Scriitorul PAUL GOMA ar fi implinit azi 86 de ani. Persoana care îi face comemorarea pe fb, deplîngînd „tăcerea apăsătoare” e prima care a contribuit la instalarea ei, chiar dacă nu singura. Aşa face MAFIA dintotdeauna şi de toate felurile: TRIMITE FLORI/OMAGIAZĂ PE CEI PE CARE ÎI ASASINEAZĂ direct, sau prin complicitate.

Scriitorul PAUL GOMA ar fi implinit azi 86 de ani. Persoana care îi face comemorarea pe fb, deplîngînd „tăcerea apăsătoare” e prima care a contribuit la instalarea ei, chiar dacă nu singura. Aşa face MAFIA dintotdeauna şi de toate felurile: TRIMITE FLORI/OMAGIAZĂ PE CEI PE CARE ÎI ASASINEAZĂ direct, sau prin complicitate.

https://www.google.com/amp/s/lucianpostu.wordpress.com/2015/01/03/doamna-balanescu-fata-cu-reactiunea/amp/

Citam din articolul la care trimite linkul de mai sus:

„F. Bălănescu este, atît ca merite, cît şi ca atitudine, un fel de papesă a firavei mişcări pro-Goma din Romînia. Mandatată chiar de marele militant anti-comunist, ea a făcut lucruri foarte importante, atît pentru prozatorul Goma, cît şi pentru omul cu acelaşi nume. Oricît de deranjante ar fi frecventele ei atitudini cazone, de plutonier-activist ” de la centru „, sau inconsecvenţa flagrantă în aplicarea unor principii clamate foarte vocal, munca ei în favoarea lui Paul Goma merită respect, dincolo de toate nuanţele care pot fi invocate.

Iată însă că severa şi înfocata papesă emite o mini-enciclică bizară, în care ne spune că n-are rost să ne agităm : Ana şi Caiafa au învins, iar învierea cetăţeanului român Goma e iluzorie. Despre mîntuirea morală a popolului pierdut în pustiu papesa nu ne spune nimic explicit, dar putem deduce că ea, mîntuirea, se amînă, eventual pînă în ziua posterioară pomenită în scripturi.
Dacă acest consemn de capitulare ar veni din partea unui căprar de rînd, n-ar fi o mare problemă. Cînd însă aruncarea armelor e recomandată chiar din statul major, de însăşi mareşăleasa cauzei, semnele de întrebare sînt mai mult decît obligatorii,” afirma cu mare acuitate analistul cultural Lucian Postu, al carui articol, redactat acum 7 ani, il reproducem integral la finalul blogului de faţă.

Ziarul lui Lucian Postu

Doamna Bălănescu faţă cu reacţiunea

 Lucian PostuAcum 7 ani

https://d-25517629864098166065.ampproject.net/2109102127000/frame.html

– despre incongruenţa cu sine şi alte mărunţişuri –

Pe blogul său personal ( http://flori-balanescu.blogspot.ro/ ), Flori Bălănescu, doctor în istorie, cercetător ştiinţific, prozator şi activist civic, enunţă ( scurt şi cuprinzător) , o sentinţă mai mult decît surprinzătoare, legată de iniţierea unor ”demersuri către preşedintele Iohannis pentru repunerea lui Paul Goma şi a familiei sale în drepturile de cetăţeni români” . După cum ne spune dna Bălănescu, aceste demersuri ar fi inutile, deoarece ” ar fi o acţiune sortită eşecului, Comisiile de monitorizare pe diverse teme vor intra imediat în funcţiune ” .
Pauză de recapitulare : F. Bălănescu este, atît ca merite, cît şi ca atitudine, un fel de papesă a firavei mişcări pro-Goma din Romînia. Mandatată chiar de marele militant anti-comunist, ea a făcut lucruri foarte importante, atît pentru prozatorul Goma, cît şi pentru omul cu acelaşi nume. Oricît de deranjante ar fi frecventele ei atitudini cazone, de plutonier-activist ” de la centru „, sau inconsecvenţa flagrantă în aplicarea unor principii clamate foarte vocal, munca ei în favoarea lui Paul Goma merită respect, dincolo de toate nuanţele care pot fi invocate.
Iată însă că severa şi înfocata papesă emite o mini-enciclică bizară, în care ne spune că n-are rost să ne agităm : Ana şi Caiafa au învins, iar învierea cetăţeanului român Goma e iluzorie. Despre mîntuirea morală a popolului pierdut în pustiu papesa nu ne spune nimic explicit, dar putem deduce că ea, mîntuirea, se amînă, eventual pînă în ziua posterioară pomenită în scripturi.
Dacă acest consemn de capitulare ar veni din partea unui căprar de rînd, n-ar fi o mare problemă. Cînd însă aruncarea armelor e recomandată chiar din statul major, de însăşi mareşăleasa cauzei, semnele de întrebare sînt mai mult decît obligatorii .
Cunoscînd de ceva ani tranşeele pro-Goma, precum şi manierele de luptă ale doamnei mareşal, aş putea emite nişte ipoteze, mai mult decît plauzibile, legate de scăderile omeneşti, specifice nouă, tuturor. Din respect pentru Paul Goma, am să mă abţin încă o dată să o fac, public. Aşa că o să mă mulţumesc, deocamdată, să spun de ce cred că atitudinea dnei mareşal Bălănescu e şi ilogică, şi contra-productivă şi total disonantă faţă de atitudinea anterioară a vajnicei amazoane.
Disonantă în mod evident, fiindcă sanctitatea-sa Flori Întîia a propovăduit mereu un radicalism cvasi-inchizitorial, fără negocieri, fără prizonieri, fără ocoluri tactice, radicalism punctat cu excomunicări sau mustrări aspre ale celor care nu se încadrau în severele norme bălănesciene .
Ilogică, fiindcă, după reţeta papesei Flori, nimic n-ar mai trebui făcut, niciodată, deoarece mereu se vor găsi nişte comisii sau comisari influenţi, care ” vor intra imediat în funcţiune „, sortind eşecului orice. Prin urmare, dacă tot murim, inevitabil, de ce să nu ne sinucidem ?
Contra-productiv, fiindcă demobilizează o ” sectă ” şi aşa mică , fără mari resurse. Şi, încă mai important : un demers pro-Goma către preşedintele Iohannis îl obligă pe noul preşedinte, împreună cu echipa sa, să-şi precizeze poziţia, pentru prezent şi pentru viitor – lîngă turma rebuturilor Iliescu, Constantinescu, Băsescu & co, sau în fruntea unui nou drum şi a unui nou curent, care începe să-l respecte aşa cum se cuvine pe cel mai important militant împotriva dictaturii lui Ceauşescu . Şi unul dintre cei mai mari români ai ultimului secol şi ai întregii noastre istorii .
Ca să nu mai spun că peste gîrla Prutului, în condiţii mult mai grele, de Basarabie post-sovietică, profesorul Andrei Ţurcanu a reuşit, cu eforturi incredibile, ceea ce în dreapta gîrlei e încă un vis : cetăţenie pentru Paul Goma, mai multe emisiuni la televiziunea publică, o campanie pro-Goma la care aceeaşi televiziune e partener oficial, simpozioane la Academie , plus multe altele . Deci se poate, chiar în zone mult mai contaminate de comunism .
Ca doctor în istorie şi cercetător ştiinţific pe ogoarele Academiei, dna Bălănescu ar trebui să ştie un lucru elementar : ideile trăiesc independent de oamenii care le încarnează. Indiferent dacă pe străzi e revuluţie, inchiziţie sau doar mîlul peren al mizeriei umane.
Paul Goma nu mai e demult un om. El e o idee. O nădejde : că romînii pot fi şi altceva decît nişte numere într-o turmă .
Cine spune că, avînd nădejdea asta, trebuie să lăsăm mîinile în jos, cumva, undeva, o poate spune doar pentru el. Eu, ca ateu şi pesimist incurabil, nu mă pot lepăda de această nădejde . Aşa, de-al dracului . Dacă nu pentru mine, atunci pentru copii mei . Şi fiindcă ştiu că, atunci cînd începi să laşi mîinile în jos, eşti deja un număr mort .
Aşa că, indiferent de recomandările vreunei mari preotese, vă spun din nou, după pilda celor alungaţi vreme de două mii de ani din pămîntul lor : La anul, la Mana!

