Mesajul unei preotese văduve: „Nu valoarea darului e importantă în sine, ci faptul că însuși ierarhul nostru s-a gândit la tristețea și nemângâierea noastră”

Mesajul unei preotese văduve: „Nu valoarea darului e importantă în sine, ci faptul că însuși ierarhul nostru s-a gândit la tristețea și nemângâierea noastră”

https://m.monitorulsv.ro/Local/2021-05-05/Mesajul-unei-preotese-vaduve-Nu-valoarea-darului-e-importanta-in-sine-ci-faptul-ca-insusi-ierarhul-nostru-s-a-gandit-la-tristetea-si-nemangaierea-noastra

5 mai 2021- Anul XXVI, nr. 103 (7715)
Prima pagină Ultima oră

Local
miercuri, 5 mai 2021

Recunoștință

Mesajul unei preotese văduve: „Nu valoarea darului e importantă în sine, ci faptul că însuși ierarhul nostru s-a gândit la tristețea și nemângâierea noastră”
ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuților
ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuților


Daniela MICUŢARIU
Toate preotesele văduve din județul Suceava au primit un dar, în preajma sărbătorilor pascale, din partea Înaltpreasfințitului Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Este vorba de o sumă de bani, a cărei valoare este depășită cu mult de valoarea-simbol a acestui gest, sunt de părere beneficiarele acestui dar.

Vă redăm mesajul transmis de una dintre preotesele văduve din județ, E.C., „o voce” care vrea să spună, în felul ei, „Mulțumesc, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Calinic”: „N-aș putea trece în liniște pragul acestei sărbători a Învierii fără a fi spus mulțumesc Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, care a avut grijă ca fiecare dintre preotesele văduve din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților să primească un dar, în preajma acestui slăvit Praznic Împărătesc. Nu valoarea darului e importantă în sine, ci faptul că însuși ierarhul nostru s-a gândit la tristețea și nemângâierea noastră. Pentru mine, s-au împlinit de curând 10 ani de când învăț să trăiesc fără părintele, de când jumătatea mea mai bună s-a mutat între îngeri, să-I slujească și de acolo lui Dumnezeu. Și nimeni, dar nimeni, dintre mai-marii Bisericii n-a dat vreun semn vreodată. Îi sunt recunoscătoare Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop pentru rugăciuni, pentru înaltă binecuvântare și pentru acest dar, și-i doresc, cu smerenie și cu supunere, ani mulți și rodnici de arhierie în eparhia noastră și strămoșeasca încredințare <Hristos a Înviat!>”.

FacebookTwitterGoogle+Email

Comentarii
Mergi sus
Prima pagină
Ultima oră
Local
Actualitate
Politic
Sport
Cultural
Auto
Sănătate
Economic
Magazin
Rubrici
Versiunea Desktop
Despre site
Ajutor
Contact
Părerea voastră
© 2003-2021 Monitorul de Suceava. Toate drepturile rezervate.

Textele şi fotografiile sunt proprietatea titularilor de copyright şi nu pot fi reproduse fără acordul scris al acestora.

De ce tac medicii din România? Dr. Răzvan Constantinescu ne dezvăluie realitatea sinistra din interiorul sistemului medical: ei tac deoarece „prin conștiința lor bate vîntul” – adică e o conștiință pustie, care de fapt nu există. Și, ne întrebăm noi la ActaDiurna, ce înseamnă un medic fără conștiință? Înseamnă asasin în MASSA, cu sînge rece și cu premeditare. Înseamnă Mengele de la Auschwitz-Birkenau.

De ce tac medicii din România? Dr. Răzvan Constantinescu ne dezvăluie realitatea sinistra din interiorul sistemului medical: ei tac deoarece „prin conștiința lor bate vîntul” – adică e o conștiință pustie, care de fapt nu există. Și, ne întrebăm noi la ActaDiurna, ce înseamnă un medic fără conștiință? Înseamnă asasin în MASSA, cu sînge rece și cu premeditare. Înseamnă Mengele de la Auschwitz-Birkenau.

Să ne reamintim: Laboratorul biologic din Wuhan, China, este proprietate GlaxoSmithKline, care „din întîmplare” este proprietar Pfizer (producătorul vaccinului contra virusului care din întîmplare a pornit fix din Laboratorul biologic din Wuhan, finanțat din întîmplare de Dr Fauci, care din întîmplare și promovează acest vaccin). – V. restul „întîmplărilor” în capturile de ecran din cuprins, transmise de corespondenți ActaDiurna. Trad. paragrafului titlu: ActaDiurna. Restul, doar în engleză.

Să ne reamintim: Laboratorul biologic din Wuhan, China, este proprietate GlaxoSmithKline, care „din întîmplare” este proprietar Pfizer (producătorul vaccinului contra virusului care din întîmplare a pornit fix din Laboratorul biologic din Wuhan, finanțat din întîmplare de Dr Fauci, care din întîmplare și promovează acest vaccin). – V. restul „întîmplărilor” în capturile de ecran din cuprins, transmise de corespondenți ActaDiurna. Trad. paragrafului titlu: ActaDiurna. Restul, doar în engleză.

Să ne reamintim: Laboratorul biologic din Wuhan, China, este proprietate GlaxoSmithKline, care „din întîmplare” este proprietar Pfizer (care Pfizer este producătorul vaccinului contra virusului care din întîmplare a pornit fix din Laboratorul biologic din Wuhan, finanțat din întîmplare de Dr Fauci, care dr. din întîmplare și promovează acest vaccin). – V. restul „întîmplărilor” în capturile de ecran din cuprinsul articolului de față, transmis de corespondenți ActaDiurna. Trad. paragrafului titlu: ActaDiurna. Urmarea, doar în engleză.

De rusi ne aparam cu prastiile. Cine ne apara însa de Traian Basescu si Mugur Isarescu?

De rusi ne aparam cu prastiile. Cine ne apara însa de Traian Basescu si Mugur Isarescu?

De rusi ne aparam cu prastiile. Cine ne apara însa de Traian Basescu si Mugur Isarescu?

https://www.apologeticum.ro/?s=De+rusi+ne+apărăm+cu+prastiile

by admin  ANTI-MASONERIE, ANTI-UE

Presedintele Traian Basescu le-a spus, razand, jurnalistilor prezenti, marti seara, la depunerea juramantului de învestitura de catre Leonard Orban, ca în 2008 Romania dispunea “de cateva baterii de prastii cu raza lunga de actiune si era gata sa declare razboi”. Aceasta noua declaratie “la misto” vine dupa ce Gandul a publicat o telegrama Wikileaks în care senatorul american Richard Lugar, în cadrul unei întalniri la Bucuresti pe 27 august 2008, sustine ca presedintele Romaniei era “cat se poate de serios” în legatura cu un iminent conflict armat cu Rusia din cauza Transnistriei.

Ce e însa cu adevarat suprinzator în continutul telegramei este faptul ca precedentul Kosovo este vazut de Traian Basescu ca o unealta care ar putea fi folosita de Rusia. Atentie, nu de Ungaria, nu de UDMR, nu de Tokes Laszlo, ci de Rusia! În contextul în care Republica Moldova este o tara independenta care trateaza problema Transnistriei cu Rusia. Teoretic, amestescul “pe fata” al Romaniei într-un eventual conflict Moldoveano-Ruso-Transnistrean nu are avea niciun sens si nici o sustinere legala, atata vreme cat Romania face înca parte din Uniunea Europeana si NATO. Declaratiile lui Basescu pot parea bizare dar, în fapt, ele sunt perfect previzibile. Avem de a face cu o lipsa totala de viziune în zona politicii externe a Romaniei. Avem de a face, de fapt, cu o lipsa de independenta. Pentru ca nici întelegerea “istorica” dintre Obama si Basescu, cu privire la instalarea unui scut antiracheta în Romania, si nici lansarea acestei “wikigrame” în acest moment nu sunt deloc întamplatoare. Însa nu au nicio legatura cu interesul Romaniei si al romanilor.

Un scut antiracheta al SUA în Romania ne-a facut, practic, tinte. În fata cui? Aceasta ar putea fi singura întrebare pertinenta la acest subiect. Cu toate ca aparent dusmanul civilizatiei europene este terorismul islamic, recentele”revolutii” din Africa de Nord, sustinute cu tarie si fara pic de rusine diplomatica de catre Obama si cancelariile europene, vor aduce la putere regimuri islamice. Deja Egiptul “eliberat” se pregateste de un nou conflict ideologic cu Israelul. Iranul, noua tinta a SUA, face demonstratii de forta si inaugureaza centrale nucleare. Scutul antiracheta este probabil îndreptat împotriva Iranului si oarecum îsi justifica existenta. Dar de ce va fi instalat fara cooperarea Rusiei, care s-a declarat interesata de un plan comun de aparare americano-rus. Sa nu uitam nici faptul ca Rusia este un puternic jucator în zona energetica a Uniunii Europene si “comanda” în stil oligarhic resursele de gaze naturale care ajung în tarile din vestul Europei. Avem de-a face cu o tabla de sah, unde se poat distinge prea putin adevaratele intentii ale regilor.

Dar, din nou, este deja hilar jocul pe care îl face Traian Basescu. Aceasta lupta “anti-Rusia” dusa de cand a devenit presedinte, cu masive resurse materiale investite în politicienii din Rep. Moldova, cu implicari în tentative de lovituri de stat, nu pare sa ne ajute prea mult. Nu îmi dau seama daca toata aceasta campanie este comandata din SUA, sau este facuta la initiativa lui Traian Basescu. Mai nou, lansari de carti (“Fereste-ma, Doamne, de prieteni – Larry Watts”, un agent CIA declarat) vor sa ne demonstreze cu KGB-ul si Rusia sunt sursa tuturor relelor din Romania din ultimii 50 de ani, de parca împartirea Europei în capitalism si comunism, dupa finalul razboiului mondial la Ialta, nu a fost facuta printr-o întelegere între Stalin, Churchill si Roosevelt. De parca dupa Revolutia din 1989 nu americanii au fost cei care ne-au “învatat” capitalismul feroce “de tranzitie”, de parca nu ei au fost cei care au profitat cel mai mult de pe urma resurselor din Romania. Chiar si în anul 2011, companiile rusesti care activeaza în Romania sunt mult mai putin influente politic decat corporatiile americane care obtin toate contractele cu statul roman (un exemplu: triada Siveco – Oracle – HP care obtine aproape toate licitatiile pentru sistemele informatice ale Guvernului).

Pana la urma, de cine ne aparam si de ce? Oare cati romani sunt, într-adevar, de acord cu politica externa a Romaniei care ne îndeparteaza tot mai mult de Uniunea Europeana si ne-a transformat într-o colonie a SUA.

Colac peste pupaza, pentru a demonstra înca o data cu Mugur Isarescu este doar o carapace umflata de ziare fara vreo idee luminata, BNR doreste înasprirea conditiilor de creditare exact în momentul cand ele trebuiau relaxate. Dupa ce nu a intervenit în perioada 2007 – 2009, exact cand Romania a început sa consume mai multe credite decat putea sustine, acum creditele imobiliare vor necesita un avans de cel putin 30%, iar creditele de nevoi personale clientii trebuie sa aduca garantii de 133% din valoarea împrumutata. Aceste aberatii ne înfunda si mai mult în recesiunea din care nu vom mai iesi în urmatorii 10 ani, lucru recunoscut cu jumatate de gura de Emil Boc ieri seara la TVR1.

Obama a declarat zilele trecute ca razboiul din Libia va continua pana poporul libian nu va mai suferi de pe urma masurilor dictatoriale ale lui Gadafi. Dar pe noi cine ne elibereaza de Traian Basescu si Mugur Isarescu?

De George Bara – Napoca News

Criminali bolșevici trădători prin complicitate și foarte probabil nu numai, ridicați de criminalii guwernerieni post-decembriști la rang de „disidenți anti-comunişti” – cazul Mihai Şora. Mărturisește fosta deținută politic Niculina Moica. – De la Știri pe Surse, datat 6 oct 2019

Criminali bolșevici trădători prin complicitate și foarte probabil nu numai, ridicați de criminalii guwernerieni post-decembriști la rang de „disidenți anti-comunişti” – cazul Mihai Şora. Mărturisește fosta deținută politic Niculina Moica. – De la Știri pe Surse, datat 6 oct 2019

https://www.google.com/amp/s/www.stiripesurse.ro/amp.php%3farticle_id=1389505

comisarul

Cine sunt cei 19 membri ai misteriosului Grup de Comunicare Strategică/12 dintre ei au grade militare

comisarul.ro astăzi [miercuri 13 apr 21], 06:52 

PressOne i-a identificat pe toți cei 19 de membri ai Grupului de Comunicare Strategică, entitatea care controlează de la finalul lui februarie 2020 întreaga comunicare despre evoluția epidemiei în România. 

Guvernul refuză în mod sistematic de mai bine de un an, în ciuda numeroaselor solicitări ale presei, ONG-urilor și a trei interpelări parlamentare, să spună publicului cine sunt membrii acestui Grup, singura autoritate care decide ce trebuie să știm – sau să nu știm – despre situația COVID-19 în țară. 

Datele arată că informațiile pe care le primim sunt în afara oricărui control al autorităților medicale și de sănătate publică și că toate deciziile sunt luate de oameni de comunicare din opt structuri militarizate ale statului, cele mai multe din aparatul Ministerului de Interne.De altfel, 12 dintre cei 19 membri ai grupului au grade militare. 

Autoritățile medicale de sănătate publică sunt complet marginalizate. De exemplu, Institutul Național de Sănătate Publică sau direcțiile de sănătate publică nu au niciun membru în Grupul de Comunicare Strategică. 

Singurul reprezentant al unei structuri medicale în Grup este directoarea Direcției Relații cu Presa, Afaceri Europene și Relații Internaționale din Ministerul Sănătății.

Argumentul folosit de autoritățile statului atunci când li s-a cerut public să comunice numele membrilor grupului a fost că aceste informații conțin date cu caracter personal, „fiind exceptate de la accesul liber al cetățenilor”.

Acum aflăm că membrii acestui grup sunt, aproape exclusiv, purtători de cuvânt sau directori ai direcțiilor de comunicare din instituții guvernamentale – oameni care au un statut public și care comunică public informații pentru instituțiile unde lucrează. 

***

Grupul de Comunicare Strategică (GCS) a fost înființat prin Hotărârea nr. 2/24.02.2020 a Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU), semnată de ministrul de Interne Marcel Vela. La acea dată, în România încă nu fusese confirmată nicio infectare cu SARS-CoV-2. Primul caz confirmat oficial datează din 26.02.2020. 

Aceasta este prima informație care a apărut în spațiul public despre existența Grupului de Comunicare Strategică. 

Lipsa acută de informații despre evoluția pandemiei, mai ales lipsa unor informații despre testările defalcate la nivel de județ, a determinat presa și ONG-urile să întrebe autoritățile guvernamentale, în mod constant, cine face parte din Grup. 

La o solicitare pe care am adresat-o pe 31 martie 2020, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) răspundea în aceeași zi. 

Fără să comunice numele membrilor Grupului, Biroul de Presă al MAI enumera, în acel răspuns, doar instituțiile din care fac parte membrii entității. 

„Grupul de Comunicare Strategică are în componență experți în comunicare desemnați din partea următoarelor instituții: Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătății, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Transporturilor, Departamentul pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Serviciul de Telecomunicații Speciale, putând fi suplimentat cu specialiști de la alte instituții, în funcție de necesitate”.

În plus, Biroul de Presă al MAI spunea și că nu poate comunica „nominal membrii acestui Grup” pentru întrucât componența variază „în funcție de evoluția situației operative înregistrate pe teritoriul României”. 

