmormântarea rudelor, se ajunge, uneori, la situaţii în care morţii sunt lăsaţi chiar şi doi ani pe rafturile de la morga spitalelor.

Pînă cînd nelegiuire în Biserică?! Aude onor Ierarhia glasul poporului ortodox au ba?! Despre scandalul Corneliu Bîrlădeanul, despre prigonitul ASTĂZI, LA ORA LA CARE VORBIM, la bătrînețile lui, a Părintelui Mucenic Mircea Gorețchi, și despre faptul că nu „și noi, poporul” sîntem biserica, ci ÎN PRIMUL RÎND noi poporul! Sfinții Apostoli la Cincizecime au NĂSCUT BISERICA prin DUHUL, și aceia erau ca la 3000 de popor LAIC! BISERICA e Trupul Sfînt al lui HRISTOS, iar nu șleahta securistă a depravaților deghizați în veșminte bisericești– mai mult sau mai puțin „întîistătătoare”! – Reproducem aci – de pe inestimabilul ziar Facebook – admirabil-Ortodoxa luare de poziție a tînărului istoric și scriitor român Filip-Lucian Iorga-Bărbulescu.

Trebuie înlăturați ierarhii corupți, imorali, legați de trecutul comunist, slujitori ai celor lumești și nu ai celor sufletești. Ideea e să apărăm și să ajutăm la curățarea Bisericii noastre, nu să ajutăm la demolarea ei. Cel puțin aceasta este poziția mea. Biserica are mulți reprezentanți demni care ar putea oricând deveni episcopi. Dacă ar fi lăsați.

După scandalul de pedofilie al preotului-rapsod Pomohaci, Biserica Ortodoxă Română se confruntă cu o criză fără precedent: un episcop a fost filmat întreținând relații sexuale homosexuale.
În același timp, ierarhia bisericeasca îi calcă în picioare pe eroii din timpul prigoanei comuniste. Părintele Mircea Gorețchi s-a opus, în anii lui Ceaușescu, demolării Bisericii Sf. Ilie Rahova. A fost bătut la Securitate și a fost amenințat cu caterisirea, dar nu a cedat. Și Biserica a fost mutată.
În anul comemorativ al martirilor români pentru Hristos, din timpul perioadei comuniste, Biserica Ortodoxă Română l-a „răsplătit” pe Părintele Mircea Goretchi, bătrân și bolnav, cu evacuarea brutală din casa parohială și cu interzicerea de a mai sluji la Biserica Oțetari, unde a fost paroh timp de peste trei decenii. Totul, pe fondul presiunilor, al falsității, al minciunilor și al brutalitatii înstăpânite la Oțetari de către noul paroh, Dragoș Căprioru, un protejat al Arhiepiscopului Varsanufie.
Poate că e timpul ca laicatul ortodox să-și facă cu adevărat simțite vocea, forța și voința. Ierarhia BOR, în ansamblul ei, pare în acest moment incapabilă să ofere călăuzire spirituală și să se reformeze. Lipsa de bunătate, de daruri duhovnicești și autosuficienta au cuprins această ierarhie ca o pelagră.
Biserica nu e numai a Patriarhului, a mitropolitilor, a episcopilor, a protopopilor și a stareților. Biserica este și a noastră, a credincioșilor. Și noi suntem Biserica!
Dumnezeu să aibă milă de Biserica Ortodoxă Română și de noi toți. Și să lumineze mințile ierarhilor, până nu e prea târziu.

Fotografia postată de Filip-Lucian Iorga-Bărbulescu.
Filip-Lucian Iorga-Bărbulescu
Filip-Lucian Iorga-Bărbulescu Să nu cădem în cealaltă extremă. Evident că Biserica nu trebuie desființată. Trebuie însă înlăturați ierarhii corupți, imorali, legați de trecutul comunist, slujitori ai celor lumești și nu ai celor sufletești. Ideea e să apărăm și să ajutăm la curățarea Bisericii noastre, nu să ajutăm la demolarea ei. Cel puțin aceasta este poziția mea. Biserica are mulți reprezentanți demni care ar putea oricând deveni episcopi. Dacă ar fi lăsați.
Victor Damaceanu
Victor Damaceanu Asta nu se poate.. așa cum nu se poate sa curățăm clasa politică.. prinzi pe unul și apar alți 7.. Structura e bolnavă.

Manage

Petre Bumbaru LA Colunelu
Petre Bumbaru LA Colunelu De sigur nu desfintata ci pusa la punct in primul rand de ,,enoriasi,, taiate finantarile de ,,Stat,,si cand trebuie pedepsiti,,popii,,pt furtaciuni,,si ,,perversiuni,,cu severitatea,,de rigoare,,,,

·

2

Pomenirea mucenicului şi mărturisitorului Gheorghe Jimboiu – 27 mai

Pomenirea mucenicului şi mărturisitorului Gheorghe Jimboiu – 27 mai

Pomenirea mucenicului şi mărturisitorului Gheorghe Jimboiu – 27 mai

May 27, 2015

  • Născut: 20 Octombrie 1921
  • Locul nașterii: Vela, Dolj
  • Ocupația la arestare: student
  • Întemnițat timp de: 15 ani
  • Întemnițat la: Brașov,Jilava, Craiova, Caransebeş, Văcăreşti, Gherla, Târgu Ocna, Codlea și Aiud
  • Data adormirii: 27 Mai 1963

Gheorghe Jimboiu – un tânăr de o puritate deosebită

Alt tânăr de o puritate deosebită era Gheorghe Jimboiu. Când am început, la cererea luiValeriu Gafencu, săptămâna de rugăciune pentru ca Traian Maniu să se întoarcă la Dumnezeu, am făcut ”o baie spirituală”. Adică, deoarece pe atunci nu aveam preoţi între noi – au venit imediat după asta – ne-am mărturisit păcatele şi greşelile unii altora, pe rând.

Atunci mi-am dat seama câtă curăţie lăuntrică avea Jimboiu. Era unul din cei mai curaţi. De la el am aflat că după şase luni de stăruinţă, a primit darul Rugăciunii inimii. Se ruga întruna. Noaptea, dacă te trezeai, îl vedeai şezând, cu capul în piept: spunea rugăciunea. Era de o curăţie rar întâlnită. Îmi spunea despre ceea ce simte la rugăciune. Mai apoi din cărţile pe care le-am citit, am înţeles că el a ajuns să trăiască stările de care vorbesc Sfinţii Părinţi.

(Pr. Mihai Lungeanu – ”Sfântul Închisorilor”, ediție îngrijită de monahul Moise Iorgovan, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, pp. 204-205)

Într-o zi, se deschide uşa celulei. Toţi ne precipităm ca să fim găsiţi în “poziţie reglementară”. Este introdus în celula noastră un nou camarad. Se prezintă simplu:

Gheorghe Jimboiu.

Auzisem despre el mai de mult. Jimboiu este originar din Oltenia, din comuna Vela, judeţul Gorj, şi în momentul arestării, în 1948, era student la Academia Comercială din Braşov. Ştiam deja că Jimboiu şi-a concentrat energiile interioare spre o trăire religioasă de adâncime. Acum, omul se află în faţa mea şi pot să văd eu însumi ce înseamnă o trăire creştină adevărată.

Gheorghe Jimboiu, după 12 ani de închisoare, este foarte bolnav. Suferă de două boli grave, care aici în închisoare, duc implacabil spre deznodământul fatal. Are tuberculoză şi ciroză. A fost şi la infirmeria închisorii, dar acum a fost trimis iar în celulă. Singurul lucru care i se permite este să stea întins. El stă pe marginea patului, rezemat de perete şi din această poziţie asistă la viaţa celulei. Intervine foarte rar în discuţiile noastre. Mai mult ascultă. Cred că rosteşte în permanenţă rugăciunea inimii. Această concentrare interioară îi conferă un aer de pace şi seninătate. Nimic nu indică faptul că omul acesta ştie că va muri. Nici un semn de nelinişte nu i se poate citi pe chip. Poate că alţii ar fi căzut în disperare şi ar fi bătut la uşă ca să fie duşi la spital. El bate la o altă poartă, cu credinţă şi smerenie: la poarta Cerului spre care năzuiește.

“Şi Pavel al nostru, care fusese educat în învăţăturile proorocilor şi care era dornic după cele de deasupra lumii şi a cerului, făcând totul pentru ca să le şi dobândească, zice în Epistola a II-a către Corinteni: “Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică, covârşitoare, neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice”.” (Origen – Contra lui Celsus, pag. 386-387).