Ziarul lui Lucian Postu

IN MEMORIAM GEORGE MANU. „Noi nu vom ieşi de aici, dar tu vei ieşi – îmi spunea mie. Tu vei vedea împlinindu-se ceea ce-ţi spun eu acum. Se vor înstăpîni ruşii tot mai mult peste noi şi aşa cum în trecut Europa a fost răvăşită de invaziile barbare, astăzi vom trăi o nouă revărsare, chiar dacă nu cu tancurile, căci războiul a trecut, dar va fi o revărsare de comunism şi de ateism venită de la Moscova. Tu vei ieşi, noi nu vom ieşi, şi dacă tu nu scrii, să ştii că nu comuniştii ne-au ucis, ci voi ne-aţi ucis, care nu spuneţi ce am trăit noi aici. Noi nu am făcut NICI UN COMPROMIS.” – Gheorghe Jijie – „George Manu – Monografie”, Editura Elisavaros, 2003

IN MEMORIAM GEORGE MANU. „Noi nu vom ieşi de aici, dar tu vei ieşi – îmi spunea mie. Tu vei vedea împlinindu-se ceea ce-ţi spun eu acum. Se vor înstăpîni ruşii tot mai mult peste noi şi aşa cum în trecut Europa a fost răvăşită de invaziile barbare, astăzi vom trăi o nouă revărsare, chiar dacă nu cu tancurile, căci războiul a trecut, dar va fi o revărsare de comunism şi de ateism venită de la Moscova. Tu vei ieşi, noi nu vom ieşi, şi dacă tu nu scrii, să ştii că nu comuniştii ne-au ucis, ci voi ne-aţi ucis, care nu spuneţi ce am trăit noi aici. Noi nu am făcut NICI UN COMPROMIS.” –  Gheorghe Jijie – „George Manu – Monografie”, Editura Elisavaros, 2003

JUSTITIARUL – REVISTA DE INVESTIGATII

https://www.justitiarul.ro/profesorul-george-manu-sa-le-spuneti-tuturor-ca-nu-am-facut-niciun-compromis/

https://www.incorectpolitic.com/legionarul-george-manu-sa-le-spuneti-tuturor-ca-nu-am-facut-niciun-compromis/

IN MEMORIAM

Profesorul George Manu: ”Să le spuneţi tuturor că nu am făcut niciun compromis”

Posted by Justitiarul 1 day ago

George Manu s-a născut la 13 februarie 1903, în Bucureşti şi a plecat la Domnul în 12 aprilie 1961, în timpul detenţiei, în temniţa Aiudului. George Manu face parte dintr-o veche familie boierească, cu rădăcini genoveze, familie înrudită atât cu cantacuzinii cât şi cu brâncovenii. George a fost întâiul născut al lui Ioan Manu (magistrat, fost preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie) şi al Elisabetei Cantacuzino Corneni; Ioan şi Elisabeta au avut ulterior încă trei copii: Ion, Ana şi Elena.

Tânărul George a urmat şcoala primară în particular, începe liceul tot în particular, şi îl finalizează la Nancy în 1921. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, obţinând în 1925 două licenţe: în matematică şi în fizico-chimice. În 1926 obţine certificatul de studii superioare de chimie fizică şi radioactivitate al Facultăţii de Ştiinţe din Paris. Lucrează apoi la Institut du Radium (1926-1934), pregătindu-şi teza de doctorat sub îndrumarea lui Marie Curie. Frecventează simultan, la Sorbona şi Collège de France, cursurile ţinute de Eugène Bloch, Louis de Broglie şi Paul Langevin. În 1933 îşi susţine teza de doctorat, cu menţiunea „très honorable”. Declină oferta de a rămâne cercetător la Institut du Radium şi se întoarce în ţară, devenind asistent la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1935). În 1936 s-a căsătorit cu Sonia Poulieff care îi va dărui doi ani mai târziu, un fiu, pe Şerban. Aderă în 1937 la Mişcarea Legionară. În primii ani nu e activ politic, se remarcă însă prin activitate civică: ia atitudine deschis contra abuzurilor şi corupţiei din mediul universitar, în timpul dictaturii carliste (1938-1940) şi e sancţionat. Devine activ în cadrul comandamentului legionar organizat în 1943 şi este, o vreme, comandant interimar al Mişcării. La sfârşitul războiului trece definitiv în clandestinitate, dedicându-se exclusiv organizării Mişcării Naţionale de Rezistenţă.

În primăvara anului 1947, George Manu a redactat un amplu studiu intitulat „În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupaţie rusească”, semnat cu pseudonimul Testis Dacicus. Dactilografiată în mai multe exemplare, în limbile română şi engleză, lucrarea – impresionantă prin vastitatea şi precizia informaţiei – a fost transmisă, prin intermediul misiunilor civile şi militare americane şi britanice în România, puterilor occidentale. Din cauza agenţilor KGB infiltraţi în serviciul secret britanic, ea a ajuns cunoscută şi conducerii sovietice. Identitatea autorului s-a aflat numai în cursul anchetării lui Manu.

Profesorul George Manu a fost arestat la 21 martie 1948, fiind implicat, alături de alte vârfuri ale intelectualităţii politice româneşti, în Procesul Marii Trădări Naţionale. Judecat pentru „crimă de înaltă trădare”, cu detalierea faptei: „a dat informaţii politice şi economice Legaţiei Americane”, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă. Ultimul cuvânt al profesorului Manu, înaintea pronunţării sentinţei, a fost: „Nu am de ce să mă apăr. Tot ce am făcut a fost ca să distrug comunismul. Îmi pare rău că nu am reuşit”. A trecut prin temniţele: Aiud, Văcăreşti, Gherla, Cluj, Baia Sprie.

Se spune despre el că, după condamnare, ar fi fost vizitat la Aiud de un consilier sovietic care i-ar fi propus ca, în schimbul eliberării, să accepte să lucreze în laboratoarele din Uniunea Sovietică, alături de un atomist rus cu care fusese coleg de studii. Dar profesorul George Manu a refuzat demn această ofertă, nevoind să lucreze pentru cei pe care îi considera, pe bună dreptate, duşmani ai neamului românesc. Profesorul George Manu nu era numai un reputat om de ştiinţă. Filosofia, teologia, dreptul, filologia şi mai cu seamă literatura erau domenii în care se mişca cu aceeaşi uşurinţă ca şi în domeniul său de specialitate care era, după cum am amintit deja, fizica nucleară. Închisorile comuniste au fost adevărate „Universităţi”, iar „Universitatea Aiud” l-a avut ca „rector”, între anii 1954 şi 1961, pe profesorul George Manu.

„Profesorul George Manu a făcut onoare intelectualităţii române din penitenciare. El a creat o şcoală în penitenciar, prin instrucţia zilnică pe care a desfăşurat-o ani şi ani la rând, lipsindu-se de odihna minimă la care avea dreptul, dând hrană minţii şi sufletului de care aveau atâta nevoie tinerii smulşi de pe băncile şcolilor sau universităţilor. El a pregătit oameni pentru viaţă şi le-a inspirat idealuri. Neabdicând niciodată de la linia onoarei, prin atitudinea rectilinie care l-a caracterizat şi prin care s-a impus, de o înaltă ţinută etică, Manu a fost o pildă elocventă a puterilor miraculoase ale valorilor spiritului, de înnobilare şi de înălţare a omului prin cultura” – Ion Cârja

Talentul şi inventivitatea sa au produs metode originale de comunicare în temniţă – texte scrise cu vârful acului pe tăbliţe de săpun, sau mesaje Morse codificate prin noduri pe un fir de aţă. I s-a cerut să participe la „reeducarea de la Aiud”, semnând o declaraţie prin care să se desolidarizeze de Mişcarea Legionară; demn şi dârz, nu a făcut nici un compromis. Ca pedeapsă, grav bolnav fiind, i-a fost refuzat ajutorul medical; a urmat sfârşitul.

S-a stins din viaţă, împăcat cu sine şi cu toţi cei din jur, în 12 aprilie 1961, în infirmeria Aiudului, unde a fost internat doar cu câteva ore înainte de a muri. A plecat la Domnul transmiţând colegilor detinuţi şi prin ei neamului românesc: „Să le spuneţi tuturor că nu am făcut niciun compromis”, „Fiţi credincioşi idealurilor voastre şi rămâneţi demni”.

Rector al „Universităţii” Aiud


„Am fost introdus în celula numărul trei de la etajul Zărcii. Am fost ultimul care am intrat în această celulă.

În faţa mea apar nişte figuri desfigurate de foame, scheletice, atât de istovite şi de secătuite de substanţă, încât prin pielea capului, prin pielea frunţii li se vedea sutura oaselor craniene. În special la frunte şi la tâmple se putea bine distinge sutura oaselor. Celula în care am fost introdus era dominată nu de o persoană, pentru că nu m-a impresionat persoana, era dominată de o pereche de ochelari. În întunericul, în semiobscuritatea celulei strălucea o pereche de ochelari. Nu strălucirea lentilelor ciobite le făcea să fie remarcate ci strălucirea privirii din spatele lor. Ulterior mi-am dat seama că nu strălucirea privirii era cea care se reflecta ca dintr-o oglindă, ci strălucirea inteligenţei: Inteligenţa aceasta care strălucea dincolo de lentile, dincolo de orice priviri, era inteligenţa lui George Manu…

– Noi nu vom ieşi de aici, dar tu vei ieşi – îmi spunea mie. Tu vei vedea împlinindu-se ceea ce-ţi spun eu acum. Se vor înstăpânii ruşii tot mai mult peste noi şi aşa cum în trecut Europa a fost răvăşită de invaziile barbare, astăzi vom trăi o nouă revărsare, chiar dacă nu cu tancurile, căci războiul a trecut, dar va fi o revărsare de comunism şi de ateism venită de la Moscova.

Era un om de înălţime mijlocie… Ce să zic? Un metru şaptezeci-şaptezeci şi cinci. Să spun că era slab ar fi de prisos. Odată, când ne-a vorbi despre Dante şi ne tâlcuia strofa de pe frontispiciul Infernului, a intrat un miliţian în celulă.

– Ce spui tu, mă, acolo, Ochilă?