Răspunsul oficial se încheia cu formularea standard folosită de mai toate instituțiile statului după intrarea în vigoare a Regulamentului General privind Protecția Datelor (GDPR) atunci când vine vorba despre numele unei persoane: „informațiile solicitate sunt date cu caracter personal, fiind exceptate de la accesul liber al cetățenilor”. 

În traducere liberă, numele experților care lucrează în departamente special destinate comunicării publice nu sunt informații publice! 

De atunci, acest răspuns a fost primit de toate persoanele care au solicitat componența Grupului, fie că a fost vorba despre jurnaliști sau nu.

Militarizarea actului de comunicare publică

Din datele pe care am reușit să le reconstitui despre componența Grupului de Comunicare Strategică cu ajutorul mai multor surse reiese că acesta are 19 de membri.

În acest moment, Grupul este împărțit în două părți: 

  • una activă, care reunește nouă membri din șase instituții: Guvern, Ministerul de Interne, Ministerul Sănătății, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul pentru Situații de Urgență (din subordinea MAI) și Serviciul de Telecomunicații Speciale. 
  • cealaltă parte a Grupului, care reunește alți zece membri din alte șase instituții, asigură suportul pentru comunicarea evenimentelor care implică instituțiile pe care le reprezintă. Aceste șase instituții sunt: Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Transporturilor, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Jandarmeriei și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. 

Dintre cele 12 entități ale statului care au reprezentanți în acest grup, opt sunt de factură militară, iar cel puțin 12 membri ai Grupului de Comunicare Strategică au grade militare sau de poliție.

Sursele consultate au explicat faptul că Ministerul Afacerilor Externe are doi reprezentanți în acest grup deoarece comunică datele pentru cetățenii români aflați în străinătate. 

De cealaltă parte, Poliția de Frontieră a fost cooptată la începutul epidemiei, când zeci de mii de cetățeni români erau pe cale să se întoarcă din străinătate în condițiile în care multe state aveau granițele deja blocate, iar la intrarea în România se instituise carantină obligatorie pentru cei veniți din alte țări. 

***

Singurul membru a cărui identitate a fost cunoscută până acum cu certitudine este Andi Manciu, coordonatorul Grupului de Comunicare Strategică și consilier de stat la cancelaria premierului Florin Cîțu. Acesta susține că opțiunea de a nu fi comunicată componența Grupului a aparținut chiar membrilor acestuia. 

„Eu nu am avut o problemă să se cunoască componența, însă membrii sunt funcționari publici și nu au vrut să se știe că fac parte din acest Grup”. 

Deși toți membrii grupului sunt fie purtători de cuvânt, fie directori ai structurilor de comunicare în instituțiile în care sunt angajați, aceștia nu au dorit ”să se expună”

„S-a făcut mare tam-tam în jurul GCS-ul și nu au vrut să se expună. Eu nu pot să-i forțez sau să decid în locul lor”, afirmă Manciu.

Grupul a fost înființat după ce la Guvern a ajuns o recomandare a Organizației Mondiale a Sănătății, care a solicitat ca la nivelul fiecărei țări să existe o voce unică pentru transmiterea informațiilor despre epidemie. 

Secretarul de stat Raed Arafat a dat atunci o circulară la mai multe ministere despre care a considerat că ar putea avea legătură cu gestionarea comunicării și le-a cerut să desemneze un reprezentant pentru a face parte din Grup. 

Andi Manciu, coordonatorul GCS, susține că membrii Grupului s-a întâlnit la început fizic, după care interacțiunile au avut loc online.

Surse din interiorul GCS au adus informații suplimentare despre modalitatea efectivă de lucru a Grupului. Mai exact, membrii structurii s-au întâlnit circa patru luni după momentul înființării – în cele două luni ale stării de urgență și încă două luni după. 

Aceleași surse au declarat că ministrul de Interne Marcel Vela împreună cu secretarul de stat Raed Arafat au avut o mare implicare în stabilirea componenței Grupului, iar că reprezentanții din structurile Ministerului de Interne au fost stabiliți, în bună parte, de Raed Arafat. De altfel, activitatea din primele patru luni după înființarea Grupului s-a desfășurat în sediul Ministerului de Interne, într-un birou situat vizavi de cel al lui Raed Arafat. 

Acum comunicarea între membrii grupului se desfășoară preponderent online, pe un grup de WhatsApp. 

„Există un grup de WhatsApp în care se postează date, iar unii le preiau și se ocupă efectiv de întocmirea buletinului [zilnic]”, mai precizează o sursă. 

Informația este confirmată și de coordonatorul Grupului.

„Acum nu facem altceva decât să agregăm datele pe care le primim de la instituții”, mai susține Andi Manciu. 

Mai departe, informațiile sunt diseminate presei tot printr-un grup de WhatsApp. 

Întrebat de ce nu există în acest Grup nici un reprezentant al Institutului Național de Sănătate Publică, Andi Manciu a declarat că reprezentarea medicală e asigurată de persoana desemnată de Ministerul Sănătății.  

Cine sunt membrii Grupului

I. Structura activă a grupului are 9 membri:Guvern

ANDI MANCIU – coordonatorul Grupului de Comunicare Strategică. În prezent ocupă funcția de consilier de stat în Guvernul României. A fost ziarist specializat în domeniul politic timp de nouă ani. A intrat în presă în 2006 la Realitatea TV. Ulterior, a fost reporter la Evenimentul Zilei, la agenția de știri NewsIn, la B1 TV și la agenția de presă Mediafax. A ieșit din presă în 2015 pentru a se ocupa de comunicare politică. A fost coordonator al Departamentului de Comunicare al PNL timp de patru ani, până în noiembrie 2019. După ce președintele PNL, Ludovic Orban, a devenit premierul României, Manciu a devenit consilier de stat al prim-ministrului și coordonator al comunicării la nivel guvernamental. 

IULIAN DRĂGOI – este comisar de poliție și detașat consilier la cabinetul secretarului de stat Andi Manciu de la Guvern. A fost director al Departamentului de Comunicare Strategică din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), dar și șef împuternicit al Direcției de Informare și Relații Publice din MAI. A lucrat în presă înainte să devină ofițer de poliție. A fost reporter acreditat pe poliție la Realitatea TV și, mai apoi, la România TV. Din februarie 2016 a intrat în Ministerul de Interne, fiind angajat ca ofițer la Direcția de al Direcției de Informare și Relații Publice, pe care a ajuns să o conducă prin împuternicire patru ani mai târziu. Ministerul de Interne

SORINA ELENA COȘBUC – este consilier al ministrului de Interne, funcție pe care a avut-o atât în mandatul lui Marcel Vela, cât și în cel al lui Lucian Bode. Înainte să intre în zona de consiliere politică a fost producător executiv al știrilor de la Realitatea TV și producător al emisiunii „Jocuri de Putere”, moderată de fostul realizator TV Rareș Bogdan, în prezent europarlamentar PNL. De altfel, Sorina Coșbuc a plecat din presă imediat după intrarea PNL la guvernare, în noiembrie 2019. A fost pentru două luni (noiembrie 2019 – ianuarie 2020) consilier al ministrului de Interne Marcel Vela, după care a intrat în echipa de consilieri ai secretarului de stat Andrei Baciu de la Ministerul Sănătății, unde a stat foarte puțin, întorcându-se din nou în poziția de consilier al lui Vela.  

ADRIAN CUȚURESCU – este inspector principal și directorul adjunct al Centrului Cultural din Ministerul de Interne, funcție pe care o ocupă începând cu 2019. În anul 2008 lucra deja la Direcția de Informare și Relații Publice din MAI, la acel moment fiind simplu agent de poliție. A intrat în corpul ofițerilor de poliție în anul 2015.   Ministerul Sănătății

OANA GRIGORE – este directoarea Direcției Relații cu Presa, Afaceri Europene și Relații Internaționale din Ministerul Sănătății. Lucrează din 2003 în Ministerul Sănătății, unde a ocupat timp de mai mulți ani, cu scurte perioade de pauză, funcția de purtător de cuvânt. Ministrul Afacerilor de Externe

ANDREI ȚĂRNEA – este diplomat și directorul general al Direcției pentru Comunicare și Diplomație Publică al Ministerului Afacerilor Externe (MAE). A fost timp de șapte ani directorul Institutului Aspen România (2010 – 2017). A fost comisar al Sezonului România – Franța (2018 – 2019), un program guvernamental bilateral creat cu scopul de a schimba imaginea publică la nivel de societate prin cultură. 

OANA DARIE – este purtător de cuvânt al MAE din iunie 2018. Lucrează în MAE din 2015, anterior fiind consilier pentru Afaceri Europene și secretar I. Și-a început cariera în sistemul public în 2006, la Ministerul Sănătății, unde a fost consilier pentru Afaceri Europene timp de doi ani, după care a lucrat timp de trei ani, pe aceeași poziție, la Departamentul pentru Afaceri Europene din cadrul Guvernului. Între 2011 și 2015 a lucrat la Comisia Europeană ca jurist. Departamentul pentru Situații de Urgență

THEODOR DAN MIHAI – este purtătorul de cuvânt al Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului de Interne din vara anului trecut. A intrat în aparatul guvernamental la începutul anului 2019 în poziția de consilier la cabinetul secretarului de stat Raed Arafat. În prima declarație de avere completată ca angajat al statului, Mihai afirmă că anterior nu a realizat niciun venit și nu declară niciun bun imobil sau mobil și nici un cont în bancă. Practic are o declarație de avere goală. De asemenea, nu există nicio informație publică despre activitatea lui anterioară. Serviciul de Telecomunicații Speciale

CĂTĂLIN CHIRCĂ – este locotenent-colonel și este purtătorul de cuvânt al Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS) din noiembrie 2019. Anterior, începând cu 2010, a lucrat ca ofițer la IGSU al județului Alba pentru trei ani, iar din 2013 a devenit purtător de cuvânt al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Este absolvent al Academiei Forțelor Terestre, iar ulterior a obținut o diplomă de licență în drept la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. 

***

II. Structura de suport a grupului are 10 membri:Ministerul Apărării Naționale

CONSTANTIN SPÂNU – este general de brigadă și șef al Direcției Informare și Relații Publice din Ministerul Apărării Naționale (MApN) începând cu 2016. Din 1999 lucrează în diverse structuri care se ocupă de comunicare în MApN, iar timp de opt ani a fost purtător de cuvânt al instituției. A absolvit Academia Forțelor Aeriene în 1993, deține o diplomă de licență în științe politice la Universitatea din București și a urmat mai multe cursuri de perfecționare în străinătate. Ministerul Transporturilor

LAURENȚIU VOICU – este directorul Direcției de Comunicare, Relația cu Sindicatele, Patronatele și Organizațiile Neguvernamentale din Ministerul Transporturilor din 2016. Lucrează în administrația publică de la începutul anilor 2000, cea mai mare parte a timpului fiind angajat al Ministerului Transporturilor, însă în trecut a mai fost consilierul personal al președintelui Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, dar și membru în Consiliile de Administrație de la TAROM, Administrația Canalelor Navigabile Constanța sau Administrația Fluvială Dunărea de Jos. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

ALINA MOISOI –  este colonel de pompieri și șefa Serviciului de Informare și Relații Publice din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU), dar și coordonatoarea comunicării pentru Comitetul Național a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV). Potrivit propriei pagini de Facebook, Moisoi a studiat Dreptul la Universitatea „Nicolae Titulescu”. 

ADRIAN MARIN – este maior și purtător de cuvânt al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU). Lucrează de circa zece ani în IGSU în zona de comunicare, pentru o perioadă fiind parte a colectivului de redacție al Revistei „Dealul Spirii”. Inspectoratul General al Poliției Române

GEORGIAN DRĂGAN – este comisar-șef și împuternicit din septembrie 2020 să conducă Centrul de Informare și Relații Publice din Poliția Română. Lucrează în structura de comunicare a Poliției Române din 2014, asigurând și în prezent atribuții de purtător de cuvânt. Lucrează în structurile Ministerului de Interne începând cu 2012, după ce a absolvit Academia de Poliție.

CORNEL OCTAVIAN DAN – este comisar și împuternicit șef al Serviciului de Comunicare și Informare Publică din cadrul Centrul de Informare și Relații Publice din Poliția Română. Lucrează în această structură din 2013, anterior fiind polițist la Secția 23 din București. Inspectoratul General al Jandarmeriei Române

SORIN DESPINA – este colonel și împuternicit din ianuarie 2020 ca șef al Serviciului Comunicare Publică din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (IGJR). Lucrează de peste 20 de ani în Jandarmerie, iar cea mai mare parte a acestora a activat în cadrul Revistei „Jandarmeria Română”. 

GEORGE ENE – este maior și lucrează în cadrul Biroului Revista „Jandarmeria Română” din cadrul IGJR. În 2010 absolvit Academia de Poliţie, iar până în 2014 a lucrat la Unitatea Specială 30 Jandarmi Protecție Instituțională „Obiective Diplomatice” București, după care s-a transferat la Revista „Jandarmeria Română”. Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

TATIANA BERLINSCHI – este comisar-șef de poliție și este  împuternicită din 2020 să ocupe funcția de șef al Centrului de Informare și Relații Publice din Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF). În trecut a mai ocupat diverse poziții de conducere în cadrul Inspectoratului. 

ALEXANDRA GĂVAN – este comisar și este împuternicită din 2020 să ocupe funcția de șef al Biroului de Presă al IGPF. Tot de anul trecut ocupă și funcția de purtător de cuvânt al Inspectoratului. A lucrat la Inspectoratul Județean de  Poliția de Frontieră Giurgiu, iar din 2016 s-a mutat la IGPF. 

Citește integral pe PressOne

   Trimite pe WhatsAppRăsturnare de situație în scandalul de la Antena 3! Radu Tudor a făcut puțin caca pe el și anunță retragerea din disputa privind-o pe „doctorița-minune”! Mai mult, își pune și țărână în cap!Răsturnare de situație în scandalul de la Antena 3! Radu Tudor a făcut puțin caca pe el și anunță retragerea din disputa privind-o pe „doctorița-minune”! Mai mult, își pune și țărână în cap! Asaltat de mii de mesaje dure din partea fanilor Antena 3comisarul.roCinci lucruri pe care ar trebui să le ai în vedere înainte de a investi în 2021eToro|SponsoredInvestiții: De ce trebuie să înveți să investești acum?eToro|SponsoredUitați de bălegar pentru totdeauna! Ca să obțineți o recoltă uriașă, la însămânțare adăugați la unAgroMax|SponsoredInspiră-te din ținuta comodă a Lenei Gercke!ABOUT YOU|SponsoredImagini aproape explicite cu fetele din „balconul din Dubai”comisarul.roDe studiat, de aprofundat…comisarul.roOana Zăvoranu a făcut-o praf pe Dana Budeanu. De ce o vor fanii atât de mult pe fosta soție a lui Pepecomisarul.roDecăderea unui bărbat de stat/Încă o dovadă că grumazul lui Băsescu stă sub pantoful Elenei Udreacomisarul.roAtenție, atenție, amatori de sneakers (adică toată lumea)! V-am pregătit perechi fresh de primăvară!ABOUT YOU|Sponsorednull

citește și:

Gunoaiele României / Azi, Radu Cristescu, escrocul patentat care tinde să devină portavocea PSDRareș Bogdan, anunț despre certificatul european de vaccinare: Din 1 iunie va fi proiectul pilot și din 1 iulie va fi funcționalO numire care provoacă scârbă/Și se mai miră, jegurile dracului, că-i confundă oamenii cu PSD„Ne vor lua terenuri”/Au luat bani cu împrumut din China!/Disperare în Muntenegru, țara care este pe cale să-și piardă din teritoriu

populare
astăzi

1Uite-o pe „micuță”! / Dianei Șoșoacă încep să-i iasă la iveală rădăcinile de la Secu!2 VIDEO Bloggerii ruşi au dezasamblat noul Renault Duster şi l-au numit plin de „soluţii ţigăneşti”3„Ne vor lua terenuri” / Au luat bani cu împrumut din China! / Disperare în Muntenegru, țara care este pe cale să-ș…4O numire care provoacă scârbă / Și se mai miră, jegurile dracului, că-i confundă oamenii cu PSD5Așa o fi?null

comisarul


© 2014 – 2021

 

arhivă termeni și condiții confidențialitate contact

Rechizitoriul Senatorului Diana Iovanovici-Şoşoacă la adresa întregii prese criminal-aservite, dar și a celor care prin pasivitate, tăcere, lașitate, frică și lene accepta să se profaneze trupurile neînsuflețite ale familiilor lor de către PUTEREA CRIMINALA – de la ziarul FB.