În rarele lui intervenţii, povesteşte câte o întâmplare semnificativă din Pateric. Mă impresionează capacitatea lui de pătrundere şi selecţie. Din comoara Sfinţilor Părinţi ne oferă mărgăritarele cele mai strălucitoare.

“Spunea unul dintre părinţi despre avva Xoie tebeul că a intrat odată în muntele Sinai şi ieşind el de acolo, l-a întâmpinat un frate şi suspinând zicea: ne mâhnim, avvo, pentru neploare. I-a zis bătrânul: şi de ce nu cereţi şi vă rugaţi lui Dumnezeu? I-a zis lui fratele: ne rugăm şi facem litanii dar nu plouă. I-a zis lui bătrânul: negreşit, nu vă rugaţi cu deadinsul. Vrei însă să cunoşti, că aşa este? Şi şi-a întins mâinile la cer cu rugăciune şi îndată a plouat. Şi văzând fratele, s-a temut şi căzând cu faţa la pământ, i s-a închinat lui, iar bătrânul a fugit. Fratele a vestit la toţi ceea ce s-a făcut şi cei ce au auzit, au slăvit pe Dumnezeu.” (Pateric – Pentru avva Xoie, pag.160).

“Zisa un bătrân că cel ce se nedreptăţeşte de bună voie şi îl iartă pe aproapele, fireşte că este al lui Iisus. Iar cel ce nici nu nedreptăţeşte, nici se nedreptăţeşte, fireşte că este al lui Adam. Iar cel ce nedreptăţeşte, sau dobânzi cere, sau înşeală, fireşte că este al diavolului.” (Pateric – Pentru îndelunga răbdare şi nepomenirea de rău, pag.380).

Acum am înţeles. Sunt convins că acest trăitor profund al lui Hristos a fost trimis de Providenţă ca să văd cum se apropie de moarte un om care a păşit peste pragul sfinţeniei. Călătoreşte într-o zonă unde nu-l mai tulbură îndoiala sau patimile. Privindu-l, simt că Jimboiu este omul de care m-aş ruşina cel mai mult dacă mi-ar cunoaşte păcatele. Nu pentru că m-ar judeca cu asprime, deoarece el este omul pe care l-am simţit trăind dragostea frăţească în modul cel mai pur, ci pentru că în timp ce el zboară prin sfere celeste, eu zac neputincios şi ticălos în genună. (…)

Aici, la Aiud, ai impresia că o parte din legionari aparţin celui mai exigent ordin monahal. Gheorghe Jimboiu, cu care am stat în celulă, a constituit pentru mine “creştinul deplin”, parafrazând expresia lui Constantin Noica. (…)

După atâtea bucurii, trebuia să vină şi o durere. O durere mare. Interesându-mă de Gheorghe Jimboiu, aflu că a murit. Aşadar, nu a mai rezistat. Cu un an înainte, Dumnezeu l-a chemat la El. L-a iubit prea mult, ca să-l lase în vâltoarea vieţii libere, care i-ar fi putut întina puritatea de cristal pe care o cucerise în împărăţia durerii.

Credinţa că Dumnezeu ia la Sine pe cei pe care îi iubeşte, niciodată nu mi s-a părut mai adevărată ca în cazul lui Jimboiu. Mergi în pace spre cer, suflet neprihănit, şi iartă-mă dacă te-am supărat cu ceva cât timp am stat împreună. Nu ştiu dacă acest neam mai poate fi vrednic de aleşi ca tine. Am credinţa că numai pentru oameni ca tine mai rabdă Dumnezeu această lume!

Peste ani şi ani, după ce am devenit preot, în “Jurnalul” meu pastoral am notat, într-o zi, dintr-un impuls tainic, următorul gând: “Gheorghe Jimboiu a murit în stadiu de sfinţenie”. De ce mi-am notat, oare, acest gând răsărit în suflet când eram la sfântul altar? Fără nici o îndoială pentru ca privindu-l, să-mi aduc aminte de datoria mea. Căci nu-mi mai puteam petrece restul vieţii benchetuind sau lenevind, când ştiam că acest tânăr cu suflet de crin şi alţii ca el, au murit pentru Hristos în catacombele temniţei. Viaţa lui Gheorghe Jimboiu a fost o ardere de tot, bine plăcută lui Dumnezeu. El trebuie să intre, alături de Valeriu Gafencu şi alţi tineri români morţi în închisoare, în galeria sfinţilor români, care au trăit o tinereţe sfântă, încununată cu jertfa supremă pentru învierea neamului românesc, constituind înălţătoare pildă pentru generaţiile viitoare.

(Liviu Brânzaș – Raza din catacombă, Editura Scara, București, 2001, pag. 224-226, 308)

Crime, jafuri, torturi, copiii dintr-un spital aruncați pe geam, profanări de biserici: Atrocitățile comise asupra populației și armatei române în 1940 în timpul retragerii din Basarabia și Bucovina de Nord. Documente OFICIALE ale statului român – apărut pe ActiveNews acum 5 zile (29 iunie 2017). Comentariul ActaDiurna: De citit și cartea scriitorului Paul Goma – care și azi se află exilat la Paris de către confrații săi „scriitorii” și mărețul guvern român – intitulată /Săptămîna Roșie/ care tocmai aceasta este: cea de dinaintea Praznicului Sfinților Apostoli a anului 1940, săptămînă scrisă cu sîngele celor exterminați bestial atunci de bolșevici.

Crime, jafuri, torturi, copiii dintr-un spital aruncați pe geam, profanări de biserici: Atrocitățile comise asupra populației și armatei române în 1940 în timpul retragerii din Basarabia și Bucovina de Nord. Documente OFICIALE ale statului român – apărut pe ActiveNews acum 5 zile (29 iunie 2017). Comentariul ActaDiurna: De citit și cartea scriitorului Paul Goma – care  și azi se află exilat la Paris de către confrații săi „scriitorii” și mărețul guvern român – intitulată /Săptămîna Roșie/ care tocmai aceasta este: cea de dinaintea Praznicului Sfinților Apostoli a anului 1940, săptămînă scrisă cu sîngele celor exterminați bestial atunci de bolșevici.

http://www.activenews.ro/cultura-istorie/Crime-jafuri-torturi-copiii-dintr-un-spital-aruncati-pe-geam-profanari-de-biserici-Atrocitatile-comise-asupra-populatiei-si-armatei-romane-in-1940-in-timpul-retragerii-din-Basarabia-si-Bucovina-de-Nord.-Documente-OFICIALE-ale-statului-roman-144340

Crime, jafuri, torturi, copiii dintr-un spital aruncați pe geam, profanări de biserici: Atrocitățile comise asupra populației și armatei române în 1940 în timpul retragerii din Basarabia și Bucovina de Nord. Documente OFICIALE ale statului român

FacebookTwitterg+Email
Crime, jafuri, torturi, copiii dintr-un spital aruncați pe geam, profanări de biserici: Atrocitățile comise asupra populației și armatei române în 1940 în timpul retragerii din Basarabia și Bucovina de Nord. Documente OFICIALE ale statului român SURSA FOTO: Daniel Siegfriedsohn. Moment de reculegere lângă trupurile unor soldați români mutilați și uciși de bolșevici

După cum se știe pe 28 iunie 1940, administrația și Armata Română au fost nevoite să se retragă din Basarabia și Bucovina de Nord, după ce Regele Carol al II-lea a acceptat ultimatumul sovietic.

Începând de la orele 14:00 ale fatidicei zile de 28 iunie, românii au avut doar patru (4) zile pentru a se retrage, cu tot ce puteau duce, din teritoriile Basarabiei și Bucovinei de Nord. În timpul acestei retrageri umilitoare, s-au petrecut fapte reprobabile ale ocupanților, atât din partea forțelor regulate sovietice, dar și din partea unor cetățeni, locuitori ai României, dar susținători ai comunismului și ai Sovietelor. Dacă despre comportamentul barbar al trupelor sovietice se cunosc destul de multe ( un raport al Serviciului Secret de Informații pe acest subiect este disponibil pe pagina istoricului George Damian), prea puține se cunosc despre gesturile la care s-au dedat unii dintre civili.