Îi ziceau Ochilă profesorului Manu pentru că purta nişte ochelari care nu puteau să nu atragă atenţia. Nişte ochelari care fuseseră striviţi, călcaţi în picioare şi acum, cu mâna lui extrem de meticuloasă, extrem de pedantă, cu atâta migală şi-a reparat ochelarii, şi i-a legat în fel şi chip cu sfoară… cu ce sfoară? Cu sfoara scoasă din pături şi din cămaşă. Destrămam cămaşa, răsuceam firul pe care reuşeam să-l scoatem din cămaşă şi cu acest fir răsucit, el şi-a constituit armătura ochelarilor, şi-a legat braţele ochelarilor, şi-a legat rama ochelarilor. La una dintre lentile aţa trebuia să se încrucişeze peste lentilă pentru că altfel cădeau cioburile de lentilă. Oricât de ciobită ar fi fost lentila, prin ea răzbătea strălucirea ochilor săi care corespundea aceleaşi străluciri de pe zâmbetul lui.

Avea nişte buze subţiri, mereu cu un surâs pe ele. Parcă aşa se născuse, surâzând. Şi acuma, în închisoare, când discuta cu anchetatorii, când îi înfrunta pe miliţieni, el parcă surâdea. Nu o făcea cu sfidare, nu simula bunătatea şi bunăvoinţa, amabilitatea, nu, aşa era figura lui, mereu dispusă la surâs.

Vorbind, te privea. Probabil era obişnuit să vorbească cu bărbia în piept şi ne privea peste ochelari. Încât toată strălucirea ochilor se vedea dincolo de ramele ochelarilor, contribuind la imprimarea cuvintelor care le comunica. Cum o fi fost afară? Desigur că era mai corpolent. În închisoare însă nu vă pot descrie slăbiciunea lui diferită de a altora, că toţi erau scheletici.

Ceea ce îl distingea pe el de ceilalţi era febrilitate mâinilor. Pentru că el cosea, scria, făcea noduri, desena – unde desena? Pe talpa bocancului, pe perete. Ca să nu ne umple păduchii ni se dăduse D.D.T. Ungea fundul gamelei sau talpa bocancului, cu emulsie de săpun, peste care presăra D.D.T, şi pe acest material didactic, cu un vârf de aşchie făcea o schiţă şi ne făcea portretele fiecăruia. Avea o îndemânare în a surprinde esenţialul de pe fizionomia fiecăruia. Păcat că aceste schiţe extraordinare nu s-au putut păstra. Ar fi vrednice de un muzeu.

Bătea alfabetul Morse. Cu mâinile sale febrile avea o viteză de bătaie uluitoare pe care noi ceilalţi nu o puteam realiza. Bătea Morse cu alfabetul de închisoare. Fiecare linie era două bătăi şi fiecare punct era o bătaie. Şi bătea ameţitor. Se oprea din când în când din bătăi ca să savureze efectul cadenţei în care bătea, se întorcea spre noi şi zâmbea, vrând parcă să spună: a fost bine? Era el însuşi încântat de performanţele pe care le avea ca mânuitor al acestui instrument Morse adaptat la închisoare.

În viaţa de celulă era deosebit de cald, deosebit de blând, de îngăduitor, de înţelegător cu ignoranţa mea, chiar şi a generalului pentru că nici unul dintre noi nu se putea compara cu el în cultură, în inteligenţă şi în minuţia cunoştinţelor. Ţin minte un moment absolut dramatic când George Manu ne vorbea cu o candoare de adolescent, parcă mărturisind o puritate pe care nimeni nu i-ar fi bănuit-o la vârsta pe care o avea, vorbea atunci despre realitatea minunilor lui Hristos.

– Eu nu vă vorbesc ca teolog, eu vă vorbesc ca om de ştiinţă. Şi toate minunile lui Hristos pot fi abordate cu toată rigoarea de ştiinţă, fără a avea pretenţia că epuizăm misterul. Dar atâta cât este accesibil minţii noastre din minunile şi supranaturalul învăţăturii lui Hristos, avem datoria să-L epuizăm. Şi eu, ca intelectual creştin, nu pot să nu-mi investesc întreaga capacitate intelectuală în a-L cunoaşte pe Hristos.

Era omul acesta un om sec, searbăd, de ştiinţă? Era un fizician care stătea aplecat pe microscop şi pe calcule aritmetice? Desigur că era. Dar pe deasupra era ceea ce nu se bănuia, un credincios.

Era un credincios de o adâncă fervoare, nu bigotă, nu manifestată în gesturi. Nu ne-a povestit niciodată că a participat la vreun pelerinaj, nu ne-a povestit niciodată că a avut vreodată o educaţie spirituală, dar cu firea lui de cercetător şi setos de a cunoaşte, am convingerea, că a parcurs o întreagă literatură patristică, pentru că nu rareori făcea aluzii sau cita din sfinţii părinţi ai Bisericii.

M-am mirat, dar desigur mirarea mea era deplasată. Cum de acest om a acumulat cunoştinte de teologie, pentru că viaţa lui n-a fost una în teologie, alta în Biserică. A fost una în laborator, a fost în familie, a fost un om de societate. Când a învăţat teologie? Când a citit teologie? Pentru noi este de mirare. Pentru el era lucru perfect normal. Pentru că aceasta era forţa lui intelectuală de a asimila totul şi de a putea transmite cu fidelitate tot ce a asimilat…Îmi amintesc cum ne vorbea despre Dante – era în stare să citeze cânturi întregi din Dante, nu mai puţin din Baudelaire, din Paul Claudel, din Goethe. Ne reproducea şi interpreta strofa înscrisă pe frontispiciul intrării în infern: Lasciate ogni speranza, voi ch´entrate – lăsaţi orice speranţă, voi cei care aţi intrat:

– Nu-i adevărat, bătrâne Dante – zicea George Manu – nu lăsăm nici o speranţă afară, intrăm cu speranţă în infern, pentru că există un Hristos în cer.

Fizicianul vorbea de un Hristos în cer atuncea când intra în infern. Vorbea cu calm, cu convingere, cu vigoare, dar potolit, despre doctrina comunistă, despre urmările comunismului în societatea de mâine a României şi a Europei:

– Vinovat nu este Stalin pentru comunism. Să nu crezi măi – îmi spune mie – să nu-l acuzi pe Stalin, nu el este vinovatul, ci Satana. Pentru că Satana l-a inspirat pe Marx, Satana l-a inspirat pe Lenin şi Satana şi-a manifestat violenţa prin Stalin, acolo trebuie căutată originea răului, acolo unde s-a produs o revoltă împotriva iubirii lui Dumnezeu, în cer. Deci Arhanghelul Mihail l-a izgonit pe Satana cu flacără de foc pentru că a îndrăznit să fie semeţ în faţa măreţiei lui Dumnezeu. (…) Tu vei ieşi, noi nu vom ieşi, şi dacă tu nu scrii, să ştii că nu comuniştii ne-au ucis, ci voi ne-aţi ucis, care nu spuneţi ce am trăit noi aici.

Am stat vreo şase luni în aceeaşi celulă. Pe lângă rugăciunile pe care le făceam, în comun sau separat, fiecare povestea câte ceva. Generalul Iacobici umblase prin lume, prinţul Mavrocordat la fel. Radu Mironovici era un om tăcut, nu prea vorbea, în schimb Ilie Niculescu şi George Manu povesteau mult.

George Manu în special ne purta prin toată literatura, prin toată filosofia şi prin toate doctrinele politice. Cel mai mult m-au impresionat pe mine – pentru că mi-era un domeniu mai puţin cunoscut -prelegerile despre primejdia comunistă şi prelegerile lui despre primejdia masoneriei.

Toate aceste prezentări le făcea dintr-o perspectivă creştină. Îl solicitam câteodată să ne vorbească despre subiecte de ştiinţă.

– Ştiinţă veţi putea auzi afară, căci e plină librăria de cărţi de ştiinţă. Despre Hristos nu veţi auzi, despre cum se trăieşte cu Hristos în suferinţă nu veţi auzi afară, pentru că sunt scoase cărţile de această natură. Şi veţi auzi doar minciunile ce spune partidul despre Hristos şi despre trăirea spirituală.

Ştia că societatea românească nu se va putea salva decât prin credinţă, nu prin ştiinţă:

– Trăim într-un veac al ştiinţei şi credem că totul se rezolvă prin ştiinţă. Vă spun eu, un om care am stat pe microscop: nu prin ştiinţă, nu prin laborator, ci prin credinţă.

George Manu a fost una dintre limbile de foc care s-a pogorât în închisoare ca asupra apostolilor şi ne-a vorbit nouă cu limba ştiinţifică pentru a înţelege ceea ce nimeni n-ar fi putut înţelege decât în lumina Sfântului Duh.” (Mărturie a monseniorului Tertulian Langa, publicată în volumul „George Manu – Monografie”, ediţie îngrijită de Gheorghe Jijie)

Iubirea mântuitoare a profesorului


„Târziu, în noapte, liniştea totală se lăsă peste închisoare. Cu ochii deschişi încă vegheam. Mi-am dat atunci seama că cea mai mare calitate a profesorului, mai mare chiar decât uriaşa sa memorie şi putere de muncă, era dragostea, pe care o transmitea celor pe care îi încânta cu tezaurul lui de cunoştinţe.

Această dragoste de a cunoaşte, transmisă din om în om – asemenea lumânărilor din seara Învierii, care se aprind de la una la alta – a inundat Zarca, apoi Aiudul şi apoi, prin cei plecaţi, toate închisorile, fiind una din formele cele mai puternice de rezistenţă – rezistenţa spiritului, învăţată de la el.

De aceea, acum, la atâţia ani de când a plecat dintre noi cel care a fost George Manu, să nu uităm că ne-a lăsat moştenire dragostea; dragostea lui şi a lui Pavel din Tars; să o păstrăm şi să o creştem, învăluind în ea tot neamul românesc, spre mântuirea lui, iar pe el să-l odihnească Dumnezeu în Pacea Lui cea Sfântă.”