Rechizitoriul Senatorului Diana Iovanovici-Şoşoacă la adresa întregii prese criminal-aservite, dar și a celor care prin pasivitate, tăcere, lașitate, frică și lene accepta să se profaneze  trupurile neînsuflețite ale familiilor lor de către PUTEREA CRIMINALA – de la ziarul FB.

Rechizitoriul Senatorului Diana Iovanovici-Şoşoacă la adresa întregii prese criminal-aservite, dar și a celor care prin pasivitate, tăcere, lașitate, frică și lene accepta să se profaneze trupurile neînsuflețite ale familiilor lor de către PUTEREA CRIMINALA – de la ziarul FB.

Rechizitoriul „gloabelor sistemice” din Parlamentul României, de Avocat Iulia Medeleanu. ÎN colimator: non-entitatea toxică pe nume Iulia Scintei, impostor senator de Iași, care cere CENZURAREA Adevăratului Senator de Iași și de ROMÂNIA, Avocat Diana Iovanovici-Şoşoaca. – De la Ziarul FB, astăzi. Spicuim din cuprins: „Vremea celor ca tine, madam, apune cu viteza luminii. Ție, de acolo de jos, din groapa imposturii și trădării in care te afli, Diana îți stă în ochi, îți stă în gît, îți stă înfiptă în complexul de inferioritate.”

Rechizitoriul „gloabelor sistemice” din Parlamentul României, de Avocat Iulia Medeleanu. ÎN colimator: non-entitatea toxică pe nume Iulia Scintei, impostor senator de Iași, care cere CENZURAREA Adevăratului Senator de Iași și de ROMÂNIA, Avocat Diana Iovanovici-Şoşoaca. – De la Ziarul FB, astăzi. Spicuim din cuprins: „Vremea celor ca tine, madam, apune cu viteza luminii. Ție, de acolo de jos, din groapa imposturii și trădării in care te afli, Diana îți stă în ochi, îți stă în gît, îți stă înfiptă în complexul de inferioritate.”

Rechizitoriul „gloabelor sistemice” din Parlamentul României, de Avocat Iulia Medeleanu. ÎN colimator: non-entitatea toxică pe nume Iulia Scintei, impostor senator de Iași, care cere CENZURAREA Adevăratului Senator de Iași și de ROMÂNIA, Avocat Diana Iovanovici-Şoşoaca.

Un rechizitoriu anti-Titulescu, & despre lovitura de stat din Decembrie 1989 – de la blogul lui Ion Coja

Un rechizitoriu anti-Titulescu, & despre lovitura de stat din Decembrie 1989 – de la blogul lui Ion Coja

Un rechizitoriu anti Titulescu & alții…

Un rechizitoriu anti Titulescu & alții…
12 februarie 2013|Amestecate

TRĂDATORII DE TARA

S-AU INTORS LA FURAT

Anul trecut s-au implinit 23 de ani de la complotul international antiromanesc din decembrie 1989, organizat de iudaismul mondial cu concursul tradatorilor de tara, stabiliti in strainatate inainte de anul 1989 si cu sprijinul complotistilor din tara, in marea lor majoritate: evrei, maghiari, tigani, iudeo-tigani, iudeo-maghiari si sectanti.

Acesti complotisti si tradatori au urmarit in primul rand desfiintarea Romaniei ca stat si a poporului roman ca natiune si in al doilea rand inlocuirea oranduimii socialiste cu o oranduire capitalist-iudaica. Acest lucru a fost posibil datorita guvernului sovietic care ajunsese in mainile evreilor inainte de 1989. Dupa moartea lui Leonid Brejnev si Cernenko, aproape toate esaloanele puterii din Uniunea Sovietica au intrat in mainile evreilor. Pacaliti au fost rusii. Ei au facut copca de la Bucuresti, care peste un an i-a inghitit si pe ei.

Astfel cel mai mare stat din lume, cel mai puternic, un imperiu pe 2 continente, vechi de aproape 1 mileniu, care a dat lumii o civilizatie, o cultura, a ajuns dupa 1991 o semicolonie a iudaismului mondial. Rusii si-au taiat singuri picioarele si daca nu se vor trezi la realitate, peste maxim 20-25 de ani, vor avea soarta pieilor rosii din America. Evreul Gorbaciov a repetat figura facuta de evreul Kerenski in anul 1917 cand i-a predat puterea evreului Lenin, iar el a fugit in Franta cu tezaurul Romaniei si o parte din tezaurul Rusiei. De aceea evreicile din S.U.A. poarta bijuterii din tezaurul romanesc. In anul 1940 cand Franta a fost ocupata de Germania, Kerenski a fugit in S.U.A. cu cele 2 tezaure furate din Rusia.

Lumea nu trebuie sa uite ca tezaurul romanesc a fost dus la Moscova la insistenta lui Nicolae Titulescu, a carui sotie, Ecaterina era evreica rusoaica. Ionel Bratianu a facut o greseala imensa atunci cand a trimis la tratative la Petrograd pe Nicolae Titulescu. In ierarhia primejdiilor nationale, Nicolae Titulescu, se situa, imediat dupa evrei.

Nicolae Titulescu a avut cele mai inalte functii si cele mai mari onoruri si in schimb tot timpul a fost omul strainatatii, impotriva propriei sale Patrii: semnarea art. 7 din protocolul special 1920, presiuni pentru exterminarea Garzii de Fier si in vara 1936 daruirea catre comunistii spanioli a 105 tunuri grele Schneider – Creosot si 30 de avioane de vanatoare Dessault, platite de Statul Roman !!! Pe tot parcursul carierei sale de diplomat autoputernic a fost de partea occidentului in general si de partea iudaismului in special, iar dupa demiterea din functie atat occidentul cat si iudaismul l-au tratat ca pe o coaja de lamaie, de aruncat la lada cu gunoi (vezi cartea “Atentatul din 21 Septembrie 1939 contra lui Armand Calinescu si epoca 1930-1950”, de Dr. Serban Milcoveanu, Bucuresti, 2004, pag. 99). Cu ajutorul lui Nicolae Titulescu, s-a ajuns ca in baza art. 7 din Conventia speciala din 9 decembrie 1919 a Marilor Puteri Aliate, Romania sa fie colonizata cu doua milioane de evrei, care in 1938 posedau sau administrau 80% din banci, 70% din comert si 60% din industrie. Iar pentru camuflarea realitatii s-a operat asa-zisul “recensamant demografic” din 1930 dupa criteriul limbii vorbite la nastere: evreii din Basarabia sa treaca drept rusi, evreii din Bucovina sa treaca drept germani si evreii din Transnsilvania sa treaca drept unguri si Romania sa ramana stat multi-national in curs de descompunere.

Pentru noi Romanii dupa complotul international antiromanesc din decembrie 1989, situatia a devenit mai periculoasa decat cele premergatoare si aproape s-a reusit desnationalizarea Romanilor. Aceasta si datorita complotistilor si tradatorilor externi si din Romania.

In timpul complotului international antiromanesc din decembrie 1989, circula o vorba de duh:”Sa tot faci revolutie cu 600.000 militari rusi, stationati in Ungaria (veniti din RDG), cu 100.000 militari rusi masati la granita Romaniei pe Prut, cu 100.000 de diversionisti-teroristi straini, adusi in tara de Conducerea Securitatii Romane si cu peste 100 de avioane, apartinand fortelor NATO, care survolau teritoriul Romaniei si asteptau un semn sa inceapa bombardamentele asupra obiectivelor militare si civile si asupra populatiei pasnice. Va uita vreodata omenirea aceasta murdarie a celor doi evrei: Gorbaciov si Bush ? ? ?

Totusi trebuie sa fim corecti si cinstiti si sa recunoastem, ca fara concursul complotistilor, tradatorilor si criminalilor din Romania, Iudaismul mondial nu ar fi reusit sa puna mana pe Romania si sa distruga sistmeul socialist din intreaga Europa, inclusiv din Uniunea Sovietica . Sovieticii au fost pacaliti si acest fapt i-a costat. Cel mai puternic stat din lume, cel mai mare stat din lume a ajuns sa fie condus de iudaismul mondial, practic a devenit o colonie evreiasca. Este trist, este dureros, dar este adevarat. De 2000 de ani iudaismul mondial duce o lupta pe viata si pe moarte impotriva principalului sau dusman: crestinismul ortodox. Odata cu desfiintarea sistemului socialist, dupa 1990 a inceput si subminarea bisericii crestine ortodoxe, urmarindu-se desfiintarea religiei crestin-ortodoxe iar popoarele cu aceasta religie (rus, roman, sarb si grec) sa devenina niste robi ai statelor capitaliste. Evreii se lauda ca sistemul capitalist are la baza doctrina iudaica, iar catolicismul este etapa premergatoare a iudaizarii omenirii.

In studiul sau “Problema iudaica” (1843-1844), Marx scrie ca prin capitalism, omenirea intreaga devine iudaica, materialista, idolatra a unui zeu-banul. Prin trasatura sa, capitalismul este anti-social. Socialismul este sensul universal al istoriei. Munca este elementul central al vietii care asigura echilibrul si sanatatea trupeasca si sufleteasca. In socialism, accentul cade pe munca, pe acest element care a asigurat progresul speciei umane. Nu hotia, furtul, gheseftul, camata, dobanda, bijnita, crima, nemunca, aberatiile sexuale, specula, minciuna, coruptia – toate aceste infractiuni care prezinta un grad ridicat de pericol social sunt baza societatii capitaliste (iudaice).

Fisura in sistemul socialist a fost facuta la Bucuresti pentru ca majoritatea cadrelor din Securitate erau evrei, iar Securitatea era subordonata KGB-ului. Securitatea era Stat in Stat, chiar Stat supra Stat, iar Nicolae Ceausescu devenise prizonierul securitatii. Asa a fost posibil ca Presedintele NICOLAE CEAUSESCU, sa fie pus pe fuga si haituit ca un bandit oarecare. Cand si in Uniunea Sovietica evreii au ajuns sa fie majoritari in KGB, si-au preluat puterea, transformarea statului sovietic intr-o colonie evreiasca, a fost un lucru extrem de usor. Evreii din Uniunea Sovietica si-au dat mana cu evreii din Statele Unite ale Americii si au reusit sa distruga Sistemul Socialist din Europa si Uniunea Sovietica si sa devina practic stapanii acestor state. VA UITA VREO DATA POPORUL RUS ACEASTA BATJOCURA SI UMILINTA ??? FEREASCA DUMNEZEU SA SE TREZEASCA URSUL DIN BARLOG

Este adevarat ca si unele Statele Capitaliste (iudaizate) din Europa au facut o propaganda plina de dusmanie impotriva Statului Roman. Imi amintesc ca un post de radio strain in decembrie 1989, transmitea urmatoarea stire:” Daca romanii se vor impotrivi schimbarilor, vor fi bombardati si vor muri, cel putin 400.000 in Bucuresti iar cei ce vor ramanea vor manca sobolani din daramaturi”. De aceea survolau teritoriul Romaniei cele peste 100 de avioane apartinand fortelor NATO. Aceasta este adevarata fata a “eliberatorilor” din decembrie 1989.

Bill Clinton, presedintele S.U.A. in 1992, declara: “am cheltuit mii de miliarde de dolari ca sa doboram comunismul (vezi cartea “Omul se duce, faptele raman” de Ion Coman, fost Ministru al Apararii Nationale, Editura Meditatii, 1994, pag. 22).

Minunea dumnezeiasca a fost ca la ora 9:00 in 22 decembrie 1989 la Universitate, lumea a strigat “JOS COMUNISMUL “. Aceasta a ingrozit pe toti conducatorii lumii si a salvat poporul roman . De aceea represiunea iudeo-comunistilor, a fost asa de sangeroasa pentru ca comunismul a fost o forma mascata de stapanire a omenirii de catre evrei si majoritatea statelor occidentale, inclusiv Uniunea Sovietica, erau conduse de evrei.. Pana atunci nimeni nu protestase contra comunismului. In Romania a fost prima revolutie anticomunista (anti-iudaica) reusita din lume si care a dejucat planul complotistilor internationali si interni.

In revista Lumea nr. 2/2012 a aparut un articol intitulat “Cazul Gogu Radulescu si Loja de la Comana, sub lupa Securitatii”, semnat de general de brigara (r) Aurel Rogojan. In articolul mentionat sunt scrise urmatoarele randuri: “In perspectiva intalnirii secrete de la Malta, dintre George Bush si Mihail Gorbaciov, un grup de 40 de intelectuali de origine romana, stabiliti in strainatate, dintre care peste 30 de etnie evreiasca, au adresat o scrisoare celor doi lideri mondiali, precum si Presedintelui Frantei Francois Mitterand, sugerand o interventie sovietica in Romania pentru inlaturarea lui Nicolae Ceausescu. Realitatea ulterior, constatata este ca o asemenea intelegere a fost realizata, ea fiind cunoscuta de unele figuri importante ale evenimentelor din decembrie 1989”.

Am fost curios sa aflu si eu numele semnatarilor scrisorii si cu totul intamplator am descoperit-o in cartea “Operatiunile Melita si Eterul. Istoria Europei Libere prin documente de securitate” de Mihai Pelin, Editura Compania Bucuresti.

Scrisoarea este reprodusa integral in cartea “Ultimul deceniu Comunist. Scrisori catre Radio Europa Libera, II, 1975 – 1989, Editura Poliron, 2012, de Gabriel Andreescu si Mihnea Berindei.

Reproduc mai jos lista semnatarilor scrisorii: Era vorba de Wolf von Aichelburg, Ioana Andreescu, Leonid (Mamaliga) Arcade, Nicolae Balota, Daniel Boc, Andrei Brezianu, Nina Cassian, Theodor Cazaban, Matei Calinescu, Andrei Codrescu, Ilie Constantin, Antonia Constantinescu, Dan Cristea, Serban Cristovici, Dan Culcer, Ioan Petru Culianu, Virgil Duda, Roxana Eminescu, Constantin Eretescu, Dinu Flamand, Helmuth Fraundorfer, Victor Frunza, Sanda Golopentia, Paul Goma, Vintila Horia, Emil Hurezeanu, Virgil Ierunca, Marie-France Ionescu, Gelu Ionescu, Rodica Iulian, Adina Keneres, Miron Kiropol, Sonia Larian, Monica Lovinescu, Maria Mailat, Cella Minarth, Herta Muller, Damian Necula, Bujor Nedelcovici, Ion Negoitescu, Virgil Nemoianu, Oana Orlea, Alexandru Papilian, Alain Paruit, Mihai Pupazan, Lucian Raicu, Petru Romosan, Horia Stamatu, Victor Ieronim Stoichita, Sanda Stolojan, Mariana Sora, Marin Tarangul, Sanda Tirziu, William Totok, Dorin Tudoran, Andrei Ujica, Mihai Ursachi, Ion Vianu si Richard Wagner.