În acest sens, redăm documente oficiale ale autorităților statului român (rapoarte, telegrame, mesaje) despre aceste fapte inumane, așa cum apar ele în volumul „Armata, Mareșalul și evreii”, de Alex Mihai Stoenescu, ediția a II-a, editura RAO, 2010. Menționăm – asemeni istoricului citat -, că publicarea acestor documente nu se face pentru a stârni resentimente sau vinovății, ci pentru a face puțină lumină asupra unor evenimente ajunse sub formă de zvon sau propagandă. Textul care urmează îi aparține autorului volumului  „Armata, Mareșalul și evreii”, lăsând grafia în felul în care a redat-o autorul. Mențiunea noastră apare în paranteze, în dreptul paginii din carte unde se găsesc documentele respective):

Volumul „Armata, Mareșalul și Evreii” este disponibil pe Librărie.net la un preț excepțional de doar 17.99 lei!

Raport informativ telefonic, nr. 137/55 – l.Vn. 40 -ȘTEFĂNEȘTl: „Din Glodeni și pînă la Braniștea nu s-au văzut trupe sovietice. Acestea au fost raportate de plutonierul de jandarmi Baciu, de la Postul de jandarmi Sofia (Basarabia), ce a fost dezarmat de miliția civilă sovietică din Glodeni (evrei). La ora 16 s-a întrunit în satul Braniștea comisia noastră și cea sovietică, pentru a discuta diverse chestiuni în legătură cu trecerea refugiaților din Basarabia și România, precum și a militarilor care înunele puncte sînt opriți, iar în altele dezarmați, atît de populația jidănească, cît și de armata sovietică” (Sursa: Arh. M. Ap. N., fond Marele Stat Major, dosar nr. 155, f. 40 – pagina 116 în volum);
Buletin contrainformativ, nr. 336/30 iunie 1940, alin. b: ,,în localitatea Ungheni-Iași, au sosit 20 de tancuri sovietice. La apariția lor comuniștii din oraș, în majoritateevrei, au manifestat ostil contra României, dedîndu-se la acte de violența față de armată. S-au tras focuri de armăși sînt cîtiva morți și răniți”. (Sursa: Ibidem, f. 46 – pagina 116, 117 în volum);
Telegrama GRANIȚA, nr. 21 339/20.VI.1940:, .Populația evreiască din Tîrgu Ungheni a fost foarte ostilă, atacînd chiar soldați care au făcut uz de armă” ( Sursa: Ibidem, f. 49 – pagina 117 în volum);
Telegrama TEI, nr. 13 845 din 1. VII.1940, către Marele Stat Major:
[…] 12) în toate satele s-au arborat steaguri roșii, și în special evreii.13) Populația și în special evreii s-au înarmat cu armament luat de la unitățile noastre”.( Sursa: Ibidem, f. 66 – pagina 117 în volum);
Telegrama GRANIȚA – 140, nr. 13 919 din 2.VII.l940:
[…]  4) Populația, în special evreii din Basarabia, continuă a ataca fracțiuni izolate la adăpostul trupelor rusești. […]
7) În general, armata și populația evacuată din Basarabia își manifestă revolta contra evreilor. Nu sînt excluse manifestări antisemite mai grave din partea armatei”. (Sursa: Ibidem, f. 75 – pagina 117 în volum);
 Nota nr. 13 968/3.VII.l940, Statul Major al grănicerilor:
[…] 3) Parte din tancurile sovietice – care în majoritate nu au respectat ordinul de ocupare – au devansat trupele noastre în retragere, folosind tancuirile ca mijloc de transport de arme pentru înarmarea populației ucrainene.
Aceștia, înarmați, s-au dedat la atacarea convoaielor noastre, omorînd și jefuind soldati care treceau izolati. […] Întreaga avere a subunităților a fost jefuită fie de trupele sovietice, fie de populația ucraineană sau bandele de comuniști […] Puținul ce putuse fi salvat a fost prădat în timpul retragerii, fie de soldati sovietici, fie de populația comunistă”. (Sursa: Ibidem, f. 107, 108 – pagina 118 în volum);
Declarația lui Mîrza loan – mecanic la Depoul Iași:
Au mai ținut discursuri încă doi evrei, dintre care discursuri afirmînd cum că românii sînt niște hoti și pungași […] și ar trebui ca sovietele să ia măsuri și în timp de 5 zile să ajungă la București, pentru că românul nu merită altceva decît distrus”. În aceeași declarație se consemnează atacarea de către evrei a unor biserici românești din Ungheni: „La intrarea pe poartă în biserică, este arborat steagul sovietic; pe data de 5. VII, cînd afost defilarea, toți jidanii s-au dus la biserică, spărgînd lacătul pentru a intra în biserică și a devasta icoane […]”(Sursa: Ibidem, fondul Corp 4 Armată, dosar nr.67, f.332, 333 – pagina 118 în volum)
Nota informativă, nr. l 454/5 iulie 1940 (original scris de mină): „Sîntem informați de către numita Măria Sechelarie – originară din Tîrgu Neamț -, fostă angajată în ultimul timpla restaurantul Suiuz din Chișinău, că în ziua de 28 iunie 1940 – pe cînd se afla în tramvai – a fost martoră oculară, cînd un grup de evrei-comuniști din Chișinău au împușcat în plin centru al orașului un număr de patru ofițeri de politie români – recunoscuți de numita, precum și un căpitan din Armata română, în prezent, Maria Sechelarie se află în cercetarea Biroului de Siguranță de pe lîngâ Chestura Politiei Iași” (Sursa: Ibidem, f.310 – pagina 118 – 119 în volum)

Cea mai amplă și exactă analiză asupra comportamentului agresiv al unor elemente din minoritatea evreiască o prezintă raportul Biroului 2 din 3 iunie 1940, nr. 14 033. Acest document a fost întocmit pe principii profesionale, în baza culegerii, analizei și verificării informațiilor conținute. Au intrat în calcul sursele directe aleserviciului militar secret și surse credibile din rîndul colaboratorilor (între care s-au aflat și evrei loiali), constatări la fața locului ale agenților militari sub acoperire, precum și selecția cantității mari de rapoarte provenite de la unitățile atacate. Raportul lasă foarte puține locuri de interpretare:

SECRET BIROUL 2 22 iulie 1940
Arhiva Marelui Stat Major
Înreg.Nr.14033
Anul ’40, luna VII, ziua 3
I. ACȚIUNEA EVREIASCĂ
1. EVREII DIN BASARABIA ȘI BUCOVINA, ÎN TIMPUL EVACUĂRII
1. Comitete revoluționare
– La Cernăuți comisar al poporului este actualmente evreul Sale Briill de profesiune fotograf, primar este evreul Glaubach, ajutor de primar evreul Hitzig, iar prefect este alt evreu, Meer sau Beer.- La Chișinău sovietul comunal este condus de avocatul evreu Steinberg, originar din Huși. — La Chilia Nouă s-a format un comitet local condus de evreul Dr. Rabinovici, medic primar al orașului.- Foștii gazetari evrei de la „Adevărul” și „Dimineața”, anume Teziman și Cîndea au căpătat funcțiuni importante în Basarabia- La Soroca, conducătorul acțiunii teroriste a fost evreul Leizer Ghinsberg, gardian public la poliția locală.
2. Atentate și asasinări
– Bandele evreo-comuniste din Chișinău au jefuit pe refugiații care nu aveau posibilitatea să se apere. — In diferite gări, evreii comuniști, în grupuri cu drapele roșii, încercau să facă presiuni pentru a determina pecălători să coboare, în unele cazuri au cedat, numai după ce călătorii s-au apărat cu focuri de armă.
– La Chișinău, o bandă de comuniști evrei a încercat să linșeze pe studenții teologi, care au scăpat numai datorită intervenției unui detașament de jandarmi ce a făcut uz de arme.
– Inspectorul financiar Preoțescu și fostul inspector financiar, pensionar, Pădureanu din Chișinău au fost împușcați.
– La Chișinău, listele de executări au fost întocmite de intelectualii comuniști evrei, avocat Carol Steinberg, avocata Etea Dinor și Dr. Derevici.
– La Chișinău, avocatul evreu Stemberg în fruntea unui grup a aruncat cu pietre în trupele române care se retrăgeau.
– Perceptorul și notarul din comuna Ceadar-Lung (Tighina) au fost omorîti.
– Preotul Dujacovschi din Tighina.
– Șeful postului de jandarmi din Abaclia (Tighina) a fost împușcat de trei evrei.
– Perceptorul și agentul de percepție din comuna Calaglia (Cahul) au fost reținuți timp de 9 ore și condamnați la moarte, dar au reușit să fugă.
– Comisarul ajutor Cheia Grigore de la poliția Vîlcov, sînt indicatiuni că a fost omorît.
– În comunele din județul Cetatea Albă locuite și de bulgari, aceștia au făcut cauză comună cu comuniștii evrei, prilejuind incidente sîngeroase. În Cazaclia și Ceadarlunga au fost omorîti notari, preoti și polițiști.
– La Reni au fost incidente grave între evreii care împușcaseră 2 marinari români și autoritățile militare românești. Evreii purtau brasarde roșii. Au fost împușcați 15-20 teroriști evrei comuniști.
– În județul Cetatea Albă bandele comuniste evreiești au schingiuit preoți, le-au ars bărbile cu țigări, au devastat bisericile.
– La Cernăuți, un grup de evrei a asaltat și lovit cu pietre două autocare în care se aflau soldați; evreii au cedat numai cînd aceștia au făcut uz de arme. Față de toate aceste orori comise exclusiv de către evreii basarabeni, se observă o adîncă indignare a populației românești, care în unele cazuri nu-și poate stâpîni sentimentul de revoltă.
Astfel, în ziua de l iulie a.c. la ora 18.35 din trenul personal Teiuș-Arad, în care se aflau un mare număr de soldați și ofițeri ce veneau dinspre Cernăuți, au fost aruncați din tren în timpul mersului, între gările Teiuș-Albalulia, trei evrei care călătoreau în acest tren, dintre care unul din cauza rănilor primite în timpul busculadei și din cauza căderii din tren, probabil că a murit. Pînă în prezent nu s-a putut încă verifica.Militarii sus-menționați erau foarte revoltați contra evreilor, fiind hotărîți a linșa orice evreu ar întîlni în cale, întrucît asistaseră la agresiunea evreilor împotriva ofițerilor și soldaților români pe linia Cernăuți-Dornești, cu care ocazie se afirmă că ar fi fost omorît un ofițer superior și răniți mai mulți ofițeri și soldați români.Tot în ziua de l iulie a.c. la ora 18.30 la Bîrlad un grup de militari a împușcat mortal pe evreul Poise Leib Goldstein, comerciant din acel oraș. Numitul a fost transportat la spitalul local în stare de comă.
3. Propaganda antinațională
Încă înainte de retragerea autorităților românești s-au constituit de către evreii comuniști locali comitete orășenești, care, pe lîngă faptul că au organizat primirea trupelor sovietice cu flori și pavoazări de drapele roșii,s-au dedat la manifestațiuni ostile împotriva autorităților în retragere, patronînd și îndemnînd în același timp acțiunea teroristă.Conform instrucțiunilor acestor comitete, imediat ce s-a aflat de hotarîrea Consiliului de Coroană, evreii au înlocuit în grabă firmele românești cu altele rusești.Cu ocazia trecerii trupelor române prin sate, orașe și gări, evreii manifestau ostil în unele cazuri, aruncînd cu pietre. În exodul lor, refugiații au avut de întîmpinat vexațiuni, umilinti și lovituri, iar în unele cazuri au trebuit să lase în urmă morți, numai datorită comuniștilor evrei, care, în afară de acestea, i-au devalizat de puținele lucruri cu care mai scăpaseră. Pe de altă parte, pentru a împiedica retragerea populației românești, evreii distrugeau vehiculele cu care se retrăgeau românii, iar în unele cazuri au încercat să incendieze traversele de cale ferată pentru a provoca deraieri.
Înșiși copiii evrei, dintre unii chiar străjeri, așteptau în gări trenurile refugiaților pentru a-i injuria și a le arunca cu pietre și orice obiecte ce le cădeau la îndemînă, creînd o impresie dintre cele mai oribile.De asemeni, refugiații basarabeni comentează faptul că împreună cu românii de peste Prut care se retrag în interiorul țării sosesc grupuri de tineri evrei originari din Basarabia. Acești tineri evrei au fost observați de refugiații români că au o atitudine de veselie și satisfacție, ceea ce nu ar cadra cu situația celui ce își părăsește avutul, cît de modest. De asemeni, refugiații români afirmă a fi observat la acești tineri evrei că posedă valută forte, dolari și lire sterline, care nu ar putea fi justificată nici de ocupațiile și nici de veniturile lor normale, după cum nu ar fi necesară într-un caz de exod normal, cînd nevoile și le-ar putea satisface prin lei. Considerînd și faptul că, actualmente, mișcarea populației evreiești basarabene este înspre Basarabia, nicidecum în sensul părăsirii acestei provincii, cercurile menționate formulează presupunerea că acești tineri basarabeni au de îndeplinit în țara noastră misiuni contra ordinei publice și siguranței Statului.
II. EVREII DIN RESTUL ȚĂRII
Comunicarea vestei acceptării notei ultimative sovietice a avut ca efect brusca schimbare de atitudine întotalitatea cercurilor evreiești.Părăsind teama și atitudinea de rezervă manifestată pînă atunci, datorită măsurilor cu caracter naționalist luate în cadrul noii organizații politice de Stat, aceste cercuri au adoptat spontan o atitudine de accentuată veselie,manifestată îndeosebi prin comentarii zgomotoase în grupuri numeroase pe străzi și în locuri publice, asupra evenimentelor în curs de desfășurare, din care nu au fost excluse aprecieri jignitoare la adresa țării noastre, a conducătorilor Statului, a armatei și a tot ce este românesc și în același timp o vie simpatie pentru acțiunea Sovietelor, precum și atitudini sfidătoare adoptate față de cetățenii români.
Acestei veselii i-au corespuns o altă serie de manifestări, exprimînd neîndoios brusca dar puțin justificatasimpatie a evreilor față de comunism, Soviete și Armata Roșie.Astfel, cu acest trist prilej, în toate casele evreiești, avînd aparate de radio-recepție s-au ascultat posturile emițătoare sovietice, neomițîndu-se să se deschidă larg ferestrele, îndeosebi în timpul cînd acestea transmiteau„Internaționala”, care apoi a fost cu insistență îngînată de către ascultători.S-a încercat apoi răspîndirea discretă a fotografiilor lui Stalin și a celorlalți conducători sovietici, precum și confecționarea de steaguri roșii.Cu prilejul ultimelor examene, studenții evrei de la Politehnică au devenit provocatori față de colegii lor creștini.Tuturor acestora li s-a adăugat o întreagă serie de zvonuri colportate cu insistență în toate straturile sociale, dupăcare se încerca să se arate că acțiunea Sovietelor nu este limitată și că, în scurt timp, Armata Roșie, depășind limitele indicate, va ocupa diverse regiuni din țară.în acest sens, evreii cunoscuți ca avînd legături cu mișcarea comunistă, discută că tendința reală a Uniunii Sovietice este de a extinde revoluția în primul rînd în Balcani, unde cadrele sînt pregătite dinainte și unde se așteptau numai prilejurile.
Ocuparea Basarabiei și nordului Bucovinei – discută cercurile comuniștilor evrei – constituie o primă etapă pentru înfăptuirea planului sovietic, care actualmente urmărește cu perseverență să exploateze orice eveniment și prin zvonuri abil lansate sau prin deformarea realităților să creeze o stare generalizată de nemulțumiri, iar la un moment dat să găsească pretextul pentru o intervenție a armatelor roșii în țara noastră, care să sprijine și să fie paralelă cu declanșarea revoluției comuniste în România.Ca și la București, în provincie și îndeosebi la Timișoara, populația evreiască locală, la aflarea vestei, și-a manifestat satisfacția prin aceleași gesturi și manifestări.După râspîndirea însă în opinia publică a știrilor privind jaful și acțiunea teroristă întreprinsă de evrei la intrarea trupelor sovietice în provinciile ocupate, veselia ce cuprinsese cercurile semite din Capitală și provincie dispărînd, a făcut loc unei acute îngrijorări față de perspectivele unor ample represiuni ce se presupunea că urmează a se întreprinde ca urmare a terorismului la care s-au dedat coreligionarii lor din Basarabia și Bucovina.
Sesizînd indignarea ce a cuprins întreaga suflare românească la aflarea celor petrecute în Basarabia și Bucovina,conducătorii evreimii, în frunte cu Dr. Filderman și Șef Rabinul Alexandru Safran au recomandat expres  coreligionarilor lor, prin intermediul comunităților, să se abtină de la orice manifestare ce ar putea crea incidente cu populația românească.S-a insistat în acest sens asupra necesității ca evreii să se abțină în timpul liber de a circula pe străzi și, stînd în case, să evite orice contact cu populația autohtonă. Urmînd sfaturile primite, evreii s-au menținut (reținut -n.m.) în ultimele două zile de la orice manifestatii publice, luînd în același timp măsuri pentru a evita sau a reduce din efectele unor eventuale devastări.în acest sens, evreii, atît cei din Capitală, cît și cei din provincie, s-au retras din timp în cadrul cercurilor lor,negustorii și-au închis magazinele, stingînd luminile și trăgînd obloanele, iar diversele instituții și-au întărit paza prin posturi de alarmă și grupe de tineri sioniști.
Răspîndindu-se știrea că autoritățile române ar studia modalitatea întreprinderii unui recensămînt al evreilor originari din Basarabia și Bucovina, aflați în alte provincii, în vederea expedierii lor în localitățile de origină, ceivizați și-au făcut pregătirile de plecare, lichidîndu-și în grabă întreprinderile, și, în numeroase cazuri, părăsind singuri localitățile unde își aveau sediul pentru a se duce în provinciile ocupate.Teama de eventuale represiuni, precum și propaganda, întreprinsă de evreii basarabeni de a imita gestul lor, au creat, îndeosebi în rindurile evreilor apartinînd micii burghezii, un pronunțat curent de emigrare în provinciile ocupate.Această acțiune își găsește în plus aprobarea unora dintre cercurile conducătoare evreiești în frunte cu Dr.Filderman, Șef Rabinul Dr. Safran și scriitorul Horia Carp, care întrevăd astfel posibilitatea descongestionării teritoriului țării noastre de un important număr de evrei, ceea ce speră să aducă, într-o oarecare măsură, o ameliorare, cel putin temporară a problemei evreiești din România.
În schimb se constată opoziția manifestată de către cercurile evreiești sioniste socialiste, care militează pentru emigrarea evreilor în Palestina.Deși cuprinși de panică, o bună parte de evrei continuă să păstreze, fără a-și exterioriza însă prea mult sentimentele, o atitudine ostilă țării noastre, manifestată îndeosebi prin lansarea de zvonuri privind o eventuală agravare a actualei situații a țării noastre, precum și în viata economică, printr-o categorică abținere de la îndeplinirea oricăror operațiuni comerciale și de credit. In afară de acestea, se constată că evreii au refuzat în ultimele zile de a-și achita obligațiunile ce au față de fisc, încercînd prin aceasta să creeze dificultăți Statului după sistemul practicat în timpul guvernării Goga-Cuza. Excepție făcînd de la atitudinea generală manifestată de evrei în actualele împrejurări, membrii cercului„Mutualitatea”, cu sediul în str. Spătarului, nr. 15, critică cu asprime acțiunea teroristă întreprinsă de coreligionarii lor în Basarabia și sînt deciși să participe cu maximum de mijloace la acțiunea de ajutorare a refugiaților. Explicația acestei atitudini constă în aceea că membru acestui cerc sînt în majoritate bine situați materialicește și în totalitatea lor se recrutează dintre evreii refugiați în U.R.S.S. care au avut de suferit de pe urma instaurării regimului bolșevic în acest stat.
III .TRECEREA ÎN TERITORIUL OCUPAT DE SOVIETE