Gheorghe Jijie – „George Manu – Monografie”, Editura Elisavaros, 2003


ARTICOLE RECENTE
Profesorul George Manu: ”Să le spuneţi tuturor că nu am făcut niciun compromis”
Sub imperiul necesităţii: „noua normalitate” a epocii post-corona
Mihai Rapcea şi soţia sa, Sabina, la un pas de a fi zdrobiţi după ce un şofer a virat brusc pe contrasens!
Slavă Domnului! Resetarea României se amînă cu cel puțin cu un an!
Mircea Eliade: Prin Eminescu, neamul românesc şi-a asigurat dreptul la nemurire
Constituţie în zdrenţe
Asaltul final asupra intimității
Reţetă completă de eliminare a pietrelor de la bilă
Teoriile false privitoare la evenimentele din decembrie 1989 continuă să fie propagate
Băncile și Noua Ordine Mondială
ALTE ARTICOLE
George Manu s-a născut la 13 februarie 1903, în Bucureşti şi a plecat la Domnul în 12 aprilie 1961, în […]Profesorul George Manu: ”Să le spuneţi tuturor că nu am făcut niciun compromis”
Posted 1 day ago
George Manu s-a născut la 13 februarie 1903, în Bucureşti şi a plecat la Domnul în 12 aprilie 1961, în […]

Viaţa sau libertatea? Care din cele două principii este mai de preţ? Răspunsul nu poate fi dat la modul abstract, […]Sub imperiul necesităţii: „noua normalitate” a epocii post-corona
Posted 1 day ago
Viaţa sau libertatea? Care din cele două principii este mai de preţ? Răspunsul nu poate fi dat la modul abstract, […]

Apreciatul publicist şi avocat Mihai Rapcea a trecut astăzi printr-un cumplit accident în timp ce se deplasa dinspre Bucureşti, la […]Mihai Rapcea şi soţia sa, Sabina, la un pas de a fi zdrobiţi după ce un şofer a virat brusc pe contrasens!
Posted 1 day ago
Apreciatul publicist şi avocat Mihai Rapcea a trecut astăzi printr-un cumplit accident în timp ce se deplasa dinspre Bucureşti, la […]

2020 n-a fost doar Anul Pandemiei.A fost și anul Invocării de către Klaus Iohannis, în mai toate ieșirile publice a […]Slavă Domnului! Resetarea României se amînă cu cel puțin cu un an!
Posted 1 day ago
2020 n-a fost doar Anul Pandemiei.A fost și anul Invocării de către Klaus Iohannis, în mai toate ieșirile publice a […]

Cuvânt înainte la Mihai Eminescu – “Poesii”, “Ediţie de pribegie” îngrijită de Mircea Eliade: După rezistenţele pe care le-a întâmpinat […]Mircea Eliade: Prin Eminescu, neamul românesc şi-a asigurat dreptul la nemurire
Posted 2 days ago

După 6 ianuarie, de fapt, din noaptea de 6 spre 7 ianuarie, ca urmare a„invadării” Capitoliului, când marii electori l-au […]Constituţie în zdrenţe
Posted 2 days ago

V-am spus în mai multe rânduri că sunt probleme grave cu Whatsapp. Iată că acum s-a comis una dintre ultimele […]Asaltul final asupra intimității
Posted 2 days ago

Această reţetă o recomandăm şi eu de cca. 20 de ani celor interesaţi să scape de pietre […]Reţetă completă de eliminare a pietrelor de la bilă
Posted 3 days ago

Site-ul http://www.activenews.ro, care în timpul în care a fost condus de domnul Mihai Șomănescu a cunoscut o binemeritată apreciere […]Teoriile false privitoare la evenimentele din decembrie 1989 continuă să fie propagate
Posted 3 days ago
Site-ul http://www.activenews.ro, care în timpul în care a fost condus de domnul Mihai Șomănescu a cunoscut o binemeritată apreciere […]

La fiecare tranzacție cu cardul, prin POS (point of sale service), banca deținătoare a POS încasează între […]Băncile și Noua Ordine Mondială
Posted 3 days ago

Pagina si domeniul Justitiarul.ro sunt detinute si administrate de jurnalistul Marius Albin Marinescu. Toate drepturile sunt rezervate.

Diana Şoşoacă către guvernanți: PE AICI NU SE TRECE!!

Diana Şoşoacă către guvernanți: PE AICI NU SE TRECE!!

Incorect Politic
Home / Știrea zilei / Avocata Diana Șoșoacă NE CHEAMĂ LA RĂZBOI: “Cine oprește 2-3 milioane de creștini să dea buzna în Iași?”
Avocata Diana Șoșoacă NE CHEAMĂ LA RĂZBOI: “Cine oprește 2-3 milioane de creștini să dea buzna în Iași?”
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Octombrie 14, 2020

Video Player

00:00
06:37

În urma acestui răsunet, guvernul trădător a dat înapoi și a permis tuturor credincioșilor să facă pelerinajul la Iași. Vom reveni cu informații.

Tags CHEMARE LA RAZBOI DIANA SOSOACA DIANA SOSOACA IASI DIANA SOSOACA PELERINAJ SF PARASCHEVA PELERINAJ SF PARASCHEVA IASI 2020

Previous
Șoșoacă Diana către Orban, Iohannis și Arafat: “Să putreziți în focurile cele mai cumplite ale Diavolului pe care îl serviți!”
Next
Dumnezeu a învins în România!
Related Articles

Dumnezeu a învins în România!
2 hours ago

Șoșoacă Diana către Orban, Iohannis și Arafat: “Să putreziți în focurile cele mai cumplite ale Diavolului pe care îl serviți!”
3 hours ago

ȘI-AU APĂRAT CREDINȚA! Ortodocșii au trecut de cordonul jandarmilor la pelerinajul SF. Parascheva
4 hours ago

AS NUMI-O

” DIANA CALARE PE LEUL SOARTEI , TINANDU-L DE COAMA SI BICIUINDU-L CU ARCUL !”

Unde găsesc o televiziune de patrioți?

Victor Grigor – Poet Controversat
Accesați poeziile AICI

Scrie Redacției Incorect Politic!
Trimiteți materiale, documente pentru articole, sau lăsați un mesaj pe adresa contact@incorectpolitic.com

Trebuie să distrugem supermația jidovească!

Scrisoare Deschisă Către Neamul Românesc

Sociologia Eliberării și Curentele Laterale de Sedimentare Revoluționară

Împotriva Fatalismului

Începutul Etapei Post-Globaliste – Mass Media Ultimul Obstacol

Mlaștina Mass Media – Serial Complet

Momentul 1937

Portretul Românului Iudeo-Creștin Iubitor de Infanticid

Manifest Împotriva Național-Sionismului

Istorie: ŻYDOKOMUNA, Cea Mai Completă Listă a Nomenclaturii Iudeo-Bolșevice din România

Iudaismul Este Un Proiect Politic

EXPLOZIV ȘI EXCLUSIV: Interviul INTERZIS în Presa Românească

Ofensiva Spirituală a Poloniei

Biciul Prigonirii Românilor Este în Mâna Jidanilor!

Răbdarea și Dragostea [pentru poporul român] a Părintelui Iustin Pârvu au biruit chiar și sistemul. – Dr. Dr. neurochirurg și Preot Ortodox Ștefan Mindea.

Răbdarea și Dragostea [pentru poporul român] a Părintelui Iustin Pârvu au biruit chiar și sistemul. – Dr. Dr. neurochirurg și Preot Ortodox Ștefan Mindea.

Răbdarea și Dragostea [pentru poporul român] a Părintelui Iustin Pârvu au biruit chiar și sistemul. – Dr. Dr. neurochirurg și Preot Ortodox Ștefan Mindea.

Îi înțeleg pe majoritatea vlădicilor: au dat de necaz. Nu tu sfințiri, nu tu decorații, nu tu diplome de aleasă, meta și mega prețuire, nu tu agape. Greu. Sfârșitul lumii, soră! Ei bine, una din două: ieșiți, fiecare în eparhia lui, și explicați care este raportul dintre igienă și minune […] Dacă nu vreți sau nu puteți, cărați-vă urgent la mânăstirile de metanie, reluați-vă meseriile de bază, electricieni sau ce ați mai fost, […] că ne organizăm noi. Da, respectăm rigorile sanitare, dar nu lăsăm Biserica la cheremul unor scelerați care se urcă, demonic, cu bocancii pe Sfânta Masă. Fiecare preot găsește soluții, alină, mângâie și hrănește, […]nu pune stavile, nu pune pe fugă, nu dezertează, nu se ascunde, nu amână, nu se eschivează. Că nu suntem noi în chestiune, ci Altcineva.

Îi înțeleg pe majoritatea vlădicilor: au dat de necaz. Nu tu sfințiri, nu tu decorații, nu tu diplome de aleasă, meta și mega prețuire, nu tu agape. Greu. Sfârșitul lumii, soră! Ei bine, una din două: ieșiți, fiecare în eparhia lui, și explicați care este raportul dintre igienă și minune […] Dacă nu vreți sau nu puteți, cărați-vă urgent la mânăstirile de metanie, reluați-vă meseriile de bază, electricieni sau ce ați mai fost, […] că ne organizăm noi. Da, respectăm rigorile sanitare, dar nu lăsăm Biserica la cheremul unor scelerați care se urcă, demonic, cu bocancii pe Sfânta Masă. Fiecare preot găsește soluții, alină, mângâie și hrănește, […]nu pune stavile, nu pune pe fugă, nu dezertează, nu se ascunde, nu amână, nu se eschivează. Că nu suntem noi în chestiune, ci Altcineva.