Este regretabil si chiar dureros ca printre semnatorii scrisorii sunt si 3-4 romani, ademeniti de propaganda tarilor capitaliste (iudaice).

Cartile lui Mihail Pelin au deranjat pe multi tradatori de tara si de neam, pe multi neoameni implicati in complotul international antiromanesc din decembrie 1989. Mihai Pelin a fost un mare nationalist, un adevarat patriot roman. Dupa 1990 el impreuna cu alti nationalisti au infiintat ziarul “Natiunea” al carui redactor sef a fost o perioada indelingata. Mihai Pelin a incetat din viata la 14 decembrie 2007, intr-un anonimat adanc si este inmormantat in Cimitirul Straulesti II, Bucuresti, figura 86, loc. 285. Ultima carte a lui “Saptamana Patimilor” i-a grabit sfarsitul . N-a avut loc de inmormantare in cimitirul Belu ortodox, din cauza alogenilor care au invadat si cimitirele. Recent am vazut ca si mormintele lui Mihai Eminescu, George Cosbuc, Ion Luca Caragiale au fost inghesuite de niste alogeni, care nu au nici semnul crucii pe monumentele funerare. Chiar si mormantul lui Liviu Rebreanul din cimitirul Bellu Ortodox a fost indesat de monumentul funerar a fostului agronom Trita Fanita, cunoscut in lumea afaceristilor lui, sub apelativul de “Fane Papareata” (Ce origine etnica o fi avut acest “Fane Papareata”?) Cel putin in cimitirul Straulesti II, in parcela scriitorilor, fig. 10, trebuia inmormantat Mihai Pelin. Dar nici aici nu a avut loc, din cauza unora, precum N. Carandino (1905-1996), cel care a blamat Romania si poporul roman. Este ridicola cartea lui N. Carandino, intitulata “File de istorie”, in care publica amintirile lui de detinut la inchisoarea din Sighet. Printre alte murdarii la adresa istoricului academician Gheorghe I. Bratianu, scrie ca savantul s-a spanzurat cu un cearceaf din care a facut un fel de franghie. Savantul n-a avut nici macar cearceaf. Si ca acest N. Carandino, s-au intors multi antiromani. Dupa decembrie 1989 se urmareste pe langa deposedarea statului roman de toate bogatiile si vinderea lor la alogeni, in special evreilor si distrugerea mormintelor romanilor pentru a sterge orice urma de existenta a romanilor pe meleagurilor lor stramosesti. Bunurile statului care nu au putut fi vandute strainilor, au fost distruse iar romanii au inceput sa fie alungati din patria lor, pentru a se putea crea un nou stat Israelul European. Aceasta a urmarit iudaismul mondial de aproape doua sute de ani. Nu trebuie uitat ca cei mai ostili de la Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920) au fost americanii. Delegatia americana era formata din 30 de persoane, din care 27 evrei si 3 anglo-saxoni. Deosebit de ostil ne-a fost evreul Lansing, Ministrul Statelor Unite, care, invocand argumente etnografice rau intrebuintate, fiind putin documentat, cerea chiar retrocedarea Cadrilaterului. Aparitia americanilor la Conferinta a facut ca hotarele promise Romaniei sa sufere stirbirii simtitoare si foarte pagubitoare, interesele si viitorului neamului romanesc. Asa Romania a pierdut Banatul de Sud si Crisana de Vest. Experienta trecutului ne invata sa fim prudenti, pentru ca nu trebuie uitata atitudinea iudaismului american in timpul complotului international antiromanesc din decembrie 1989, care lupta pentru desmembrarea Romaniei si desfiintarea Romaniei ca stat si a poporului roman ca natiune. Mai avem o singura sansa pentru a scapa de sclavia pe care ne-a adus-o iudaismul mondial, trezirea ursului rus din barlog.

In Romania, comunismul a fost o forma mascata de stapanire a romanilor de catre evrei. Cand nationalismul a invins comunismul, evreii au inceput sa emigreze in toate cele patru zori. O parte din ei, din localitatile unde se stabilisera, au inceput o campanie de denigrare a Statului si Poporului Roman. Presedintele Nicolae Ceausescu a conceput revolutia culturala care a constat in deiudaizarea Romaniei. El s-a inspirat de la chinezi, unde revolutia culturala, a fost derusificarea Chinei. De aici a izbucnit ura evreilor impotriva lui Nicolae Ceausescu si a poporului roman.

Este un paradox in Romania, dupa prima revolutie anticomunista (anti-iudaica) reusita din lume, conducerea statului a intrat tot in mainile evreilor si a fiilor si nepotilor lor. De aceea represiunea a fost asa de sangeroasa in decembrie 1989. Tradatorii de tara care s-au intors in Romania, impreuna cu strainii (majoritatea evrei), au furat aproape toate bogatiile tari, iar cele care nu s-au putut fura, le-au distrus. Ei vor sa stearga orice urma de existenta a neamului romanesc pe meleagurile noastre stramosesti. La acesti tradatori de tara ar trebui ca sute de ani, lor si urmasilor lor, sa nu li se permita intrarea in Romania. Pentru ca este o crima sa scuipi unde ai mancat o paine. Cum poti sa scuipi in tara, care te-a primit, te-a adapostit, te-a hranit, te-a protejat , te-a imbogatit, te-a civilizat ??? Aceasta este recunostinta evreiasca???

Acum evreii, au inventat un substituit, o noua forma de internationalism, “modialismul” sau “globalismul”, care preia de la marxismul original, cele doua obiective majore: desfiintarea natiunilor ca entitati ontologice si subminarea Bisericii Crestine prin ecumenism, ofensiva sectelor si aproprierea de iudaism prin actiuni menite sa transforme crestinismul apostolic in iudeo-crestinism.

Romanii, daca nu se vor trezi peste maxim 25 de ani, vor disparea din istorie. Vor deveni ca niste grupuri etnice razlete, ratacite in istorie, fara Patrie.

Ne meritam soarta. Vorba profesorului NICOLAE IORGA: un popor ridicol si criminal de tolerant (vezi cartea “Problema evreiasca la Camera” 1910). Referitor la tradatorii de tara si de neam, Nicolae Iorga spunea “Daca n-am putut plati atunci raul ce ni s-a facut, de-atata s-avem grija sa nu uitam”. Este mai mult decat dureros pentru ca in Romania, dupa 1989 a invins din nou iudaismul. Lumea se descretineaza, se salbaticeste, se iudaizeaza si se indreapta spre autodistrugere. Asa va disparea din istorie poporul roman vechi de peste 7000 de ani. Cu toate ca nationalismul a invins comunismul in Romania, romanii in decembrie 1989 si-au taiat singuri venele de la gat si au deschis usile la talharii care au invadat tara si care urmaresc ca Romania sa fie lichidata ca stat si poporul roman ca natiune.

10.02.2013 TUDOR VOICU

Distribuie:

Email
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ (1901-1965) – 110 ani de la nastere
13 decembrie 2011
În „Textele altora”
ZOE PETRE – O MINCINOASA NERUȘINATĂ
19 iulie 2012
În „Textele altora”
IERI COMUNIST, AZI BAPTIST, MAINE DISTRUGATORUL OMENIRII
14 noiembrie 2011
În „Textele altora”
Distribuie!
FacebookTwitterLinkedInWhatsApp
Alte articole
Am fost de trei ori „sosia” lui Ion Iliescu
Am fost de trei ori „sosia” lui Ion Iliescu
6 aprilie 2021 | 3 comentarii
20 de întrebări pe care ni le pune Robert F. Kennedy
20 de întrebări pe care ni le pune Robert F. Kennedy
29 martie 2021 | 0 comentarii
Croitor de lux în anii 1960
Croitor de lux în anii 1960
26 martie 2021 | 0 comentarii
11 Comments

Zob 13 februarie 2013 la 6:10 pm – Raspunde
Acest text trebuia publicat în anii 90. La ce ne folosește acum?

Nu este nevoie de creștinism pentru a salva poporul român. Creștinismul are un principiu ruinător al națiunii: altruismul internaționalist.


Misu Croitor 13 februarie 2013 la 8:55 pm – Raspunde
@Zob,Invațați să faceți diferență între creștinismul autentic scriptural și creștinismul internaționalist nescriptural(eu însumi plictisit de el).Creștinismul scriptural și autentic ESTE o soluție viabilă ,reală pentru toți românii și nu numai.Dumneavoastră optați,insistați pentru intrarea în clandestinitate .In primul rând:despre ce fel de clandestinitate putem totuși vorbi?..nu ne putem juca de-a soluțiile de dragul aventurilor clandestine.Găsirea soluțiilor corecte implică și responsabilitate dincolo de pasiunea unuia sau altuia pentru:clandestinitate de dragul acțiunilor clandestine.

(Scripturile relevă soluții REALE pt. fiecare individ ,popor sau națiune.Un popor responsabil respectă și împlinește Scriptura.Cu cât reușește mai mult..cu atât mai bine.Și acum și in veacul viitor.Așa că nu mai faceți pe clandestinul)


bb.dk 13 februarie 2013 la 5:44 pm – Raspunde
solutia….rapid schimbarea numelui tarii in Dacia astfel am evita confuzia de identitate prin asociere cu cea rroma am delimita clar si problema Ungureasca …. renuntarea la religia Ortodoxa ne -ar scapa si de evrei ptr ca nu putem scapa de evrei daca noi ne inchinam sfintilor evreilor in bisericile ortodoxe un paradox imens din care nu putem iesii Aceasta implica un recesamint al Dacilor si atinci vom vedea ca este imposibil ptr evrei tigani si unguri sa devina Daci ptr ca dac… nu este doar o eticheta ci si un anumit tip de catracter personalitate …demnitate empatie generozitate curaj mindrie nationala Dacia este salvarea noastra


Zob 13 februarie 2013 la 6:15 pm – Raspunde
Autorul textului are un adevăr scris prea târziu. Din punct de vedere acțional este depășit.

Ideea redacizării ar fi bună dacă nu cumva este prea târziu pentru a fi aplicată. Se pare că nu vom avea nici timpul să scoatem armele darămite să declarăm Dacia. Am fost dezinformați iar acum suntem ținuți ocupați cu lucruri nemernicești. Crted că va veni vremea acțiunilor clandestine.


xyz 14 februarie 2013 la 1:37 pm – Raspunde
EXCELENTA IDEE, DAR ESTE CUMPLIT DE PREA TIRZIU…. DEJA SUNTEM INDIENII EUROPEI….


dans 13 februarie 2013 la 11:55 am – Raspunde
multumesc pentru articol.aveam dubii…prea era laudat titulescu asta…mare om de stat, mare…dar nu a reusit sa rezolve diferendul cu rusii, nici sa constituie un sistem de aliante pentru tara…
si Doamne, cita nevoie era de tunurile si avioanele acelea in 1941…
mai fratilor…de sute de ani, cei mai mari dusmani ai nostri sunt rusii… acum au aparut si evreii. ungurii sunt doar uneltele rusilor…


doru1943 13 februarie 2013 la 2:15 am – Raspunde
Multumesc dlui Voicu si dlui Coja pt. acest art.bine scris si documentat despre tradatorul mongoloid Tupilescu !
Nu prea se cunosc faptele acestui ciocoi!


INA STANA REBIGAN 13 februarie 2013 la 12:54 am – Raspunde
SA NE INTERESAM PE UNDE AVEM UN EVREU SI SA NE INTALNIM 10 PERSOANE SI SA-I MAZILIM UNUL CATE
UNUL ASA CUM AU FACUT EI …VA INSCRIETI? EU DA AM CURAJ ..NU AM NIMIC DE PIERDUT ..BUNICUL SARACUL A FACUT PUSCARIE SI A FOST DUS LA MUNCI LA POARTA ALBA …TATAL MEU A FOST OTRAVIT DE SECURITATE PENTRU CA ASCULTA EUROPA LIBERA SI VOCEA AMERICII SI CARE NU CREDEA TOT CE SE SPUNEA ACOLO …TRADATORUL ERA VECINUL CARE VINDEA PE ORICINE CASA IA EL BANI …A FOST PEDEPSIT PIRN CICA …FIUL LUI S-A IMPUSCAT INTR-UN ACCIDENT IN ARMATA …A PALTIT FIUL LUI PENTRU TATAL LUI UN TRADATOR SECURIST …NOI SUNTEM MAI MULTI ROMANI DCAT EVREI ,,SA PUNEM MANA PE EI CAT NU ESTE PREA TARZIU NE APARAM PATRIA SI VIITORUL COPIILOR .NOSTRII …II MAZILIM SI-I ARUNCAM IN RAURI …S-AU SINUCIS SINGURI …PENTRU CA SUNT MUSTRATI DE CONSTIINTA …


Traian Ioan 12 februarie 2013 la 8:21 pm – Raspunde
Re: Alternativă la religii este ştiinţa!…
Dem
12.02.2013 la 5:35 pm
[quote]
„Un articol foarte documentat, concentrat şi criticist obiectiv.
Adormirea conştiinţei naţionale, coruperea liderilor şi cumpărarea intelectualilor de mucava, apariţia capitaliştilor de formă prcum şi preluarea pârghiilor (în parte) ale statului român, inspiră un sentiment de îngrijorare.
Rămân optimist, orice agresiune majoră, precum cea a iudaismului, presupune multe bătălii – majoritatea invizibile popoarelor, lumea se luptă dintotdeauna pentru resurse, energie sau alte necesităţi vitale.
Vom plăti, ca dintotdeauna, inconştienţa generaţiilor precedente, eroice totuşi la timpul lor. Generaţiile viitoare vor trebui să lupte pentru supravieţuirea copiilor lor, tot aşa cum au făcut dintotdeauna înaintaşii.
Viaţa reală nu este un film, chiar dacă filmele sunt particule din viaţa reală”
[/quote]
Dumitru Pănculescu,
Împrăştii aplauze pentru, ca la rândul tău, să-ţi fie aplaudate credinţele, inepţiile.
Citeşte-ţi cu atenţie cele scrise şi analizează-ţi-le, că prea prost nu eşti, dar nici înţelept, cum te crezi.
Dacă nu vă spune cineva că sunteţi proşti nu aveţi cum să aflaţi. Jigănii „culte” credincioase; credincioase evreilor care conduc lumea, din prostie în prostie; jigănii credincioase banilor evreilor, cu care vă cumpără şi vă vând.
„Acum evreii, au inventat un substituit, o noua forma de internationalism, “modialismul” sau “globalismul”, care preia de la marxismul original, cele doua obiective majore: desfiintarea natiunilor ca entitati ontologice si subminarea Bisericii Crestine prin ecumenism, ofensiva sectelor si aproprierea de iudaism prin actiuni menite sa transforme crestinismul apostolic in iudeo-crestinism.” scrie „înţeleptul” Tudor Voicu.
Voi vreţi salvarea Naţiei Române sau salvarea credinţei imbecile a Naţiei Române? Noi Românii am descoperit că avem un Creator, că există un Creator al Pământului şi a tot ce este sub soare.
De ce vreţi să credeţi, ca proştii, în ce spun evreii?
Nu-i nevoie să mă credeţi, imbecililor!
Judecaţi-mi cunoştinţele, nu gramatica.