Acțiunea trupelor sovietice în Basarabia și Bucovina a avut ca urmare o emigrare a numeroși evrei basarabenidin Capitală către aceste provincii.Se constată că totalitatea celor ce pregătesc plecarea din Capitală se recrutează din meseriași, mici comercianți,misiti și unii studenți, lipsiți în general de o situație materială mai bună.De asemeni, încearcă să părăsească țara și o serie de liber profesioniști, intelectuali, majoritatea dintre aceia care au fost excluși de la exercitarea profesiunilor lor din diverse motive sau care au fost decăzuți din drepturile de cetățenie. Motivul care îi determină pe acești evrei să părăsească țara noastră îl constituie în majoritatea cazurilor credința abil susținută de propaganda comunistă că sub regimul sovietic vor reuși să-și creeze situații mai înfloritoare decît cele avute în România, nemaifiind totodată nici obiectul presupuselor represiuni antisemite.
Tendința de emigrare a acestor evrei, în general încurajată de către coreligionarii lor originari din Basarabia, este însă în parte combătută de către evreii originari din Vechiul Regat, ca și de cei bine situați materialicește, care speră încă într-o ameliorare a situației lor în țara noastră. În general, cadența trecerilor în Basarabia este în medie de aproximativ 10 000 persoane pe zi.Printre cei cari și-au manifestat intenția de a trece în Basarabia sînt și următorii:Zimcenko – București, Cal. Moșilor 130 (la general medic Marosin);S. Fomagi – Galați, str. Egalității 11;Horovici – Galati, str. Pas. Mercur (la lunius Jean).De asemenea Kratzman Raia, dactilografă la biroul de presă Luvru din Capitală, reprezentantul sovietic din țara noastră al publicatiunilor, domiciliată în București, str. Poenaru Bordea 18, și-a manifestat intenția de a pleca la Cetatea Albă, unde își are părinții. De la Biroul Luvru a mai plecat în Basarabia, de unde este originară, și funcționara Steinberg D. Fania.(După toate probabilitățile, această lista cuprinde persoane aflate sub contract informativ cu Biroul 2, de aceea sînt nominalizate)
Printre cei cari au trecut în Basarabia este fostul senator evreu din Tighina Moise Zipstein, care în ultimul timp domicilia în Capitală, unde conducea o tipografie.De asemenea, se înregistrează plecarea din București spre Basarabia și Bucovina a unui număr de 70-80 studenți evrei de la Căminul Studenților Evrei Schuller din Capitală, cunoscut focar de propagandă comunistă.Este de relevat că față de eventualitatea de a rămîne lipsit de cadre, care în bună parte și peste aproape tot cuprinsul țării se recrutează din evrei basarabeni, Partidul Comunist din România a dat ordine severe în sensul ca membrii care, fără autorizația conducerii partidului, vor părăsi localitățile unde au însărcinări, vor fi socotiți trădători” (Sursa: Arh. MAPN, fond Marele Stat Major, Secția 2, dosar nr.155, f 162-172 – paginile 119 – 129 din volum).
Acest document important este completat și confirmat de unele documente găsite în Arhivele Speciale de la Moscova de o echipă de istorici români.

Alte mărturii:
 Raportul contrainformativ nr. l 764 al locotenent-colonelu-lui Ion Palade, expediat la 30 iunie 1940 Secției aIl-a a Marelui Stat Major:
„1. Orașul Ungheni ocupat de trupele sovietice din dimineața zilei.
 2. Batalionul 2/Regimentul 39 infanterie a fost dezarmat în gara Bălți de trupe sovietice, în ziua de 29. VI.Soldații evrei și basarabeni opriți. Unii ofițeri degradați. Maiorul Voicescu Constantin, comandantul Batalionului, prins de ruși în împrejurări necunoscute. Populația evreiască a ajutat la dezarmare.
3. Întreg personalul C.F.R. din stația Drochia (exclusiv) și Bălți a derutat trupele din trenuri colportînd știri false  despre distrugerea podurilor de la Ungheni. Șeful gării Bălți, Dumitrescu (refugiat ulterior în Moldova), nu a dat nici un concurs ofițerilor, fiind inexistent.
4. Evreii din Soroca înarmați au atacat camioanele destinate evacuării strînse de C.F.R., împiedicînd evacuarea funcționarilor și a familiilor militarilor.
5. La Soroca a fost împușcat comisarul Murafa de către avocatul evreu Flecsor. De asemenea, administratorul financiar Gheorghiu, avocatul Stănescu, căpitanul Georgescu de la C.R. Căpitanul Buruiană s-a spînzurat.6. Comitetul terorist din Soroca este format din avocații Flecsor și Pisarevschi, Brazuli etc.
7. Nu s-a reluat circulația între Pîrlita și Ungheni întreruptă din cauza ciocnirii produsă aseară.
8. Înainte de retragerea trupelor din Bălți numeroase avioane făceau evoluții lansînd manifeste și foi din ziarul«Libertatea» cu conținut comunist
9. Ciocniri între populația evreiască și refugiați și trupe au avut loc la Ungheni în cursul nopții; sînt și victime.Au fost reținuți de ruși șeful stației C.F.R., șeful gării Ungheni etc., precum și ofițeri.
10. În gara Iași se găsesc mulți evrei care vor să se refugieze în Basarabia.