LAȘITATE

[Pr.dr.] Radu Preda [München], 14 mai 2020, ora 18:50, cont FB

De câteva zile, preoțimea fierbe. Amânarea, respectiv interzicerea Sfintei Împărtășanii, smintește, revoltă și dezgustă. Ce avem din partea ierarhiei? Un comunicat-două, o ieșire în fața camerelor de luat vederi. Nimic altceva. În schimb, este trimisă în „teritoriu”, virtual, acea categorie infam-nesuferită a protopopilor, adică prelungirile biologice ale episcopilor copleșiți de atâta responsabilitate, încât de două luni de zile nu ai mai auzit de ei. Un astfel de protopop, de pildă, avertiza că va denunța la poliție, în Germania, pe acei parohi care nu mențin distanța socială. Un altul, tot de pe aici, vrea să îi convingă în ședințe tembele, tot digitale, pe confrați că cercul este pătrat. Îi înțeleg pe majoritatea vlădicilor: au dat de necaz. Nu tu sfințiri, nu tu decorații, nu tu diplome de aleasă, meta și mega prețuire, nu tu agape. Greu. Sfârșitul lumii, soră! Ei bine, una din două: ieșiți, fiecare în eparhia lui, și explicați cum vine treaba că noi invocăm Duhul Sfânt, prefacem, cu putere de Sus, darurile, dar le ținem doar pentru noi. Explicați care este raportul dintre igienă și minune, dintre linguriță și alte forme de părtășie la cina cea de taină, dintre comuniunea euharistică și flămânzii Domnului. Dacă nu vreți sau nu puteți, cărați-vă urgent la mânăstirile de metanie, reluați-vă meseriile de bază, electricieni sau ce ați mai fost, lăsați cheia sub ghiveciul de flori din dreapta, că ne organizăm noi. Da, respectăm rigorile sanitare, dar nu lăsăm Biserica la cheremul unor scelerați care se urcă, demonic, cu bocancii pe Sfânta Masă. Fiecare preot, la parohie, are abordarea lui pastorală, găsește soluții, alină, mângâie și hrănește. Da, hrănește, nu pune stavile, nu pune pe fugă, nu dezertează, nu se ascunde, nu amână, nu se eschivează. Curaj! Că nu suntem noi în chestiune, ci Altcineva.

Sus să avem inimile!

SĂ VINĂ PRESA, SA-I SCOATEM LESA! – TOATE PARTIDELE: ACEEAŞI MIZERIE! – Poporul Român contra minciunii de presă de partid şi de stat=COVIDE & IMPERA! – în Piaţa Victoriei, Bucureşti vineri 15 mai 2020, Săptmîna Slăbănogului Vindecat la Scăldătorea Vitezda! Vineri, 15 mai 2020: Ziua desemnată de guvernul aservit si trădător ca trecere de la „starea de urgenţă” la „starea de necesitate” a MINCIUNII covidice! Poporul Român ŞTIE ADEVARUL care s-a rostit şi se rosteşte în toate colţurile lumii, în pofida botniţei sataniste!

SĂ VINĂ PRESA, SA-I SCOATEM LESA! – TOATE PARTIDELE: ACEEAŞI MIZERIE! – Poporul Român contra minciunii de presă de partid şi de stat=COVIDE & IMPERA! – în Piaţa Victoriei, Bucureşti vineri 15 mai 2020, Săptmîna Slăbănogului Vindecat la Scăldătorea Vitezda! Vineri, 15 mai 2020: Ziua desemnată de guvernul aservit si trădător ca trecere de la „starea de urgenţă” la „starea de necesitate” a MINCIUNII covidice! Poporul Român ŞTIE ADEVARUL care s-a rostit şi se rosteşte în toate colţurile lumii, în pofida botniţei sataniste!

Watch „Dreptul la adevăr şi limitarea ilegală a drepturilor cetăţeneşti – Piaţa Victoriei – 15.05.2020” on YouTube

Statul român, prin vocile sale dogite, lipsite de legitimitate, corupte fundamental, a încercat să decidă cum trebuie să ne trăim credința. În Germania, de pildă, nimeni nu a îndrăznit, pe motiv de molimă, să interzică, să suspende sau să amâne tăierile împrejur ale evreilor sau să desființeze măcelăriile halal ale musulmanilor. Nimeni nu a agresat dimensiunea religioasă, cu toate că gradul de secularizare este mult mai mare. În schimb, la noi, de săptămâni, suntem asediați la propriu de o autoritate profană scelerată, fără grijă față de plătitorul ortodox (sau de altă credință) de taxe.[…] Ca să fie imaginea și mai tristă, s-au găsit unii slujitori ai altarelor, care să identifice forme „alternative” [de Spovedanie& Impărtăşanie], sfidând nu doar Credința dar dovedind un analfabetism teologic crâncen. […]Pocitanii ale spiritului, carcase roase de invidie, doritoare de mărire, indiferente la nevoile modeste ale poporului, plutind cu falsă suveranitate peste capetele celor pe care ar trebui să-i slujească.- De la Părintele Radu Preda. Scris acum 3 ore, cu mînie dreaptă care nu greşeşte.

Statul român, prin vocile sale dogite, lipsite de legitimitate, corupte fundamental, a încercat să decidă cum trebuie să ne trăim credința. În Germania, de pildă, nimeni nu a îndrăznit, pe motiv de molimă, să interzică, să suspende sau să amâne tăierile împrejur ale evreilor sau să desființeze măcelăriile halal ale musulmanilor. Nimeni nu a agresat dimensiunea religioasă, cu toate că gradul de secularizare este mult mai mare. În schimb, la noi, de săptămâni, suntem asediați la propriu de o autoritate profană scelerată, fără grijă față de plătitorul ortodox (sau de altă credință) de taxe.[…] Ca să fie imaginea și mai tristă, s-au găsit unii slujitori ai altarelor, care să identifice forme „alternative” [de Spovedanie& Impărtăşanie], sfidând nu doar Credința dar dovedind un analfabetism teologic crâncen. […]Pocitanii ale spiritului, carcase roase de invidie, doritoare de mărire, indiferente la nevoile modeste ale poporului, plutind cu falsă suveranitate peste capetele celor pe care ar trebui să-i slujească.- De la Părintele Radu Preda. Scris acum 3 ore, cu mînie dreaptă care nu greşeşte.

Statul român, prin vocile sale dogite, lipsite de legitimitate, corupte fundamental, a încercat să decidă cum trebuie să ne trăim credința. În Germania, de pildă, nimeni nu a îndrăznit, pe motiv de molimă, să interzică, să suspende sau să amâne tăierile împrejur ale evreilor sau să desființeze măcelăriile halal ale musulmanilor. Nimeni nu a agresat dimensiunea religioasă, cu toate că gradul de secularizare este mult mai mare. În schimb, la noi, de săptămâni, suntem asediați la propriu de o autoritate profană scelerată, fără grijă față de plătitorul ortodox (sau de altă credință) de taxe.[…] Ca să fie imaginea și mai tristă, s-au găsit unii slujitori ai altarelor, care să identifice forme „alternative” [de Spovedanie& Impărtăşanie], sfidând nu doar Credința dar dovedind un analfabetism teologic crâncen. […]Pocitanii ale spiritului, carcase roase de invidie, doritoare de mărire, indiferente la nevoile modeste ale poporului, plutind cu falsă suveranitate peste capetele celor pe care ar trebui să-i slujească.- De la Părintele Radu Preda. Scris acum 3 ore, cu mînie dreaptă care nu greşeşte.

REALISM (CVASI)ONIRIC

Statul român, prin vocile sale dogite, lipsite de legitimitate, corupte fundamental, a încercat să decidă cum trebuie să ne trăim credința. În Germania, de pildă, nimeni nu a îndrăznit, pe motiv de molimă, să interzică, să suspende sau să amâne tăierile împrejur ale evreilor sau să desființeze măcelăriile halal ale musulmanilor. Nimeni nu a agresat dimensiunea religioasă, cu toate că gradul de secularizare este mult mai mare. În schimb, la noi, de săptămâni, suntem asediați la propriu de o autoritate profană scelerată, fără grijă față de plătitorul ortodox (sau de altă credință) de taxe. Ca să fie imaginea și mai tristă, s-au găsit unii slujitori ai altarelor, inclusiv din diaspora, care să identifice forme „alternative”, sfidând nu doar credința celor păstoriți, dar producând dovada unui analfabetism teologic crâncen. Degeaba se autocelebrează, se autofelicită stupid și inept pe propriile pagini pentru nu știu câți ani de la hirotonia pe nu știu ce treaptă: au trădat ethosul Bisericii pe care pretind că o slujesc. Nu, nu este vorba despre linguriță sau altele asemenea. În profunzime, este vorba despre infatuare, dispreț, insolență și suficiență. Oameni prea mici pentru a sluji unui ideal atât de mare. Pocitanii ale spiritului, carcase roase de invidie, doritoare de mărire, indiferente la nevoile modeste ale altora, plutind cu falsă suveranitate peste capetele celor pe care, de fapt, ar trebui să îi asculte, să îi înțeleagă, să îi sprijine. Pentru ultima oară: criza aceasta sanitară, cu toate ale ei, ne pune în față o oglindă în care, privindu-ne, vedem mai limpede cine este alături și cine nu. Dacă medicii trupești pot fi acuzați, pe drept, de malpraxis, de ce pot fi acuzați medicii sufletești? Nu acuz, am mai spus, pe nimeni, dar nu îmi pot reprima disprețul față de cei care care, ei înainte de oricine, ne disprețuiesc, cler și popor deopotrivă. Ne țin de tâmpiți, numai buni să plătim fantezii în piatră, să fim utili. Nemernicii aceștia pretind ascultare, neascultând la rândul lor de Tradiție, ignorând faptul, aparent simplu, că adaptarea nu este același lucru cu apostazia. În fine, după o zi de pastorație (o înmormântare și apoi spovedanii, încercând să salvez familii de la divorț și suflete de la uscarea timpurie pe tulpina unei iubiri neîmpărtășite sau neînțelese), mă întreb, deloc retoric, cum poate ajunge betonul mai important decât sufletul, banul mai valoros decât palpitul vieții, mărirea mai importantă decât răspunsul de la Judecată, ambiția mai puternică decât voturile monahale? Încerc să adorm, să intru în lumea soluțiilor de care, dimineața, nu îți mai amintești…

Sus să avem inimile!