Dem 12 februarie 2013 la 5:35 pm – Raspunde
Un articol foarte documentat, concentrat şi criticist obiectiv.

Adormirea conştiinţei naţionale, coruperea liderilor şi cumpărarea intelectualilor de mucava, apariţia capitaliştilor de formă prcum şi preluarea pârghiilor (în parte) ale statului român, inspiră un sentiment de îngrijorare.

Rămân optimist, orice agresiune majoră, precum cea a iudaismului, presupune multe bătălii – majoritatea invizibile popoarelor, lumea se luptă dintotdeauna pentru resurse, energie sau alte necesităţi vitale.
Vom plăti, ca dintotdeauna, inconştienţa generaţiilor precedente, eroice totuşi la timpul lor. Generaţiile viitoare vor trebui să lupte pentru supravieţuirea copiilor lor, tot aşa cum au făcut dintotdeauna înaintaşii.

Viaţa reală nu este un film, chiar dacă filmele sunt particule din viaţa reală.


ION SECU 12 februarie 2013 la 4:14 pm – Raspunde
rusii si-au meritat-o pe deplin,s-au futut cu jidanii,masonii si comunistii,pentru a-l ucide pe ceausescu,iar doi ani mai tarziu si-au pierdtul tara-URSS.Si-au meritat-o pe deplin,le-au disparut ifosele si besinile.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Caută:
Căutare…
Despre
Ion Coja
twitter Ion Coja



Locuri de munca


Arhive
Arhive
Selectează luna
Categorii
Agenda prezidențială
Amestecate
Arhivă
Basarabia
Biserica
Carte pentru dumirire și îndreptare
Ce-i de făcut?
Constituţia Creştină a României
Cu mâinile curate 2014
Cvadratura cercului
Doctrină naţionalistă
Holocaust
Întrebare concurs
Ion Coja la TV
La zi
Legionarii în eternitate
Lingvistică
Lista naţională
Literatură
Marele Manipulator
Memorandum Est
Preafratele nostru
Proces cu Aurel Vainer
Promovate
Publicistică.Varia
Regele Mihai
Sinai
Texte uitate, texte cenzurate
Textele altora
Transilvania
Trianon 100
Vatra Românească
Video-inregistrari
Calendar
aprilie 2021
L Ma Mi J V S D
1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28 29 30
« mart.
Abonare newsletter
Adresa ta de e-mail:


Linkuri
„Locuri de muncă”
Alianța Noastră
Coaliția pentru Familie
Librăria Ion Coja
Lista Națională
România Mare
Trakia Nova
Politica de cookies
Ion Coja
Ion Coja © 2021
FacebookTwitter
Go to Top

C[î]rdăşia ruso-germană pentru eliminarea elitelor şi manipularea memoriei în Estul Europei – un studiu amplu de Mihaela Bărbuş, preluat de la situl În Linie Dreaptă, datat 8 februarie 2021.

C[î]rdăşia ruso-germană pentru eliminarea elitelor şi manipularea memoriei în Estul Europei – un studiu amplu de Mihaela Bărbuş, preluat de la situl În Linie Dreaptă, datat 8 februarie 2021.

C[î]rdăşia ruso-germană pentru eliminarea elitelor şi manipularea memoriei în Estul Europei
[Cerem scuze cititorilor pt lipsa fotografiilor documentare, prezente in articolul original – v. linkul, infra.]

8 februarie 2021

https://inliniedreapta.net/cardasia-ruso-germana-pentru-eliminarea-elitelor-si-manipularea-memoriei-in-estul-europei/

Cârdăşia ruso-germană pentru eliminarea elitelor şi manipularea memoriei în Estul Europei
Mihaela Bărbuș -8 februarie 2021

I. Distrugerea elitelor Europei de Est

În perioada interbelică, Iuliu Maniu, Milada Horackova şi Nikola Petkov erau personalităţi publice puternice, implicate activ în viaţa politică din România, Cehoslovacia şi, respectiv, Bulgaria. Au câştigat alegeri, au fost susţinuţi de multă lume, criticaţi de inamici sau de presă. Nu au căutat merite pentru un dosar de canonizare, dar au contribuit substanţial la progresul ţărilor lor, folosindu-se de instrumente politice normale şi promovând orientarea europeană a ţărilor lor. S-au pronunţat clar şi împotriva fascismului şi împotriva ocupaţiei sovietice. Toţi trei au fost persecutaţi de nemţi şi apoi de ruşi, sau de cozile lor de topor. Astăzi memoria lor este păstrată în familiile de rezistenţi anticomunişti. La aniversări, tot soiul de experţi şi politicieni mediocri se arată publicului ca proprietari şi interpreţi unici ai memoriei lor. Foarte mulţi reţin despre ei impresiile ce le-au rămas după emisiunile de la tv sau din hăţişul internetului. Când ţările estice au fost admise în structurile europene, numele Maniu, Horackova sau Petkov au fost amintite în treacăt – sau deloc, în cazul lui Iuliu Maniu. Apărătorii istorici ai libertăţii din Estul Europei îi deranjează în continuare pe cei care se cred stăpâni pe acest continent. Ruşii şi nemţii sunt foarte vigilenţi cu „fascismul” est-europenilor, dar nu se gândesc să îşi cureţe ograda proprie.

Doi tovarăşi brutali şi expansionişti

Ruşii şi nemţii s-au crezut stăpâni pe Estul Europei, uneori ca prieteni, alteori ca duşmani. Ponoasele le-au tras est-europenii şi atunci când relaţiile dintre Moscova şi Berlin au fost bune, şi când au fost conflictuale.

Nemţii au fost mai puţin activi imediat după Primul Război Mondial, însă nu le-a scăzut niciodată apetitul expansionist. În Mein Kampf, Hitler a accentuat necesitatea orientării politice spre Răsărit. Germania nazistă era obsedată de „spaţiul vital” şi a hotărât că Estul Europei trebuie să îi satisfacă pretenţiile. Ideologia a fost amestecată cu noţiuni ştiinţifice prost înţelese, care au fost aplicate iniţial „doar” la proprii cetăţeni, pentru ca în timpul războiului nebunia criminală să fie pusă practică şi în ţările ocupate.

Ca toţi ruşii, bolşevicii au râvnit de la bun început la Europa de Est. La începutul anului 1919, pe când Rusia era măcinată de haos, asasinate şi foamete, Lenin a înfiinţat Cominternul, pentru a impune dictatura modială a proletariatului. A lansat o aventură sângeroasă împotriva Poloniei (februarie 1919 – octombrie 1920) şi a încurajat Ungaria să facă acelaşi lucru împotriva României şi Cehoslovaciei. Troțki spunea că va adăpa caii roşii din Vistula şi Rin, în timp ce Pravda anunţa că lumii muncitoare i se va aduce pacea şi fericirea cu baioneta.

În România, în 1920, episcopul greco-catolic Demetriu Radu, ministrul de justiţie Dimitrie Greceanu şi senatorul Spirea Gheorghiu au fost ucişi într-un atentat produs de un anarhist instruit la Odessa. Un an mai târziu, PCdR se manifesta ca o agentură sovietică ce milita pe faţă împotriva României Mari. În acea perioadă au fost inventate „moldovenismul”, „limba moldovenească” şi Republica Socialistă Sovietică Autonomă Moldovenească în regiunea Transnistria a RSS Ucrainene (1923) – nişte aiureli complet neviabile, care încă ne otrăvesc viaţa, fiind susţinute politic şi la nevoie militar de vecinul de la Est. În 1924, tot sovieticii au organizat Răscoala de la Tatar Bunar – o primă încercare de rupere a Basarabiei de statul „imperialist burghezo-moşieresc” România. Cum intelectualitatea vestică era deja majoritar de stânga, celebrităţi ca Romain Rolland, Albert Einstein, George Bernard Shaw, Louis Aragon sau Thomas Mann au sărit atunci în sprijinul ruşilor şi au atacat România.

Primele încercări de incendiere a Europei cu revoluţia proletară au fost un eşec răsunător, dar planul nu a fost abandonat, iar o parte dintre elementele sale de bază se regăsesc şi azi în agenda Moscovei şi a lacheilor săi, precum Vasile Ernu, care susţine că România e un stat „artificial”.

În toată perioada interbelică, URSS a încercat să intervină în viaţa publică europeană prin comuniştii locali, incitare la revolte, provocări la graniţă, organizarea intelectualilor, propagandă delirantă şi „misiuni speciale”, adică asasinate, sabotaje, răpiri etc. Manipularea mediului academic şi a vieţii culturale a fost mai slabă în România, datorită experienţei noastre directe cu ruşii şi respingerii colectivismului de către imensa majoritate a populaţiei, însă a avut rezultate nesperat de bune în mediul academic şi bisericesc occidental. În 1941, George Orwell spunea că toată intelighenția engleză avea tendinţe de stânga şi îşi prelua „bucătăria de la Paris și opiniile de la Moscova”. În anii critici dinaintea războiului, adăuga Orwell, stângiştii încercau „să răspândească o viziune fie fleşcăit pacifistă, fie violent pro-rusă, dar totdeauna anti-britanică”.

În Regatul Unit situaţia era încă bună. În Franţa sau Germania, ideile de stânga şi fascinaţia pentru Rusia erau mult mai lipsite de simţ critic, mai bine înrădăcinate şi mai răspândite. De atunci, intelectualii europeni au înghiţit toate momelile şi au călcat veseli în toate străchinile puse în calea lor de Comintern, asociaţii şi urmaşii săi. Lipsa de responsabilitate şi preferinţa pentru radicalism şi colectivism a intelighenţiei actuale nu sunt un capriciu de moment, ci o alegere foarte veche. De fapt, utopiile şi justificarea lor morală, mai grosolană sau mai sofisticată, după cum a cerut-o dialectica, au făcut casă bună cu intelectualii şi înainte de perioada interbelică.

Tratatul semnat la Moscova între sovietici şi nazişti în 1939 viza tot ţările estice, în mod specific Polonia şi Basarabia. Articolul 3 al protocolului secret precizează că „în sud-estul Europei, partea sovietică insistă asupra interesului faţă de Basarabia. Partea germană declară că este total dezinteresată de această regiune”. Departe de a fi un accident al istoriei, acordul semnat la Moscova era continuarea firească a vechii afinităţi ruso-germane. Prin graţia lui Bismark, Basarabia mai fusese lăsată ţarului la Congresul de la Berlin (1878). Tratatul din 1918 de la Brest-Litovsk dintre Rusia şi Puterile Centrale, deşi a avut pentru o scurtă perioadă consecinţe neplăcute pentru Rusia, a salvat totuşi revoluţia lui Lenin. După câţiva ani, Republica de la Weimar a încheiat cu sovieticii tratatul de la Rapallo (1922) şi acordul de neutralitate de la Berlin (1926). Aceste înţelegeri, ca şi colaborările dintre URSS şi comuniştii germani, sau decizia lui Stalin de a spijini un radical la alegerile germane din 1933, au avut un rol de seamă în tensiunile din perioada interbelică şi în pregătirea celui de-al Doilea Război Mondial. Confruntarea de după iunie 1941 nu a fost un conflict de principii sau viziuni politice, ci răfuiala dintre două state teroriste ultra-militarizate şi păgâne. În ciuda barbariilor războiului, relaţia aparte dintre Moscova şi Berlin a lăsat urme adânci şi se păstrează şi azi.

De la progres la dictatură

Cu toate dificultăţile şi păcatele lor, ţările Europei de Est au încercat să stabilească alianţe ca să reziste celor doi monştri care nu respectau nicio normă morală şi încălcau grav cele mai elementare drepturi ale statelor şi ale indivizilor. Toţi est-europenii s-au dezvoltat foarte mult în perioada interbelică. Statele est-europene care au apărut după 1918 au ales apartenenţa la civilizaţia de tip occidental, bazată pe cultura clasică, şcoli obişnuite, parlamentarism, domnia legii, libertate religioasă, inclusiv în manifestări publice. La noi, acest mesaj nu i-a deranjat decât pe duşmani. Pentru români, el a fost clar şi unificator, a rezistat vremurilor şi minciunilor. A fost înţeles de toată lumea în 1918, în 1946 şi de foarte mulţi chiar în 1990. Nu avem motive să credem că s-a perimat între timp.

Estul Europei nu a fost paradisul pe pământ; nimeni nu a susţinut aşa ceva. A existat dezordine, fanatism şi sărăcie. Totuşi, nivelul de trai şi de educaţie a crescut simţitor pentru foarte mulţi şi speranţele de mai bine erau realiste. Din păcate, în contexte diferite, apărarea militară a fost neglijată, ceea ce arată în orice caz că nu au existat intenţii agresive. (Oricum, est-europenii nu ar fi putut să se opună semnificativ terorismului de stat german şi rus, nici dacă s-ar fi înarmat mai intens.)

România Mare nu a fost o ţară realmente mare, ci una de dimensiuni medii. Termenul este folosit acum în sens peiorativ de intelectualii mancurţi şi de duşmanii ţării, pentru că vor să inducă ideea că România Mare a fost un proiect nerealist.

Nu este aşa. Argumentele în favoarea Unirii prezentate atunci de români sunt adevărate şi azi. Unitatea de limbă este un factor de coeziune foarte puternic. Unirea a fost dorită de toată lumea românească şi a fost plătită extrem de scump. În ciuda unor dificultăţi imense, s-a reuşit unificarea administrativă şi s-au făcut progrese remarcabile în aproape toate domeniile. Viaţa publică nu a fost lipsită de probleme, însă credinţa în Dumnezeu, eroii, momentele marcante din istoria ţării, limba, drapelul, imnul, orientarea europeană, tradiţiile importante respectate de toată lumea au asigurat o unitate care s-a păstrat chiar şi după venirea comuniştilor.

România interbelică a rezistat ca democraţie parlamentară mai mult decât mari ţări dezvoltate din Vestul Europei. Cele două partide istorice, PNȚ şi PNL, aveau o bază largă de susţinere (implicit, de legitimitate) în societate, cu reprezentare pană în cele mai îndepărtate sate. Nimic nu e perfect, dar alţii, cu pretenţii mult mai mari, s-au descurcat mult mai prost în aceeaşi epocă.

Mai târziu, conflictele politice, violenţa şi arbitrarul fără precedent aduse de legionari în viaţa publică au fost exploatate josnic de Carol al II-lea, care a fost silit să abdice după pierderile teritoriale din 1940. Dictatura regală a fost succedată de o altă dictatură, la fel de ilegitimă, a lui Ion Antonescu. Acesta nu a fost un lider iubit şi nici nu şi-a dorit niciodată aşa ceva, însă la început s-a bucurat de sprijinul populaţiei pentru refacerea graniţelor ţării. Fiind orgolios şi autoritar şi dorind să satisfacă Germania, a încheiat o alianţă cu legionarii, care obţinuseră 15,6% din voturi la alegerile din 1937 (faţă de PNL 35%, PNŢ 20,4%, Partidul Naţional Creştin – O. Goga 9%).

Impredictibili şi setoşi de răzbunare după dispariţia lui Codreanu, legionarii au devenit repede impopulari chiar şi pentru cei care îi susţinuseră. Asasinatele, mai ales cel al lui Nicolae Iorga şi cel al lui Virgil Madgearu, admiraţia lor oarbă pentru Germania, care participase la sfârtecarea ţării şi rebeliunea împotriva puterii din care ei înşişi făceau parte, au demonstrat că cel puţin decidenţii şi oamenii lor de încredre au preferat violenţa şi haosul în detrimentul intereselor ţării. În ciuda miturilor actuale, Mareşalul i-a dispreţuit, iar după măsurile extreme luate în urma Rebeliunii, Mişcarea legionară nu a mai contat ca structură în viaţa publică, nici măcar la nivel de ONG.