 

11. în orașul Iași populația evreiască, în majoritate simpatizantă comunistă, arată pe față bucuria vecinătății rușilor pe Prut și are o atitudine sfidătoare. Această atitudine nemulțumește și îngrijorează populația românească,care vede o agravare a situației în viitor. Pentru menținerea ordinii este necesar a se da în Iași o trupă activă, întrucît elemente aflate la P.S. (partea sedentară) nu sînt în măsură a face față nevoilor. Pînă în prezent nu s-au luat măsurile dictate de starea demobilizare în ceea ce privește paza orașului. Eventualitatea unor manifestări comuniste impune măsuri de siguranță urgente.

Șeful Biroului Statistic Militar Iași
(ss) Lt. col. I. Palade”

(Sursa:  Gheorghe Buzatu, Așa a început holocaustul împotriva poporului român, București, Majadahonda, 1995, p. 31 – pagina 129 -131 în volum)
Telegrama nr. l 767 din 30 iunie 1940, orele 21.30, a aceluiași Ion Palade către Marele Stat Major și care,suplimentar la cele raportate în aceeași zi prin nr. l 759 și l 764, adăuga:„ […]
3) Populația evreiască de pretutindeni a avut b atitudine ostilă și de sfidare, batjocorind pe funcționari, asasinînd pe unii din ei, furînd tezaurul instituțiilor statului etc. și dedîndu-se la cele mai neașteptate nereguli,unii funcționari basarabeni avînd o atitudine asemănătoare. Astfel, în afară de cele raportate: s-a atacat camionul cu tezaurul administrației Soroca, furîndu-se circa 157 milioane lei și asasinîndu-se administratorul financiar. Ofițerul ce-l întovărășea și unsubofițer, cei neasasinați, au fost degradați și batjocoriți. Avocatul Michael Flecsor din Soroca, conducînd bandele de evrei, a ocupat poliția și primăria, unde au făcut percheziții. Tot el a asasinat în fața statuii Generalului Poetaș pe avocatul Murata și Eustatie Gabriel. La Prefectura de județ în asistența trupelor sovieticeau luat cuvîntul instituitorul Gh. Lupașcu, fost prefect, deputat și membru în Sfatul orășenesc F.R.N. Asemenea,Petre Sfecla, președintele F.R.N. din Soroca, împreună cu instituitorii Anop Alexandru și Cutubar Ion, au ieșit cu drapelul roșu în întîmpinarea trupelor roșii, arborînd un steag sovietic la casa corpului didactic. Petre Hritzcu,fost președinte F.R.N., Alex. Anop, inspector școlar, și Toader Rusnac, secretar F.R.N., nu au voit să se refugieze. Impiegații de mișcare din stația Lipnic au primit trupele sovietice cu drapele roșii. Evreii din Chișinău au arborat drapele roșii, manifestînd pe stradă și barînd străzile spre gară pentru a nu permitere fugierea funcționarilor români; au ocupat de asemenea localurile instituțiunilor, comisarii Pascal Nicolae,Mateescu Constantin, Severin și Stol au fost executați de evrei în strada.

4) Populația refugiată din Basarabia manifestă o adîncă deznădejde pentru pierderea unor membri de familie și aavutului lor; mai există refugiați năcăjiți […] (Sursa: Ibidem, pagina 33 – în volum, paginile 131-132).

Acest document pune în evidență și adeziunea unor români la invazia sovietică, dar prezența lor în aceste situații este episodică. Trebuie totuși remarcat că au existat destui români -numiți în documentele epocii „renegați” -care aderaseră la comunism din diferite motive și au fost parte a agresiunii. Fie că erau din rindul celor „pedepsiți” în Basarabia, fie că au îmbrățișat din convingere ideile comuniste, acești români au fost la fel de violenți ca și bandele organizate de evrei.în unele localități din Basarabia și nordul Bucovinei, bande înarmate de evrei au comis crime împotriva militarilor și funcționarilor români, unele cazuri luînd aspecte bestiale.
.„În Cernăuți, astfel de elemente au împușcat preotul bisericii catolice și cîțiva gardieni de la penitenciar. Totaici «un grup de evrei între 15 și 16 ani – după cum mărturisea mai tîrziu un martor ocular al tragicelor evenimente, Minai Podleșiu din comuna Carapciu, județul Storojineț – au comis acte de barbarie, dezarmînd pe soldații români, pe ofițeri și pe polițist, înfingînd baionetele asupra lor», în Soroca bande comunisto-evreiești conduse de avocatul Michael Flexer, după ce au ocupat clădirea primăriei și a poliției, au asasinat în fața statuii generalului Poetaș pe comisarul Murata și ajutorul său Eustatiu Gabriel.”(Sursa: Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, op.cit. p.56 – asupra acestei informații există dubii întemeiate – în volum pagina 133);
Într-un raport informativ al Secției a II-a din 7 iulie 1940, întocmit pe baza concentrării informațiilor de la trupe și refugiați la Marele Stat Major, se dau amănunte asupra unui incident incalificabil petrecut în capitala Basarabiei: „La Chișinău, 400-500 evrei comuniști constituiți în bandă, înarmați unii cu puști și revolvere, iar alții cu pietre și bastoane, au cerut directorului loneț, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia săle fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele l-au împușcat, după care au năvălit în spital devastîndu-l complet, iar pe copiii aflați internați, omorîndu-i și aruncîndu-i afară pe geamuri”. (Sursa: Arh. MAp.N., fond Marele Stat Major, Secția 2, dosar nr. 941, f. 559- în volum la pagina 133);

În raportul comandantului cavaleriei Corpului 3 armată se preciza:, Am avut ciocniri cu trupe motorizate sovietice și cu bande jidănești. în regiunea Călărași, jud. Lâpușna. Am pierderi în ofițeri, subofițeri, trupă și mult material” (Sursa: Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, op.cit , p.60 – în volum la pagina 133);

Ciocniri între trupele române și populația evreiască ce voia să sechestreze trenurile de evacuare au avut loc șila Ungheni, soldate cu morți și răniți.(Sursa: Ibidem, p.61  – în volum la pagina 134).
„La îndemnul trupelor sovietice, unii militari minoritari din cadrul Armatei a 4-a și a 3-a române au dezertat cu armamentul și muniția din dotare. Ulterior, aceștia au fost organizați în bande înarmate și au acționat împotriva fostelor unități.” ( Sursa: Ibidem – în volum la pagina 134). Informația este importantă pentru „cazul Dorohoi” – n.AM Stoenescu.
„Un alt soldat român bolnav, transportat într-o căruță, a fost împușcat, după relatarea unui martor ocular:«Lăsați-ne măcar o căruță să ducă pe acest bolnav că nu poate merge. O luați după ce-i trece criza, îl prind frigurile», au cerut ofițerii regimentului (25 inf.) civililor care-i agresau, care au răspuns: «A bolnav! Nu trebuie bolnav» și într-o clipă cîteva gloanțe sfarmă țeasta nefericitului soldat,”( Sursa: Ibidem, p.66  – în volum la pagina 134);
 „Legiunea de jandarmi Cernăuți, care a fost evacuată la Rădăuți, are următoarele pierderi: plutonierul lacob,șeful postului jandarmi Bărâuți – Cernăuți, omorît de evrei; 10 jandarmi militari în termen dispăruți; Legiunea jandarmi Rădăuți, din care au fost evacuate 9 posturi din secțiile Seletin și Vicov la Dornești, are următoarele pierderi: șeful postului lablonița, mort în luptele cu evreii comuniști.”( Sursa: Ibidem, p.72  – în volum la pagina 135);
Pentru a nu insista asupra unui lung șir de atrocități comise împotriva armatei române, mă rezum să furnizez cifrele statisticii întocmite de Marele Stat Major la 6 iulie 1940 asupra pierderilor suferite de pe urma evacuării:„uciși, răniți și dați dispăruți 356 de cadre și 42 876 soldați și gradați”. (Sursa: Arh. MAPN, fond Cabinetul ministrului, dosar nr. 1447, f.195 – în volum, pagina 135.)