Medici din România şi Germania îşi dau demisia considerând că este inadmisibil si inacceptabil sa li se impună să mintă pacienții referitor la virusul „ucigaș” si obligativitatea vaccinării. Se pare că metoda cabalistă a „pumnului in gură” începe să aibă efecte contrare celor scontate, la fel cum minciuna si mascarada „pandemiei” nu mai are priză la mase. – Din Ziarul FB, 8 mai 2020

Medici din România şi Germania îşi dau demisia considerând că este inadmisibil si inacceptabil sa li se impună să mintă pacienții referitor la virusul „ucigaș” si obligativitatea vaccinării. Se pare că metoda cabalistă a „pumnului in gură” începe să aibă efecte contrare celor scontate, la fel cum minciuna si mascarada „pandemiei” nu mai are priză la mase. – Din Ziarul FB, 8 mai 2020

8 mai, ora 19:21, internaut pe FB

VEȘTI BUNE !

Aflu aici în Germania dar și de la prietenii români din țară că tot mai mulți medici din ambele țări demisionează ca urmare a presiunilor care se fac asupra lor de către autorități, considerând că este inadmisibil si inacceptabil sa li se impună să mintă pacienții referitor la virusul „ucigaș” si obligativitatea vaccinării. Se pune, firește, problema deontologiei dar și a demnității personale.
Se pare că metoda cabalistă a „pumnului in gură” începe să aibă efecte contrare celor scontate, la fel cum minciuna si mascarada „pandemiei” nu mai are priză la mase.
Hidra ocultei mondiale a reușit, de-a lungul secolelor, să distrugă multe: vise, aspirații, destine, vieți omenești, dar nu și conștiința, demnitatea, credința și nevoia de libertate a oamenilor!
Mâine, 9 mai, va avea loc în München o amplă demonstrație impotriva măsurilor abuzive și absurde impuse ca urmare a asa-zisei „pandemii”. Va transmite, oare, media coruptă imagini ale acestei demonstrații? Mă îndoiesc.

Un medic si prieten român îmi spunea deunăzi ca „Romania este poligonul celor mai cumplite acțiuni împotriva umanității.” Așa este!
Poporul român, atât de lovit în ultimele decenii, deposedat de drepturi și libertăți, oprimat si deprimat, pare să se fi transformat într-o masă inertă… Pare doar, pentru că sub aparența inerției se ascunde de fapt furia mocnită: durerea de a-și vedea țara distrusă, viața amenințată de vaccinări forțate și criminale, sentimentul profund al nedreptății și revoltei. „A-nceput sa clocotească mămăliga românească!” Va fi suficientă o „scânteie” pentru ca mânia și revolta poporului sa se transforme intr-o REALĂ REVOLUȚIE ! Românii vor ști să-și cheme puterile ancestrale ale lupilor dacici ce zac de milenii în adâncul sufletului național !

România, Germania, Europa, Omenirea întreagă se trezeste! Și ia atitudine! Acționează! Setea de libertate a popoarelor este atât de mare încât lupta lor nu se va opri decât la izbânda finală! Și o vor obține! Nici poliția politică, nici poliția medicală, nici planurile odioase si bine ticluite ale hidrei n-o vor putea opri ! Procesul e ireversibil !…

Poate că voi fi blocată pe FB în urma acestei postări dar nu contează! Se vor ridica alte glasuri, si altele… Iar deznodământul va fi același: când cei de jos se mișcă, cei de sus CAD ! Am credința că Dumnezeu este cu noi, cei de jos!
„Sfântă Cruce, armă dulce”!…
Cu credință și curaj, vom învinge!
Cu Dumnezeu înainte !

„Suntem luați pe timp de noapte din case și duși la spital cu forța, generându-se o stare de neimaginat și cu consecințe grave pentru copiii noștri, care ne văd răpiți și duși cu forța la spital, ca pe niște animale fără drept de replică… AJUTOR!!!” – Angajaţi ai Sanatoriului Păstrăveni, Neamţ, apel sms datat 8 mai 2020 [inclusiv comentarii ale cititorilor]. – In alt context, dar pe aceeaşi temă şi în aceeaşi zi, o româncă din Germania a comentat pe FB: „Un medic si prieten român îmi spunea deunăzi ca Romania este poligonul celor mai cumplite acțiuni împotriva umanității. Așa este! …tot mai mulți medici din ambele țări demisionează ca urmare a presiunilor care se fac asupra lor de către autorități, considerând că este inadmisibil si inacceptabil sa li se impună să mintă pacienții referitor la virusul „ucigaș” si obligativitatea vaccinării …Se pare că metoda cabalistă a „pumnului in gură” începe să aibă efecte contrare celor scontate, la fel cum minciuna si mascarada „pandemiei” nu mai are priză la mase.”

„Suntem luați pe timp de noapte din case și duși la spital cu forța, generându-se o stare de neimaginat și cu consecințe grave pentru copiii noștri, care ne văd răpiți și duși cu forța la spital, ca pe niște animale fără drept de replică… AJUTOR!!!” – Angajaţi ai Sanatoriului Păstrăveni, Neamţ, apel sms datat 8 mai 2020 [inclusiv comentarii ale cititorilor]. – In alt context, dar pe aceeaşi temă şi în aceeaşi zi, o româncă din Germania a comentat pe FB: „Un medic si prieten român îmi spunea deunăzi ca Romania este poligonul celor mai cumplite acțiuni împotriva umanității. Așa este! …tot mai mulți medici din ambele țări demisionează ca urmare a presiunilor care se fac asupra lor de către autorități, considerând că este inadmisibil si inacceptabil sa li se impună să mintă pacienții referitor la virusul „ucigaș” si obligativitatea vaccinării …Se pare că metoda cabalistă a „pumnului in gură” începe să aibă efecte contrare celor scontate, la fel cum minciuna si mascarada „pandemiei” nu mai are priză la mase.”

https://www.ziarpiatraneamt.ro/suntem-luati-pe-timp-de-noapte-din-case-si-dusi-la-spital-cu-forta-ajutor

„Suntem luați pe timp de noapte din case și duși la spital cu forța. AJUTOR!!!”

 Pe 8 mai 2020

În cursul serii am fost contactați de un reprezentant al angajaților de la Centrul de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap Păstraveni care ne-a spus că sunt disperați. Vin salvările și îi iau cu forța pe întuneric de acasă, le sperie familiile, ei nu știu ce se întâmplă, vor să se adune să facă un protest. Oamenii erau efectiv disperați.

Deoarece comunicarea cu autoritățile locale este de multe ori greoaie și pentru a evita să fim acuzați de fake-news, am fost nevoiți să cerem mai mult decât o convorbire telefonică, respectiv un mesaj asumat de mai mulți oameni. Am primit la ora 01.45 următorul mesaj, asumat de mai mulți angajați ai acestui centru, mesaj care nu mai are nevoie de niciun comentariu din partea noastră:

Apel disperat!!!! Către instituțiile abilitate ale statului!

Angajații CRRPH Păstrăveni, incarantinati de 14 zile, suntem victimele unor măsuri eronate, ca urmare a depistării unor colegi în condiții destul de incerte cu COVID-19.

Suntem luați pe timp de noapte din case și duși la spital cu forța, generându-se o stare de neimaginat și cu consecințe grave pentru copiii noștri, care ne văd răpiți și duși cu forța la spital, ca pe niște animale fără drept de replică… Strigăte de disperare ale copiilor…Nu ne lăsa mămica, tăticule….

Vă rugăm să intervenți până când nu apar și consecințe ale disperării!

AJUTOR!!!