Partidul Naţional Ţărănesc, condus moral şi politic de Iuliu Maniu, a respins dictaturile lui Carol al 2-lea şi Antonescu, precum şi agresiunile fascistă şi sovietică. Fiind un partid de mase, cu lideri puternici şi o activitate foarte intensă, PNŢ-ul nu putea evita conflictele interne şi trădările într-o perioadă atât de agitată. Cu toate acestea, prestigiul partidului a fost imens, fiind dat de contribuţia sa la realizarea României Mari şi de personalitatea conducătorilor. Hitler a cerut arestarea lui Maniu şi a lui Mihalache (spre cinstea lui, Mareşalul s-a mulţumit numai cu supravegherea lor) şi ruşii i-au izolat, calomniat sistematic, încarcerat și omorât, pentru că erau cei mai puternici adversari ai comunismului. Închiderea penitenciarelor destinate exterminării elitelor a avut loc doar după decesul lui Iuliu Maniu la Sighet şi, respectiv, al lui Ion Mihalche la Râmnicu Sărat. Gestapo-ul şi NKVD-ul au înţeles că cei doi lideri ţărănişti simbolizau România adevărată şi că numai dacă îi elimină pe ei pot subjuga ţara. Acesta este motivul pentru care nemţii şi ruşii urăsc şi acum memoria PNŢ-ului. Restul sunt minciuni criminale sau divagaţii iresponsabile.

Teroarea sovietică şi nazistă
Germania a luat în serios religia politică a lui Hitler şi a trecut la înfăptuirea delirului lui criminal prin război de agresiune şi crime împotriva umanităţii. În 1941-1942 a fost elaborat un “Plan General pentru Est” (Generalplan Ost). Ideea de bază era o utopie, însă planul clădit pe aceasta a fost destul de detaliat, elaborat cu metode ştiinţifice, şi cuprindea o sistematizare radicală a teritoriului, constituirea de aşezări auto-suficiente (le-am putea spune „sustenabile”) inspirate din localităţile fortificate germane din Evul Mediu. Purificarea rasială era un obiectiv important şi presupunea eliminarea evreilor, muncă forţată, expulzarea slavilor, germanizarea şi colonizarea restului populaţiilor cu Wehrbauern (ţărani-soldaţi, care să apere şi să germanizeze teritoriile cucerite, în spriritul ideologiei Sânge şi Pământ – Blut und Boden. Pol Pot ar fi fost încântat. Măsurile luate de naţional-socialişti în zonele ocupate au fost în spiritul acestui plan, plan apoi abandonat pe măsură ce nemţii au înţeles că pierd războiul.

Pe lângă acţiuni de persecutare şi eliminare a evreilor, Germania a promovat programe de „purificare rasială” prin: încurajarea sau obligarea femeilor însărcinate „non-ariene” să facă avorturi, prin furnizarea de servicii de avort și eliminarea cazurilor de avort din jurisdicția instanțelor (în Polonia), prin jefuirea şi deportarea locuitorilor din ţările ocupate și relocarea „etnicilor germani” în acele zone, prin trimiterea celor care avuseseră relații sexuale „interrasiale” în lagărele de concentrare.

Soarta populației din ţările ocupate a fost cumplită. Pentru polonezi, aceasta a însemnat omoruri în masă, în rândul populației civile, muncă forţată, limitarea învăţământului la patru clase şi obligaţia obținerii aprobării de la SS pentru continuarea studiilor peste acest nivel, selectarea şi trimiterea în Germania a copiilor „valoroşi rasial” de până la 8-10 ani pentru germanizare. Se estimează că în jur de 50.000-200.000 de copii au fost răpiţi din Polonia, Cehia, Slovenia, Norvegia, Belarus şi alte ţări şi duşi în Germania pentru muncă forţată, experimente sau germanizare. Cifrele diferă dacă se includ şi copiii femeilor (de obicei violate) care au născut în timp ce se aflau la muncă forţată, cărora le-au fost luaţi copiii.

Ruşii nu s-au lăsat mai prejos. Din iunie 1940, URSS a deportat zeci de mii de oameni din Lituania, Letonia, Estonia, Basarabia şi Estul Poloniei, în primul rând „elementele duşmănoase”, adică elitele, liderii politici, religioşi şi militari, ofiţeri de poliţie, proprietari de prăvălii, hoteluri, persoane cu contacte în străinătate (de la reprezentanţii unor firme străine, la filatelişti), intelectuali de seamă şi cei mai buni gospodari. Au fost deportaţi 8 foşti şefi de stat şi 38 de miniştri din Estonia, trei foşti şefi de stat şi 15 miniştri din Letonia, un preşedinte, prim-ministrul şi 25 de miniştri din Lituania. Între 1940-1949, din slab populatele Ţări Baltice au fost deportați 200.000 de oameni şi 70.000 au fost trimişi în Gulag, după unele estimări, până la 10% din populaţia activă. Ca peste tot, sovietizarea acestei regiuni nu a fost un proces politic, ci o agresiune satanică manifestată printr-un lung şir de minciuni şi crime.

În Basarabia şi Bucovina de Nord, primii au fost arestaţi membrii Sfatului Ţării care au votat Unirea din martie 1918 (dar şi cei care nu o votaseră, pentru că i-ar fi legitimat pe primii), urmaţi de zeci de mii de oameni vrednici etichetaţi drept „chiaburi”. După 1945, deportările şi decimarea elitelor au continuat pe ambele maluri ale Prutului. În fosta RSS Moldovenească, între 1946-1947, sovieticii au organizat o foamete în urma căreia au murit în jur de 300.000 de persoane. Politica de deznaţionalizare era una de teroare: „simplul fapt de a-ţi asuma identitatea românească era sancţionat, de regulă, cu deportarea în Siberia. După moartea lui Stalin, a fi român în RSSM era considerat în continuare o crimă, dar susceptibilă de o pedeapsă mai puţin aspră – ostracizarea din societate. Chiar folosirea alfabetului latin, după cum se ştie, cădea sub incidenţa acţiunilor antisovietice, inclusiv după 1953. Simplu fapt de a spune că eşti român era calificat drept acţiune împotriva statului sovietic, etichetată ca naţionalism”.

Deportările sovietice din Basarabia, 1941
În Polonia, masacrul înfăptuit de sovietici la Katyn a avut victime 20.000 de ofiţeri polonezi rezervişti, care erau, de fapt, o mare parte din intelectualitatea ţării. URSS a considerat activitatea în serviciul Poloniei interbelice drept activitate antirevoluţionară, astfel că, între 1939 şi 1941 a arestat peste 500.000 de intelectuali, funcţionari publici, preoţi etc şi a deportat peste 1 milion de cetăţeni polonezi. Deplasarea graniţelor Poloniei a însemnat transformarea în cetăţeni sovietici a peste 13 milioane de foşti cetăţeni polonezi. Cei care nu au renunţat la cetăţenia poloneză pentru cea a URSS au fost duşi în Gulag, unde i-au întâlnit pe cei care, nemulţumiţi de capitalismul polonez, trecuseră fraudulos graniţa înainte de război, ca să trăiască aievea visul comunist în patria lui.

După ce Armata Roşie a asistat impasibilă la masacrul și distrugerea Varşoviei de către nemţi, URSS şi-a impus regimul în Polonia cu arma şi cu cizma. În 1944, au fost arestaţi 40.000 de militari ai Statului Subteran, care luptaseră contra naziştilor. În anul următor au fost deportate aproximativ 90.000 de persoane. Liderii antifascişti ai Statului Subteran au fost răpiţi, anchetaţi sub tortură şi condamnaţi la Moscova în „Procesul celor 16” (din iunie 1945). Nu a supravieţuit niciunul dintre ei. Anglo-americanii au protestat de formă. Un caz insuficient cunoscut este cel al lui Witold Pilecki (1901-1948), un ofiţer de cavalerie, catolic practicant, care s-a infiltrat de bunăvoie în lagărul de la Auschwitz, unde a cules informaţii şi a stabilit o reţea care transmitea aceste informaţii către Aliaţi. În 1943, a redactat Raportul Pilecki, în care a expus cele văzute la Auschwitz. Documentul a fost pus la dispoziţia guvernului britanic prin guvernul polonez din exil. Britanicii nu au reacţionat. În 1947, Pilecki a fost arestat de comunişti, acuzat de colaborare cu „imperialismul străin”, torturat şi executat în 1948. Raportul lui Witold Pilecki a fost publicat pentru prima dată în anul 2000.

Witold Pileki[foto]

În 1989, URSS a cerut scuze pentru crimele împotriva Poloniei, însă Putin a afirmat recent că ocupaţia sovietică a Estului Poloniei a fost un act de „legitimă apărare”, care „a salvat vieţi” şi că Polonia poartă o vină în declanşarea ultimului război mondial, pentru că ar fi împiedicat formarea unei colaiţii antinaziste.

Şi în Cehoslovacia, oficial aliată a URSS, au fost operate arestări şi deportări. Victimele erau prezumtivi „colaboraţionişti nazişti”, a căror vină nu fusese stabilită de vreun tribunal, sau cehi forţaţi de nemţi să lucreze la fortificaţii în Ungaria, pe care URSS i-a considerat prizonieri de război. Între deportaţi au fost însă şi rezistenţi antifascişti, inclusiv evrei de abia ieşiţi din lagăre naziste, dar şi simpatizanţi ai sovieticilor, care şi-au oferit serviciile, de exemplu, ca interpreţi şi, după ce au fost folosiţi, nu s-au mai întors la casele lor. Diplomaţia cehă a făcut eforturi foarte susţinute şi a reuşit repatrierea multora, însă din 1947 ruşii au cerut „la schimb” deportarea în URSS a cetăţenilor cehi de origine rusă şi ucraineană stabiliţi în Cehoslovacia din anii ’20. Aceştia erau civili dintr-o ţară aliată, ce au fost trataţi ca prizonieri de război şi duşmani ai URSS, fiind reţinuţi în lagăre de muncă mult după data stabilită pentru eliberarea tuturor prizonierilor de război (1948). Evident, a existat şi represiunea împotriva liderilor politici democratici şi a liderilor religioşi. Fostul preşedinte ceh Edvard Beneš a încercat să se acomodeze cu ruşii considerând că, pentru Cehoslovacia, Germania rămânea un pericol mai mare decât URSS şi l-a sfătuit şi pe Iuliu Maniu să facă la fel. Maniu a fost de părere că demersul era inutil. Din păcate, au avut dreptate amândoi. Germania controlează şi acum Estul Europei. Opera lui Beneš a fost confiscată şi batjocorită de comunişti, care au pus stăpânire pe ţară, iar pe el l-au considerat „trădător”. Beneš a murit din cauze naturale în 1948, însă colaboratorii săi au fost crunt prigoniţi.

Milada Horáková (1901-1950), jurist şi lider al partidului lui Beneš (Naţional-Socialist din Cehoslovacia – fără legătură cu Partidul Naţional Socialist al Munciorilor Germani), a militat împortiva Germaniei naziste şi în 1940 a intrat în Rezistenţă. Arestată, interogată şi condamnată, a fost închisă în fortăreaţa Terezin şi în alte închisori naziste până în 1945, când a fost eliberată de militarii SUA şi a reluat activitatea politică. În 1948, a fost arestată din nou, de astă dată de către comuniști, împreună cu alţi presupuşi complotişti, şi învinuită de „spionaj în favoarea puterilor imperialiste”. După o anchetă brutală dirijată de consilieri sovietici, a fost judecată şi condamnată într-o făcătură de proces. A fost ucisă prin spânzurare, execuţia fiind deliberat lentă – a durat 15 minute. Un martor ocular a relatat că atunci când s-a pronunţat decesul lui Horáková, procuroarea Ludmila Polednová a izbucnit în râs. Pentru rolul său în procesul din 1950, Ludmila Polednová (1921-2015) a fost judecată în 2008 şi a făcut doi ani de închisoare, în condiţii omeneşti, primind îngrijiri de geriatrie. Nu a regretat ce a făcut şi a atacat sentinţa la CEDO, care însă a stabilit că hotărârea Statului Ceh a fost corectă. A murit în libertate, la 15 ianuarie 2015 la Praga, dar decesul ei a fost făcut public abia după câteva zile, pentru ca funeraliile ei să nu devină o manifestare publică procomunistă. 27 iunie, ziua în care a murit Milada Horáková, a devenit ziua în care cehii comemorează victimele regimului comunist.

Bulgaria a fost aliată a Axei în timpul războiului. După schimbarea politicii României, la 23 august 1944, Bulgaria s-a declarat neutră şi la 9 septembrie 1944 Frontul Patriei, confiscat de comunişti, a organizat o lovitură de stat care a pus capăt monarhiei. În februarie 1945, prinţul regent Chiril, fostul prim-ministru şi alţi demnitari au fost arestaţi pentru crime de război. Până în iunie Chril, alţi regenţi şi peste 20 de miniştri fuseseră executaţi. Mii de oameni au fost arestaţi pentru conspiraţie sau trădare şi condamnaţi la moarte sau închisoare pe viaţă. În noiembrie 1945, Gh. Dimitrov s-a întors din exil şi s-au organizat alegeri, supravegheate de o Comisie Aliată dominată de sovietici. Evident, comuniştii au avut o „victorie” zdrobitoare. Partidul agrar a refuzat să coopereze cu comuniştii. Liderul său, Nikola Petkov (1893-1947), un intelectual creştin, a dus o activitate antifascistă pentru care a fost internat de mai multe ori în lagăr. A fost unul din iniţiatorii Frontului Patriei, creat pentru a uni democraţii bulgari. În 1933, când G. Dimitrov a fost acuzat de incendierea Reichstagului, Petkov, pe atunci preşedintele biroului bulgar al Ligii Drepturilor Omului, a organizat o campanie împotriva procesului intentat de nazişti lui Dimitrov, pentru care comunistul i-a mulţumit public lui Petkov. În 1947, Petkov a fost judecat la ordinul lui Dimitrov şi executat. În Bulgaria de astăzi, Nikola Petkov este considerat sfânt, iar urmaşii comuniştilor, care deţin încă multe pârghii în viaţa publică, participă pioşi la parastase pentru eroi.


Procesul lui Nikola Petkov, 1947
Vasil Paraskevov, care a studiat represiunea comunistă împotriva partidelor agrare din Bulgaria, România şi Ungaria, a remarcat un tipar comun, ale cărui elemente principale sunt: dominarea de către sovietici a Comisiilor Aliate de Control, controlul comunist asupra ministerelor de interne și serviciilor de securitate, atacarea partidelor agrare de către presa comunistă şi aliaţii săi şi acuzarea acestora de activități subversive, șovinism, fascism, sentimente antisovietice şi răzbunare şi, în final, înscenări juridice care să discrediteze partidele agrare şi să determine interzicerea acestora.

Şi Cicerone Ioniţoiu, mult înaintea lui Paraskevov, a scos în evidenţă asemănările între metodele folosite pentru eliminarea lui Nikola Petkov şi Iuliu Maniu.