Părintele Ciprian Staicu combate practici neortodoxe ale Ieromonahului Macarie Banu într-un articol datat 1 mai 2017. Comentariul ActaDiurna: Iată roadele amare ale apostaziei cretane practicate la vîrful ierarhiei noastre acum un an! Ierarhii consumă otrăvita aguridă ecumenistă iar poporului i se strepezește gura! Articolul invocă și figura puțin cunoscută a Părintelui Nil Dorobanțu. Adăugăm pelicula video în care Pr Ciprian Staicu prezintă rezultatele (pozitive ale) sinaxei anti-ecumeniste româno-grecești din 4 aprilie a.c. de la Tesalonic.

Părintele Ciprian Staicu combate practici neortodoxe ale Ieromonahului Macarie Banu într-un articol datat 1 mai 2017. Comentariul ActaDiurna: Iată roadele amare ale apostaziei cretane practicate la vîrful ierarhiei noastre acum un an! Ierarhii consumă otrăvita aguridă ecumenistă iar poporului i se strepezește gura! Articolul invocă și figura puțin cunoscută a Părintelui Nil Dorobanțu. Adăugăm pelicula video în care Pr Ciprian Staicu prezintă rezultatele (pozitive ale) sinaxei anti-ecumeniste româno-grecești din 4 aprilie a.c. de la Tesalonic.

Practici liturgice greșite care duc atât la erezie, cât și la schismă

Hristos a înviat!

În lupta cu panerezia ecumenistă este dificil a păstra o cale echilibrată. Este nevoie a rămâne pe calea Sfinților Părinți și a ne feri atât de erezie, cât și de schismă. Lucrul acesta a fost accentuat în mod repetat de către ieromonahul Macarie Banu, starețul Schitului Oituz, în predicile rostite de sfinția sa mai ales în perioada Postului Mare (2017).

În ultimele săptămâni, însă, au apărut niște elemente noi referitoare la lupta dusă de ieromonahul Macarie Banu, care necesită o atitudine și un răspuns teologic, pentru că este vorba despre Hristos Însuși, Cel cu Care ne împărtășim euharistic. Menționez că toate cele ce vor fi pezentate mai jos sunt trăite de mine personal sau aflate de la fiii mei duhovnicești sau de la foști fii duhovnicești ai ieromonahului Macarie Banu, neexistând nici o sursă indirectă și neverificabilă. De asemenea, nu este vorba de vreo dispută personală, ci despre viața Bisericii. Am solicitat în scris ieromonahului Macarie Banu un răspuns la cele ce urmează mai jos, însă nu am primit nici unul. De asemenea, menționez că nu intenționez să aduc vreo atingere persoanei și operei părintelui Nil Dorobanțu, pentru simplul fapt că nu i-am citit toată opera, deci orice analiză ar fi incompletă și, posibil, nedreaptă.

Plecând de la principiul că, în aceste vremuri tulburi de apostazie ecumenistă, este nevoie a lua aminte la modul în care s-au organizat creștinii în vremuri de mare restriște, mai ales în Rusia (secolul XX), pentru a rezista în fața prigoanei atee comuniste, ieromonahul Macarie Banu insistă mult pe organizarea unei ”Biserici a catacombelor.” Ca orice Biserică, ea trebuie să aibă în centrul ei Taina Sfintei Euharistii. În legătură cu această Taină este și acest demers pe care îl încerc, cu mare durere, astăzi.

Iată, pe scurt, cum anume îi învață ieromonahul Macarie Banu pe oameni, referitor la Taina Sfintei Împărtășanii și la cele legate de ea:

a) ucenicii lui sau ucenicii altor duhovnici (eu am pățit-o personal) primesc de la ieromonahul Macarie Banu o cutiuță (de obicei din plastic, rotundă, cu diametrul de vreo 4-5 cm, înălțimea de vreo 3 cm), în care sunt mai multe bucățele de Sfântă Împărtășanie (cam 7-8, alături de multe fărâmituri);

b) acești ortodocși sunt îndemnați să își ”spovedească” păcatele, fără preot, în fiecare seară, acasă la ei sau unde se află (poate în vreo călătorie), în fața icoanei Mântuitorului, în taină; astfel se realizează o ”spovedanie” zilnică;

c) după ce s-a ”spovedit”, credinciosul îi dă un bip ieromonahului Macarie Banu, sensul acestui bip fiind acela de solicitare a ”iertării păcatelor spovedite în fața icoanei”;

d) ieromonahul Macarie Banu, după ce se uită la numele celui care i-a dat acel bip (nume aflat în memoria telefonului), răspunde tot cu un ”bip”, care înseamnă ”rugăciunea de dezlegare”. Aici trebuie menționate două aspecte: în unele seri (cel puțin în cele despre care am mărturii directe), telefonul ieromonahului Macarie Banu primește astfel de ”bipuri” foarte des, la o frecvență de câteva minute unul de altul sau chiar mai des, iar în fiecare duminică ieromonahul Macarie Banu citește, înainte de a împărtăși credincioșii în biserică, rugăciunea cea mare de dezlegare (aflată în Molitfelnic), astfel încât oamenii să creadă că tot ceea ce ține de ”spovedirea” lor este împlinit. Desigur, acești oameni se mai și spovedesc sub epitrahil, însă nu este cazul – pentru cele ce vor fi expuse mai jos – atunci când vorbim de români care locuiesc în afara granițelor României și ajung foarte rar la Schitul Oituz;

e) astfel ”iertați și dezlegați”, creștinii se pot împărtăși singuri a doua zi dimineață. Ieromonahul Macarie Banu le recomandă să se împărtășească foarte des, chiar și zilnic, Sfânta Împărtășanie din cutiuță fiindu-le de ajuns pentru ani de zile de împărtășire.

Întrebările care se pun:

Cum se împărtășesc oamenii? În practică: iau câte o fărâmiță de Împărtășanie.
Dar când s-au terminat fărâmițele și rămân bucățelele mai mari? În practică: credincioșii sunt sfătuiți să rupă bucățelele cu o scobitoare, pentru a avea pentru mai multe zile cu ce se împărtăși, din aceeași bucată mai mare.
Probabil că există variații pe tema modului și a frecvenței împărtășirii, de la caz la caz, însă ”scheletul” acestei lucrări este – din mărturiile adunate – acesta de mai sus.

Răspuns teologic:

1. După ce am aflat de această ”practică”, am cerut, cu ocazia Sinaxei din Grecia (4 aprilie 2017) răspuns din partea unor părinții cu autoritate teologică și duhovnicească:

a) prof. dr. Theodoros Zisis a răspuns că toată această practică ”nu este un lucru ortodox.” (am înregistrarea video, făcută în prezența a peste 20 de persoane: români, greci și basarabeni; la nevoie, ea poate fi publicată);

b) Gheron Sava Lavriotul a spus că acest tip de ”împărtășire” este ”o înșelare”, nici nu are sens să mai analizăm prea mult, trebuie renunțat la el;

c) părinții athoniți din sinaxa antiecumenistă (cu care am slujit la privegherea de praznicul Buneivestiri, la Chilia lui Gheron Hariton de lângă Kareia, Sf. Munte Athos) au răspuns la unison, printr-un gest comun, spontan: și-au pus mâinile în cap și au spus că este o mare blasfemie. Dintre acești părinți amintesc pe trei, care au și vorbit la Sinaxa de la Thesalnic: Gheron Hariton, monahul Epifanie și monahul Heruvim. De față la această discuție au fost și câțiva părinți din Schitul Prodromu (cei care au întrerupt pomenirea și cu care am fost la priveghere).

2. Ieromonahul Macarie Banu a dat o astfel de cutiuță cu Sfânta Împărtășanie unei persoane aflată în vizită la Schitul Oituz în aceeași zi când eu, de dimineață, o spovedisem și o împărtășisem pe acea persoană. Fără să mă consulte – în calitate de duhovnic al acelei persoane – ieromonahul Macarie Banu s-a erijat în duhovnic și i-a ”oferit” cutiuța pentru împărtășire pe termen lung. Acest gest îl descalifică din calitatea de duhovnic, pentru că nici un duhovnic nu are dreptul să treacă peste altul, cel din urmă răspunzând pentru sufletul ucenicilor lui. Gestul ieromonahului Macarie Banu se încadrează la ”fur de cele sfinte” și normal se pedepsește cu caterisirea. Însă, după mărturia lui către mine (acum câteva luni, după ce am fost mazilit de ecumeniști): ”eu, Macarie, nu m-am comportat urât cu episcopul meu, cum ai făcut tu, de aceea pe mine mă lasă în pace.” Sau, după cum spunea cineva într-un comentariu pe internet: ”părinte Ciprian, ceilalți au ”gașcă”, tu ești singur.” Toate aceste ”argumente”, răspund eu, nu au nici o valoare în Ziua Judecății, către care ne îndreptăm absolut toți.