Gavrilut Spune o zi în urmăTrebuie sa angajati un avocat care sa contesteze internarea fortata. Lansati o colecta de bani pe FB pentru cheltuielile juridice, sint sigur ca veti primi ajutor. Eventual o scrisoare deschisa catre presedinte care sa fie informat de acest abuz. Răspunde
Maria Bartos Spune 2 zile în urmăNu sunt de acord cu vaccinul Răspunde
  1. Anonim Spune 2 zile în urmăiohannis este cel vionovat ca a incalcat legea dreptu omului trebuie urgent demis si la puscarie cu el Răspunde
    1. Petrus Spune 2 zile în urmăOare nu se puteau gasi alte variante care sa protejeze emotional si copiii? Sunteti fara inima si/sau fara copii. Răspunde
      1. Giorgia Spune 2 zile în urmăNu e corect sa iei omul din casa. Erau pozitivi. Și? Cum știu autoritățile că a doua zi nu devin pozitivi și ceilalți din casa!? Trebuie tratați și supravegheați a casă. Așa se face într-o țară civilizată. Răspunde
    2. Alexandra Spune 2 zile în urmăElena, abia aștept sa intre și peste tine în casă, la cea mai mică suspiciune de covid19 (acolo se și vrea sa se ajungă)!
    3. Să vedem dacă îți mai convine… Răspunde
    4. Ileana Cosanzeana Spune o zi în urmăPoate vrei sa intre peste tine, sa-ti sperie copiii, in caz ca ai, sa vad cum reactionezi la asa un episod de atitudine „justa”. Răspunde
    5. Marcel Spune o zi în urmăChiar daca ar fi adevarat ce spui, acest act de interceptare s-ar fi putut face ziua, nu noaptea. Apoi, de unde stii ca erau infectati? Răspunde
    6. Elisabeta Spune o zi în urmăElena…esti chiar convinsa de ce spui???Da timpul inapoi si vezi când ti-ai pierdut sufletul…si chiar un mic adevar sa fie in acest apel de ajutor…tot inuman este. Răspunde
    7. Viorica Spune 5 ore în urmăDa dar cum vi se pare sot si sotie dorm in acelas pat si unu are covid si unul nu Răspunde
  2. Elena Spune 2 zile în urmăOamenii sunt tratati ca infractorii Răspunde
  3. Dl Scarbescu Spune 2 zile în urmăE greu să faci bine cu forța! Adică cum depistați în condiții incerte ? Oamenii ăștia chiar nu se gândesc că sunt un pericol pentru cei din jur ?Nu se gândesc că pot provoca moartea cuiva drag ?La fel de adevărat este că la noi comunicarea este la pământ.Civilizat ar fi că cei depistați pozitiv ,care urmează să fie duși la spital ,sa fie
    anunțați telefonic ca ei sa se poată pregăti ,sa și pregătească familia dar sub nicio forma nu pot rămâne în familie. Răspunde
    1. Suntcalm Spune 2 zile în urmămaine o sa vina si la dvs ,sper sa va mentineti parerea si dupa internare ! Răspunde
      1. Viorica Spune 5 ore în urmăCind nu esti in situatie vorbesc pe stele uni Răspunde
    2. Deșteptarea României Spune 11 ore în urmăOameni scoși cu forța din casa prioritate personală echivalează cu multiple Încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în convenții internaționale ratificate de statul român. Pentru un virus gripal….care ucide doar dacă ai sistemul imunitar compromis… Cred că vi s-au făcut lobotomie, dragi concetățeni! Și v-au pus și botnițe să nu puteți spune că vă doare. Vă meritați soarta. Răspunde
  4. Marcica Spune 2 zile în urmăvai doamne ce-am ajuns Răspunde
    1. Alexandra Spune 2 zile în urmăCred ca va lipsește logica!
      1. Dacă oamenii sunt acasă împreună cu familia și au într-adevăr covid19, automat au fost cu toții infestați!
      Deci nu ai de ce sa ii mai scoți de acolo. Trebuie sa fie izolați la domiciliu.
      2. Dacă aveți DVS un virus, gripă sezonieră, credeți ca este OK sa între cineva în casă cu forța și sa va scoată de acolo??
      Nu vedeți ca este abuz?!
      Nu ai voie sa intri pe proprietatea omului decât dacă ai mandat de percheziționare sau este infractor căutat pt încălcarea legii!
      3. Eventual în astfel de cazuri se poate da amenda dacă cel suspect iese din casa.
      DAR EI VOR DOAR SA VADĂ CUM REACȚIONEAZĂ SOCIETATEA CIVILĂ LA ABUZURI CA APOI SA LE FACĂ TUTUROR ȘI ORICUI, ODATĂ CREAT PRECEDENTUL.
      Veți vedea ca e doar o scuză ca să fim călcați în picioare cu alte scopuri.Ce Dumnezeu?! Nu știți deja ca de la covid19 nu au murit decât oameni care erau foarte bolnavi de altceva (cancer, diabet, etc) și foarte bătrâni?
      Chiar și așa, covid19 nu a ucis câte victime face gripa sezonieră, uitați-vă singuri la statistici. Răspunde
      1. Marcica Spune o zi în urmădumnezeu e mare .noi astia cu pensiea mica nu ne mai da retete si nu te interneaza Răspunde
      2. Viorica Spune 5 ore în urmăla cei ce li se incalca drepturile ar trebui statul dat in judecata Răspunde

Iată şi o veste pe aceeaşi linie de pe FB, de la o internaută din Germania, datată 8 mai:

Aflu aici în Germania dar și de la prietenii români din țară că tot mai mulți medici din ambele țări demisionează ca urmare a presiunilor care se fac asupra lor de către autorități, considerând că este inadmisibil si inacceptabil sa li se impună să mintă pacienții referitor la virusul „ucigaș” si obligativitatea vaccinării. Se pune, firește, problema deontologiei dar și a demnității personale.
Se pare că metoda cabalistă a „pumnului in gură” începe să aibă efecte contrare celor scontate, la fel cum minciuna si mascarada „pandemiei” nu mai are priză la mase.
Hidra ocultei mondiale a reușit, de-a lungul secolelor, să distrugă multe: vise, aspirații, destine, vieți omenești, dar nu și conștiința, demnitatea, credința și nevoia de libertate a oamenilor!
Mâine, 9 mai, va avea loc în München o amplă demonstrație impotriva măsurilor abuzive și absurde impuse ca urmare a asa-zisei „pandemii”. Va transmite, oare, media coruptă imagini ale acestei demonstrații? Mă îndoiesc.

Un medic si prieten român îmi spunea deunăzi ca „Romania este poligonul celor mai cumplite acțiuni împotriva umanității.” Așa este!
Poporul român, atât de lovit în ultimele decenii, deposedat de drepturi și libertăți, oprimat si deprimat, pare să se fi transformat într-o masă inertă… Pare doar, pentru că sub aparența inerției se ascunde de fapt furia mocnită: durerea de a-și vedea țara distrusă, viața amenințată de vaccinări forțate și criminale, sentimentul profund al nedreptății și revoltei. „A-nceput sa clocotească mămăliga românească!” Va fi suficientă o „scânteie” pentru ca mânia și revolta poporului sa se transforme intr-o REALĂ REVOLUȚIE ! Românii vor ști să-și cheme puterile ancestrale ale lupilor dacici ce zac de milenii în adâncul sufletului național !

România, Germania, Europa, Omenirea întreagă se trezeste! Și ia atitudine! Acționează! Setea de libertate a popoarelor este atât de mare încât lupta lor nu se va opri decât la izbânda finală! Și o vor obține! Nici poliția politică, nici poliția medicală, nici planurile odioase si bine ticluite ale hidrei n-o vor putea opri ! Procesul e ireversibil !…

Poate că voi fi blocată pe FB în urma acestei postări dar nu contează! Se vor ridica alte glasuri, si altele… Iar deznodământul va fi același: când cei de jos se mișcă, cei de sus CAD ! Am credința că Dumnezeu este cu noi, cei de jos!
„Sfântă Cruce, armă dulce”!…
Cu credință și curaj, vom învinge!
Cu Dumnezeu înainte !

„Dumnezeu de unică folosință” sau cum ne predă Statul Liturgica. – Comentariu ActaDiurna : A apărut în mediul online știrea că ÎN RĂSPĂRUL rectificării Patriarhiei privitoare la SFINTA şi unica LINGURIŢĂ DE ÎMPĂRTĂŞANIE, arhiereii Timotei al Spaniei & Portugaliei, şi Serafim&Sofian ai Germaniei şi Europei au DECRETAT – sau „doar” recomandat? – multiplele linguriţe de împărtăşanie şi taina spovedaniei de la 2 metri cu masca pe figură, între alte absurdităţi cu adevărat drăceşti pe care ne întrebăm cîtă vreme îşi imaginează perpetratorii că le va mai îngădui D.ZEU. Deocamdata redăm poziţia exprimată frumos şi paşnic de către blogul Jurnal de Migrant.

„Dumnezeu de unică folosință” sau cum ne predă Statul Liturgica. –  Comentariu ActaDiurna : A apărut în mediul online știrea că ÎN RĂSPĂRUL rectificării Patriarhiei privitoare la SFINTA şi unica LINGURIŢĂ DE ÎMPĂRTĂŞANIE, arhiereii Timotei al Spaniei & Portugaliei, şi Serafim&Sofian ai Germaniei şi Europei au DECRETAT – sau „doar” recomandat? – multiplele linguriţe de împărtăşanie şi taina spovedaniei de la 2 metri cu masca pe figură, între alte absurdităţi cu adevărat drăceşti pe care ne întrebăm cîtă vreme îşi imaginează perpetratorii că le va mai îngădui D.ZEU. Deocamdata redăm poziţia exprimată frumos şi paşnic de către blogul Jurnal de Migrant.

https://jurnaldemigrant.wordpress.com/2020/05/09/dumnezeu-de-unica-folosinta-sau-cum-ne-preda-statul-liturgica/

JURNAL DE MIGRANT
„Dumnezeu de unică folosință” sau cum ne predă Statul Liturgica
Jurnaldemigrant Jurnaldemigrant
Acum 20 de ore

Când spun Euharistie, mintea nu mă duce la vreo strălucită Liturghie arhierească, ori la vreun tratat de Dogmatică sau la iubita Liturgică, ci la o babă gârbovită. De ani și de necazuri. Stătea într-un bordei de doi coţi şi-o palmă, de nu-ţi venea să intri deodată cu ea, de frică că nu o să încapi dimpreună cu băbuța. Iar când intrai, te mira spaţiul generos al chiliuţei. Chiliuţă pentru că ea, Maria Bodea din satul Gâşteni, făcea cele mai gustoase prescuri din care am gustat vreodată. Dacă o vedeai, nu puteai crede că din mâinile sale iese pâinea euharistică…Faţa-i era perpendiculară pământului, ridicându-se la mai puţin de jumătate de metru. Da, era gârbovă și nu-i vedeai vreodată faţa.