Cicerone Ioniţoiu
Iată cum descrie procesul lui Petkov:

După ce procurorii au citit rechizitoriul (…), Nikola Petkov a răspuns inepţiilor:
“Domnilor judecători, de doi ani, de la 25 iunie 1945 mai exact, se duce împotriva mea cea mai neînduplecată şi cea mai fără îndurare campanie ce a fost dusă împotriva vreunui om politic bulgar. Nu s-a cruţat nimic din viaţa mea privată sau politică. Am fost de trei ori înmormântat simbolic la Sofia şi de zece ori în provincie. Personal am citit anunţul mortuar la intrarea în cimitirul de la Sofia, în timpul acestor înmormântări. Am suportat toate acestea fără să mă plâng. La fel voi suporta cu curaj tot ce mă aşteaptă, căci aşa este inevitabilul destin al tristei realităţi politice bulgare”.

Pe 16 august 1947, când Nikola Petkov a auzit pronunţarea verdictului de condamnare la moarte prin spânzurătoare “în numele poporului bulgar”, s-a ridicat şi a strigat de a răsunat sala: Nu! Nu în numele poporului bulgar! Eu sunt trimis la moarte din ordinul stăpânilor voştri străini, al acelora de la Kremlin sau dintr-alt loc. Poporul bulgar zdrobit de tirania sângeroasă pe care voi vreţi să o mascaţi în justiţie, nu va crede niciodată în mişeliile voastre”.

Scenariul, la fel cu al lui Maniu: de câte ori nu fusese înmormântat şi coşciugul purtat prin oraşe, de câte ori nu i se ceruse moartea, de câte ori nu fusese făcut trădător (chiar al Transilvaniei, pe care o unise cu Ţara), de câte ori nu fusese făcut exploatator şi criminal, care trăsese în muncitori… ca să se audă până la Moscova, ca să ia cunoştinţă de executarea ordinului.


Iuliu Maniu și Nikola Petkov în boxa acuzaților (1947)
Fiind vorba de sute de mii de morţi, deplasări imense de oameni şi de enorme distrugeri, este clar că represiunea fusese gândită şi organizată cu mult înainte, atât de ruşi, cât şi de nemţi. Odată cu ocuparea militară a teritoriilor, ruşii au impus peste tot în mod conştient acelaşi sistem delirant de minciuni, care a fost susţinut constant de tortură, violenţă şi intimidare. Tiparul a fost comun în toate ţările cu regimuri de inspiraţie sovietică. Deşi sălbăticia a atins cotele sale extreme în anii stalinismului, aceasta nu a fost niciodată abandonată cu totul. Cine sugerează că regimul comunist a fost un „salt spre modernitate” nu poate fi decât imoral sau radical bolşevic.

II. Manipularea memoriei
Au trecut peste şapte decenii de la Procesul PNŢ-ului sau Procesul Neamului, cum l-a numit reputatul jurist şi lider liberal Aurelian Bentoiu, însă atacul împotriva fruntaşilor politici apărători ai libertăţii începuse mult înainte. Nu ştim cum ar fi fost lucrurile fără Pactul dintre Hitler şi Stalin, însă ştim că atunci a început o oroare nemaiînâlnită în Europa de Est.



Acţiunea de distrugere a iubitorilor de libertate din ţările estice a fost amplă şi la ea au participat conştient atât ruşii, cât şi nemţii. Cauza principală a fost fanatismul politic de natură religioasă (satanică, v. Religiile politice de Eric Voegelin) şi pofta de expansiune, comune ruşilor şi nemţilor. Germania a avut un rol determinant în distrugerea a milioane de vieţi de est-europeni, inclusiv români – creştini şi evrei. Totuşi, calomnierea, repimarea sălbatică şi asasinarea unui număr foarte mare de membri şi simpatizanţi ai partidelor democratice din România este legată direct de Rusia. Armata roşie nu a eliberat nimic în afară de ceasuri, paltoane, găini, biciclete – iar la nivel macroeconomic, mai toată avuţia ţării, obţinută prin munca şi jertfa românilor. Măsurile introduse de comunişti au fost menite să schimbe bazele societăţii odată cu viaţa personală şi sufletul indivizilor. Comunizarea a depăşit cu mult ceea ce se poate numi o schimbare politică, fiind fundamental anticreştină.

Acţiunile concrete ale liderilor democratici, mai ales naţional-ţărănişti, evocate de comunişti, cum ar fi măsurile politice din anii interbelici, abordarea contactelor cu anglo-americanii şi cu sovieticii, alegerea momentului ieşirii din Axă sau alte pretexte, nu pot justifica sadismul cu care au fost trataţi ţărăniştii, rudele şi prietenii lor. Ceea ce s-a numit „proces” în 1947 nu a fost un demers juridic, ci manifestarea unui delir ideologic, impus întregii societăţi prin violenţă, împotriva oamenilor şi a conştiinţei lor. Desfăşurarea şi deznodământul acţiunii au fost hotărâte la Moscova mult înainte de desfăşurarea farsei. (Situaţia s-a repetat cu variaţii nesemnificative în toate ţările ocupate de ruşi.) Acuzaţiile de atunci, repetate uneori şi astăzi, au încălcat flagrant cele mai elementare principii de logică şi de drept. Scopul a fost să creeze o nouă realitate şi să asasineze mai întâi moral şi apoi fizic liderii legitimi ai ţării.

Ruşii ştiau că românii sunt rusofobi şi că sovietizarea nu poate fi făcută decât prin eliminarea liderilor naţionali autentici. Cum condamnarea conducerii ţărăniste şi a înfăptuitorilor actului de la 23 august 1944 în procesul PNŢ nu a strivit rezistenţa, ruşii au fost nevoiţi să recurgă la măsuri barbare, astfel că au continuat cu multe alte înscenări în care au fost condamnaţi ţărăniştii şi cei bănuiţi de simpatii ţărăniste. Întotdeauna s-a aplicat pedeapsa cea mai grea. Supravieţuitorii închisorilor, bolnavi şi săraci, au fost urmăriţi şi hărţuiţi de securitate până în 1989.

Cu toate acestea, la mai puţin de o lună de la căderea lui Ceauşescu, PNŢ-ul avea organizaţii în toate capitalele de judeţ şi în oraşele mari. Campania electorală din 1990 a fost o copie ridicolă, dar nu mai puţin perversă, a celei din 1946. S-au reluat şi vechile clişee împotriva lui Iuliu Maniu, care a fost din nou acuzat că a făcut tranzacţii cu ungurii înainte de 1918, că a reprimat greve muncitoreşti sau că s-a îmbogăţit cu bani din Vest. Distribuirea ziarului „Dreptatea” a fost împiedicată, iar pe străzi a fost plimbat coşciugul lui Corneliu Coposu. Foştii deţinuţi ţărănişti au fost ponegriţi pentru bănuiala că ar avea intenţia să se răzbune. Numai un număr infim şi-au primit înapoi bunurile confiscate şi încă şi mai puţini au putut să obţină anularea pedepselor sau să îi vadă pe torţionarii lor judecaţi.



Calomniile mai sunt vânturate şi azi, ceea ce arată cât de ignoranţi şi lipsiţi de patriotism şi omenie sunt intelectualii, oamenii politici şi diplomaţii noştri, dar şi cât e Europa de înstrăinată de propia sa istorie. La festivităţile de aderare a României la UE, nimeni, nici Băsescu, nici Barosso, nici o altă oficialitate nu a pomenit de Maniu, Mihalache şi celelalte zeci de mii care şi-au lăsat tinereţea sau viaţa în închisori pentru ca România să rămână europeană. Au tăcut şi majoritatea celor care se bat cu cărămida în piept că sunt urmaşii lui Corneliu Coposu. Nu au fost în stare să transmită ce spunea fostul preşedinte al PNŢCD cu privire la eforturile românilor de a rămâne europeni în al Doilea Război Mondial, la 23 august 1944, la procesul PNŢ, în puşcăriile politice şi după aceea (nu ştiu cât e ipocrizie şi cât e dificultatea de a reţine ce a scris Coposu).

Este de notat că Procesul PNŢ a fost rejudecat în 1998 de către o justiţie postcomunistă cosmetizată foarte superficial, într-o ţară condusă de nişte servicii care l-au doborât chiar pe preşedintele de atunci, după cum admite el însuşi. Chiar şi aşa, Curtea Supremă i-a achitat pe toţi condamnaţii din lotul Maniu, afirmând că faptele lor nu constituie infracţiuni sau nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii. A fost o slabă şi tardivă reparaţie morală, mai mult un efort de imagine, menit să convingă publicul că justiţia din 1998 nu era ca aceea din 1947. (Condamnările din celelalte înscenări intentate ţărăniştilor sunt valabile şi astăzi.)

Cei care îl acuză pe Maniu că l-a trădat pe Antonescu sau pe mai ştiu eu cine, nu au contestat procesul din 1998 şi nu au depus probe. Ei preferă şi acum să răspândească minciuna şi ura în publicaţii penibile, arătând că adevăraţii trădători sunt ei.

Aşadar, responsabilitatea morală, politică şi juridică directă a eliminării partidului în care românii îşi puseseră speranţele în 1946 o poartă URSS şi lacheii săi dâmboviţeni, Ana Pauker, V. Roman, Groza, L. Pătrăşcanu (care a deschis dinăuntru porţile în faţa barbarilor, căzându-le apoi victimă, cum era şi logic), Avram Bunaciu şi judecătorii părtaşi la crimele ruşilor. Vinovaţi de seamă sunt şi Brucan şi presa lui, care l-au condamnat pe Maniu mult înainte de proces, brutele din ministerul de interne, dar şi cei din categoria Guţă Tătărăscu. O gravă responsabilitate morală o poartă intelectualii compromişi, Sadoveanu, Călinescu, Parhon ş.a., bandele de „muncitori” bătăuşi, nenorociţii din Divizia Tudor Vladimirescu şi ticăloşii mărunţi, care şi-au turnat rudele şi vecinii, lovind în rezistenţa anticomunistă şi consolidând astfel regimul adus de tancurile sovietice. De asemenea, o mare răspundere iau asupra lor şi cei care se asociază crimei din 1947, repetând minciunile de atunci sau trecând cu vederea cele întâmplate la venirea ruşilor, în perioada comunistă, în anii ’90 şi după aceea.

Uitarea eroilor şi neglijarea proporţiilor crimelor sunt acte de colaboraţionism cu regimul trecut. Acestea sunt încurajate atât de Rusia, cât şi de Germania.

Aroganţa şi expansionismul ţarist şi sovietic au rămas neschimbate, la fel şi presiunile pentru influenţarea politicii şi a lecturii istoriei României. Nu avem timp să reamintim aici toate mojiciile liderilor de la Moscova şi ale ambasadorilor lor la Bucureşti şi Chişinău.

O oarecare noutate e că o parte din trepăduşii rusofili de pe lista lui Dughin sprijină acum AUR. Dincolo de discursul păunesciano-vadimist și de pitorescul personajelor, observăm că AUR, care se proclamă unionist, nu vorbeşte răspicat de modul în care a fost răpită Basarabia, nici de unioniştii renumiți, ca Pantelimon Halippa, Daniel Ciugureanu, Ion Mihalache, Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu, Ilie Lazăr, Iancu Flondor sau de istoria PCdR, deportări, foamete, interzicerea limbii române etc. „Eroii” ridicați zgomotos în slăvi de numele grele din AUR sunt Codreanu și Antonescu, în aplauzele Sputnik – vocea “antifascismului” rus.

Spune-mi ce eroi cinstești, ca să-ți spun cine ești.

Cu astfel de referințe și modele, prezența AUR în viața publică românească riscă să umbrească în mod serios imaginea României în ochii celor mai importanți aliați ai noștri, Statele Unite ale Americii. Probabil că ăsta e și scopul. Altminteri, George Simion nu intra nici în ghereta portarului Parlamentului. Un partid legionarofil, ce se declara unionist şi conservator, dar nu stăpâneşte argumentele istorice ale unionismului (şi nici marile teme conservatoare actuale), nu serveşte cauza Basarabiei, ci planul ruşilor, care vor să compromită pe vecie Unirea. Acest unionism se apropie foarte mult de propunerea lui Dughin, în care unirea cu Basarabia ar urma să se facă prin ieșirea României din NATO și integrarea în lumea rusească a țării reîntregite.


Calin Georgescu, propunerea AUR pentru Premierul României
Orice manifestări nostalgice față de legionari și Antonescu semnalate în România dau apă la moară Rusiei, atât prin subminarea credibilității noastre în cadrul alianței atlantice – unde partenerii noștri se vor întreba dacă într-adevăr merită să-și pună în pericol militarii proprii pentru a apăra o țară cu simpatii fasciste, cât și prin confirmarea tezelor politicii istorice rusești, care susțin că România și, de altfel, toată Europa de Est, are prin construcție înclinații fasciste, iar ocupația sovietică a fost justificată la vremea ei, chiar binevenită, est-europenii neputându-se elibera singuri „de sub jugul fascist” și neputându-se guverna singuri fără să cadă iar în fascism.



Politica istorică rusească se întâlnește și aici cu cea germană, ale cărei teze urmăresc diluarea responsabilității pentru crimele celui de-al II-lea Război Mondial, prin acreditarea ideii că nazismul nu a fost un fenomen specific german, că est-europenii au fost și ei cât se poate de fasciști; ba mai mult, Germania consideră că s-a purificat de trecutul nazist atât de bine, încât poate să dea lecții acestor țări, care au râmas în urmă sub acest aspect.

Incepând din anii 90’, Germania face toate eforturile să desăvârşească dinspre Vest ce au început ruşii de la Est. Deşi după război părea că a redevenit un partener european, această ţară nu e conştientă de responsabilitatea grea pe care o are pentru ororile care au lovit Estul, inclusiv România, şi nu ştie nici acum să îşi folosească puterea.

O menţiune pentru anglo-americani
Acţiunea anglo-americanilor împotriva lui Hitler i-a încurajat şi ajutat pe iubitorii de libertate de pretutindeni. Simpla pronunţare a adevărului despre nazism a ajutat la zdrobirea acestuia. Cuvintele prin care Churchill şi-a arătat încrederea în victorie sunt folosite şi azi pentru a exprima încrederea în victoria bunului simţ şi a civilizaţiei împotriva barbariei.

Emisiunile de la Radio Londra i-au susţinut pe toţi cei care aşteptau vremuri bune şi revenirea la normalitate. Solidaritatea şi patriotismul englezilor, ingeniozitatea şi ataşamentul față de libertate al americanilor au lăsat o impresie atât de puternică încât est-europenii le-au crezut desăvărşite. Zecile de mii de morminte ale soldaţilor aliaţi aflate în Italia, Franţa, Belgia şi din multe alte locuri fac parte din harta Europei şi arată ce preţ uriaş au plătit oamenii de rând pentru libertate pe vremea când Vestul îşi respecta trecutul şi principiile pe care îşi întemeiase existenţa, pe vremea când voia să se apere.

După război, poziţiile curajoase ale unor lideri americani şi britanici împotriva practicilor URSS (totdeauna însoţite de criticile isterice ale intelectualilor şi deseori plătite cu pierderea popularităţii), adevărul spus de la microfoanele posturilor libere de radio, intervenţiile în favoarea unor rezistenţi anticomunişti sau a disidenţilor şi succesul general al sistemului occidental au dat speranţă şi putere celor care nu voiau să se se închine la idolii comunismului.

Aceste lucruri nu pot fi schimbate de nimic, nici de amnezia selectivă a UE, nici de corectitudinea politică, nici de zbieretele venite dinspre BLM, „woke” sau te miri ce altceva.

Totuşi, anglo-americanii nu şi-au onorat responsabilităţile morale faţă de Estul Europei. Au minţit milioane de oameni în chestiuni vitale pentru aceştia. E profund imoral să reducem totul la „pragmatism”. A fost minciună, adică violenţă împotriva conştiinţelor. Când liderii Lumii Libere nu se ţin de cuvânt, autoritatea lor morală slăbeşte în detrimentul prestigiului Lumi Libere.