3. Ce se întâmplă cu scobitoarea folosită la ruperea Împărtășaniei? În practica liturgică ortodoxă, când preotul vrea să fărâmițeze o bucățică de Împărtășanie, deschide Sfântul Antimis, folosește sfânta copie pentru a tăia bucățica respectivă. Creștinii care au primit ”cutiuța”, cum fac? Cum se asigură că nu sare aiurea, chiar pe jos, nici o bucățică din Împărtășania uscată, care este greu de fărâmițat? Am solicitat un răspuns ieromonahului Macarie Banu, însă nu l-am primit.

4. Martorii cu care am vorbit au ajuns în două situații (pot fi, însă, mai multe):

a) să se împărtășească zilnic, iar cu timpul să simtă tot mai multă neliniște, tulburare și chiar stări de îndrăcire;
b) să returneze ”cutiuța” Schitului Oituz, înțelegând, prin conștiința lor trează, că această practică a împărtășirii în acest fel este neortodoxă.

5. Această practică a ”împărtășirii la cutie” vine în contradicție totală și suferă de fractură logică atunci când este pusă față în față cu afirmațiile ieromonahului Macarie Banu din predicile din Postul Mare (2017), că se pot duce creștinii să se împărtășească oriunde, căci există har în B.O.R.

Răspuns: Har este în B.O.R (discuția despre cum lucrează el cu cei ortodocși sau cu ereticii ecumeniști a fost explicată patristic de Gheron Sava Lavriotul în conferințele sale), însă dacă credincioșii se pot împărtăși ORIUNDE, de ce li se oferă Împărtășania acasă?

6. Practica în discuție este blasfemiatoare la adresa:

a) Tainei Preoției – împărtășirea după dezlegarea prin ”bipuri” neavând nici un fundament patristic, teologic. A face o comparație cu situația din închisorile comuniste nu are sens, pentru că mirenii care primeau de la preoți Împărtășanie uscată și o ascundeau, cusând-o prin tivul hainei, de exemplu, nu se împărtășeau când și cum voiau ei, ci numai după ce se spovedeau, adesea prin codul Morse, prin perete la un preot real, adevărat, dar pe care nu îl vedeau, nefiind colegi de celulă. După Spovedania reală primeau dezlegarea – prin cuvinte – tot în codul Morse și numai așa se împărtășeau. Nu există în tradiția ortodoxă o asemenea practică a împărtășirii prin tehnologie și după bunul plac.
b) Tainei Spovedaniei – care este batjocorită și transformată în ceva magic, tehnologic, modern.
c) Tainei Împărtășirii Însăși – prin ruperea credinciosului de mediul liturgic și, culmea, prin îndemnarea lui concomitentă de a se face părtaș la slujbele ereticilor.

7. Nu cunosc în amănunt activitatea părintelui Nil Dorobanțu, dar pot da mărturie următorul lucru: de două ori ieromonahul Macarie Banu mi-a arătat (a doua oară pentru că probabil uitase că mi-a mai arătat o dată), fiind eu la el în chilie, o cutiuță mică albă, de medicamente, în care era Sfânta Împărtășanie (cam în o treime din cutie). Mi-a spus că a primit acea cutiuță de la familie, la care părintele Nil o lăsase în urmă cu aproximativ 50 de ani. Ieromonahul Macarie Banu era fascinat și încântat de faptul că Împărtășania nu se stricase, iar concluzia lui era că ceea ce făcea părintele Nil era bine.

Răspuns teologic:

a) nu cred că părintele Nil făcea la fel ca ieromonahul Macarie Banu, în sensul de a-i îndemna pe oameni să se împărtășească singuri;

b) probabil că lăsa Sfânta Împărtășanie la familii de mare încredere, pentru ca atunci când el trecea pe acolo, în cazul în care nu putea sluji (din lipsă de timp sau din alte motive practice), să aibă cu ce împărtăși credincioșii;

c) dovada clară că oamenii nu se împărtășeau singuri este că, după 50 de ani, în cutiuța respectivă mai era încă multă Împărtășanie. Dacă oamenii s-ar fi împărtășit singuri din ea, cu siguranță în 50 de ani o terminau. Deci, fundamentarea practicii ieromonahului Macarie Banu pe personalitatea părintelui Nil nu se susține, ci mai și dăunează celui din urmă, în sensul părerii pe care unii sau alții și-o fac despre părintele Nil. Însă ispita multora de a-și sprijini învățătura și practicile nu pe învățătura Sfinților Părinți, ci pe faptul că ”eu am fost ucenicul acelui mare duhovnic sau urmașul lui” are exact acest efecte, numite generic în lumea monahală: înșelare. Până la definitivarea discuției despre importanța și locul părintelui Nil Dorobanțu în istoria și spiritualitatea Bisericii Ortodoxe Române cred că trebuie să avem decența de a nu întina memoria lui.

Motivul întregii analize de mai sus este următorul: creștinii aceștia se vor împărtăși după metoda învățată de la ieromonahul Macarie Banu, iar când vor muri, vor ajunge în fața lui Hristos ca blasfemiatori ai Tainei Împărtășaniei, culmea, fără să știe și fără să vrea! Cine răspunde de aceste suflete? Ieromonahul Macarie Banu, adică cel care, dacă nu fac ascultare de el, îi izgonește pe oameni și îi trimite oriunde să se împărtășească, inclusiv la ereticii ecumeniști, numai să scape de ei? Cumplită întrebare, dar care nu poate rămâne fără răspuns.

Cele analizate mai sus au următoarele două scopuri principale:

1. Revenirea ieromonahului Macarie Banu din înșelarea aceasta cumplită, în care a tras pe mulți.

2. Îi îndemn acum, cu toată responsabilitatea preoțească și cu toată dragostea pe creștinii care au primit astfel de cutiuțe să le înapoieze Schitului Oituz și să revină la practica Bisericii de împărtășire din Sfântul Potir, la Sfânta Liturghie, săvârșită de cleric sau clerici ortodocși și mărturisitori ai adevărului.

În concluzie, cu toate că ieromonahul Macarie Banu a accentuat în mod repetat că trebuie să avem o mărturisire ECHILIBRATĂ, să nu cădem în cele două extreme, erezie sau schismă, în practică a căzut de fapt în ambele:

a) în erezia ecumenismului moderat (adică nu așa de vădit ca ecumenismul extrem, însă cu aceleași conotații eretice), care încearcă un compromis între slujirea ecumeniștilor și cea ortodoxă, îndemnând la împărtășirea din același Potir cu ereticii ecumeniști;
b) în schismă față de Biserica lui Hristos, blasfemiind Sfintele Taine și izolându-i în înșelare pe unii ortodocși.

După încercări repetate de chemare la îndreptare, cu adâncă responsabilitate, cu inima frântă de durere pentru că s-a ajuns în această situație și cu nădejdea în Bunul Dumnezeu, având totodată conștiința că lupta antieretică este cumplit de grea și că posibilitatea de a greși planează, fără îndoială, oricând și asupra mea, am scris acestea, din dragoste față de Adevăr, față de părintele Macarie și față de românii de pretutindeni, doritori ai mântuirii.

Sf. Gheorghe, 1 mai 2017
Pr. Ciprian-Ioan Staicu

Prorocia Sf Mitropolit Varlaam despre căderea creștinească a Țării Moldovei – document domnesc despre vremurile de pe urmă ale Țării Moldovei, dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie, descoperit ulterior de Paul de Alep. – de la www.aparatorul.md

Prorocia Sf Mitropolit Varlaam despre căderea creștinească a Țării Moldovei – document domnesc despre vremurile de pe urmă ale Țării Moldovei, dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie, descoperit ulterior de Paul de Alep. – de la www.aparatorul.md

ghttps://www.aparatorul.md/proorocia-sfantului-mitropolit-varlaam-despre-caderea-crestineasca-a-tarii-moldovei