Aşa o ştia satul. Aşa o ştia părintele, deși venise în parohie în urmă cu ani în urmă…iar bunica Maria, era tot bunică şi tot gârbovă!

Nu am văzut-o niciodată tristă. Ori amărâtă. Atât mă ruga, la capăt de Liturghie „Dăscălaşule, rogu-mă, plămadă proaspătă (drojdie, adică) să-mi aduci…”şi îmi strecura în buzunar câțiva lei. Pentru drojdie. Pentru Euharistie. Pentru Dumnezeul ce se făcea Pâine și Vin dintr-o dragoste nebună ce o are pentru noi, oamenii.

Drama Euharistiei la români
Drojdia dorită de bătrâna amintită, nu ne este altceva decât Viața ce o primim, duhovnicește, exclusiv din Taina Sfintei Împărtășanii. De la Foișorul cel de sus, al Cinei celei de taină, la dezvoltarea Liturghiei la Ierusalim, Antiohia, Alexandria, Roma și pe cea mai depărtată insulă din Arhipelagul Marii Britanii, de la Marea Biserică a Constantinopolului la biserica de pe dealul Cucuieților, în 2000 de ani de creștinism, pe toți și pe toate, ne-a unit aceeași Euharistie. Același Hristos, în fiecare picătură și firimitură, a fost esența și centrul vieții creștine.

În afara împărtășirii nu există Biserică. Ți-o poate spune orice babă neînvățată. În niciun sens și în niciun chip, oricâte interpretări omenești am dori noi să găsim. Au știut-o bunicii bunicilor noștri. Au auzit și părinții noștri ceva, dar s-a diluat în cei 50 de ani de comunism. Știm și noi. Însă doar știm. Pentru că în realitate, foarte puțini dintre români ne împărtășim cu Viața din Potir. Fără a apela la generalizări masive, TRĂIM O DRAMĂ A EUHARISTIEI în poporul nostru. O criză a Împărtășirii.

Preferăm surogatele. Ne înghesuim pe la Aghezmuri, la miruri de la Ierusalim, la alte uleiuri de prin candele de aiurea, pâinici „sfințite” și lumini miraculoase, dar ne ferim de POTIR.

Este o realitate și nu trebuie negată. Conștientizată, da, pentru că am ajuns timpul ca în anul 2020, drama Euharistiei să se adâncească atât de mult încât Statul, să propună „evitarea” Împărtășirii și să ofere „rețeta” administrării unui Dumnezeu de unică folosință .

WhatsApp Image 2020-05-09 at 18.18.35

Liturgica sau regulile „stânii”
Chiar dacă comunicatul din această seară sună politic corect, drept „recomandări” și „precauțiuni speciale”, nu sunt nimic altceva decât zorii unei noi provocări Euharistice. O dramă a Euharistiei. Din a cărei amăreală vom gusta cu toții.

Deși suntem cetățeni a unei alte Împărății, noi puținii creștini, câți mai suntem ai Domnului, trăim vremelnic și în împărăția lumii. În mod normal, nu ar trebui să se amestece una cu alta, precum uleiul și apa. Din motive bine știute de către unii, un compromis mic aduce întotdeauna o presiune mare, s-a ajuns ca paharul astăzi să ne fie tulbure. Apă cu ulei. Normalitatea – apă și ulei.

În cazul nostru cineva le agită să devină una. Dar UNA este doar Biserica. Stâna lui Dumnezeu, dacă valul de progreșiști ne tot numesc „oi” și alte necuvântătoare. Și, ca în orice stână, avem de „baci” pe Hristos, iar de câinii vrednici nu ducem lipsă.

Avem și rețeta de caș. Ce se cheamă Teologie Liturgică. O adevărată știință internațională. Cu nume grele. Cu milioane de pagini redactate în cel mai științific mod, cu reviste internaționale, așa cum este genetica pentru Medicină. Așa ne este nouă și Liturgica.

Ce ne spune și la ce folosește? Pe scurt, pentru toți, ne transmite cum să-L slăvim pe Dumnezeu în rugăciunea noastră. Pentru fiecare cuvințel din slujbele noastre, avem o istorie, avem o explicare practică ce ne răspunde la întrebarea: „de ce s-a ajuns la acest rezultat? Cultul Bisericii, cu precădere, dumnezeiasca Liturghie, este un organism viu. Ca o ființă vie. Ce se mișcă necontenit de 2000 de ani. Însă organismul acesta viu cel îl numim viața Ortodoxiei, nedespărțită de credincioși, are ca baston de sprijin, tocmai această Liturgică. Fără baston nu se poate. Ne putem împiedica. Știința aceasta s-a născut cu mult timp înainte ca statului național român să-i dea mustățile. Și pe lângă baston, ființa aceasta vie, mai are la subraț o carte ce se cheamă Liturghier. Cea mai veche carte tipărită la noi, la români. De la Macarie, la Coresi, Dosoftei, Varlaam, părintele Vintilescu și Ene Braniște, Liturghierul este poate cartea care a păstrat cea mai mare unitate din toate timpurile. De 512 ani, la noi, la români, nimeni nu a îndrăznit să se amestece în regulile stânii. Nici turcii, nici vremelnicii greci, nici austriecii sau ungurii, nici măcar tovarășii comuniști. Dar ce sunt mulțimea anilor, experiența istoriei sau ce valoare mai are istoria culturii pentru valul progresist de astăzi? Trotinetele la putere. Și sloganurile…

Așa cum nimeni nu se amestecă în legile Statului, în medicația propusă de către doctor, în procedura de stingere a incendiului pentru pompieri, așa, nicio autoritate lumească nu are dreptul să ne spună cum să ne împărtășim la Dumnezeiasca Liturghie. Din palmă, din Lingurița Euharistică, direct din Potir, modul împărtășirii noastre, este doar treaba Bisericii. Exclusiv. Ce are la îndemână o adevărată știință – Liturgica.

„A se evita” oferirea Euharistiei este certificatul de comă indusă a Bisericii
În toată nebunia pandemiei, bucuria deschiderii bisericilor în România ne este tuturor Înviere. Poate, știe Domnul, de ce noaptea ce ar trebui să ne fie luminoasă, ne este doar noapte. Pentru că autoritatea, legiuitorul, cu un deget ne-a dat, ce era de fapt un drept al nostru și cu toată mâna ne-a luat mult și bine.

Drama cea mare nu sunt cei 8 metri pătrați – știm creștini ce ar sta și într-un picior ca un cocostârc, doar, doar să participe la Liturghie, ci formularea tristă și amară „a se evita” oferirea Euharistiei. Din acest motiv, „câți mai suntem credincioși” așa cum îl întreabă Arhiereul pe diacon la începutul Liturghiei, trebuie să spunem din toți plămânii că „FĂRĂ LITURGHIE ȘI EUHARISTIE NU EXISTĂ BISERICĂ.” Nu există „evitare”! Dacă acceptăm „evitarea” vom intra în moartea clinică a Bisericii, ne vom semna singuri certificatul de comă indusă a Bisericii! Și cine știe, dacă și când ne vom mai trezi din comă?

NU, de 1000 de ori. Vinovații? Noi ne suntem, pentru că „am relaxat”, tot este un cuvânt la modă astăzi, evlavia Euharistică. Am făcut Euharistia „borș cu mămăligă” – vorba scumpului moș Cleopa din cerdacul Sihăstriei ori pișcot de luat printre zâmbete și ghionturi la Cununie, acolo unde altă dată era o Euharistie întreagă.

Am lăsat să ne împărtășim „de patru ori pe an, în cele patru posturi, ori doar în cel al Păresimilor” – frază ce trebuie decupată din Învățătura de Credință și așezată în lada istoriei. Câți ne mai suntem, să ne fim doar în jurul Potirului. Fără a accepta „evitări”. Ci doar „atrageri” la Hristos, Calea, Adevărul și Viața noastră!

Share this:

De ce acceptăm să ne fie batjocorite icoanele?

aprilie 28, 2020
În „Ethiopia”
Afacerile nevăzute al Bisericii – vei fi șocat!

decembrie 20, 2018
În „Ale vieții povestiri”
Faptele pustiei în marea Londră. Sau despre cealaltă Românie rugătoare

martie 7, 2020
În „Gânduri de Duminici”
Categorii: Homo Liturgicus, Theologica
Etichete: ce este liturgica, cine face legea in biserica, cui foloseste liturgica astazi, evitarea impartasaniei, impartasania la romani, impartasanie 2020, legea bisericii, liturgica astazi, lupta impotriva Bisericii, lupta impotriva euharistiei, nu ne putem impartasi, ordonanta 15 mai 2020 impartasanie, progresistii si Biserica, romanii nu se impartasesc, statul lupta impotriva bisericii
Lasă un comentariu
JURNAL DE MIGRANT