Sigur, SUA şi Regatul Unit nu erau societăți de binefacere, tinerii lor nu erau obligaţi să îşi dea viaţa pentru alte ţări. Nu ei au creat Gulag-ul, tribunalele populare şi puşcăriile politice. Nu ei au violat, bătut, torturat şi jefuit. Cu toate acestea, Chruchill şi Roosevelt ştiau foarte bine că un document precum Carta Atlanticului nu trebuie să rămână, pentru jumătate din Europa, timp de 40 de ani grei, doar o acţiune de PR. Nu fuseseră obligaţi să anunţe în 1941 că „nu doresc nici o schimbare teritorială care nu ar corespunde dorințelor liber exprimate ale popoarelor interesate”, că „respectă dreptul tuturor popoarelor de a alege forma de guvernământ, sub care vor să trăiască; și doresc ca drepturile suverane și de auto-guvernare (self-governement) să fie restituite celor ce au fost spoliați cu forța de aceste drepturi” sau că „după distrugerea finală a tiraniei naziste, speră să vadă stabilirea unei păci, care va permite tuturor națiunilor să locuiască în siguranță în teritoriul propriilor lor fruntării și care va constitui pentru toți oamenii din toate țările asigurarea, că vor putea trăi în libertate”. Aceste enunţuri presupun angajamente foarte importante, nu pot fi vorbe în vânt.

Nu trebuie să uităm că decizia luată de Rege şi de Maniu la 23 august 1944 a fost datorată, între altele, şi informaţiilor venite de la britanici, care i-au încurajat pe români să treacă mai repede la fapte, pentru că ruşii nu mai doreau armistiţiul (aici). Din păcate, a fost o iniţiativă indiviuală, nu expresia atitudinii generale a Londrei faţă de noi. După publicarea volumului Încercând imposibilul. Iuliu Maniu, britanicii şi situaţia dificilă a României în timpul războiului (1940-1944) apare şi mai clar faptul că Iuliu Maniu a fost minţit de englezi, sub cuvânt de onoare, cu ştiinţă şi voinţă. Minciuna a fost hotărâtă la nivel înalt şi transmisă organizat, cu sânge rece şi seriozitate anglo-saxonă. Unii apreciază sinceritatea diplomatului care a spus că printre cele mai dificile misiuni ale sale a fost aceea de a-l minţi pe Maniu. E bine că a spus-o, dar răul făcut de minciuna răspândită (ca sarcină profesională) de el şi de alţii rămâne o violenţă împotriva conştiinţei lui Iuliu Maniu şi a poporului care l-a votat. Ce fel de sistem moral e acela în care mincinosul e considerat un pragmatic în serviciul ţării sale, iar cel care apără libertatea ţării lui cu preţul vieţii, îşi respectă cuvântul de onoare şi aşteaptă acelaşi lucru măcar de la aliaţii săi, să fie acuzat de credulitate? Cu singuranţă, nu un sistem moral european. Europa nu poate exista fără cuvânt de onoare.



Nimeni nu mai poate fi convins astăzi că atunci când vesticii sunt intransigenţi cu hitlerismul e vorba de principii, însă când se aliază cu cel mai crunt regim sclavagist al secolului 20 vorbim de „pragmatism”. Iar dacă esticii, ameninţaţi de terorismul de stat german şi rus, luptă alături de Axă, înseamnă că au fascismul în ADN, dacă rezistă împotriva comunismului sunt radicali, naţionaliști şi lipsiţi de pragmatism, şi cand vorbesc de ororile acestui regim sunt blocaţi în trecut şi răzbunători. Chiar dacă ştim că Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu şi Gheorghe Brătianu, Iuliu Hossu, Horia Macellariu sau Toma Arnăuţoiu ar fi mulţumiţi să ştie că România este acum în structurile Euro-Atlantice, le jignim memoria dacă sugerăm că ar accepta o astfel de judecată morală strâmbă.

Nu e vorba doar de trecutul României sau de tinereţile părinţilor şi bunicilor noştri, ci de credibilitatea ataşamentului actual al Vestului față de libertate şi de încrederea cetăţenilor de rând în alianţele pe care trebuie să conteze acum. E suficient să citim comentariile oricărei ştiri legate de apărare: indiferent cât de bună ar fi, răspândacii ne anunţă că NATO nu va da nicio ceapă degerată pe Est, care va fi oferit pe tavă ruşilor la prima ocazie. Dovada invocată constant e tocmai învoiala prin care Churchill, Roosevelt şi Stalin şi-au împărţit sferele de influenţă, dar şi numeroasele capitulări mai recente ale vesticilor în faţa ruşilor (dar şi a partidului comunist chinez şi a altor duşmani ai libertăţii).

Rusia are aceleaşi intenţii ca înainte de 1989, numai abordarea propagandei e puţin diferită. Nu mai pretinde că e „bastionul păcii”, că aduce fericirea popoarelor şi nici nu face eforturi să acopere atrocităţile lui Stalin. Dimpotrivă, chiar îi ridică statui. Nu a abandonat militarismul, şantajul şi corupţia, dar susţine că este cel puţin comparabilă cu societăţile occidentale, că societatea liberă nu dă rezultate mai bune decât cea autoritară, că oricum toată lumea e mânjită moral.

Miza disputei dintre lumea apuseană şi despotism a fost totdeauna civilizaţională, însă acum este mult mai evident că alegerea nu este între sisteme economice sau politice, ci între logos şi haos. Chiar eminenţele cenuşii ale Kremlinului afirmă acest lucru. Vladislav Surkov descrie un al cincilea război mondial în care vor lupta „toţi împotriva tuturor”, şi Alexandr Dughin anunţă Imperiul Sfârşitului, ce va reuni Internaţionala a III-a, al Treilea Reich şi a Treia Romă .

în acest timp, Germania, lidera UE, sabotează, pe termen lung, interesele politice ale sale şi ale lumii vestice pentru scopuri ce ţin de naţionalism economic, nu de dialog sau cooperare. Să dăm doar două exemple, afacerea Nordstream 2 și recentul acord cu China, cu care Germania a bătut palma în ulimele ore ale Preşedinţiei sale. Germania e departe de a accepta realitatea confruntării cu despotismul asiatic şi de a înţelege că Europa nu poate câştiga în faţa unor adversari puternici, militarişti şi cruzi, făcând compromisuri pe seama ţărilor mici şi exhibând un relativism moral demn de dispreţ pentru nişte expansionişti brutali. Vestul e întemeiat pe logos, pe sens, raţiune, ordine, încredere în Adevăr. Din acestea decurg respectul pentru viaţă, cuvânt de onoare şi reguli, care sunt necesare şi pentru politica şi afacerile Germaniei. Atâta vreme cât nu înțelege importanța acestora şi îşi leagă soarta de parteneri care le calca în picioare, ţările Europei de Est trebuie să o privească cu suspiciune şi, în situaţii de criză, ca pe un potenţial trădător.

Print Friendly, PDF & Email
CITITI SI
CEDO despre practicile din procesele staliniste
Ce credeau sovieticii despre Biden
Traian Ungureanu: Va fi evacuarea Astrazeneca urmată de cooptarea Sputnik, vaccinul produs de Rusia?
ETICHETEAlexandr DughinAlianţei pentru Unitatea Românilor (AUR)BasarabiaCorneliu Zelea CodreanuFundația Ioan BărbușGermaniaGheorghe I. BrătianuIon AntonescuIon MihalacheIosif StalinIuliu ManiuLista lui DughinMarea BritanieMarea UnireMilada HoráčkováNATONikola PetkovNord Stream 2PoloniaPropaganda ruseascăRusiaURSSWitold Pilecki
DISTRIBUIȚI

Articolul precedent
Ultimul an din primul mandat al lui Trump
Articolul următor
O revoluție împotriva bunului simț
Mihaela Bărbuș
Mihaela Bărbuș
ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

CEDO despre practicile din procesele staliniste

Ce cred românii din țară despre Trump?

Partidul lui Simion Sputnikul, o oaste de strânsură captivă unui discurs delirant

Ce a făcut Iuliu Maniu la 22, 23 şi 24 august 1944

Papa Românilor. La o sută de ani de la nașterea Sfântului Ioan Paul al II-lea

Uriaşa avere a lui Iuliu Maniu: spiritul Blajului şi casa de la Bădăcin
2 COMENTARII
1
Sergiu Simion
8 februarie 2021 at 21:58
Felicitari pentru acest foarte bun articol de sinteza care merge drept la tinta si echivaleaza cu o reparatie morala la nivelul memoriei colective . El poate fi pus in opozitie perfecta cu un alt articol semnat colectiv , dar dat anonim si publicat recent pe Contributors ( https://www.contributors.ro/dupa-30-de-ani-cercetarile-istorice-intr-o-romanie-democratica/ ) , articol care propune o alta viziune asupra trecutului si asupra societatii romanesti.

N.B. In mod evident acest ultim articol despre ” cercetarile istorice” si ” conditia istoricului in societatea romaneasca ” nu a fost conceput in strainatate ( camasa este mai aproape de piept decat haina ) , deci nu ar fi foarte greu de intuit cam ce fel de persoane, institutii si mentalitati si cu ce fel de preocupari ar avea interes sa conceapa un asemenea text .

2
Catalina
10 februarie 2021 at 23:10
Mi-a placut articolul, foarte interesant!

LĂSAȚI UN MESAJ
Comentariu:
Nume:*
Email:*
Website:
RECOMANDĂRI

Legea-lui-Crin (I) Dezinteresul față de tradiția democratică a României
Mihaela Bărbuș – 4 august 201517

Legea-lui-Crin (II) Discordia care slujeşte propaganda putinistă
Mihaela Bărbuș – 17 august 20154
MONITORUL NEOFICIAL

Sorin Breșug: The Great Reset, de la Ceaușescu și până azi, încercarea disperată a unei clase sociale de a-și păstra pozițiile

Traian Ungureanu: Va fi evacuarea Astrazeneca urmată de cooptarea Sputnik, vaccinul produs de Rusia?

Sharyl Attkinsson despre degradarea din mass media americană (Alexandru Lăzescu)

Petre M. Iancu: Antisemitism și dezinformare în presa germană de stânga

Eliminați statul asistențial și discriminarea pozitivă
Costin Andrieș – 22 mai 20132
PUBLICATE RECENT
CEDO despre practicile din procesele staliniste
Mihaela Bărbuș – 31 martie 20210
Analistul Gordon Chang despre pandemia de coronavirus: Un “război biologic” al comuniștilor chinezi împotriva lumii
Costin Andrieș – 24 martie 20210
Ce credeau sovieticii despre Biden
Gelu Trandafir – 23 martie 20210
Sorin Breșug: The Great Reset, de la Ceaușescu și până azi, încercarea disperată a unei clase sociale de a-și păstra pozițiile
Monitorul – 19 martie 20210
Corespondență din Israel: Nici o persoană vaccinată nu s-a mai îmbolnăvit grav, economia și viața socială se deschid rapid
ILD Contributor – 19 martie 20210
Traian Ungureanu: Va fi evacuarea Astrazeneca urmată de cooptarea Sputnik, vaccinul produs de Rusia?
Monitorul – 17 martie 20211
CELE MAI CITITE
Paştele la evrei
Paştele la evrei
Fost Ambasador al R. Moldova la București despre „fraternizarea cu Rusia” a unor deputați ACUM și „dodonistul” Mihai Popșoi
Fost Ambasador al R. Moldova la București despre “fraternizarea cu Rusia” a unor deputați ACUM și “dodonistul” Mihai Popșoi
Vicepremierul Bulgariei despre patriarhul Kiril al Rusiei: Acest agent KGB vine și ne povestește nouă ce este adevărul
Vicepremierul Bulgariei despre patriarhul Kiril al Rusiei: Acest agent KGB vine și ne povestește nouă ce este adevărul
Analistul Gordon Chang despre pandemia de coronavirus: Un „război biologic” al comuniștilor chinezi împotriva lumii
Analistul Gordon Chang despre pandemia de coronavirus: Un “război biologic” al comuniștilor chinezi împotriva lumii

ȘTIRI

Analistul Gordon Chang despre pandemia de coronavirus: Un “război biologic” al comuniștilor chinezi împotriva lumii
24 martie 2021

Ce credeau sovieticii despre Biden
23 martie 2021

Anca Cernea la lansarea online a volumului “Vremea neîmplinirilor” de Bronislaw Wildstein
13 martie 2021

China îi cere lui Biden anularea sancțiunilor impuse de Trump, avertizează asupra “liniilor roșii” pe care să nu le treacă
26 februarie 2021
JURNAL

Corespondență din Israel: Nici o persoană vaccinată nu s-a mai îmbolnăvit grav, economia și viața socială se deschid rapid
19 martie 2021

Internetul îl cenzurează pe Trump. Rezultatul? Nu mai există piatră sub care două râme să nu vorbească despre Trump
10 ianuarie 2021

A îndemna la eliberarea de judecata pe bază de culoare a pielii te azvârle în același grajd cu odioșii îmbrăcați în cearceafuri albe
12 decembrie 2020
ABONAȚI-VĂ LA NEWSLETTER-UL ILD

COMENTARII
pre la Victor Davis Hanson: Biden conduce cea mai radicală mișcare de stânga din istoria Americii Foarte corect, dar individul este speriat sa spuna ca Trump nu a pierdut! Deci manipularea masiva a catorva milioane de voturi si a dominatiei in…
Alex Telea la Petre M. Iancu: Antisemitism și dezinformare în presa germană de stânga Bravo dle Iancu! In afara de orice altceva, ce ati facut prin acest articol e ca ati motivat un june (13 ani) sa citeasca despre…
Alex Telea la Asociația Medicilor Catolici din București solicită deputaților să respingă educația sexuală fără acordul părinților propusă de președintele Iohannis Articolul este, intr-adevar, excelent, dupa cum spunea si Ileana. Ce ma intriga este.. tona de informatie tehnica utilizata ptr a explica ceva de fapt foarte…
CrisS la Petre M. Iancu: Antisemitism și dezinformare în presa germană de stânga Mai este o problema despre care putini vorbesc. O persoana care a sesizat si criticat de mai multe ori un fenomen ciudat este Melanie Phillips,…
Cazan Vasile la Horia-Roman Patapievici: România este în cea mai bună situaţie istorică din ultimii 500 de ani Tot respectul dle Patapievici!… alungarea dv din tvr și ICR si-a arătat „roadele”….singurele „canale” de cultură, civism, umanism au fost ocupatede personaje de teapa lui…
Mai vechi »
PE SCURT
ILD este o publicație digitală de știri și opinii din domeniul politic, social și cultural românesc și internațional.
Spre deosebire de presa mainstream, care se pretinde „obiectivă” sau „imparțială”, dar de fapt e tributară unei agende social-politice, ILD își declară de la bun început afilierea la gândirea social-politică de Dreapta.
Tradus în termeni simpli, aceasta înseamnă că principiile noastre călăuzitoare sunt adevărul și libertatea.
ILD înfățișează lumea așa cum este.

SUNTEM ȘI PE FACEBOOK
CONTACTEAZĂ-NE
Puteți lua legătura cu noi folosind formularul de contact aflat pe această pagină.

România Europa Rusia America de Nord America Latină Africa Asia Orientul Mijlociu Lume
© 2020 inliniedreapta.net – Toate drepturile rezervate

452
Shares
facebook sharing button
whatsapp sharing button
messenger sharing button
sms sharing button
sharethis sharing button